Martin Bormann (n. 17 iunie 1900, Wegeleben, Germania d.

2 mai 1945, Berlin, Germania) a

fost un om politic nazist german, judecat la procesele de la Nrnberg i condamnat la moarte n
contumacie pentru crime de rzboi i crime mpotriva umanitii.
A aderat la nazism n 1925 i a lucrat cu Rudolf Hess, fiindu-i secretar particular i ef de cabinet.
Aflat din 1941 la conducerea cancelariei partidului nazist (Parteikanzlei), cu rang de ministru de stat,
Bormann a fost printre cei mai apropiai colaboratori ai lui Hitler n ultima perioad a celui de-al
doilea rzboi mondial.
Disprut n noaptea dintre 1 i 2 mai 1945, Bormann a fost condamnat n contumacie la moarte prin
spnzurare, tribunalul de la Nrnberggsindu-l vinovat de faptele descrise n capetele de acuzare nr.
3 crime de rzboi i nr. 4 crime mpotriva umanitii.
naintea morii lui Hitler, Bormann a fost desemnat succesor al acestuia la conducerea Partidului
Muncitoresc German Naional-Socialist . Scheletul su a fost descoperit, identificat, datat ca fiind
mort n mai 1945 n Berlin prin autootrvire. Rmiele sale pmnteti au fost arse i mprtiate
n Marea Baltic.

Martin Bormann a fost mana dreapta a lui Hitler. A fost executorul testamentului sau si
omul de incredere al Fuhrerului, desi, la multa vreme de la moartea acestuia, s-a spus
despre Bormann ca ar fi fost spion rus. Bormann s-a nascut pe 17 iunie 1900, la
Wegeleben, fiu al unei familii lutherane. Multi spun ar fi murit pe 2 mai 1945, insa
misterul mortii sale s-a transformat intr-o legenda care a aprins mintea multor scriitori.
Lui Bormann nu prea i-a placut scoala si a preferat sa lucreze la o ferma pana cand s-a
inrolat in armata Germaniei, in Primul Razboi Mondial. A devenit membru al Freikopsilor, luand parte la numeroase asasinate. Ascensiunea sa incepe pe 2 septembrie 1929,
atunci cand o ia de nevasta pe Gerda Buch, al carei tata era membru proeminent in
Partidul Nazist. Martor la casatorie nu a fost altul decat Hitler, care avea sa ii si boteze
primul copil, Adolf Martin. Martin Bormann era un tip cu un gat gros, buze subtiri si
privire aspra. Ajunsese sa-i administreze lui Hitler veniturile obtinute in urma vanzarii
Mein Kampf-ului. Cu banii obtinuti cumpara tablouri si proprietati pentru Fuhrer.
Bormann a fost si cel care a construit faimosul Berghof din Berchtesgaden, o vila a lui
Hitler pe care o detinea in Alpii Bavarieni. Bormann se apropie si mai mult de Hitler
Incet-incet, Bormann avea sa controleze toate decretele si legile. Profitand de fuga lui
Rudolph Hess, s-a apropiat si mai mult de Hitler. El a initiat decretul privind
eutanasierea bolnavilor suferind de alienare mintala. In mintea lui, el voia sa
construiasca un nationalism german bazat pe exterminarea evreilor, slavilor si
crestinilor. Ucrainienii trebuiau sa dispara de pe fata pamantului iar politica sa externa
se limita la exterminarea populatiei non-germane. Femeile insarcinate erau obligate sa

