Instalatii de incercare:

Intr-un laborator complet a izolatiei exista urmatoarele categorii de instalatii de incercare:

1.
2.
3.
4.
5.

Instalatii de incercare cu inalta tensiune alternative

Instalatii de incercare cu inalta tensiune de impuls de traznet
Instalatii de incercare cu impuls de tensiune de comutatie
Instalatii de incercare cu impuls de curent
Instalatii de incercare cu inalta tensiune continua
Se incearca izolatia echipamentului indifferent de nivelul de tensiune in cadrul unor incercari
nedistructive si distructive
Util pentru incercari distructive intr-o gama foarte larga de echipamente
Apar la comutatia capacitatilor mari, a sarcinilor active foarte mari, la deconectarea curentilor
mici a transformatoarelor
Rezistorul neliniar suporta supratensiunea impulsului de traznet
Izolatia instalatiilor de inalta tensiune continua pentru transformator; instalatii de tensiune
alternative cu capacitate foarte mare se poate face in tensiune continua; pentru studierea
efectului polaritatii.

Instalatii de incercare cu inalta tensiune alternative

Pentru producerea tensiunilor inalte alternative destinate incercarilor isolate pot fi utilizate:
transformatoare de incercare si circuite resonant serie.
Transformatoare de incercare
Functioneaza pe principiul inductiei electromagnetice, au elemente de constructive ca cele a
transformatorului de putere dar sunt in tot deauna in constructive monofazata.
Conditiile impuse acestora sunt:
-

Tensiune nominal apropiata de tensunea de incercare a echipamentului respective

Putere in regim de durata sufficient de mare incat unda de tensiune sa nu fie deformata de
armonicile superioare c ear putea sa apara ca effect al saturatiei fierului magnetic al
transformatorului.
Putere relative mare pentru a nu aparea effect de autoexcitare a transformatorului
Continutul de armonici in tensiunea de incercare nu trebuie sa depaseasca 3%-5%
Curentul de scurtcircuit pe partea de inalta tensiune trebuie sa fie mare (1A pentru incercarea
izolatiei curate si 3-5 A atunci cand este poluat)
Tensiunea de scurtcircuit sa fie mica
Capacitatea proprie(de intrare) sa fie mica

Elemente constructive:
Transformatorul are infasurati, isolate in hartii impregnate cu ulei, ansamblul fiind imersat in ulei de
transformator.
Infasurarea primara este dispusa in vecnatatea secundara.

Infasurarea secundara este dispusa sub forma unor sectiuni pe cilindrii de pertimax cu lungime din ce in
ce mai mica catre borna de linie a transformatorului. Intre aceaste sectiuni cilindrice conexiunile se fac n
asa fel incat diferenta de potential dintre cele doua sectiuni sa fie minima.
1-miez magnetic
2- infasurare primara
3- sectiuni ale infasurarilor secundare
4-conexiuni intre sectiunile infasurarilor
secundare

In mai multe situatii transformatoarele de

incercare au infasurarea primara dispusa doar pe una din infasurarile miezului. Reprezentare
schematica:
1-infasurarea primara dispusa pe una din coloanele
miezului
2-infasurarea secundara
3-infasurare ecran
4-infasurare de compensare
5-circuit LC de filtrare
Din cauza ca infasurarea primara este dispusa pe o singura coloana rezulta un flux de scapari mare, deci
reactanta de dispersie si tensiune de scurtcircuit mari.
Pentru a obtine tensiune foarte apropiata de tensiunea sinusoidala se prevad circuite LC pe armonica a
3-a si a 5-a. Prin acest circuit circula in curent intens pe armonica respective care va genera un flux
demagnetizant pe armonica respectiva astfel incat fluxul de pe acea armonica dispare din fluxul total, in
consecinta tensunea indusa in secundar va fi sinusoidala.
Din punct de vedere constructiv pot fi realizate din cuva metalica sau din material electroizolant.
Reprezentare schematica:
1-cuva metalica ; 2-Miez magnetic ;3-Infasurari
4-Coneziuni intre cesctiunea infasuratilor
5-Izolator de trecere
1-cuva material electroizolant avand rol de izolator de
trecere(5)
4-priza secundara a miezului secundar
a)Cuva metal b)cuva material electorizolant

