Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea Liber Internaional din Moldova

Facultatea Psihologie, tiine ale Educaiei i Asisten
Social
Catedra Psihologie i tiine ale Educaiei
Specialitatea Psihologie

Referat
La disciplina: Neuropsihologia
Tema : Gndirea din punct de verede neuropsihologic.

A elaborat: Ulinici Grigore

A verificat: Morariu
Dnu

Chisinau 2014

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Introducere.3
Gndirea ca proces psihic central...4
Operaiile gindirii...4
Noiunile i formarea lor7
Intelegerea10
Gndirea................................................................................................. .11
Componenetele si structura gindirii.........................13
Concluzie
bibliografie

Introducere
Gndirea reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a
informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaz
saltul calitativ al activitii de cunoatere de la particular la general, de la
accidental la necesar, de la simpla constatare a existenei obiectului la interpretarea
i explicarea lui legic-cauzal, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv
senzoriale la cele cognitiv superioare.Prin urmare, gndirea este procesul psihic de
reflectare mijlocit i generalizat-abstract - sub forma noiunilor, judecilor i
raionamentelor - a nsuirilor comune, eseniale i necesare ale obiectelor i a
relaiilor legice, cauzale ntre ele.Caracterul mijlocit al gndirii const n aceea c
ea opereaz nu direct asupra realitii, ci asupra informaiei furnizate de percepii i
reprezentri. Desfurarea ei presupune ntotdeauna fie existena unei informaii
care se extrage n prezent n cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei
informaii evocate din tezaurul memoriei. n acest fel, chiar produsele unei
activiti a gndirii devin, la rndul lor, obiect al unui proces ulterior de gndire.
, cum rezult i din definiia de mai sus, dei elaborarea gndirii este
precedat de formarea experienei i schemelor perceptive, i a sistemului de
reprezentri, ea nu este o continuare n linie dreapt a acestora, ci apare ca un
moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativ a mecanismelor i
principiilor comunicrii informaionale a omului cu lumea extern.
Caracterul general-abstract al gndirii rezid n aceea c ea se desfoar
permanent n direcia evidenierii nsuirilor generale i eseniale ale obiectelor i
fenomenelor, i a subordonrii diversitii cazurilor particulare unor modele ideale
generale noiuni, principii, legi.
Gndirea se organizeaz ca un sistem multifazic, ntinzndu-se pe toate cele
trei coordonate temporale: trecut, prezent i viitor. Ea realizeaz o permanent
corelare ntre diversele momente i stri ale obiectului: folosete informaia despre
trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integreaz informaia despre
trecutul i prezentul obiectului pentru a determina starea lui n viitor. Ea realizeaz
o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe lng funcia interpretativ-explicativ,
dobndind i o funcie creatoare: elaborarea de modele, proiecte i planuri ideale
pe baza crora, n cursul activitii practice, se realizeaz noi obiecte, noi
configuraii ale mediului nconjurtor.
Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care asigur
ptrunderea n esena lucrurilor, nelegerea relaiilor logice dintre acestea,
3

