Povestea lui Harap- Alb

Basmul este o specia a genuluiepic in proza sau in versuri, cu intamplari si

personaje reale si fabuloase in care se infrunta fortele binelui cu cele ale raului,
George Calinescu aprecia ca basmul este oglindire a vietii in moduri fabuloase.
Povestea lui Harap-Alb a fost publicata in anul 1877 in revista Convorbiri
literare. Garabet Ibraileanu il considera o epopee al poporului roman. Este cel mai
complex basm al lui Ion Creanga din punctual e vedere al dimensiunii si
semnificatiilor.
Creanga pastreaza intact sensul luptei dintre bine sir au, binele fiind reprezentat de
Harap-Alb si cei cinci tovarasi, iar raul de Span si Imparatul rosu. Lupta dintre bine
sir au este insa doar un pretext epic pentru urmarirea initierii lui Harap-Alb. Spanul
joaca rolul pedagogului sever si isi supune invatacelul la probe dificile, pentru a-si
descoperi calitatile sis a aiba grija la oameni vicleni. Astfel, tema textului este
destinul si implinirea destinului de a se casatori si de a devein imparat. Urmareste
ciclicitatea existentei umane, feciorul urmand acelasi drum ca tatal sau si are
hainele, armele si calul acestuia.
Formulele specifice arata stereotipia structural a basmului ce avertizeaza asupra
caracterului fabulous al povestirii. Exista trei tipuri de formule in basma:
initiale,mediane si finale. Formula initiala Amu cica era odata, introduce cititorul in
lumea basmului si face distinctia intre timpul povestirii si cel povestit ceva
auzit, iar evenimentele nu sunt creditate. LIpsesc din formula tipica cuvintele ca
niciodata asadar intamplarile devin repetabile. Verbul la imperfect era sugereaza
un reper temporal impreuna cu adverbul de timp odata si anume atemporalitatea.
Formulele mediane au rolul de a mentine atentia cititorului si de a stabili legatura
dintre episoadele narrative ale basmului. Formula finala si a durat veselia ani
intregi , si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca, iara cine nu se
uita si rabda, prezinta in antiteza universul fabulous plin de fericire, eternitate si
egalitate si cel real, imperfect.
Perspectiva narativa este obiectiva, insa nu totala, fiind prezenta adresarii directe
catre cititor (va rog sa ascultati) si comentarii (boboc in felul lui). Naratorul este
omniscient si omniprezent, narand dinspre cu focalizare 0.
Relatiile spatio-temporale sunt vag prezentate, punandu-se accent pe
atemporalitate. Lumea craiului reprezinta lumea cunoscuta, unde Harap-Alb
greseste, nu este milostiv, dar nu este sanctionat. Odata ce trece podul el nu-si mai
poate intoarce; acesta este legatura simbolica dintre cele doua varste, incepand
procesul maturizarii. Celalta lume este necunoscuta si cand greseste este
sanctionat.

Conflictul dintre bine: Harap-Alb si cei cinci prieteni si rau: Spanul este unul aparent,
raul urmarind defapt initierea lui Harap-Alb, spanul fiindu-I chiar mentor.
Actiunea se sefasoara cronologic si gradat, fiind organizata pe episoade narative ce
surprind etapele maturizarii. Situatia de echilibru, craiul traia fericit impreuna cu fiii
sai, este perturbata de primirea scrisorii de la fratele sau, Verde-Imparat, ce anunta
o paguba, lipsa unui succesor la tron. In timpul calatoriei si probelor initiale, aduce
salatile din Gradina Ursului, pielea batuta cu pietre pretioase a cerbului fermecat si
aducerea fetei de imparat, Harap-Alb dobandeste calitatile necesare unui imparat,
Harap-Alb dobandeste calitatile necesare unui imparat si sot bun. Dupa ce el este
omorat de Span si reinviat de fata imparatului Rosu, este remediata paguba si
primeste recompensa imparatia si mana fetei.
Relatia dintre Span si Harap-Alb este una discipol-invatacel. La inceput Harap-Alb
era naiv, temator de necunoscut, superficial (nu a vrut sa o ajute pe batrana si nu
distinge aparenta de esenta) si nu asculta sfaturile tatalui sau de a nu se intovarasi
cu omul span si omul ros. Podul reprezinta inceputul maturizarii. Coborarea in
fantana arata viclenia Spanului si naivitatea lui Harap-Alb, este echivalenta cu un
botez, acesta primeste un nume (Rob alb, nobil) si o identitate, incepe sa inteleaga
lumea si diferenta dintre bine si rau. Probele il maturizeaza, isi descopera calitati:
altruismul (le cruta pe furnici si albine ), curajul ( accepta provocari si le
depaseste), face distinctia dintre aparenta si esenta (accepta tovorasia uriasilor) si
descopera iubirea, La probele petitului da dovada de curaj ( proba , cumpatare
(proba mancarii si a bauturii), intelepciune (proba alegerii macului de nisip) si
fidelitate (proba recunosterii fetei). Spanul ii invata lectia umilintei, fiul craiului este
loial, nu isi dezvaluie identitatea. Scena decapitarii reprezinta eliberarea de
juramant, primeste o noua identitate, cea de imparat, la final primind doua
recompense: imparatia si casatoria cu fata imparatului.
In opinia mea, basmul Povestea lui Harap-Alb urmareste prin surprinderea
numeroaselor probe sa puna in evidenta tema implinirii destinului, avand caracter
de bildungsroman.
In primul rand, personajul percurge drumul de la fecior neinitiat la imparat mare,
dupa cum ii prevestise Sfanta Duminica atunci cand a ajutat-o.
In al doilea rand, un rol important in formarea lui Harap-Alb, il are Spanul, dascalul
sau, care prin supunerea la diferite probe il ajuta sa isi descopere calitati de bun
imparat si sot.
In concluzie, se pune in evidenta originalitatea Povestii lui Harap-Alb.