Cascade de transformatoare de incercare:

Pentru obtinerea de tensiuni de incercare foarte inalte, transformatoarele de incercare, se conecteaza in
cascada.Schema de principiu a unei cascade formate din doua transformatoare:
P1 este alimentat prin intermediul unui autotransformator din
reteaua de joasa tensiune Astfel incat tensiunea P1 este egala
cu cea nominala. Intre borna de linie si cea de cuva se obtine o
tensiune egala cu cea nominala. Raportul de transformare
dintre T si P1 este egal cu 1. O borna a infasurarii de transfer
se leaga la cuva si miezul celei de-a doua trapta. Borna
infasurarii primare nepotentializata va fi conectata la cea de-a
doua borna de transfer in asa fel diferenta de potential pe a
doua treapta va fi egala cu cea a primei trepte. Cuva avand
fata de pamant o tensiune egala cu cea furnizata de prima treapta, rezulta ca, intre borna de linie a
cascadei si pamant se vor consuma cele doua tensiuni secundare.
Avantaje:
-costuri mult mai mici pentru obtinerea unei anume tensiuni nominale; dimensiuni mai mici (instalatii
iransportabile); mentenanta mai usoara; putem folosi tensiuni partiale pe cascada
Dezavantaje:
-tensiunea de scurtcircuit a cascadei este mai mare decat a unui transformator de o singura unitate de
aceeasi putere si tensiune; nu se leaga mai mult de trei transformatoare in cascada (odata cu cresterea
numarului de transformatoare scade puterea de utilizare a puterii instalate)

2
=
=
=
+ 2 + + ( + 1) + 1
2

Instalatii de incercare cu circuit rezonant serie:

Dezvoltarea pe scara din ce in ce mai mare a instalatiei de distributie capsulate si a cablurilor de inalta
tensiune face necesara identificarea unei metode de incercare unitare dar si utilizarea unor instalatii de
incercare destinate testarii echipamentului cu capacitate mare.
In cazul incercarii la locul montajului, transformatoarele de incercare nu pot fi utilizate din cauza
necesarului mare de putere.

= ; =

= ; => = 2

Solutie de reducere a puterii absorbite:

Ta=transformator de alimentare; C= capacitatea obiectului
incercat; R= rezistor echivalent a intregului circuit; L= inductor
de inductie variabil atat in trepte cat si continuu

Factorul de calitate al circuitului rezonant: = =

>

40
Comportarea circuitului rezonant serie in regim permanent(sinusoidal):

Determinam raportul din tensiunea de incercare si tensiunea de alimentare:

= + + ; =

= ;

La rezonanta pe frecventa industriala:

|=

=>

1
1 2 +

<=> 2 = 1 ;

( )

Tensiunea de armonice din tensiunea de incercare:

= + ;

; = 2 2 +

Incercarea o facem e frecventa fundamentala:

Concluzie: Nu exista armonici mari in tensiunea de alimentare

Comportament circuit rezonant serie in regim tranzitoriu:

In regim tranzitoriu ne ntereseaza modul in care revine tensiunea pe obiectul incercat dupa conturnarea
izolatiei acesteia.
Izolatia se strapunge cand tensiunea trece prin valoarea de varf , curentul prin 0, deci putem studia
regimul tranzitoriu in conditiile initiale nule.

Generator de impuls de tensiune multietaj:

Pentru obtinerea unor impulsuri de tensiune de amplitudine mare nu pot fi utilizate scheme de
generatoare monoetaj deoarece absolut toate elementele constructive ale unei asemenea instalatii ar
trebui sa aiba tensiune nominala mai mare decat tensiunea de impuls a generatorului respectiv, astfel:
spatiul ocupat de un asemenea generator ar fi extrem de mare; se va ajunge la o eliminare a
elementelor constructive de ultra nalta tensiune; nu s-ar putea obtine impuls cu energie suficient de
mare deoarece nu pot fi realizate condensatoare de capacitate mare si tensiune ultrainalta.
In tensiuni mai mari de 100 KW se folosesc generatoare de impuls de tensiune cu mai multe etaje
pornind de la schema de baza a generatorului de impuls monoetaj.