explicarea i interpretarea lor, i care face posibil rezolvarea problemelor

complexe, de ordin teoretic i practic, gndirea ocup un loc central n sistemul
psihic uman.
Atributul centralitii este conferit gndirii nu numai de faptul c se bazeaz
pe celelalte funcii i disponibiliti ale subiectului (trecnd succesiv de la fenomen
la esen, de la particular la general, de la concret-intuitiv la abstract-formal), ci i
de faptul c ea acioneaz ca un adevrat mecanism de comand-control asupra
celorlalte procese psihice, organizndu-le, modificndu-le n concordan cu
criterii i exigene logice obiective: ntr-un cuvnt, le confer dimensiunea
raionalitii. De asemenea, centralitatea gndirii n cadrul sistemului psihic uman
se demonstreaz i prin aceea c trsturile i funciile contiinei i gsesc
expresia cea mai nalt n structura i dinamica ei.
1. GANDIREA CA PROCES PSIHIC CENTRAL.
In cadrul intelectului si chiar al intregului S.P.U. gandirea ocupa locul central, ea
facand posibila relationarea tuturor celorlalte elemente ale psihicului.
Gandirea este procesul cognitiv superior care prin intermediul abstractizarii si
generalzarii ne informeaza despre relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii in
forma notiunilor, judecatilor si rationamentelor .
Aceasta definitie nu poate fi pe deplin inteleasa daca nu sunt intelesi, mai intai,
termenii pe care ii contine. Pentru aceasta, trebuie lamurite patru aspecte
principale: operatiile gandirii, notiunile si formele lor, intelegerea si rezolvarea de
probleme.
2. OPERATIILE GANDIRII
Fiind un proces, gandirea consta intr-o serie de transformari mintale (operatii) care
sunt: analiza si sinteza, comparatia, abstractizarea/ concretizarea, generalizarea /
individualizarea.
Aceste operatii se exercita atat asupra unor continuturi mintale concrete (ducand la
aparitia reprezentarilor) dar si asupra unor continuturi abstracte .
Analiza si sinteza. Analiza este operatia gandirii care consta in desfacerea (mintala)
a unui intreg in partile sale componente. Sa ne amintim unde am mai intalnit acest
termen? De exemplu, atunci cand spunem analiza gramaticala, analiza literara,
analiza situatiei la invatatura,etc. O analiza gramaticala presupune desfacerea unei
propozitii in partile ei componente: subiect, predicat, atribut, complement. Analiza
4

literara a unei opere inseamna a stabili: locul, timpul actiunii, personajele,

mijloacele stilistice folosite, s.a.m.d.
Sinteza este operatia gandirii opusa analizei; de aceea ea consta in refacerea
intregului din partile anterior separate; aceasta nu se reface neaparat in aceeasi
forma intrucat din parti ale unor intreguri diferite se poate realiza un nou intreg. De
exemplu, pentru a realiza ca tema la literatura, o lucrare de sinteza cu titlul <<
Poetii romani simbolisti>>, este necesar ca mai intai sa fie studiat separat (analizat)
fiecare poet in parte si apoi reuniti intr-un comentariu de sinteza stabilindu-se
legaturile dintre operele lor.
Comparatia este operatia gandirii ce consta in evidentierea asemanarilor si
deosebirilor dintre doua sau mai multe obiecte sau fenomene pe baza unui criteriu.
De exemplu, doua persoane pot fi comparate dupa mai multe criterii: inaltime ,
coloarea ochilor, aptitudini, calitati morale, etc (criteriile sunt asadar, insusiri ale
obiectelor si fenomenelor)
Comparand doua fenomene psihice, de pilda perceptiile si reprezentarile,
trebue aratat ca se aseamana prin faptul ca ambele sunt procese senzoriale dar se
deosebesc prin faptul ca primul este un proces primar, celalalt secundar; produsul
perceptiei este o imagine clara, bogata in continut, in timp ce produsul
raprazentarii este o imagine schematica, lipsita de fond.
Abstractizarea este operatia gandirii care consta in retinerea unor insusiri si
ignorarea altora la un moment dat, in functie de cerintele activitatii noastre. Daca
un profesor de sport doreste sa organizeze o echipa de baschet, el isi va planifica
( mintal) sa selecteze elevii cu anumita inaltime dorita si cu aptitudini sportive,
ignorand alte insusiri ale elevilor, culoarea ochilor, aptitudinile matematice etc.
Daca un profesor de muzica doreste sa realizeze un cor, isi va selecta elevii cu voce
si ureche muzicala, indiferent de inaltimea lor.
La o privire mai atenta, intotdeauna ne raportam selectiv la lucruri si
oameni. Daca am un prieten voinic si bun cunoscator al limbii engleze, atunci cand
vreau sa-mi mut mobila, voi apela la acest prieten pentru forta lui musculara dar
daca am de tradus un text din engleza, voi apela la cunostintele lui in acest
domeniu fara a ma mai interesa muschii lui!
Concretizarea este operatia gandirii opusa abstractizarii; ea consta in
reconsiderarea insusirilor care au fost ignorate anterior. Sa vedem cum se produce
aceasta operatie; sa ne oprim asupra notiunii << tara>> care este abstracta intrucat
5

