SELECTIA

I. Conceptul de selectie a fost folosit la inceput intr-o actiune de profil economicosocial, fundamentata stiintific inca de la inceputul secolului al XX-lea pentru diagnosticarea
precoce a aptitudinilor profesionale si orientarea talentelor catre o profesie sau alta, pe baza
unor teste si metode menite sa evidentieze dexteritatea manuala, receptionarea si invatarea
corecta si rapida a unor scheme motrice. Nefiind un concept clar conturat, selectia sugera doar
inceputul unei actiuni de pregatire sportiva, care de-a lungul anilor, a cunoscut diferite
exprimari. Cea mai vehiculata expresie a fost specializare timpurie, care exprima preocuparea
spre dirijarea copilului catre o proba sportiva inca din varsta frageda. Apoi in anii `60, a fost
folosita expresia initierea precoce, care atenua directionarea specializarii sportive spre un
proces premergator al viitoarei consacrari de la o varsta frageda. Mai tarziu, s-a utilizat
sintagma selectia primara, care reprezinta momentul intrarii copilului pe baza unor criterii in
unitatile sportive.
Institutionalizarea sistemului unic de selectie si pregatire a copiilor si juniorilor se
realizeaza in anul 1976, fiind precedata de analiza experientei acumulate pe plan national si
international.
Astfel, s-a definit selectia ca un proces organizat si repetat de depistare timpurie a
disponiblitatii innascute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii
(medicale, bilogice, psiho-sociologice si motrice) pentru practicarea si specializarea lui
ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva.
Centrul de Cercetari al MTS, impreuna cu Institutul de Medicina Sportiva au elaborat
un sistem complex de testare a subiectilor si, derivat din acesta, un sistem de criterii si cerinte,
care se aplica unitar in operatia efectiva de selectie a copilului dintr-o masa eterogena, care
prezinta certitudini in ceea ce priveste integrarea, stabilitatea, receptivitatea si capacitatea de
afirmare in activitatea sportiva nationala sau intrenationala.
Acest sistem imbina intr-un tot uitar o multitudine de criterii care actioneaza intr-o
ordine prestabilita, impusa de o metodologie verificata in practica. La actul de selectie
participa o echipa intredisciplinara de specialisti, fiecare actionand in acord cu rigorile
instrumentelor de masurat si evaluat.

In sistemul national de selectie actioneaza cinci tipuri de criterii:

I.

Criterii medico-sportive

II.

Criterii somatofiziologice

III.

Criterii biochimice

IV.
V.

Criterii psihologice
Criterii motrice

VI.
I. Din punct de vedere biologic si sportiv, se recomanda abordarea selectieie la trei
niveluri:

PRIMAR (initial): unde se abordeaza o selectie la varsta de 4-5 ani si pana la 8-10 ani in

functie de disciplina sau proba sportiva.

SECUNDAR (pubertana) intre 10-14 ani, de asemenea, cu variatii in functie de

sport/proba, dar la un interval de timp de 3-5 ani fata de prima etapa.

SELECTIA FINALA (de performanta nationala sau internationala), care marcheaza de

fapt trecerea spre sportul de performanta, fiind dominata in principal de criteriul valorii
performantei sportive.
Ssanogeneza ramane criteriul cu cea mai mare stabilitate de-a lungul diverselor etape
de selctie: maxima exigenta la nivelul primar al selectiei; exigenta la nivelul selectiei
secundare, mai ales acolo unde apare elementul limitativ in performanta din motive de
sanatate survenite pe parcursul pregatirii; indulgenta la nivelul selectiei finale, avand in
vedere, pe de o parte, investigatiile morale si materiale, investigatiile morale si materiale. La
selectia primara

se va acorda atentie afectiunilor reumatice din copilarie, bacilare,

neuropsihice (epilepsie, stari spastice), metabolice (diabet), cardiovasculare (congenitale sau

dobandite), hepato-renale hepatita, insuficienta renala), deformari cu limitari functionale ale
aparatului locomotor, afectiuni endocrine (hipofizare, tiroidiene, suprarenale, paratiroidiene),
defectele analizatorilor vizual (miopie si strabism peste 5 dioptrii), auditiv.

Criteriul biotipului constitutional intervine in selectie intr-o noua viziune a acesteia:

somatofiziologic, motric, psihic si biochimic. Acesti indici vor fi descrisi separat.
Criteriile neuropsihice care se aplica la nivelul selectiei primare, de exemplu, biopsia
musculara. Aceste criterii se aplica doar in mod exceptional.
Criteriile endocrinometabolice isi gasesc utilitatea atat in selectia initiala, cat mai ales
in cea secundara, postpubertana. Profilul hipertiroidiana este favorabil eforturilor de viteza;
cel android este compatibil cu eforturile de forta (atletica grea, aruncari); cel hiperhipofizar
(tip

gigantoid)

este

ideal

pentru

jocurile

sportive

(baschet),

iar

profilul

hiperconrticosupararenalian e favorabil eforturilor de durata, de rezistenta (atletism).