I.circuit alimentare(sulsa inalta tensiune); II. Circuit incarcare( condensator impuls=Ci, Ri=rezistenta
incarcare, Rf= rezistenta frontala; Rs= rezistenta spate); III.circuit de formare a impulsului(Ci,
Rf,Rs,EA=eclator de aclansare; Cs=condensator de sarcina);IV.circuit de incercare(DT1= divior de
tensiune pentru masurarea tensiunii de incarcare a primului etaj, DT2= masoara amplitudinea impulsului
de tensiune a generatorului)

Functionarea schemei:
Condensatoarele de impuls se incarca de la sursa astfel:
-

In raport cu borna de inalta tensiune a sursei prin intermediul rezistentei Ri

In raport cu pamantul prin intermediul rezistentei de front Rf si de spate Rs

Constantele de timp de incarcare a condensatoarelor Ci sunt din ce in ce mai mari catre etajele
superioare, din acest motiv generatorul multietaj nu poate furniza un numar mare de impulsuri in
unitatea de timp.
Atunci cand tensiunea de incarcare a condensatoarelor de impuls Ci a atins nivelul de amorsare a
eclatoarelor EA, acestea amorseaza.
Ar putea sa nu amorses=ze simultan eclatoarele EA in cazul in care:
-

Tensiunea de incarcare a eclatoarelor nu este aceeasi

Distanta dintre sfere nu este perfect aceeasi
Gradul de prelucrare sau de contaminare a celor 2n sfere nu este acelasi

Daca primul eclator care amorseaza este cel de pe primul etaj, eclatoarele etajelor superiore vor f
fortate sa amorseze datorita unei mici cresteri a tensiunii pe fiecare etaj, crestere datorata procesului
de incarcare a capacitatilor parazite.
Odata cu amorsarea eclatorului primului etaj in nodul 2
tensiunea devine brusc egala cu Uo. In acelasi mod
tensiunea in nodul 3 devine egala cu Uo. Astfel se inseriaza
primele doua condensatoare de impuls, tensiunea in nodul
4 devine 2Uo. Potentialul din nodul 3 se transfera catre
nodul 5, potentialul de pe nodul 5 devine egala cu Uo dupa
o variatie exponentiala datorita unei capactati parazite
fata de pamant.
In functie de modul in care amorseaza EA primului etaj,
generatorul de impuls este in:
-regim de amorsare naturala
Dezavantaje: nu se cunoaste cu precizie momentul amorsarii; nu se poate regla fin amplitudinea
tensiunii utilizata de generator.
Se elimina cele doua dezavantaje prin utilizarea
amorsarii comandate.
-regim de amorsare comandata
Eclatorul primului etaj trebuie sa fie de constructie
speciala si poarta denumirea de EA comandat.
Aceasta constructie poate fi aplicata pe o singura
sfera sau pe ambele sfere.

Sfera este prevazuta cu o teaca electroizolanta 2 in centrul

careia se afla electrodul de comanda 3. Intre acest electrod si
suprafata sferei se transmite de la modulul final de trigherare
(MFT) un impuls de tensiune avand amplitudinea de
aproximativ 10% tensiunea de incarcare pe etaj. Atunci cand
canalul de conturnare 4, se reduce rigiditatea dielectrica a
intervalului dintre sfere, acesta fiind strapuns de tensiunea de
incarcare pe etaj.
Un asemenea EA comandat va fi caracterizat de doua
caracteristici de amorsare:
1.caracteristica de amorsare naturala
2. caracteristica limita de trigherare

Supratensiuni in sisteme electromagnetice:

Echipamentele instalatiilor electrice se aleg in functie de solicitarile reale din retea luand in acelasi timp
in considerare toate mijloacele de reducere a acestor solicitari.
Alegerea nivelului de izolatie al echipamentelor implica determinarea nivelului supratensiunilor la locul
de instalare a acestor echipamente.
Atunci cand se determina nivelul supratensiunilor se opereaza frecvent cu tensiuni precum:
-

Tensiunea de serviciu( tensiunea de serviciu: 20,220, 110 kV)

Tensiunea cea mai ridicata a retelei:

Tensiunea cea mai ridicata pentru echipament

Supratensiunea este orice crestere a tensiunii peste valoarea corespunzatoare tensiunii

retelei.Supratensiunea se masoara in factor de supratensiune, indiferent daca este fata de pamant sau
fata de faza. Factorul de supratensiune se obtine prin raportarea valorii maxime de supratensiune la
valoarea de varf a tensiunii de faza corespunzatoare tensiunii cea mai ridicata a retelei.
1ur(unitate relativa)= Umax*2/3
Clasificarea supratensiunilor:
- supratensiuni interne( temporare sau de comutatie)
- supratensiuni externe(de trasnet)
Supratensiuni de comutatie:
Cele mai periculoase apar in retelele de transport unde exista curenti capacitivi intensi sau curenti
capacitivi cu valoare mare. Pot aparea la conectarea liniilor functionand in gol, la reconectarea liniilor
lungi functionand in gol.
Supratensiuni temporare:
Supratensiunile temporare de valori periculoase pot aparea in retelele de transport , aceste retele sunt
complex buclate.
Schema monofilara:
S1,2,3= subsisteme energetice sursa
AT1,2,3= autotransformator
L1,2,3,4 =linii de transport al energiei
R1,2,3,4= reactoare de compensare transversala
T= transformator
Schema echivalenta se inlocuieste astfel:

- Sursele se inlocuiesc printr-un sistem difazor de secventa directa caruia i

se asociaza impedanta directa a sursei
- Impedanta interna are preponderent partea reactiva , in cazul
subsistemelor energetice se ia reactanta de scurtcircuit, in cazul
turbogeneratoarelor se ia reactanta terminatiei.
Transformat si autotransformat se utilizeaza scheme T si (gama):
R1,2= rezistenta care modeleaza pierderile in cupru
X1,2 = reactanta de dispersie

Xm = reactanta de magnetizare
Rm= rezistenta care modifica pierderile in fier

Inlocuirea liniilor in schema echivalenta:

= = ( + ) + ( + )
= + ; = +
Pentru linii lungi folosim quadripoli cu parametri nominali sau un quadripol cu parametrii corectati sau
coeficientii lui Kennely sau un quadripol cu parametrii uniform distribuiti.
Quadripol pentru care sunt valabile ecuatiile de propagare sau
ecuatiile telegrafistilor.

Supratensiuni temporare datorate efectului capacitiv:

In conditii normale liniile de transport al energiei electrice sunt conectate la ambele extremitati,
cresterea tensiunii pe linie incadrandu-se in limite admisibile.
Pot aparea supratensiuni la frecvente industriale in zona din mijlocul liniei atunci cand aceasta este slab
incarcata. Exista situatii in care nivelul de supratetensiuni temporare poate fi periculos, cand linia
ramane temporar alimentata numai la una din extremitati. O alta situatie cand nu se permite luarea de
masuri este reconectarea automata a unei linii de transport dupa producerea unui scurtcircuit.

Schema tipica:
S= subsistem energetic

Schem monofilara

AT=autotransformator
L=linie de transport a energiei

XG=reactanta generatorului
X1,2= reactante de scapari
Xn= reactanta de magnetizare
V=viteza de propagare
Zc=impedanta caracteristica complexa
Facem ipoteza simplificatoare a neglijarii a
ractantei de magnetizare (Xn) atata timp cat nu se
satureaza miezul magnetic. Schema tipica:

a) Cazul sursei de putere infinita:

Xs=0 => U1= E
Pentru linii < 1500 km Zi are caracter capacitiv
Pentru linii > 150 km Zi capata caracter inductiv.
Se constata ca apar cresteri periculoase ale tensiunii pe liniile de transport cand lungimea acestor
linii depaseste 300 km. Pentru a identifica natura acestui fenomen linia poate fi inlocuita printr-un
lant de quadripoli cu parametri concentrati.