a retinut doar faptul ca este unteritoriu cuprins intre anumite granite, avand o
conducere unica dar a ignorat alte trasaturi: coordonatele geografice, relief, clima,
etc. Daca la notiune <<tara >> adaugam asemenea trasaturi: este situata in emisfera
nordica, in Europa, are clima temperata, este marginita la sud de Dunare iar la est
de Prut, etc, ajungem la <<Romania >> care ne apare in minte chiar ca imagine
conceta ( reprezentarea hartii Romaniei).
Generalizarea si individualizarea sunt operatii opuse: prima permite
realizarea unui plan mintal a claselor de obiecte si fenomene pe baza unor insusiri
comuneale acestora iar celalalta realizeaza invers acest drum, coborand de la
nivelul clasei la cel al partii sau individului (unitati fundamentale) .
De exemplu: notiunea <<elev>> este rezultatul unei generalizari intrucat ea
s-a format pornind de la cunoasterea persoanei A care urmeaza liceul agricol, a
persoanei B care frecventeaza scoala primara, a persoanei C care urmeaza liceul
militar, D cursul seral al scolii de arte plastice, etc. Aceste persoane avand varste,
sex si interese diferite au ceva comun: frecventeaza cursurile unor scoli. Tocmai
acest fapt reprezinta continutul notiunii << elev>> care se refera la aceasta clasa de
persoane si nu la o singura persoana.
La fel se poate considera si oarecare alta notiune (cladire, pom, prun, sfera,
capodopera, vechi, etc) intrucat toate au un grad de generalitate mai mare sau mai
mic, dupa cum desemneaza grupuri de obiecte/fenomene mai restranse ori mai
cuprinzatoare.
Sa consideram acum notiunea << corp de luminat>> care se refera la o clasa
acelor obiecte care sunt folosite pentru a genera lumina: lampadare, becuri, veioze,
felinare, lanterne etc toate la un loc. Restrangand treptat sfera acestei notiuni, vom
forma clase din ce in ce mai restranse. Pana cand?
Iata gandind, pe rand , notiunile: corp de iluminat / care utilizeaza curent electric /
continand unul sau mai multe becuri / situat de obicei in mijlocul plafonului unei
incaperi / se afla acum in sufrageria apartamentuli am ajuns la un singur asemenea
corp de iluminat binecunoscut de catre toti, cu insusiri precise. Am realizat astfel
operatia gndirii numita individualizarea.
Din prezentarea acestor operatii ale gandirii trebue sa se inteleaga ca ele
functioneaza impreuna, sprijinandu-se unele pe celelalte. De ex.. pentru a gasi
dintre notiunile: camion, bicicleta, autobus, autoturism, pe cea care nu se
potriveste cu celelalte trei, analizam insusirile fiecareia, le comparam, retinem
6

( prin abstractizare) ca prima, a treia si a patra se refera la vehicole autopropulsate

si formam (prin generalizare) clasa autovehicolelor astfel , notiunea de bicicleta
ramane in afara acestei clase.
Operatiile gandirii se dezvolta si se perfectioneaza treptat, pe masura evolutiei
stadiale a intelectului. Dar ele nu se dezvolta neconditionat ci numai prin exersare,
asa cum se impune in scoala, prin realizarea diferitelor teme la toate disciplinele de
studiu. Scoala, deci, nu are ca scop numai sa ofere o suma de informatii ci mai ales
sa dezvolte operativitatea gandirii ( fiind nevoie insa si de informatii pe care
gandirea sa le prelucreze)
Toate aceste operatii ale gandirii sunt raspunzatoare de formarea notiunilor.
3. NOTIUNILE SI FORMAREA LOR
Notiunile sunt forme elementare ale gandirii, asa cum se afirma in logica.
Gandirea se prezinta si sub alte forme, mai complexe, cum sunt propozitiile
(judecatile) si rationamentele (inferentele) . In psihologie nu ne intereseaza
conditiile gandirii corecte (de care este interesata logica) ci cum se formeaza
gandirea ca proces cognitiv superior, ce relatii are cu alte fenomene psihice, etc.
Din punct de vedere psihologic, notiunea este semnificatia cuvintelor.
Aceasta inseamna ca notiunea este aceia ce desemneaza un cuvant (sau mai multe),
continutul lui semantic, ideea pe care o desprindem. Cuvantul in schimb, este
numai un <<invelis >> al notiunii, el putand fi variabil in functie de limba din care
face parte. De ex,: child, kinder, enfant, sunt trei cuvinte diferite dar dar au o unica
notiune. Relatia dintre notiune si cuvant este mai usor sesizabila in cazul
sinonimelor si al omonimelor.
Intrucat o idee (notiune sau propozitie) nu poate circula intre oameni decat
imbracand o forma materiala (sonora sau grafica), rezulta ca notiunea nu poate fi
separata da cuvant. Reciproca nu este insa valabila intrucat pot exista cuvinte fara
semnificatie, ca de exemplu : strinac, cosil, pinator, etc. ca si propozitiile ,
interjectiile din limba.
Relatia notiune -cuvant exprima totodata relatia dintre gandire si limbaj, care nu
pot exista independente una de cealalta ci numai alcatuind un intreg: nu putem
gandi fara sa folosim cuvinte iar cuvintele nu ne-ar folosi la nimic daca n-ar avea
un inteles.
7

