CAPITOLUL 1

COMERCIANTII PROFESIONISTI, TITULARI AI INTREPRINDERILOR COMERCIALE

Potrivit art. 3 Cod Civil, sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.
Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe
persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de
bunuri sau in prestarea de servicii, indifferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit potrivit
art. 3 alin 3 Cod Civil.
Profesionist este acela care lucreaza intr-un anumit domeniu de activitate, pe baza unei pregatiri
corespunzatoare. Codul civil consacra semnificatia juridical a profesionistului, raportand-o la
exploatarea unei intreprinderi. Art. 8 din legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a legii 28/2009
privind Codul Civil, dispune ca notiunea de profesionist prevazuta la art. 3 include categoriile
comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa
desfasoare activitati economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege,
la data intrarii in vigoare a Codului Civil.
Desi noul Cod Civil nu cuprinde referiri la conceptul de comerciant, totusi, acest concept nu a
disparut, ci isi pastreaza actualitatea. De altfel, numeroase alte acte normative opereaza cu
notiunea de comerciant persoana fizica cat si persoana juridica. Elocvente in acest sens sunt:
Legea 26/1990 privind registrul comertului, OUG 44/2008 privind desfasurarea activitatilor
economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile
familiale, legea 11/1991 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu
consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia
consumatorilor, etc.

Art. 3 alin. 1 din OUG 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoana fizica
autorizata, intreprinderile individuale si cele familiale, prevede ca: In temeiul dreptului la libera
initiativa, al dreptului la libera asociere si al dreptului de stabilire, orice persoana fizica, cetatean
roman sau cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European,
poate desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege.
Art. 4 din OUG nr. 44/2008, arata ca persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. 1 pot desfasura
activitatile economice dupa cum urmeaza:
a) Individual si independent, ca persoane fizice autorizate;
b) Ca intreprinzatori titular ai unei intreprinderi individuale;
c) Ca membrii ai unei intreprinderi familiale.

1.2. Formele de desfasurare a activatii economice de catre persoanele fizice

1.2.1. Regimul juridic al persoanei fizice autorizate

Persoana fizica autorizata nu poate angaja cu contract de munca terte persoane pentru
desfasurarea activitatii pentru care a fost autorizata. O persoana poate cumuli calitatea de

1
1

persoana fizica autorizata cu cea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in
acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica.
Persoana fizica autorizata isi desfasoara activitatea folosind in principal forta de munca si
aptitudinile sale profesionale.
Persoana fizica isi inceteaza activitatea si este radiate din registrul comertului in urmatoarele
cazuri: prin deces, prin vointa acesteia sau in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 (adica in cazul
in care o persoana fizica/juridical a fost prejudiciata, ca effect al unei inmatriculari sau mentiuni in
Registrul Comertului, avand dreptul, in acest caz, sa ceara radierea inregistrarii pagubitoare).

1.2.2. Regimul juridic al intreprinzatorului persoana fizica titular al intreprinderii

individuale

Intreprinderea individuala este o intreprindere economica, fara personalitate juridical, organizata

de un intreprinzator persoana fizica. Prin urmare, intreprinderea individuala nu dobandeste
personalitate juridical prin inregistrarea in Regimul Comertului.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica
de la data inregistrarii sale in registrul comertului. Pentru organizarea si exploatarea intreprinderii
sale, intreprinzatorul persoana fizica, poate angaja terte persoane cu contract individual de munca,
inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale poate cumuli si calitatea de
salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu
de activitate economica.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale isi inceteaza activitatea si este
radiat din Registrul Comertului in caz de deces, prin vointa sa, sau in conditiile art. 25 din Legea nr.
26/1990.

1.2.3. Regimul juridic al intreprinderii familiale

Inteprinderea familiala este o intreprindere economica, fara personalitate juridica, organizata de un
intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa. Membrii unei intreprinderi familiale pot fi
simultan persoane fizice autorizate sau titular ai unor intreprinderi individuale. De asemenea,
acestia pot cumuli si calitatea de salariat al unei terte persoane. Intreprinderea familiala nu poate
angaja terte persoane cu contract de munca.
Intreprinderea familiala se constituie printr-un accord de constituire, incheiat in forma scrisa, ca o
conditie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele si prenumele membrilor,
reprezentantul, data intocmirii, participarea fiecarui membru la intreprindere, conditiile participarii,
cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale intreprinderii si conditiile de retragere,
sub sanctiunea nulitatii absolute.
Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele intreprinderii familiale
in temeiul unei procure special, sub forma unui inscris sub semnatura privata. Procura speciala se
semneaza de catre toti membrii intreprinderii.
Intreprinderea familiala nu dovandeste personalitate juridica prin inregistrarea in Registrul
Comertului.
Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la data inregistrarii acesteia in
Registrul Comertului.