avorteze iar infiintarea unui sistem medical german pentru popoarele ocupate din Est a
fost interzisa. Bormann a fost unul dintre promotorii operatiunii Noapte si ceata prin care
s-a vizat eliminarea oricarei opozitii a nazistilor si ai Solutiei finale. "El era o combinatie
intre Hess si Himmler, adica intre refuzul pentru eticheta si arivismul dus pana la
extrem, avand un dispret profund pentru orice forma de viata si de adevar", dupa cum
scrie in cartea "Dosarele Secrete ale Secolului XX". Hitler il numea Mein Sfinx.
Bormann si Gerda au dat nastere la noua copii, 5 baieti si patru fete, care au fost scoliti
cu temeinice in credinta Fuhrerului si anti-crestinitate. Pentru sotia lui era important ca
Germania sa aiba cat mai multi copii crescuti in spiritul nationalist al lui Bormann, asa
ca i-a propus barbatului sau sa-i faca copii si prietenei sale celei mai bune, actrita
Manya Behrens. Gerda si Martin Bormann intentionau sa legalizeze dubla-casatorie,
numai pentru a-si duce idealul la bun sfarsit. Atunci cand a implinit 56 de ani, Hitler era
o carpa. Aproape paralizat si cu parul incaruntit, Hitler nici nu mai era in stare nici macar
sa scrie. Goring si Himmler au incercat sa ii faca o vizita pentru a-l convinge sa incheie
o pace cu americanii, in ideea ca acestia, bucurosi de sprijinul armatei germane, ar
intoarce armele impotriva rusilor. Era o utopie, intrucat rusii ocupasera Berlinul aproape
in totalitate. Momentul cand Bormann preia controlul buncarului Intrevederea nu a mai
avut loc, iar Goring i-a trimis lui Hitler o scrisoare in care ii cerea sa il mandateze a
negocia capitularea Germaniei. Bormann o intercepteaza si il convinge pe Hitler sa-l
acuze pe Goring de inalta tradare. Astfel, singurul maresal din istoria armatei germane
de la acea vreme s-a trezit arestat. Practic, Bormann preia controlul buncarului mortii.
Hitler si Eva Braun se sinucid. Bormann nu rateaza ocazia si i-a purtat in brate cadavrul
pentru a o ingropa el insusi. Faza este de o ironie groteasca, intrucat Bormann nu o
suporta pe Eva Braun, iar aceasta intodeauna l-a considerat un pericol. Soferul lui Hitler
s-a luptat insa a-i lua cadavrul din brate pentru a nu-l lasa sa isi duca la bun sfarsit
opera. Bormann i-a salutat apoi pe cei doi cu bratul intins si a trecut la treaba. Evadarea
din buncar Bormann trebuia acum sa evadeze din buncar. Timp de 16 ore a refuzat sa
deschida testamentul si sa anunte moartea lui Hitler, pentru a calcula exact posibilitatile
evadarii sale. Goebels si sotia isi otravesc copiii, apoi se sinucid si ei. Bormann era pe
cont propriu. El trebuia sa ajunga la amiralul Donitz care se afla la Holstein pentru a-l
anunta ca el este succesorul Fuhrerului. Nu putea insa sa scape din buncar, asa ca
anuntul mortii lui Hitler a fost facut la radio. Bormann si cei ramasi in buncar intocmesc
un plan de evadare. Prin tunelurile subterane sapate pe sub Berlin, trebuiau sa ajunga
la statia de metrou Wilhemplatz. De-acolo, parcurgand liniile de cale ferata subterane,
ar fi ajuns la statia de metrou Friedrichstrasse. Acolo vor iesi la suprafata si, alaturi de
luptatorii Cancelariei vor incerca sa ajunga pe celalalt mal al raului Spree, de unde si-ar
fi croit drum printre liniile rusesti. Bormann nu a aparut niciodata in fata Tribunalului de
la Nurenberg. In 1998, ramasitele a ceea ce se crede ca ar fi ale lui Bormann, au fost
gasite intr-un santier. Misterul disparitiei lui Bormann nu a fost elucidat nici macar astazi
in totalitate. Atunci cand ramasitele au fost gasite, ele erau acoperite de zgura rosie.
Berlinul este construit pe un strat nisipos auriu, asa ca se presupune ca cineva ar fi pus

