Studii caz-control

Studiile de tip caz-control sunt economice si simplu de efectuat, fiind

folosite tot mai mult pentru cercetarea cauzelor bolilor, in special a bolilor rare.
Aceste studii includ persoanele care prezinta o boala (sau o alta variabila)
care ne intereseaza si un grup de control (grup de referinta sau de comparatie)
constituit din persoane care nu sunt afectate de respectiva boa1a (sau
de o alta variabila pe care o studiem). Se compara aparitia cauzei posibile la
cele doua grupuri (de cazuri si respectiv de control). Se colecteaza date care
privesc mai mult decit un singur punct in timp. Astfel, studiile de tip caz control
sunt studii longitudinale, spre deosebire de studiile de tip sectional. Aceste
studii de caz-control au mai fost numite si studii retrospective deoarece
cercetatorul priveste inapoi, de la boala spre o cauza posibila a acesteia. O atare
denumire poate sa creeze confuzie, deoarece termenele de retrospectiv si
prospectiv sunt folosite tot mai mult pentru a descrie timpul la care s-a facut
colectarea datelor in raport cu data curenta. In acest sens un studiu de tip cazcontrol poate f i retrospectiv, caz in care toate datele se refera la timpul trecut,
sau prospectiv,caz in care colectarea datelor continua odata cu trecerea
timpului.
Un studiu de tip caz-control incepe cu alegerea cazurilor, care trebuie sa
reprezinte toate cazurile dintr-o populatie specificata. Sarcina cea mai dificila
este aceea de a selectiona persoanele de control, astfel incat sa se esantioneze
prevalenta de expunere din populatia care a generat cazurile.
Mai mult, alegerea persoanelor de control si a cazurilor nu trebuie sa fie
influentata de situatia expunerii, va fi determinata in acelasi fel pentru ambele

categorii. Nu este necesara includerea tuturor cazurilor si a tuturor persoanelor

de control; de fapt ele pot fi restranse la orice sub-grup specific cum ar fi
persoane virstnice, barbati sau femei.Persoanele de control trebuie sa fie
persoane care ar fi fost desemnate cazuri de studiu daci ar f i contractat boala. In
mod ideal, studiile de tip caz-control folosesc cazuri noi pentru a evita
dificultatea de a izola factori legati de cauzalitate si supravietuire, desi s-au
efectuat adesea studii in care s-au folosit datele de prevalenta(de exemplu
studiile de tip caz-control ale malformatiilor congenitale).Un aspect important al
studiilor de tip caz-control este determinarea punctului la care se incepe studiul
si durata expunerii atat pentru cazuri, cit si pentru persoanele de control. In
pregatirea studiului, situatia expunerii cazurilor se determina de obicei dupa
aparitia bolii (date retrospective), prin intrebari directe adresate persoanei
afectate, unei rude sau unui prieten al acesteia. Raspunsurile pot fi influentate de
faptul ca persoana interogata are cunostinte cu privire la ipoteza cercetatii, sau
de faptul ca a traversat experienta bolii insasi. Expunerea este uneori
determinata cu ajutorul studiilor de biochimie (plumbemie sau cadmiu urinar),
masuratori ale caror rezultate pot fi afectate de boala. Aceasta problema poate fi
evitata daca exista date precise cu privire la expunere, date care se obtin de la un
sistem de inregistrare sigur (de exemplu registrele de angajati in industrie), sau
daca studiul caz-control este efectuat prospectiv, astfel incat datele legate de
expunere sunt colectate inainte de aparitia si evolutia bolii. Unul dintre
modelele de acest tip este asa-numitul studiul caz-control incuibat.
Un exemplu clasic de studiu caz-control l-a constituit descoperirea relatiei
dintre talidomida si o serie de malformatii neobisnuite ale membrelor la copiii
nascuti in Republica Federala Germana in perioada 1959-1960; studiul, efectuat

in 1961, compara copiii normali cu cei afectati (Mellin gi Katzenstein,1962).

Din cele 46 de mame ai caror copii aveau malformatii tipice, 41 luasera
talidomida intre cea de-a 4-5 ;si cea de-a 9-a saptamana de sarcina, spre
deosebire de cele 300 de mame alese drept control, ai caror copiii erau normali,
si care nu luasera medicamentul in acea perioada de timp.
A fost studiata ingestia de carne la persoane din Papua-Noua Guinee care
au prezentat boala denumita enterita necrozanta si la cele care nu au prezentat
aceasta boala. Ingestia de carne era mai frecventa la cei care aveau boala (50 din
61 de cazuri) decat la cei care nu o aveau (16 din 57).
In cadrul studiilor caz-control, asocierea unei expuneri cu o boa1a se masoara
prin calculul raporturilor de sansa, care este raportul dintre sansele de
expunere in cazurile de boa1a si sansele de expunere la persoanele de control.