1
2

Actele de dispozitie asupra bunurilor afectate activitatii intreprinderii familiale se vor lua cu
acceptul majoritatii simple a membrilor intreprinderii, conditia ca aceasta majoritate sa includa si
acordul propietarului bunului care va face obiectul actului. Actele prin care se dobandesc bunuri
pentru activitatea intreprinderii familiale se incheie de reprezentant fara autorizarea prealabila a
membrilor, daca valoarea bunului cu privire la care se incheie actul nu depaseste 50% din valoarea
bunurilor care au fost afectate intreprinderii si a sumelor de bani aflate la dispozitia intreprinderii.
Intreprinderea familiala isi inceteaza activitatea si este radiata din Registrul Comertului in
urmatoarele cazuri:

mai mult de jumatate dintre membrii acesteia au decedat;

mai mult de jumatate dintre membrii intreprinderii familiale cer incetarea acesteia sau se
retrag din intreprindere;
in conditiile art. 25 din Legea 26/1990.

CAPITOLUL II
FONDUL DE COMERT
2.1 Notiune
Fondul de comert este ansamblul bunurilor (mobile si imobile, corporale si incorporale) pe care
comerciantul le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale in scopul atragerii clientelei si
implicit in scopul obtinerii de profit.
Fondul de comert nu trebuie confundat cu patrimoniul pentru ca patrimoniul reprezinta totalitatea
drepturilor si obligatiilor patrimoniale (cu continut economic) apartinand unei persoane in timp ce
fondul de comert este alcatuit din totalitatea bunurilor afectate de un comerciant desfasurarii
activitatii comerciale ceea ce inseamna ca in fondul de comert nu sunt incluse creantele si datoriile
comerciantului.
2.2. Continutul fondului de comert

Din chiar definitie rezulta ca fondul de comert are un continut eterogen, incluzand bunuri mobile si
imobile, corporale si incorporale, iar ceea ce le uneste este vointa comerciantului de a le afecta
unui anumit scop.
0

. Elementele corporale ale fondului de comert.

Bunurile imobile. Comerciantul isi desfasoara activitatea folosindu-se de anumite bunuri imobile
(fie prin natura lor terenurile si cladirile proprietate a comerciantului, fie prin destinatia lor
masini, instalatii). Desi fac parte integranta din fondul de comert bunurile imobile sunt supuse in
caz de vanzare regulilor dreptului comun.
Bunurile mobile care fac parte din fondul de comert sunt: materialele, materiile prime, marfurile si
ambalajele, etc.

20 . Elementele incorporale ale fondului de comert.

Firma este numele sau dupa caz denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si
sub care semneaza (art. 30 alin. 1 din Legea nr. 26/1990). Legea interzice adaugarea la
firma a unor mentiuni de natura a induce in eroare asupra naturii sau intinderii comertului