Criteriile cardiorespiratorii sunt de maxima importanta in majoritatea disciplinelor
sportive cu caracter predominant dinamic. Malformatiile congenitale si afectiunile congenitale
cardiovasculare exclud candidatul de la selectie, la fel ca si unele afectiuni cardiovasculare
capatate (fibrilatie atriala, tahicardie paroxistica).
Criteriile radiologice se refera la radiografia coloanei vertebrale care evidentiaza
unele anomalii vertebrale incompatibile cu practicarea anumitor sporturi (canotaj, gimnastica,
haltere).
II. Criteriile somatifiziologice se refera la aparatul locomoator, la inaltimea
sportivului, la proportiile segmentelor corporale si la tipologia somatosexuala.
Inaltimea corpului sau talia

este o caracteristica antropometrica dintre cele mai

reprezentative. S-au facut unele estimari la determinarea genetica a coeficientilor de corelatie

dintre inaltimea corpului parintilor si aceea a urmasilor, dintre inaltimea descendentilor de
diferite varste si cea a ascendentilor de grade diferite:
- coeficientii de corelatie dintre inaltimea corpului la parinti si la urmasi cresc o data
cu varsta, atingand valorile maxime la grupele de varsta cele mai mari. Valorile grupei de
varsta inferioara sunt relativ scazute si se formeaza la un nivel similar cu valorile analoage ale
populatiilor din afara Europei.

indicele eritabilitatii inaltimii corpului creste, o data cu varsta.

Cunoscand inaltimea corporala, se poate stabili valoarea celorlalte proportii ale

segmentelor corporale. De asemenea, pentru stabilirea tipului somatic s-au facut cercetari,
determinandu-se coeficinetii de eritabilitate ai dimensiunilor craniului. Exista diferite tipuri de
craniu, de exemplu, cu diametrul antero- posterior mare sau mic.
Stabilirea tipului somatosexual conditionat ereditar, prezinta de asemenea, importanta
pentru selectia sportiva. Astfel, la gimnastica sportiva-fete, nu va obtine performante
superioare o sportiva care are diametrul biacromial-bitrohanterian mare, cu glande mamare
voluminoase.
Exista si formule genetice de estimare a inaltimii adultului, pornind de la cunoasterea
inaltimii parintilor si staturii:
(Im + It) 1,08
Inaltimea baietilor =

(Im+It) x 0,923
Inaltimea fetelor= 2

Im= inaltimea tatalui

It= inaltimea mamei
Statura tatalui + Statura mamei
Media parintilor (M)= 2
Criterii biochimice - functionalitatea organismului in conditii de efort este
conditionata de factorul energetic, implicat in formarea si refacera moleculelor complexe
din cele simple, in producerea energiei termice si a celei mecanice atat pentru miscarile
interne, cat si pentru cele externe.
Sursa de energie este unica, din radiatia solara, si este absorbita prin procesul de
asimilatie clorofila din plante, in electronii atomilor de H din glucide, lipide, protide, intrand
in circuitul lumii animale si vegetale. Aceasta energie este apoi transferata la nivelul
adenozintrifosfatului (ATP) prin transportorii de electroni:

nicotinamid adenin dinucleotidul (NAD)

nicotinamid adenin dinucleotidul FOSFAT (NADP)

flavin- adenin- dinucleotidul (FAD)

Reactiile chimice energetice sunt dependente de o serie de factori care concura la

realizarea homeostaziei organismului, respectiv la mentinerea in anumite limite constante a
unor serii de parametri fizici, chimici, bilologici, enizmatici ce conditioneaza intreaga
functionalitate a organismului.
Dintre factori mentionam:
-nivelul apei endogene, cu cat apa endogena este in cantitate mai mare, cu atat caile
metabolice functioneaza mai bine.
-nivelul pH, respectiv al gradului de aciditate al diferitelor umori si structuri ale
organismului. O scadere a pH-lui in sange sub 5,9 - 7 unitati provoaca o crestere a aciditatii,
cum se intampla in cazul acumularii acidului lactic in efortul anaerob, tulbura caile
metabolice, diminuand nivelul capacitatii de efort.
-viteza diferitelor reactii enzimatice, care depind de concentratia substantelor (in
general glucide, lipide si proteine).
III. Criterii psihologice - selectia psihologica urmareste sa asigure corespondenta
dintre aptitudinile si atitudinile individului , pentru ca pe aceasta baza sa se asigure adaptarea
la efort si eficienta in antrenemente si competitii. Pentru activitatea de mare performanta,
actul selectiei sportive trebuie sa urmareasca depistarea potentialitatilor de exceptie, a
sportivilor superdotati sub raportul unor cerinte si particularitati specifice fiecarei discipline
sportive.
Gradul de inteligenta exprimat prin coeficientul de inteligenta se afla intr-o puternica
corelatie cu capacitatea de a rezolva sarcini motrice, temperamentul, flexibilitatea mintala
sunt parametri psihici cu rol important in selectie. Dupa Paul Popescu Neveanu, contributia
ereditatii este mai mare in ce priveste insusirile de sistem nervos ale analizatorilor si
structurilor senzomotorii, in timp ce pentru aptitudini ce implica organizarea intelectuala si
adaptarea sociala, decisive sunt exercitiile si educatia.