Cresterea de tensiune de-a lungul liniei de

la inceput pana la sfarsitul acesteea, se
datoreaza circulatiei curentului capacitiv al
liniei.
In cazul in care se aprinde descarcarea corona , pe langa curentul capacitiv, circula pe linie un
curent activ corespunzator pierderilor de energie.
Schema unui quadripol elementar devine:

Cresterea de tensiune este mai mica deoarece curentul activ circuland prin reactanta inductiva a
liniei determina pe aceasta caderi de tensiune aflate in quadratura de faza cu tensiunea
electromotoare a sursei, astfel cele doua caderi de tensiune se sumeaza geometric rezultand o
cadere de tensiune mai mica.
Supratensiuni datorate curentulu capacitiv in cazul sursei finita:
In acest caz pe langa tensiunea de crestere pe linie ne intereseaza si cresterea de tensiune la
inceputul liniei, crestere de tensiune datorata circulatiei de curent capacitiv al liniei prin reactanta
inductiva a sursei.
2 1 2

=
1

Pentru determinarea cantitatii cresterii de tensiune la inceputul liniei,

schema poate fi inlocuita cu o schema cu parametri concentrati in care
linia este inlocuita cu impedanta sa de intrare:

= 1 + 1 ; 1 =

1
1
1
1
=> = 1 ( + 1) =>
=

1 +
0

Se inregistreaza cresteri de tensiune la inceputul liniei, cresteri care sunt cu atat mai mari cu cat
puterea sursei este mai mica si lungimea sursei mai mare. In plus la scaderea puterii sursei scade si
lungimea de rezonanta a liniei rezulta ca in multe situatii reale cu surse de putere finita se poate
atinge lungimea de rezonanta.
Mijloace de protectie impotriva supratensiunilor datorate efectului capacitiv:
Pentru protectia impotriva supratensiunilor nu exista anumite categorii de relee care sa conduca la
deconectarea liniilor. Deconectarea liniilor nu poate fi luata ca solutie fezabila pentru functionarea
ulterioara a unui sisitem. De asemenea descarcatoarele cu rezistena variabila, nu pot fi folosite
decat la supratensiuni tranzitorii doar la descarcatoarele ultimului generator ce pot fi conectate si in
paralel, ar putea ajuta la protectia la supratensiuni nu pentru durate mai mari de o secunda.
Singurele posibilitati de reducere a supratensiunilor sunt utilizarea compensarii transversale sau a
compensarii longitudinale.

Compensarea tranzversala:
Consta in instalarea retelelor de transport a reactoarelor de compensare transversala sau a reactoarelor
sunt. Aceste reactoare sunt bobine monofazate sau trifazate, cu miez magnetic si pot fi conectate direct
la potentialul liniei sau la medie tensiune in infasurarea tertiara a autotransformatoarelor de putere din
retea.
In regim normal de functionare reactoarele de compensare transversala au rol de reglare a curculatiei
de putere reactiva in retele. In
regim anorma, generatoarele de
supratensiuni temporale daca
sunt instalate corect in modul din
retea au rol de reducere a
nivelului de supratensiune.
Variatia tensiunii de-a lungul liniei
in prezenta convertoarelor de
variatie transversala este:
a) Fara reactanta de compensare, tensiunea mai mare deatorata efectului capacitiv
b) Reactanta de compensare transversala la sfarsitul liniei, trasat in sistem in care tensiunea este
perfect compensata
c) Reactanta instalata la jumatatea deschiderii liniei, reactanta avand aceeasi putere ca in figura b
Reactantele instalate la sfarsitul liniei au cea mai mare influenta a reducerii supratensiunilor datorate
efectulu capacitiv, cele instalate la inceputul liniei nu influenteaza cresterea pe linie. De asemenea
reactantele instalate la inceputul liniei au un efect favorabil asupra cresterii tensiunii la inceputul liniei.
Abordare analitica a amplasarii reactantelor de
compensare transversala precum si a
identificarii puterii necesare intr-un anumit mod
este:

Compensarea longitudinala:
Pe linii foarte lungi de transport de
energie electrica sunt instalate
longitudinal baterii de condensatoare
ce au rol de reducere a tensiunii de la
nodul lor de instalare catre sfarsitul
liniei.
Rezulta ca eficienta maxima a
instalatiei acestor baterii de
condensatoare se obtine cand sunt
instalate la inceput si nu au influenta asupra tensiunilor de linii cand sunt conectate la sfarsit.
Aceste compensatoare artificiale au in plus urmatoarele efecte favorabile:

Cresterea capacitatii de transport a retelei

Cresterea stabilitatii in functionare a retelei

Compensatoarele reactantei inductive a liniei face sa creasca valoarea de scurtcircuit in asa fel incat la
compensarea totala, curentul de scurtcircuit produs oriunde pe linie are intensitate la fel de mare cu
aceea a curentului produs pe bare.
Pe linii foarte lungi compensarea este mixta:

Supratensiuni temporale datorate nesimetriilor longitudinale:

Nesimetriile longitudinale (NL) apar in mod inevitabil la comutarea polilor intrerupatoarelor liniilor de
transport. In cazul NL exista riscul aparitiei de fenomene de rezonanta la frecvente industriale pentru
lungimi ale liniilor de ordin a 200-300km. Totusi probabilitate mult mai mare exista ca in aceste retele
odata cu aparitia NL, cresterea de tensiune sa satureze miezul magnetic, astfel apar armonici.
Pe armonicile superioare supratensiunile sunt activ limitate de descarcarea corona care apare pe linii. Se
poate demonstra pe armonica de ordinul 1 urmatoarele:

1 = + 1 ;
1 = ; 1 () =
; = ;
;1 = ;
1 = ( ) = ;

Astfel de supratensiuni pot sa apara si pe armonicile superioare, armonici prezente in circuit ca efect al
suprasaturarii miezului magnetic.
Sistemul de ecuatii poate fi solutionat printr-o metoda grafica:
a,b = solutie de regim inductiv,
b=instabila magnetic, nu se ia in
considerare
c=solutie de regim capacitiv

Dependenta nivelului de tensiune de ferorezonanta de lungimea liniei este:

1-curba rezonantei in circuit liniar
2-curba ferorezonantei in regim capacitiv
3,4-curba ferorezonantei in regim inductiv(3-solutie
stabila, 4- nu o luam in calcul)

In cazul ferorezonantei, nivelul supratensiunilor

este mai mic decat in cazul rezonantei insa
domeniul de lungime in care apare fenomenul de
ferorezonanta este mult mai mic decat cel in care
apare fenomenul de rezonanta.
Supratensiuni temporae datorate nesimetriilor transversale:
Abordarea analitica acestor nesimetrii implica urmatoarele etape:
1.introducerea schemelor echivalente de secventa directa inversa si monopolara
2.caluclarea impedantelor de secventa directa si inversa echivalente schemelor determinate anterior
3.identificarea modului de conectare a schemelor in raport cu locul nesimetriei in functie de tipul
nesimetriei
4.determinarea tensiunii si curentilor in componente de secventa la locul dde defect
5.determinarea tensiunii si curentilor in componente de faza

[ ] = [1

1
2

1
1
1
3
3
] [ ]; = 2 + 2 ; 2 = 2 2 ;
2

6.determinarea coeficentului de raportare a tensiunii de secventa pentru alte puncte de calcul in afara
locului de defect
7.calculul tensiunilor si curtentilor in componenta de secventa in punctul de calcul ales
8. calculul tensiunilor si curtentilor in componenta de faza in punctul de calcul ales

Supratensuni de trasnet:
Formarea descarcarii:
Se formeaza din acumularea de sarcina electrica in interiorul norilor de furtuna( de tipul
Cumulonimbus).
Baza este la altitudinea 1-3km, se dezvolta pana la inaltimi de 10-13km. Suprafata bazei este de ordinul a
km2 si contine sute de mii de tone de apa. Sarcina electrica este de ordinul a zecilor de columbi. La
partea superioara se afla cristale de gheata incarcate cu sarcina electrica pozitiva, la partea inferioara se
afla picaturi de apa incarcate cu sarcina electrica negativa. Foarte multe descarcari de trasnet au loc
intre acumulari de sarcina intre nori sau intre nori invecinati. Cel mult 30% din totalul descarcarlor se
indreapta catre sol, insa acestea sunt cele care ne intereseaza.
Datorita miscarilor intens turbionale ale aerului si a curentilor ascendenti din partea anterioara a norului
si celor descendenti din partea posterioara, sarcina electrica nu este uniform distribuita, astfel apar
acumulari de sarcina distincte, unele cu valori mult mai mari decat media pe norul respectiv, fapt care
determina un caracter multiplu al descarcarilor.
Rewprezentarea schematica a unui trasnet descendent:

t1= 2030ms; t1=23ms; t2= 40100ms; T=6080 ms;