1
3

ori situatiei comerciantului. Sunt permise insa mentiunile care sa arate mai precis persoana
comerciantului sau felul comertului sau.
Firma va fi scrisa in primul rand in limba romana (art. 30 alin. 3 Legea nr. 26/1990).
Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente. Cand o firma noua este
asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta
fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat
sau in orice alt mod (art. 38 Legea nr. 26/1990). Oficiul registrului comertului va refuza
inscrierea unei firme care fara a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie
cu alte firme inregistrate.
Prin inregistrarea unei firme prin inmatricularea in registrul comertului 0 comerciantul
dobandeste dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei (art. 30 alin. 4 Legea nr. 26/1990).
Firma poate fi instrainata numai odata cu fondul de comert (art. 42 Legea nr. 26/1990).
Conform art. 5 din Legea nr. 11/1991 (privind combaterea concurentei neloiale) folosirea
unei firme care ar avea drept consecinta producerea unei confuzii cu firma folosita legitim de
alt comerciant constituie infractiune de concurenta neloiala.
Emblema este tot un atribut de identificare a unui comerciant si consta in semnul sau
denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen (art. 30 alin. 2 Legea
nr. 26/1990).
Din definitie rezulta ca daca firma individualizeaza persoana fizica ori persoana juridica in
caltate de comerciant care desfasoara o activitate comerciala de acelasi gen.
Emblema poate sa constea intr-un semn sau o denumire, o figura grafica (avand ca obiect o
figura geometrica, un animal, etc.), aleasa potrivit dorintei si fanteziei personale a
comerciantului. Orice emblema va trebui sa se deosebeasca de emblemele inscrise in
registrul comertului pentru acelasi fel de comert precum si de emblemele altor comercianti
de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea. Emblemele pot fi folosite pe
panouri de reclama (oriunde ar fi asezate) pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife,
prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod numit daca vor fi insotite de firma
comerciantului.
Si asupra emblemei dreptul de folosinta exclusiva se dobandeste prin inscrierea acestora in
registrul comercial.
Clientela si vadul comercial. Desi clientela si vadul comercial au un rol important in
activitatea unui comerciant legea nu le defineste si nici nu le reglementeaza.
Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod
obisnuit la acelasi comerciant pentru procurarea unor marfuri si servicii.
Se considera ca notiunea de clientela inglobeaza doua laturi care se intrepatrund dar care
pot fi disociate teoretic: factorul personal adica grupul uman fidel marfurilor si serviciilor
unui comerciant si factorul obiectiv comercial care rezida in aptitudinea fondului de
comert de a polariza publicul prin elementele sale imponderabile ca amplasament,
atractivitatea superioritatii tehnice a produselor, utilizarea lor economica.
Comerciantul are un drept incorporal asupra clientelei care este un element al fondului de
comert; in cazul in care este supus unor fapte ilicite de sustragere a clientelei sale (fapte
care imbraca haina concurentei neloiale) comerciantul are la dispozitie mijloacele de aparare
prevazute de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
Marcile de fabrica si de comert sunt potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, privind
marcile si indicatiile geografice - semne distinctive folosite de comercianti pentru a deosebi
produsele si serviciile lor de cele identice sau similare ale altor comercianti.
Din definitie rezulta ca marcile au rolul de a distinge produsele si serviciile diferitilor
comercianti, de a stimula imbunatatirea acestor produse si mai ales de a proteja
consumatorii impotriva contra-afacerilor si imitatiilor care pot periclita sanatatea sau igiena
consumatorilor. Ele se pot compune din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau
in relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau
ambalajului acestuia si alte asemenea elemente (art. 15 din Legea nr. 84/1998).
Comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea in registrul comertului a mentiunilor privind
brevetul de inventie si marcile (art. 21 Legea nr. 26/1990).

1
4

Brevetele de inventie. Constituie inventie brevetabila creatia stiintifica sau tehnica,

reprezentand o noutate si totodata un progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii care nu a
mai fost brevetata sau facuta accesibila publicului in tara sau in strainatate, reprezinta o
solutie tehnica si poate fi aplicata pentru rezolvarea unor probleme din economie, stiinta,
ocrotirea sanatatii, apararea nationala sau in orice alt domeniu al vietii economice si sociale
(art. 7-10 Legea nr. 64 din 21 octombrie 1991 privind invetiile si inovatiile publicata in
Monitorul Oficial nr. 212/1991).
Este autor al unei invetii persoana care a creat-o. Daca invetia este rezultatul unei activitati
comune toate persoanele care au avut o contributie creatoare sunt coautori (art. 4 din Legea
nr. 64/1991). Brevetele de inventie se inscriu in registrul national al brevetelor de inventie
(art. 31 Legea nr. 64/1991).

2.3. Operatiuni referitoare la fondul de comert

. Vanzarea unui fond de comert.

Un fond de comert poate face obiectul unui contract de vanzare-cumparare. Se poate vinde fondul
ca intreg (ca bun unitar) sau doar elemente ale acestuia.
Vanzarea fondului de comert atrage in sarcina vanzatorului o obligatie speciala care consta in
aceea ca nu trebuie sa-l concureze pe cumparator. Obligatia exista chiar daca nu a fost stipulata in
contract, ea fiind considerata ca o forma de manifestare a obligatiei de garantie a vanzatorului.
Asa cum am mai precizat vanzarea fondului de comert este un act ce trebuie inregistrat in registrul
comertului. Vanzarea poate privi intregul fond de comert sau doar elemente ale acestuia, firma nu
poate fi instrainata separat de fondul de comert (art. 39 Legea nr. 26/1990).
0

. Fondul de comert aport la constituirea unei societati.

Potrivit art. 65 din Legea nr.31/1990 titularul unui fond de comert poate transmite dreptul de
proprietate sau dreptul de folosinta asupra fondului de comert. In acest caz titularul nu primeste un
pret ci in functie de forma societatii actiuni sau parti sociale.

30 . Locatiunea fondului de comert.