acolo ramasitele si, ca, de fapt, Bormann ar fi murit in America de Sud. Multe marturii si
indicii in acest sens stau in picioare. Bormann si acolitii sai ajung la Friedrichstrasse. Ies
la suprafata iar peisajul este unul de cosmar. Nu mai ramasese piatra pe piatra in
Berlin. Panica ii cuprinde pe fugari. Este fiecare pentru el. Unii se intorc inapoi in statia
de metrou pentru a o lua pe alt drum. Bormann si fugarii care l-au urmat au pornit-o
spre podul care trece peste raul Spree, dar acolo ii asteptau rusii. Ca din senin, apar trei
tancuri germane, de tip Tiger, cu care acestia au incercat sa sparga barajul rusilor.
Trecand peste pod, unul din tancuri in care se afla Bormann a fost lovit de un obuz.
Multi au crezut ca Bormann ar fi murit in urma impactului. Si, de-aici incepe legenda.
Legenda mortii lui Bormann Erich Kempka, unul dintre cei care au stat langa Bormann
in tancul lovit de obuz, a marturisit in timpul audierilor de la Nurenberg ca obuzul l-a lovit
direct pe Bormann si ca un alt grup de soldati SS i-ar fi scos afara din tanc. Numai ca el
nu avea cum sa isi dea seama, intrucat, in urma impactului cu obuzul, a orbit temporar.
De fapt, Bormann lesinase. Cand si-a revenit, a fugit cat a putut de tare in directia
Banhof, de-a lungul caii ferate. Este raportata acum a doua moarte a lui Bormann:
trupul sau ar fi fost gasit sub un pod la Invalidenstrasse. Dar povestea a fost inventata
de Axmann la procesul de la Nurenberg, pentru a opri cautarile. Bormann se pare ca sar fi descotorosit de hainele SS si s-ar fi imbracat in civil. Mantaua SS in care avea
testamentul lui Hitler a fost descoperita, ulterior, de un muncitor francez. Povestile se
intetesc in jurul lui Bormann, care ba a fost luptator prin Iran sub numele de Koliban
Pasa, ba hoinar prin Australia. Cert este ca e mai mult ca sigur ca acesta sa se fi
refugiat in Alpii bavarieni si apoi sa fuga in Italia. El ar fi ajuns in Tirol si s-ar fi refugiat la
o manastire dominicana. Lucrurile devin interesante. Gerda si copiii sai au fost evacuati
in Tirol. Germania era complet distrusa. Gerda insa suferea de cancer. S-a stabilit la
Bolzano, acolo unde avea sa moara, nu inainte de a primi o impartasanie de la un preot
catolic. Socant, de altfel, tinand cont de anti-crestinismul sau si de modul in care si-a
crescut copiii. Acestia au ajuns pe mana unui preot catolic si, apoi, infiati de diverse
familii. Bormann ar fi fost ascuns de preoti si, din manastire in manastire, ar fi fost scos
din Italia intr-un vapor, cu destinatia America de Sud. Omul vazut in Paraguay, Spania,
Italia sau Rusia ar putea fi doar rodul imaginatiei. Bormann poate chiar a murit in acel
atac devastator de pe podul Friedrichstrasse. Dar Tribunalul de la Nurenberg l-a
condamnat pe acesta la moarte, in absenta. Asta inseamna ca, in ciuda marturiilor,
nimeni nu a crezut cu adevarat ca acesta ar fi murit - See more at:
http://www.europolitics.ro/istorie-mort-sau-viu-misterul-fugii-lui-martin-bormann-dinbuncarul-lui-hitler-si-cea-mai-intriganta-poveste-din-al-doilea-razboimondial/#sthash.gGGLWwzP.dpuf Bormann si cei ramasi in buncar intocmesc un plan
de evadare. Prin tunelurile subterane sapate pe sub Berlin, trebuiau sa ajunga la statia
de metrou Wilhemplatz. De-acolo, parcurgand liniile de cale ferata subterane, ar fi ajuns
la statia de metrou Friedrichstrasse. Acolo vor iesi la suprafata si, alaturi de luptatorii
Cancelariei vor incerca sa ajunga pe celalalt mal al raului Spree, de unde si-ar fi croit
drum printre liniile rusesti. Bormann nu a aparut niciodata in fata Tribunalului de la

