Institutul de Relatii Internationale

Facultatea de Drept
Catedra de Relatii Internationale

REFERAT
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CONSILIULUI
UNIUNII EUROPENE

A verificat : lect.super., Lazar Constantin

A elaborat : Hadirca Radu, gr.1.5

Chisinau, 2014

Cuprins
Introducere ..3

1.1. Rolul si atributiile Consiliului Uniunii Europene 4- 6

1.2. Componenta si organizarea Consiliului Uniunii Europene ..6-7

1.3. Presedentia Consiliului Uniunii Europene .7-8

1.4. Secretariatul general ..8-9

1.5. Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre UE ..9-10

Concluzii generale ..11

Bibliografie .12

Introducere
Consiliul Uniunii Europene este instituia care reprezint guvernele statelor
membre. Cunoscut informal i sub numele de Consiliul UE, acesta este locul n
care minitrii naionali din fiecare ar a UE se ntrunesc pentru a adopta legi i
pentru a coordona politicile.
Consiliul Uniunii Europene nu este acelai lucru cu Consiliul Europei, care este
este o organizaie internaional, complet independent de UE. De asemenea nu
trebuie s fie confundat cu Consiliul European, care este o instituie diferit a
Uniunii Europene, chiar dac foarte apropiat de aceasta. Consiliul Uniunii
Europene este unul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte
component a puterii legislative, a crei structur se aseamn cu cea a unui sistem
bicameral. Consiliul UE reprezint statele membre n procesul legislativ, fiind
alctuit n funcie de sfera politic respectiv din minitrii de resort din guvernele
naionale. Consiliul de minitri adopt legile mpreun cu Parlamentul European,
sediul acestuia fiind la Bruxelles.
Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentantii guvernelor statelor
membre .
Consiliul se poate alcatui sub doua forme si anume :
a) Consiliul general in acest caz acesta este compus din ministrii de externe ai
statelor membre .
b) Consilii speciale

acestea fiind specializate sau sectoriale atunci cand este

compus din ministrii specializati intr-un domeniu sau altul ( agricultura, industrie,
comert ).
Institutia este condusa de catre un presedinte desemnat prin rotatie la fiecare 6
luni. Consiliul dispune si de un Secretariat general, condus din 1999 de Javier
Solana Mandariaga ( fost secretar general al NATO).

1.1.

Rolul si atributiile Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene ca institutie are rolul principal de a reprezenta toate
statele membre ale Uniunii Europene, exprimand, de altfel, legitimitatea statala a
Comunitatilor. Are caracter colegial, in sensul ca, potrivit articolului 1 din Tratatul
de la Bruxelles, fiecare guvern deleaga pe unul dintre membrii sai, chiar daca,
uneori, in mod exceptional, unele guverne sunt reprezentate printr-un inalt
functionar. Daca ministrul Afacerilor Externe este considerat uneori ca principalul
reprezentant al tarii sale in Consiliu, practica a consacrat participarea la reuniuni si
a altor ministri, cum ar fi: ministrul agriculturii, cel al transporturilor, al finantelor,
al industriei s.a., in functie de problematica analizata pe ordinea de zi.
Atributiile Consiliului sunt definite de catre Tratatele institutive intr-o maniera
generala. Articolul 202 al Tratatului, instituind CE. prevede ca institutia Consiliului
asigura coordonarea politicilor generale ale statelor membre si ca el dispune de
puterea de decizie in vederea asigurarii conditiilor necesare realizarii obiectivelor
stabilite prin Tratat si in conditiile prevazute de acesta. Articolul confera Comisiei,
in temeiul unui alineat adaugat la articolul 145 de Actul Unic European,
competenta de executare a regulilor pe care Consiliul le adopta. Exercitarea acestei
competente poate fi supusa unor restrictii-limitari. Potrivit acestui articol, Consiliul
isi poate rezerva, in situatii speciale, posibilitatea de a exercita direct unele
competente in materie executiva. Acesta adopta toate masurile care releva
competenta sa in vederea coordonarii actiunilor dintre statele membre si
Comunitate. Potrivit articolului 26 din Tratatul C.E.C.O., Consiliul isi exercita
atributiile in situatiile prevazute si in maniera indicata de prezentul Tratat, in
special in vederea armonizarii actiunii Comisiei cu cea a guvernelor responsabile
de politica generala din tarile lor. In acest scop, Consiliul si Comisia procedeaza la
schimburi de informatii si la consultari reciproce. Consiliul poate cere Comisiei sa
procedeze la studiul tuturor propunerilor si masurilor pe care le considera oportune
sau necesare realizarii obiectivelor comune.