Limbajul articulat al omulu ii permite dezvoltarea treptata a gandirii de la forme

mai concrete pana la formele cele mai abstracte, permitand construirea unui sistem
de notiuni(concepte) in forma piramidala.
UNIVERSUL TOTAL
UNIVERSUL MATERIAL
UNIVERSUL SPIRITUAL
LUMEA VIE + LUMEA NEVIE
ANIMAL + PLANTA
VERTEBRAT + NEVERTEBRAT
MAMIFER + PASARE +
CAINE + PISICA+ URS
STIUCA

PESTE+
GAINA +ULIU+ CORB

CRAB+ SOMN+

Urmarind schema data de la baza catre varf, se observa ca notiunile sunt mai
intai concrete (reflecta relatii palpabile) dar, pe fiecare treapta a piramidei, devin
tot mai abstracte, pana ce notiunea de la varf este golita de orice insusire (despre
Universul total nu se poate spune nimic!).
Sa reflectam putin asupra felului in care ia nastere aceasta piramida ce
contine practic tot ceea ce cunoaste omenirea la un moment dat.
Copilului foarte mic, atunci cand vede (percepe) prima oara ceva ce misca si
face << ham>>, I se spune ca este un caine; percepand de mai multe ori caini
diferiti, el isi formeaza o imagine mintala schematica, generala a unui caine, deci
ajunge la o reprezentare; acesta ar fi un prim pas in formarea << universului
interior>>al copilului. La fel se intampla si cuu pisica, ursul lupul, etc. Aceasta
multitudine de reprezentari ii slujeste apoi in scoala, in studiul zoologiei, sa
gaseasca asemanarile si deosebirile dinte ele, sa stabileasca ceea ce au comun(de
ex. insusirile de a naste pui vii si a-i hrani cu lapte) si astfel, retinand aceasta
insusire (prin operatia de abstractizare) si atribuind-o unei intregi clase (prin
operatia de generalizare), copilul ajunge la notiunea de <<mamifer>>.
Se observa cum si atunci cand s-a format reprezentarea unui caine (oarecare)
si atunci cand s-a format notiunea de <<mamifer>> (desprinsa de un continut
concret), cuvintele respective (caine si mamifer) au avut rolul de integratori
8