Nurenberg. In 1998, ramasitele a ceea ce se crede ca ar fi ale lui Bormann, au fost

gasite intr-un santier. Misterul disparitiei lui Bormann nu a fost elucidat nici macar astazi
in totalitate. Atunci cand ramasitele au fost gasite, ele erau acoperite de zgura rosie.
Berlinul este construit pe un strat nisipos auriu, asa ca se presupune ca cineva ar fi pus
acolo ramasitele si, ca, de fapt, Bormann ar fi murit in America de Sud. Multe marturii si
indicii in acest sens stau in picioare. Bormann si acolitii sai ajung la Friedrichstrasse. Ies
la suprafata iar peisajul era unul de cosmar. Nu mai ramasese piatra pe piatra din
Berlin. Panica ii cuprinde pe fugari. Este fiecare pentru el. Unii se intorc inapoi in statia
de metrou pentru a o lua pe alt drum. Bormann si fugarii care l-au urmat au pornit-o
spre podul care trece peste raul Spree, dar acolo ii asteptau rusii. Ca din senin, apar trei
tancuri germane, de tip Tiger, cu care acestia au incercat sa sparga barajul rusilor.
Trecand peste pod, unul din tancuri in care se afla Bormann a fost lovit de un obuz.
Multi au crezut ca Bormann ar fi murit in urma impactului. Si, de-aici incepe legenda.
Legenda mortii lui Bormann Erich Kempka, unul dintre cei care au stat langa Bormann
in tancul lovit de obuz, a marturisit in timpul audierilor de la Nurenberg ca obuzul l-a lovit
direct pe Bormann si ca un alt grup de soldati SS i-ar fi scos afara din tanc. Numai ca el
nu avea cum sa isi dea seama, intrucat, in urma impactului cu obuzul, a orbit temporar.
De fapt, Bormann lesinase. Cand si-ar fi revenit, ar fi fugit cat a putut de tare in directia
Banhof, de-a lungul caii ferate. Este raportata acum a doua moarte a lui Bormann:
trupul sau ar fi fost gasit sub un pod la Invalidenstrasse. Dar povestea a fost inventata
de Axmann la procesul de la Nurenberg, pentru a opri cautarile. Bormann se pare ca sar fi descotorosit de hainele SS si s-ar fi imbracat in civil. Mantaua SS in care avea
testamentul lui Hitler a fost descoperita, ulterior, de un muncitor francez. Povestile se
intetesc in jurul lui Bormann, care ba a fost luptator prin Iran sub numele de Koliban
Pasa, ba hoinar prin Australia. Acesta, insa, s-ar fi refugiat in Alpii bavarieni si apoi ar fi
reusit sa fuga in Italia. El ar fi ajuns in Tirol si s-ar fi refugiat la o manastire dominicana.
Lucrurile devin interesante. Gerda si copiii sai au fost evacuati in Tirol. Germania era
complet distrusa. Gerda insa suferea de cancer. S-a stabilit la Bolzano, acolo unde
avea sa moara, nu inainte de a primi o impartasanie de la un preot catolic. Socant, de
altfel, tinand cont de anti-crestinismul sau si de modul in care si-a crescut copiii. Acestia
au ajuns pe mana unui preot catolic si, apoi, infiati de diverse familii. Bormann ar fi fost
ascuns de preoti si, din manastire in manastire, ar fi fost scos din Italia intr-un vapor, cu
destinatia America de Sud. Omul vazut in Paraguay, Spania, Italia sau Rusia ar putea fi
doar rodul imaginatiei. Bormann poate chiar a murit in acel atac devastator de pe podul
Friedrichstrasse. Dar Tribunalul de la Nurenberg l-a condamnat pe acesta la moarte, in
absenta. Asta inseamna ca, in ciuda marturiilor, nimeni nu a crezut cu adevarat ca
Bormann ar fi murit