Primul stadiu al descarcarilor de trasnet poarta denumirea de lider urmat de un stadiu de descarcare
principal. Liderul primei componente de descarcare este un lider cu dezvoltare in trepte 1 caracterizat
de existenta unui lider secundar 2 ce nu se dezvolta pana la capat. Urmeaza descarcarea principala 3.
Pe canalul nedeionizat complet al descarcarii principale se propaga ulterior catre sol liderii celorlalte
componente ale descarcarii 4,4`. Acestea au o propagare continua fara ramificatii, purtand denumirea
de lideri sageata, fiecare dintre acestea este urmat de o descarcare principala. In functie de sensul de
propagare al liderului primei componente, trasnetul poate fi descendent sau ascendent. Fenomenul
evolueaza astfel:

Liderul initial al descarcarii se formeaza probabil pe baza descarcarii din

interiorul norului, dupa se formeaza ramificatiile liderului descendent 1,
zonele de strimer 2 patrunzand in acumularile de sarcina, fapt ce permite
alimentarea canalului liderului cu sarcini electrice, canalul principal al
liderului 3 si 4. Prin inductie electrostatica, pe obiectele de pe sol se
acumuleaza sarcina pozitiva, daca intensitatea este destul de mare pe
structuri aflate pe sol, atunci se poate forma un contralider, sau lider de
intalnire 5. Cand zonele de strimeri din varful liderilor se intalnesc,
urmeaza etapa de strapungere a liderului insotita de o crestere brusca a
curentului si etapa descarcarii electric principale care se propaga de la sol
catre nor. Acest proces este insotit de un curent foarte intens ce
determina o intensa ionizare a moleculelor de aer din cadrul descarcarilor
si cresterea temperaturii pana la 10.000 grade C. Ionizarea are ca efect
(efectul de fulger producand) producerea radiatiei luminoase. Cand
descarcarea principala ajunge la nor, acumularile de sarcina din care s-a
format liderul sunt epuizate. Datorita conductivitatii canalului de
descarcare vor aparea campuri foarte intense in raport cu alte acumulari
de sarcina, se formeaza astfel un nou lider descendent ce se propaga rapid pe canalul nedeionizat
complet a descarcarii principale.
Caracteristici:
Cea mai importanta este intensitatea curentului de trasnet, aceasta este de 10 KA putand depasi 100 KA,
foarte importanta este aparitia unui curent de o anumita amplitudine.( )

= /

Intensitatea manifestarilor atmosferice: Un parametru care o descrie este indicele keraunic care se da in
numar de zile cu manifestari pe an.
Indice cronocheraunic( ore cu manifestari atmosferice pe an).
Indicele aritmocheraunic sau densitate de trasnet:

1,1
1+1,4

[/2 * ani]

Efectele descarcarilor de trasnet:

Natura termica: intereseaza mai putin incalzirea conductoarelor. In electrotehnica intereseaza topirile
superficiale la contact in varf(3-5mm) si topirile mai profunde in zonele cu contact slab.
Efect mecanic: Intereseaza efortul electrodinamic din conductoarele parcurse de curent de trasnet. In
cazul instalatiei intereseaza efectul hidraulic si gazodinamic determinat de vaporizarea apei intr-un
volum restrans.
Efect electrochimic: corodari accentuate ale cailor de curent in medii electrolitice. In electrotehnica
intereseaza prizele de pamant.
Efect electromagnetic: sunt cele mai mportante care constau in producerea de supratensiuni.
Protectia instalatiilor electrice la lovituri de trasnet:

Protectia este realizata cu paratrasnete. Constructiv acestea pot fi verticale sau orizontale(conductoare
de protectie), acestea au elementul activ care va fi lovit, un conductor de coborare cu inductanta cat mai
mica si o priza de pamant.
Zona de protectie a paratrasnetului reprezinta spatiul din jurul paratrasnetului in care obiectul protejat
nu poate fi lovit decat cu o anumita probabilitate.
3

categorii de metode de dimensonare a zonei de protectie:

1.Metoda de laborator; 2.Metoda geometric; 3. Metoda analitica.