categoriali (integratori ai unor categorii sau clase de obiecte de acelasi fel sau
diferite).
Se intelege deci ca dezvoltarea limbajului (imbogatirea vocabularului),
atrage dupa sine dezvoltarea gandirii, a cunoasterii. Elevii studiind la scoala
diverse discipline isi imbogatesc vocabularul si implicit cunostintele despre acest
Univers infint in care traim.
Imbogatirea cunostintelor nu se poate face insa decat prin operatiile gandirii pentru
ca pe fiecare teapta a piramidei conceptelor au loc analize, comparatii,
abstractizari, generalizari.
In timp, interiorizand cuvintele cu semnificatiile lor si realizand legaturi intre ele,
copilul ajunge la invatarea cognitiva, adica la asimilarea de notiuni dar si formarea
operativitatii gandirii logice.Invatarea (cognitiva) este insa o activitate si ca atare
pe langa gandire si limbaj necesita si toate celelalte fenomene psihice: motivatie,
atentie, memorie.
Pe parcursul vietii sale, omul dispune de notiuni cu grade diferite de
dezvoltare . Astfel, la inceput, copilul, fiind <<ancorat>> in concretul imediat,
dispune de notiuni slab dezvoltate, numite notiuni empirice rezultate din
experienta sa nemijlocita care este firesc, limitat. Aceste notiuni rezulta,de regula,
din generalizarea unor insusiri neesentiale, << de suprafata>> ,de ex. pentru copilul
mic, notiunea animal are inteles de << ceva cu blana si patru picioare>>, balena
este << un peste enorm ( pentru ca seamana exterior cu pestii) , sarea este <<praful
alb care se pune in mancare>> , etc.
Asemenea cunostinte empirice, inexacte si incomplete, ii permit copilului o
oarecare adaptare la cerintele mediului dar tocmai datorita acestora el poate sa-si
primejduiasca viata intrucat poate confunda de exemplu soda caustica cu sarea de
la bucatarie, diferitele otravuri lichide cu laptele, sirop, etc.
Abia in scoala, studiind zoologia, chimia, etc., dobandeste notiuni stiintifice,
formandu-si piramida conceptelor fiecarei discipline. Asa afla ca animalele nu au
neaparat blana si nici patru picioare, ca balena este un mamifer semanand mai mult
cu ariciul decat cu crabul, ca <<sare>> desemneaza o varietate de substante
chimice care pot fi nici sarate, nici comestibile
De aceea , spunem ca detinem cu adevarat o notiune, abia atunci cand ii putem
stabiili precis locul in sistemul piramidal, adica stim care sunt celelalte notiuni cu
care se afla in raporturi de coordonare subordonare, supraordonare.
9

Transformarea notiunilor empirice in stiintifice necesita uneori ani intregi si nici la

varsta adulta nu ne putem debarasa de unele notiuni empirice intrucat nimeni nu
poate detine toate notiunile la nivel stiintific (nimeni nu poate fi specialist in toate
domeniile stiintei) ; asa se explica de ce de exemplu, dictionarele enciclopedice nu
pot fi realizate decat de colective mari de autori, in timp ce dictionarele
specializate (de psihologie, filosofie, de termenni matematici ) pot fi scrise de un
singur autor.
Cu toata <<slabiciunea >> lor insa, notiunile empirice au o mare importanta
intrucat constitue o baza de plecare obligatorie in formarea celor stiintifice, de
aceea, copiii care merg la scoala fara sa fi frecventat gradinita si dupa ce si-au
petrecut primii ani in locuri izolate, fac cu greu fata cerintelor pentru ca nu au
suficiente cunostinte emprice.
4. INTELEGEREA
Este functia gandirii prin care noile informatii sunt puse in legatura cu cele
vechi . Se considera ca termenul de <<intelegere>> este format din inter+lego
are-avi-atum, ceea ce inseamna a face legaturi intre ceva si altceva; aceeasi
semnificatie de baza o au si termeii intelect, inteligenta.
Sa ne amintim ca, prin chiar definitia gandirii, am mentionat ca ea stabileste
relatii dintre efectele si fenomenele lumii (sub forma notiunilor). Intelegerea este
spontana atunci cand legaturile se stabilesc cu usurinta intre informatiile prezente
si cele trecute (aceste legaturi nefiind foarte multe si variate): asa se intampla de
obicei in perceptia unui obiect: intelegem imediat ce este, la ce foloseste , etc.
Intelegerea poate fi insa si discursiva atunci cand se realizeaza intr-un timp
lung, chiar de ani de zile, in conditiile in care relatiile sunt multiple si necesita
incursiuni in diverse directii. De exemplu, dupa un an de studiere a istoriei, un
copil afirma ca istoria este <<povestea razboaielor>> ceea ce era evident o
intelegere empirica a notiunii istorie; aceasta se refera la evolutia societatii
omenesti de-a lungul timpului , lucru pe care l-a inteles copilul in anii urmatori.
Intelegerea esentei unor fenomene necesita o specializare (prin studiul aprofundat
al unei stiinte) si chiar cunostinte multiple; de aceea, de pilda pentru a intelege
starea de criza a unei tari la un moment dat este nevoe de cunostinte de istorie,
geografie, economie ,sociologie, psihologie, politologie, etc. Cunoasterea
unidirectionala deformeaza sau franeaza intelegerea de ex., pentru explicarea crizei
unei societati, un jurist ar da vina pe slabiciunea sistemului legislativ, un economist
10