Poate fi dat in locatiune intreg fondul de comert sau doar anumite bunuri ale acestuia. Locatarul va
putea exercita comertul sub firma proprie pe care o va atasa fondului de comert inchiriat sau va
putea sa continue activitatea sub firma anterioara, a locatorului. Locatarul are obligatia de a
respecta destinatia economica si functionala a fondului de comert si are interdictia de a instraina
ori gaja fondul de comert fara acordul locatorului.

CAPITOLUL III
SOCIETATILE COMERCIALA
3.1. Notiuni introductive
3.1.1. Definitia societatii comerciale

1
5

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract
de societate si beneficiind de personalitatea juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii profitului
rezultat.

3.1.2. Elementele specifice contractului de societate

Elementele specifice contractului de societate care sta la baza societatii comerciale sunt: aporturile
asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala, precum si realizarea si
impartirea profitului.
Prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un
anumit bun, o valoare patrimoniala.
Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economica al asociatului, care prezinta interes
pentru activitatea societatii. Aportul poate fi in numerar, in natura sau in industrie.
a) Aportul in numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o
transmita societatii.
Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent, de forma ei
(art. 16 din Legea 31/1990), iar aportul asociatului la capitalul social nu este purtator de dobanzi.
b) Aportul in natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri imobile
(cladiri, instalatii, etc.) si bunuri mobile corporale (materiale, marfuri, etc.) sau incorporale
(creante, fond de comert, etc.).
Bunurile trebuie sa fie evaluabile din punct de vedere economic.
Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunui ori a
dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii (art. 65
din Legea 31/1990).
Daca s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul va intra in patrimoniul societatii,
asociatul nemaiavand un drept asupra lui. In consecinta, bunul nu va putea fi urmarit de creditorii
asociatului, iar la dizolvarea societatii (art. 66 din Legea nr. 31/1990). Bunul devine proprietatea
societatii din momentul inmatricularii ei in registrul comertului.
Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se putea stabili
valoarea partilor de interes, partilor sociale sau actiunilor cuvenite asociatului in schimbul
aportului. Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand este necesar, de catre experti (art.
73 alin. 3 si art. 38 alin. 1 din Legea nr. 31/1990).
In contractul de societate trebuie sa se prevada valoarea bunului si modul de evaluare (art. 7 si art.
8 din Legea 31/1990).
In cazul in care bnul care face obiectul aportului in natura a fost adus in folosinta societatii, in
doctrina se considera ca raporturile dintre asociat si societate sunt guvernate de regulile
referitoare la locatiune. Intrucat societatea dobandeste numai un drept de folosinta, asociatul
ramane proprietarul bunului si, in aceasta calitate, la dizolvarea societatii, are dreptul la restituirea
bunului.
c) Aportul in industrie. Aportul in industrie consta in prestatii in munca sau servicii pe care
asociatul promite sa le efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.
1
6

Aportul in prestatii in munca sau servicii trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.
Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii. Ea se naste prin
semnarea contractului de societate.
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsamant. Asociatii sunt obligati sa efectueze
aporturile potrivit stipulatiilor din contractul de societate si respectarea dispozitiilor legii.
Potrivit art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, asociatul care intarzie sa depuna aportul social
este raspunzator de daunele pricinuite. Deci, daca asociatul nu a respectat termenele de
efectuare a aportului si, prin aceasta, a cauzat societatii anumite prejudicii, el este obligat la
plata de despagubiri, in conditiile dreptului comun.
Pentru cazul cand aportul a fost stipulat in numerar, legea prevede ca asociatul este obligat si
la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul.
Nerespectarea obligatiei privind efectuarea aportului poate avea si consecinta grava a
excluderii asociatului din societate (art. 222 din Legea 31/1990).
Prin capitalul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii
aporturilor in numerar si in natura ale asociatilor care participa la constituirea societatii.
Capitalul social este fix pe toata durata societatii. El poate fi modificat, in sensul maririi sau
micsorarii sale, numai in conditiile prevazute de lege, prin modificarea actului constitutiv.
Pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social:
90.000 lei (25.000 euro), in cazul societatii pe actiuni, 200 lei, in cazul societatii cu raspundere
limitata.
Capitalul social este intangibil, el nu poate fi folosit pentru plata dividentelor catre asociati.
Capitalul social trebuie sa fie real. Aceasta impune intrarea efectiva in patrimoniul societatii a
bunurilor care constituie aporturile asociatilor (nu aporturi fictive), precum si asigurarea in
permanenta in patrimoniul societatii a unor bunuri a caror valoare sa nu fie mai mica decat
capitalul social.
In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul varsat.
Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au abligat sa
contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.
Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul
societatii.
Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma
juridica a societatii: parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in
comandita simpla; parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, in cazul
societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.
Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni
corespunzator valorii aportului fiecaruia.
Patrimoniul societatii il reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica
apartinand societatii.
Patrimoniul social cuprinde activul social si pasivul social, care se evidentiaza in bilantul
societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.
Activul social cuprinde bunurile aduse ca aport in societate si cele dobandite in cursul activitatii
societatii.
Pasivul social cuprinde obligatiile societatii, indiferent de natura lor.
1
7