Rolul consultativ al Consiliului in Tratatul CE.C.O. se traduce prin adoptarea de

avize care, in functie de situatie, trebuie sa fie sau nu, conforme. Consiliul
C.E.C.O. este abilitat, in cazuri rare, sa adopte decizii.
Intr-o maniera generala, Consiliul apare in sistemul comunitar ca legiuitor de
drept comun. Articolul 207 din Tratatul CE. in redactarea sa stabilita de Tratatul de
la Amsterdam, evoca situatiile in care Consiliul actioneaza in calitate de legiuitor.
Consiliul detine in sistemul comunitar puterea de decizie. Uniunea monetara
impune Consiliului o interventie importanta in coordonarea politicilor economice
si sociale ale statelor membre in interiorul zonei Euro.
Tratatul de la Lisabona aduce o schimbare importanta in procesul de decizie. In
primul rand, Consiliul va decide cu majoritate calificata, cu exceptia cazurilor in
care tratatele prevad o alta procedura, cum ar fi votul in unanimitate. In practica,
odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate
calificata va fi extins la numeroase domenii de actiune (de exemplu, imigrarea sau
cultura). Ulterior, introducerea, in 2014, a votului cu dubla majoritate al statelor
membre ale UE (55%) si al populatiei (65%), care reflecta dubla legitimitate a
Uniunii, va conduce la consolidarea transparentei si eficientei. Noua modalitate de
calcul va fi completata de un mecanism similar compromisului de la Ioannina, care
ar trebui sa permita unui numar mic de state membre (apropiate de minoritatea de
blocare), sa-si manifeste opozitia fata de o decizie. Intr-o asemenea situatie,
Consiliul trebuie sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru a obtine, intr-un interval de
timp rezonabil, o solutie satisfacatoare pentru ambele parti. Rolul Consiliului este
esential si in cadrul P.E.S.C.
Sintetizand, retinem ca atributii ale Consiliului sunt urmatoarele :
se ocupa (in conformitate cu prevederile tratatelor initiale) cu coordonarea generala
a actiunilor comunitare cu actiunile statelor membre, avand in vedere faptul ca
politicile economice nationale nu sunt de competenta exclusiv nationala ;

 in economia Tratatului de la Maastricht, cooperarea tinde sa imbrace si un caracter

politic, vorbindu-se din ce in ce mai insistent despre realizarea Uniunii Europene,
Uniune care intruchipeaza trecerea de la stadiul economic catre cel politic ;
Consiliul este veritabilul suprem legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, asa cum
ar fi posibil sa se inteleaga la prima vedere), cel putin in spiritul prevederilor
Tratatelor, elaborand regulamente si directive ;
unele atributii, in materie normativa, au fost delegate de catre Consiliu Comisiei,
prin procedura delegarii de putere, procedura acceptata prin Actul Unic European ;

1.2.

Componenta si organizarea Consiliului Uniunii Europene

Consiliul este compus din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru,
respectiv 27 de reprezentanti. Tratatul de la Maastricht precizeaza ca
reprezentantii statelor sunt la nivel ministerial si trebuie sa fie abilitati sa angajeze
guvernul tarii pe care o reprezinta .
In cazul in care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea
Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang inalt, de
reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este
ambasadorul tarii respective la Uniunea Europeana). Functionarul respectiv poate
lua parte la dezbaterile din Consiliu, insa nu are drept de vot, acesta putand fi
delegat doar unui alt membru al Consiliului. Prin aceasta formula s-a dorit
pastrarea puterii de decizie la nivel ministerial, pentru a se mentine caracterul
politic al Consiliului si a se evita o deriva tehnocratica, in practica insa,
reprezentantul ministrului absent voteaza sub acoperirea unui alt membru al
Consiliului prezent la reuniune. Membrii Consiliului pot fi insotiti de functionari
care ii asista. Numarul acestora din urma este fixat de catre Consiliu, iar numele si
calitatea lor trebuie comunicate in Secretarului General al Consiliului, pentru a li
se da permise de acces in sala de Consiliu.
In practica, ministrul este insotit la masa de reuniune de catre doi functionari,
unul dintre ei fiind, de regula, reprezentantul permanent sau adjunctul acestuia, in