rigid pe dotarea necorespunzatoare a intreprinderilor, un istoric limitat ar invinui

trecutul societatii respective s.a.m.d. Cel mai interesant ca fiecare dintre acestea
vor avea dreptate dar vor continua sa se lupte intre ei , aparandu-si fiecare ideea
proprie ca fiind cea mai adevarata si unica. Fiecare dintre acesti oameni ar intelege
doar partial, prin prizma bagajului sau de cunostinte, situatia complexa pe care o
implica o criza sociala sau oricare alt fenomen cu multe fatete (exemplul acesta ar
trebui sa conduca desigur la ideea importantei culturii generale pentru evitarea
interpretarii eronate, inguste a lumii)
Imposibilitatea intelegerii pune in evidenta aparitia unei probleme care antreneaza
derularea unui proces numit rezolvarea de probleme .
5. GNDIREA
Gndirea este procesul psihic de cunoatere superior prin excelen. Acesta
reprezint maximul potenialitilor cognitive ale lumii vii, un process care le
condiioneaz i le determin pe toate celelalte. Filosofii au remarcat din cele mai
vechi timpuri faptul c omul este singura fiin nzestrat cu gndire raional i c
n aceasta st demnitatea i unicitatea sa. Filosofia kantian i cea post-kantian au
deschis calea ctre o concepere exclusiv n termeni psihologici a gndirii. Din acest
punct de vedere gndirea este un proces psihic cognitiv, superior, central, mediat,
de reflectare a caracteristicilor realitii sub forma abstract a noiunilor,
judecilor, raionamentelor. Gndirea prezint un ansamblu de caracteristici care o
definesc i i determin specificul. Astfel, caracterele ei fundamentale sunt:
- caracterul general-abstract;
- caracterul mijlocit;
- caracterul superior-central;
- caracterul multifazic.
Gndirea se afl n centrul unei imense reele de intercondiionri ntre toate
procesele, mecanismele i activitile psihice. Exist mai multe modaliti de a
defini gndirea. Astfel, ea poate fi conceput ca un sistem de operaii care
acioneaz mijlocit asupra realitii, transformnd-o i aducnd-o la o form
coerent i inteligibil. Perspectiva operatorie asupra gndirii a fost definitivat n
primul rnd prin contribuiile psihologului elveian Jean Piaget.
Exist ase operaii fundamentale ale gndirii:
11

- analiza (operaie de descompunere mintal a unui obiect n prile sale

componente);
- sinteza (operaia invers analizei, care reasambleaz prile ntr-un tot unitar);
- comparaia (operaia de stabilire a asemnrilor i deosebirilor ntre obiecte pe
baza unui criteriu);
- abstractizarea ( operaia de reinere pe plan mintal a anumitor
trsturifundamentale ale obiectelor i neluarea n considerare a altora, considerate
secundare);
- generalizarea (operaia de extindere a nsuirilor unui obiect asupra unei categorii
de obiecte);
- concretizarea (opera ia de trecere de la general-abstract la particular-concret).
Gndirea poate fi conceput, de asemenea, ca un sistem de forme. Din acest
punct de vedere, ea reprezint o structur care evolueaz de la simplu la complex.
Cea mai simpl form a gndirii este noiunea care desemneaz orice obiect sau
clas de obiecte despre care tim ceva. Judecata reprezint conexiunea dintre dou
noiuni prin care se reflect un raport determinat ntre obiecte. De aceea, judecata
poate fi adevrat sau fals. Raionamentul ia natere pe baza judecilor. Astfel, pe
baza unor judeci a cror valoare de adevr este cunoscut (numite premise), este
obinut o nou judecat (numit concluzie). Exist trei tipuri majore de
raionament:
- raionamentul deductiv (n care se trece de la premise de mare generalitate la
concluzii care nu pot depi n generalitate premisele);
- raionamentul inductiv (n care concluzia depete ca grad de generalitate
premisele);
- raionamentul analogic (n care sunt obinute informaii pe baza unor asemnri
structurale ntre obiecte sau clase de obiecte).
Exist multiple tipuri de gndire. Dup finalitatea ei, gndirea poate fi
divergent sau convergent (distincie propus de Guilford).
Gndirea divergent reclam, din partea subiecilor, cutarea a ct mai
multor soluii sau ndeprtarea n ct mai multe direcii n raport cu punctul iniial
de plecare. Gndirea convergent se mic n sens invers, de la diversitate la
unitate, de la disociaie la sintez. Funcia de baz a gndirii este rezolvarea de
12