La noi in tara instalatiile electrice cu zone instalete dupa prima metoda au normativul NTE 001/03/00
In cazul instalatiilor din constructii se foloseste si a 2-a metoda din normativele I7;I20.
Aplicarea metodei de laborator:
Fiecare paratrasnet formeaza o zona de protectie sub
forma unui con cu generatoare curbe. Pentru un
paratrasnet vertical rezulta sectiunea de forma:

; raza x

= parametru care depinde de tipul constructiv al

paratrasnetelor: 1,6 paratrasnet vertical; 1,2 paratrasnet
orizontal din statii electrice; 0.8 conductoare de protectie
ale liniei aeriene
P=parametru care arata reducerea eficacitatii
paratrasnetului peste o anumita inaltime: P=1 pentru
h<30m; P=(30/) pentru h>30 m

In cazul a
doua
paratrasnete
verticale de
aceeasi
inaltime:
h0=h-a/(mP)

Unde exista
sisteme mai
complexe de
paratrasnete

se verifica pentru grupuri de 3,4 paratrasnete daca este indeplinita conditia D<=8(h-hx)P care arata ca se
realizeaza o zona de protectie comuna in planul de inaltime hx. D= diamnetrul cercului circumscris
urmelor in plan a celor 3 paratrasnete sau diagonala dreptunghiului determinata de urmele celor 4
paratasnete.

Instalatii pentru producerea impulsului de tensiune

In tehnica incercarii izolatiei echipamentelor se folosesc instalatii ce produc urmatorul tip de impuls:
-

impuls de tensiune de trasnet (aperiodic)

impuls de comutatie (aperiodic)
impuls de comutatie oscilant armotizata

Primului tip se incarca toate echipamentele de orice tensiune nominala, iar cu impuls de tensiune de
comutatie se incarca numai izolatia echipamentelor ce au tensiune mai mare de 245kV.
Standardele nationale si internationale definesc impulsul de tensiune ca o tensiune unidirectionala care
creste rapid sau mai putin rapid la valoarea de varf si scate relativ incet catre zero.
Schemele generale ale impulsului de tensiune si de comutare:

T1=durata de front; T2= durata de semiamplitudine

Generatorul de impuls de tensiune monoetaj:

Schema Erwin
Max:
I=circuit de
amimentare
II= circuit de
formare a
impulsului
III=circuit de
incarcare
Rd= depransabil
pentru a putea schimba polaritatea; Ri= rezistor de limitare a curentului de incarcare prin condensatorul
Ci; Ci= condensator de impuls; Cs= condensator de sarcina; Rf=rezistenta de front; Rs= rezistenta de
spate; EA= eclatorul de amorsare;
Tensiunea de alimentare nu intervne in circuitul de formare a impulsului datorita constantei de timp.
Condensatorul Ci se incarca de la sursa pana cand tensiunea eclatorului de amorsare devine egala cu
tensiunea disruptiva a intervalului. Din acest moment circuitul de alimentare nu mai intervine. Se
incarca condensatorul Cs cu o sarcina provenita din Ci.
Constanta de timp de incarcare: Tinc= Rf*CiCs/(Ci+Cs) => Rf trebuie sa fie mica
Tdesc=Rs*Ci; Tdesc=(Rf+Rs)*Cs } => Rs trebuie sa fie mult mai mare ca Rf
Rezistenta obiectului incercat poate influenta forma impulsului (spatele impulsului) iar capacitatea
obiectului influenteaza frontul impulsului.
Ci,Cs,Rs,Rf se aleg tinand cont de capacitatea si rezistenta obiectului incercat.
Parametrii generatorului sint:
-tensiune; energia impulsului este data de energia in condensatorul de impuls Ci*((Uo)^2)/2; coeficient
de utilizare: Umax/U0 (ideal=1); Umax= amplitudinea impulsului de trasnet
-Pentru a obtine cu cat mai bun, raportul intre
cele doua transformatoare poate fi reglat din
regimul tranzitoriu de egalizare a celor doua
condensatoare.
-se incarca sarcina electrica
-ierderile prin efect Joule sunt neglijabile;
=U0*Ci; =Ueg(Ci+Cs) }=> Ueg=U0*Ci/(Ci+Cs);

Cs<<Ci

Trebuie controlata si inductivitatea conductoarelor de legatura astfel ca se aleg conductoarele