plus, fiecare delegatie dispune de alte trei locuri la un sir de mese aflate in spatele
mesei oficiale. In fine, alti functionari pot fi prezenti intr-o sala alaturata in care
dezbaterile se transmit prin televiziune cu circuit intern.
La reuniunile Consiliului participa, fiind asezat la stanga presedintelui in exercitiu,
si secretarul general al Consiliului, insotit eventual de unul sau mai multi directori
generali. El asista presedintia Uniunii Europene in conducerea lucrarilor, ia
masurile necesare bunei derulari a dezbaterilor si stabileste proiectele de proceseverbale. Directorul general al Serviciului Juridic sau un reprezentant al acestuia
clarifica, la cererea Consiliului sau din proprie initiativa, chestiunile de ordin
juridic ce pot aparea in cursul dezbaterilor.

1.3.

Presedentia Consiliului Uniunii Europene

In functie de tara care detine, 6 luni, fotoliul de presedinte al Consiliului U.E., se

vorbeste despre presedentia daneza, presedentia greaca, presedentia italiana a
Uniunii Europene.
Presedentia Consiliului ofera avantaje, dar si dezavantaje. Un avantaj este corelat
prestigiului si statutului detinut de aceasta functie : pe durata a 6 luni, tara
presedintelui este centrul relatiilor UE, ministrii, in special primul ministru si
ministrul de externe, sunt reprezentantii UE.
Un alt avantaj este acela ca pe durata mandatului, Presedentia are o putere mai
mare si poate coordona prioritatile si viteza politicii UE. Cu toate acestea,
potentialul Presedentiei de a dezvolta politici nu trebuie exagerat; chiar daca la
preluarea mandatului isi stabileste prioritatile, nu porneste la drum doar cu
probleme noi; sunt de rezolvat cele ramase in desfasurare si, de multe ori, ele
consuma energie si timp.
Presedintele Consiliului Uniunii are urmatoarele atributii :
a) stabileste calendarul presedintiei ;

b) convoaca Consiliul ;
c) stabileste ordinea de zi provizorie ;
d) urmareste realizarea consensului in sanul Consiliului ;
e) reprezinta Consiliul in relatiile cu alte institutii comunitare, indeosebi cu
Parlamentul ;
f) conduce actiunile externe ale Comunitatii.

1.4.

Secretariatul general

Consiliul este asistat in sarcinile sale de un Secretariat general care asigura bunul
mers al multiplelor activitati ale Institutiei insasi. Acest organism joaca si rolul de
grefier, pregateste procesele-verbale ale sesiunilor Consiliului si le semneaza
impreuna cu presedintele acestuia, gireaza procedura votului scris, semneaza
impreuna cu presedintele actele adoptate de Consiliu si indeplineste functia de
depozitar al acordurilor incheiate de catre UE.
Secretariatul general dispune si de un serviciu juridic si 8 directii generale:
Personal, administratie, protocol, organizare, securitate,
infrastructuri, traducere si producere de documente ;
Agricultura si pescuit ;
Piata interioara, uniune vamala, politica industriala, dreptul de

stabilire si libera prestare de servicii, dreptul societatilor ;

Proprietate intelectuala ;
Cercetare, energie, transport, mediu si protectia consumatorilor ;
Relatii externe, cooperare si dezvoltare ;
Politica externa si de securitate comuna ;
Relatii cu Parlamentul European si Comitetul economic si social,

cauze institutionale, reglementari bugetare si de personal ;

Cauze economice, sociale si financiare ;

 Cooperare in domeniile justitiei si ale afacerilor interne.

1.5.

Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre UE

(COREPER)

Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER) isi are

originea in delegatiile trimise la Bruxelles de catre statele membre, in momentul in
care tratatele au intrat in vigoare. El a fost constituit in baza art. 16 al
Regulamentului interior al Consiliului si a fost ulterior confirmat prin Tratatul de
fuziune, care stipuleaza ca un comitet format din reprezentantii permanenti ai
statelor membre are sarcina de a pregati lucrarile Consiliului si de a executa
mandatele care ii vor fi incredintate de catre acesta, dispozitie prevazuta si in
Tratatul de la Maastricht in art. G-46.
Cum functionarea Consiliului este o activitate complexa care nu poate fi limitata
numai la perioadele limitate in care diferitele sale configuratii se intrunesc, pe
langa Consiliu, functioneaza si un Comitet al Reprezentantilor Permanenti ai
statelor membre (COREPER) , care are sarcina de a pregati lucrarile Consiliului si
de a executa mandatele care le sunt incredintate de acesta. Acesti reprezentanti
permanenti sunt de fapt ambasadori ai statelor respective pe langa comunitate.
Numarul membrilor Coreper difera de la un stat la altul, singurele constante
reprezentandu-le prezenta, din partea fiecarui stat, a unui Reprezentant Permanent
si a unui Reprezentant Permanent Adjunct.
Desi exista un singur COREPER, acesta se reuneste la doua nivele. COREPER l
reuneste reprezentantii permanenti adjuncti, in timp ce COREPER 2 include sefii
misiunilor diplomatice ale statelor membre le langa UE. Repartizarea atributiilor
intre cele doua formule poate varia insa, ca regula generala COREPER 2 urmareste
dosarele ce vor fi examinate de catre Consiliile afaceri generale, economie si

finante, buget, dezvoltare, justitie si afaceri interne, in timp ce COREPER l

examineaza celelalte chestiuni, cu precadere piata interna, politica sociala,
protectia consumatorilor, transporturi, cercetare, sanatate, educatie, pescuit,
probleme veterinare, protectia mediului si cultura.

Concluzii generale
Consiliul Uniunii Europene (uneori denumit i Consiliul sau Consiliul de
Minitri) este un organism parte a legislativului Uniunii Europene (UE)
reprezentnd guvernele statelor membre, cellalt organism este Parlamentul

European. Consiliul este compus n diferite componene din 28 de minitri

naionali (unul din fiecare stat). Componena exact depinde de domeniile n
discuie, de exemplu, atunci cnd se discut politici referitoare la agricultur,
Consiliul este format din cei 28 de minitri care au n portofoliu i domeniul
agriculturii. Preedinia Consiliului este rotativ ntre fiecare stat membru i
mandatul fiecrei preedinii dureaz 6 luni, mandat care este deinut de ministerul
relevant pentru fiecare ntlnire n parte. Continuitatea dintre preidenii este
asigurat de un acord ntre trei prezidenii consecutive, cunoscut ca triumviratul
prezidenial i mprirea programelor politice. Consiliul Afacerilor Externe
(format din minitrii de externe a statelor membre) este totui condus de naltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe i Politic de Securitate. Consiliul
este administrat de un Secretariat General al Consiliului. Deciziile sunt luate cu
majoritate calificat n cele mai multe domenii, cu unanimitate n altele. De obicei,
atunci cnd opereaz unanimitatea este necesar i consultarea Parlamentului
European. Cu toate acestea, n majoritatea domeniilor se aplic procedura
legislativ ordinar, aceast procedur reprezint c Parlamentul European i
Consiliul mpart n mod egal puterile legislative i bugetare, nsemnnd c ambele
trebuie s i dea acordul pentru ca o propunere legislativ s fie adoptat. n
anumite domenii limitate, Consiliul poate iniia legislaie european de unul singur.
Consiliul Uniunii Europene i are ca prim loc de ntlnire sediul de la Bruxelles,
iar ca al doilea loc, Strasbourg. Consiliu general se intalneste odata pe luna pentru
a dezbate probleme legate de uniune . Consiliile speciale se reunesc fie odata cu
consiliul general fi atunci cand se impune discutarea unor aspecte ce tin expres de
un anumit domeniu .

Bibliografie
1. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, "Drept institutional comunitar european",
Editura Actami, Bucuresti, 2000
2. Prisecaru Petre, Guvernanta Uniunii Europene, Ed.Economica, Bucuresti,
2005

3. Vese Vasile, Ivan Adrian, Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene,

Bucurest, 2004