probleme. Exercitarea ei asigur individului posibiliti excepionale de integrare

n mediu. Exist dou strategii majore pentru rezolvarea de probleme:
- strategiile algoritmice (algoritmul este o succesiune determinat de pai care
trebuie urmai pentru a gsi soluia problemei);
- strategiile euristice (care presupun construcia cii care va releva soluia
problemei n chiar procesul de rezolvare).
Strategiile algoritmice se preteaz mai ales la rezolvarea de probleme bine definite
(probleme n care sunt prezentate neechivoc starea iniial a problemei i starea
final, la care trebuie s se accead). Strategiile euristice sunt aplicabile mai ales n
cazul problemelor slab definite (n care datele problemei sunt n bun msur
echivoce).
Activitatea central a gndirii este nelegerea. Ei i sunt subsumate toate
operaiile i activitile gndirii. nelegerea reprezint sesizarea existenei unei
legturi ntre setul noilor cunotine i setul vechilor cunotine gata elaborate.
Proces cognitiv specific uman, gndirea asigur vieii psihice a omului coeren i
eficacitate n raporturile cu mediul. Ea antreneaz toate celelalte disponibiliti i
mecanisme psihice, fiind trstura cea mai important a psihicului uman,
definitorie pentru om ca subiect al cunoaterii logice,raionale.
6. Componenetele si structura gandirii
Gandirea are doua mari componente. una informationala si alta operationala.
prima dezvaluindu-ne latura ei de continut (faptul ca dispune de unitati
informational despre 'ceva* anume - obiecte, fenomene, evenimente), cea de-a
doua latura functional (faptul ca implica transformari ale informatiilor in vederea
obtinerii unor produse care, prin depasirea situatiei problematice, sa asigure
adaptarea la mediu).
Latura informationala este constituita din ansamblul notiunilor si
conceptiilor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si
fenomenelor. Un concept este un raspuns comun la clasa de fenomene al caror
membri manifesta cateva trasaturi comuner (Osgood, 1953, p.666). La randul sau
Munn (1965) considera ca un concept este procesul care reprezinta asemanarile
unor obiecte, situatii, evenimente, altminteri diferite.
Conceptele sunt produse ale rationamentelor si odata dezvoltate joaca un rol
important in gandirea ulterioara, conceptele sunt condensari de experiente trecuter
13

(p.237). Vinacke caracterizeaza mai amplu conceptele referindu-se la continutul,

modalitatile de utilizare si nivelul lor de structurare in mintea omului.
Latura operationala a gandirii cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor
mentale de transformare a informatiilor, de relationare si prelucrare, combinare si
recombinare a schemelor si notiunilor, in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau
rezolvarii unor probleme.
Gandirea foloseste doua categorii de operatii: unele suntfundamentale, de
baza, fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza,
sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logica), altele sunt
instrumentale, folosindu-se numai in anumite acte de gandire si particularizandu-se
in functie de domeniul de cunoastere in care este implicata gandirea. In randul
acestora din urma intalnim mai multe modalitati si procedee operationale care se
clasifica in perechi opuse.
Cele doua laturi ale gandirii nu sunt independente una de alta, ci intr-o foarte
stransa interactiune si interdependenta. Ele se imbina dand nastere la adevarate
structuri pe care le denumim structuri cognitive ale gandirii.
Pentru logicieni conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele
fiind comune pentru toti oamenii. Pentru psihologi, ele sunt sisteme de raspunsuri
invatate, care'permit organizarea si interpretarea elementelorfurnizate prin
perceptiile noastre si care influenteaza comportamentul, indiferent detoate
stimularile venite din mediu, permitandu-ne sa aplicam automat experienta noastra
trecuta la situatiile prezenter (Delay si Pichot, 1969, p.241). In mintea omului
conceptele nu sunt izolate, ci inlantuite unele de altele, formand sisteme
conceptuale.
Gandirea se organizeaza ca un sistem multifazic, mtinzandu-se pe toate cele
trei coordonate temporale: trecut, prezent si viitor. Ea realizeaza permanenta
corelare Tntre diversele momente si stari ale obiectului: foloseste informatia despre
trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integreaza informatia despre
trecutul si prezentul obiectului pentru a determina starea lui in viitor. Ea realizeaza
reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe langa functia interpretativ-explicativa,
dobandind si functie creatoare: elaborarea de modele, proiecte si planuri ideale
pe baza carora, in cursul activitatii practice, se realizeaza noi obiecte, noi
configuratii ale mediului inconjurator.