Selectia se realizeaza la varsta de crestere, pentru unele sporturi chiar 6-8 ani pentru
cunoasterea caracteristicilor psihocomportamentale. Unele calitati manifestate in copilarie se
mentin si se afirma apoi in adolescenta si tinerete. Altele nu pot fi depistate de timpuriu,
asteptandu-si evidentierea in pragul si pe durata adolescentei. Antrenorul are un rol foarte
important deoarece experienta si maiestria lui va dubla si inlocui chiar tehnicile de testare
psihologica de laborator.
IV. Criterii motrice sunt criterii de baza in selectia sportivilor pentru majoritatea
ramurilor sportive. Intalnite sub denumirea: forta-viteza, forta-rezistenta, viteza-forta, vitezarezistenta.
V. Probe si norme de control
Probe si norme de control pentru selectia primara (grupele de incepatori)- pot fi
selectionati copii proveniti din grupele de pregatire sportiva din ciclul gimnazial, din cercurile
sportive ale ciclului primar sau cei care dovedesc aptitudini reale pentru activitatea sportiva.
Aprecierea motricitatii acestor copii se face pe baza rezultatelor obtinute la probele
incluse intr-o baterie care are la baza testul international de capacitate fizica cunoscut sub
denumirea de STANDARD FITNESS TEST, adoptat de Federatia Internationala de Educatie
Fizica. Durata pregatirii in grupele de incepatori este in medie de 3 ani. Ea variaza de la o
ramura la alta, in functie de complexitatea tehnicii si a efortului, intre 2 si 4 ani. La sfarsitul
fiecarui an de pregatire se trec probe de control.
Pentru o apreciere unitara a rezultatelor s-a stabilit un sistem de scalare a
performantelor pentru fiecare varsta in parte, separat pentru baieti si fete. Acest sistem de
scalare este denumit Hull, in care media primeste 50 de puncte., prezinta urmatorele avantaje:
-permite antrenorului sau profesorului compararea nivelului general al grupei si al
fiecarui elev in parte.
-face posibila raportarea grupei la cele avute anterior in pregatire si aprecierea
potentialului de care dispune aceasta.
-permite aprecierea evolutiei in timp a fiecarui copil.

In afara acestor probe care testeaza pregatirea fizica generala, la unele ramuri sportive
au fost introduse si probe care vizeaza calitati specifice, si anume:
-la gimnastica sportiva: probe de mobilitate, echilibrare si orientare in spatiu, viteza
de rotatie si executie a miscarilor singulare ;
-la gimnastica ritmica sportiva: proba de mobilitate, echilibrare si orientare in spatiu,
viteza de reactie si de executie, ritmicitate.
-la patinaj artistic: orietare in spatiu si viteza de rotatie (proba Matorin)
Probele si normele de control pentru selectia secundara (grupele de avansati) se
ocupa cu promovarea juniorilor si mentinerea lor in aceste grupe de pregatire. Durata
pregatirii in grupele de avansati este de 5 ani, in functie de natura sportului respectiv. Aceste
probe de control obiectiveaza:
-gradul de insusire a procedeelor tehnico-tactice de baza si a unor combinatii tactice
de atac si aparare.
-nivelul pregatirii fizice.
Probele si normele de control pentru selectia finala (grupele de performanta) promovarea in grupele de performanta se face pe baza rezultatelor de la probele de control
specifice pentru fiecare ramura de sportv, precum si a rezultatelor din competitii. Pregatirea in
aceste grupe dureaza doi ani si vizeaza in principal:
-cresterea ponderii lucrului specific pregatirea tehnico-tactica;
-cresterea capacitatii sportivului.
Astfel, selectia este un fenomen continuu bine organizat pentru depistarea timpurie a
disponibilitatii innascute a copilului, juniorului, specializandu-l intr-o disciplina sau proba
sportiva.