14

Fiind procesul de cunoastere de rangul cel mai inalt, care asigura

patrunderea in esenta lucrurilor, intelegerea relatiilor logice dintre acestea,
explicarea si interpretarea lor, si care face posibila rezolvarea problemelor
complexe, de ordin teoretic si practic, gandirea ocupa un loc central in sistemul
psihic uman.
Atributul centralitatii este conferit gandirii nu numai de faptul ca se bazeaza
pe celelalte functii si disponibilitati ale subiectului (trecand succesiv de la fenomen
la esenta, de la particular la general, de la concret-intuitiv la abstract-formal), ci si
de faptul ca ea actioneaza ca un adevarat mecanism de comanda-control asupra
celorlalte procese psihice, organizandu-le, modificandu-le in concordanta cu
criterii si exigence logice objective: intr-un cuvant, le confera dimensiunea
rationalitatii. De asemenea, centralitatea gandirii in cadrul sistemului psihic uman
se demonstreaza si prin aceea ca trasaturile si functiile constiintei Tsi gasesc
expresia cea mai malta in structura si dinamica ei.

15

Concluzie
Studiul asupra tine insuti trebuie sa inceapa cu studiul celor patru functii :
gandire, emotie, functia instinctiva , functia motoare. Functiile sexului pot fi
studiate numai mult mai tarziu ; adica atunci cand aceste patru functii au fost deja
suficient intelese.Contrar unor teorii moderne , functia sexuala este intr-adevar
posterioara , adica ea apare mai tarziu in cursul vietii , cand primele patru functii sau manifestat deja , si este conditionata de ele. Prin urmare , studiul functiei
sexuale poate fi util numai cand primele patru functii sunt bine cunoscute in toate
manifestarile lor . In acelasi timp trebuie sa se inteleaga ca orice iregularitate
serioasa sau anormalitate in functia sexuala face imposibila auto-dezvoltarea si
chiar studiul asupra propriului eu.
Bibliografie
DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE PSIHOLOGIE.Coordonatoare Ursula
Schiou
Editura Babel. Bucuresti . 1997
INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE. Editie ravazuta si adaugata. Mielu
Zlate.
Casa de editura si presa << SANSA>>-S.R.L. Bucuresti .1996
PSIHOLOGIE GENERALA. Andrei Cosmovic. Editura POLIROM . Iasi
1996.
PUTEREA SUFLETULUI. ANTOLOGIE. PSIHOLOGIA ANALITICA.
TEMEIURI.
Carl Gustav Jung. Traducere din germana de dr.Suzana Holan .Editura
Anima, Bucuresti , 1994.
http://www.opr.ro/articole/gandirea-ca-proces-psihic-intelectual-2
https://psihologiexb.wikispaces.com/3.4+Gandirea
http://www.scribd.com/doc/142596033/neuropsihologia-gandirii-si-limbajului

doc
http://www.referatele.com/referate/psihologie/online2/Gandirea---procescognitiv-superior-referatele-com.php
http://anatolbasarab.ro/gandirea-ca-proces-psihic-central-2/
http://socio-umane.ct-asachi.ro/e107_files/downloads/Psihologie/Gandirea.pdf

16