XIII. Antrenamentul
Pe taram sportiv, ultima perioada de timp se caracterizeaza prin performante deosebite,
recordurile au crescut vertiginos, numarul pretendentilor la medaliile olimpice, mondiale,
europene s-a inmultit considerabil. Acest fenomen, precum si cresterea in continuare a
capacitatii de performanta, depind direct de o serie de factori si directii de perfectionare a
antrenamentului sportiv.

In urma cu cativa ani, la un Congres al FIMS (Federatia Internationala de Medicina

Sportiva) care a avut loc la Roma, s-a conchis ca in obtinerea performantei, 70% revine
selectiei si numai 30% antrenamentului. Prin urmare, obtinerea rezultatelor de varf se
realizeaza numai de catre subiectii cu un echipament genetic de exceptie, cu aptitudini
deosebite. Pentru depistarea acestora lucreaza selectia cu strategiile ei, care trebuie sa
raspunda unor cerinte, prezentate mai jos.

Varsta optima pentru selectie. Gimnastica, inotul, patinajul artistic, tenisul de camp s.a.
incep selectia la 5-6 ani, urmand ca o sportiva sa obtina performante de varf (olimpice,
mondiale etc.) la 16-17-18 ani. in canotajul feminin varsta optima de selectie este de 16-17
ani, ca numai dupa 4 ani de pregatire intensa sportivele sa fie candidate la medaliile olimpice
sau mondiale.
Asadar, varsta optima este diferita de la o ramura sportiva la alta.

Practica sportiva, autorii romani si straini arata ca uneori selectia timpurie este
riscanta. in primul rand, ea poate lasa in afara procesului de pregatire copii foarte bine dotati
si, in al doilea rand, ca antrenamentele sportive introduse de timpuriu aduc rezultate bune doar
pe termen scurt si riscul de a afecta serios, mai tarziu, echilibrul organismului.

VII. Riscurile selectiei

Selectia timpurie, pentru a reduce cat mai mult din aceste riscuri, trebuie sa-si propuna:
a) largirea bazei de selectie, prin cuprinderea tuturor copiilor, cunoscandu-se ca aptitudinile au
o dinamica diferita de dezvoltare de la un individ la altul;

b) sa aiba in vedere ca largirea bazei de selectie favorizeaza depistarea indivizilor purtatori de

gene alele (forme diferite de gene pentru exprimarea aceluiasi caracter), cu capacitati mari de
adaptare in procesul de antenament;

c) sa se tina cont ca sportul, ca fenomen social, determina pe tineri, subiecti exceptional

dotati, sa se decida in favoarea sportului de performanta;

d) fenomenul de 'secular trend' (tendinta seculara), concretizat in cresterea accelerata a unor

indici (inaltime, anvergura etc) in ultimele decenii ale secolului, acest interesant fenomen
biologic,
se
constituie
intr-un
real
sprijin;
sa tina cont ca selectia timpurie impune efectuarea antrenamentului cu multa atentie, fiecare
individ selectionat trebuie tratat diferentiat, functie de dezvoltarea fizica si psihica, de etapa in
care se afla.

Datorita unor deprinderi gresite, a unei lipse de experienta, unii copii dotati pot
ramane in afara selectiei. Se impune pentru aceasta o pregatire comuna, prealabila de 2-3 luni
si numai dupa aceea o testare serioasa si includerea lor in grupele de incepatori, in unele
sporturi
aceasta
pregatire
prealabila
dureaza
1
-2
ani.

Copiii selectionata sa aiba o stare de sanatate perfecta. Este imperios necesara

efectuarea unei anamneza complexe si a unui control medical complet, imediat,dupa,selectie.

Probele de selectie sa fie cele mai semnificative. La stabilirea lor sa se aiba in vedere
existenta parametrilor morfofunctionali si motrici determinati genetic [inaltimea, anvergura,
viteza, indemanarea) ce pot fi dezvoltati mai putin prin antrenamente.

Utilizarea celor mai potrivite cai precum asistenta la lectiile de educatie fizica, discutii
cu invatatoarea si profesorii, concursuri de selectie, trialuri, trecerea probelor,fizice,
(fitness),etc.
Selectia sa devina cat mai eficienta. Daca in prezent se realizeaza in procent de 1
subiect din 100, in viitor trebuie sa devina 1/1000-1/10000, pentru a evita investirea de capital
de munca, moral si material in subiecti care mai tarziu nu vor confirma si care in marile
confruntari nu vor fi competitivi.

Selectia are un caracter permanent, diferentiat pe stadii (copiii, juniori, sportivi

consacrati) si pe nivele valorice (divizii, loturi nationale, olimpice, etc). Pentru clasele
sportive, normele de control anuale trebuie sa-i inlature pe cei necorespunzatori, care vor fi
imediat inlocuiti cu altii, altfel sistemul este inchis si antrenorii vor fi obligati sa lucreze cu
copii necompetitivi.