Astfel, in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul
societatii este o universitalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile,
precum si bunurile societatii.
Pe cand capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza,
in functie de rezultatele activitatii societatii. Astfel, prin desfasurarea activitatii comerciale,
patrimoniul societatii se poate mari, daca societatea obtine profit, sau poate sa inregistreze o
anumita micsorare a valorii, daca societatea are pierderi.
Un alt element esential al contractului de societate il reprezinta elementul psihologic, adica
intentia asociatilor de a colabora la desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis).
Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra in comun,
suportand toate riscurile activitatii comerciale.
In orice societate comerciala, participarea asociatilor la viata societatii se manifesta prin
exercitarea dreptului de a participa la luarea deciziilor si la controlul asupra activitatii societatii.
Intentia de a colabora implica si convergenta de interese ale asociatilor, concretizata, mai ales,
in obtinerea si impartirea profitului.
Colaborarea asociatilor presupune o egalitate juridica intre acestia si, in consecinta, lipsa
oricaror raporturi de subordonare.
Scopul societatii este acela de a realiza profit din activitatea comerciala desfasurata si de a-l
imparti intre asociati.
Cota-parte din profit ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de dividend.
Desfasurand activitatea comerciala in comun, asociatii participa impreuna atat la profitul, cat si
la pierderile societatii.
Realizarea ori nerealizarea de profit poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin
intocmirea situatiei financiare anuale.
Profitul trebuie sa fie real. Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi inregistrat un excedent, adica o
suma care sa fie mai mare decat capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite dividende din
activ in limita capitalului social.
Profitul trebuie sa fie util, adica sa reprezinte profitul ramas dupa intregirea capitalului social,
cand activul patrimoniului s-a micsorat in cursul exercitiului financiar.
Daca, potrivit situatiei financiare anuale, nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende
asociatilor. In caz contrar, dividendele sunt fictive; ele sunt luate din capitalul social, cu
prejudicierea drepturilor creditorilor.
Distribuirea de dividende, in absenta unui profit real si util, reprezinta o fapta ilicita, care are
consecinte sub aspect civil si penal.
Astfel, dividendele platite se restituie societatii, daca societatea dovedeste ca asociatii au
cunoscut neregularitatea distriburirii. Dreptul la actiunea in restituire a dividendelor se prescrie
in termen de 3 ani de la data distribuirii lor (art. 67 din Legea 31/1990).
Tot astfel, administratorii si directorii societatii care au incasat ori platit dividende, sub orice
forma, din profit fictiv sau care nu putea fi distribuit, sunt sanctionati cu inchisoarea (art. 272
din Legea nr. 31/1990).

In privinta impartirii profitului intre asociati, legea consacra libertatea asociatilor de a decide.
Potrivit legii 31/1990, in actul constitutiv trebuie sa se prevada partea fiecarui asociat la profit
si pierderi (art. 7) sau modul de distribuire a profitului si de suportare a pierderilor (art. 8).
1
8

In cazul in care, in actul constitutiv, asociatii nu au stabilit modul de impartire a profitului si de

suportare a pierderilor, isi gasesc aplicarea dispozitiile legale. Articolul 67 alin. 2 din legea
31/1990 prevede ca dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la
capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Adunarea asociatilor, care se intruneste in cel mult 5 luni de la incheierea exercitiului financiar,
discuta si aproba situatia financiara anuala si fixeaza dividendul, precum si termenul pentru
plata dividendelor.
In cazul cand prin hotararea adunarii asociatilor se stabileste un termen pentru plata
dividendelor, obligatia societatii de plata a dividendelor devine exigibila la data implinirii
termenului sau la data expirarii termenului in cadrul caruia trebuiau platite dividendele.
In cazul in care adunarea asociatilor nu a stabilit termenul de plata, obligatia privind plata
dividendelor devine scadenta la data expirarii termenului de 6 luni de la data aprobarii situatiei
financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat.
Daca societatea nu isi executa obligatia de plata a dividendelor la scadenta, ea isi angajeaza
raspunderea.
Potrivit legii, pentru perioada intarzierii, societatea va plati daune-interese la nivelul dobanzii
legale.
Actiunea privind plata dividendelor se prescrie in termen de 3 ani. Termenul incepe sa curga de
la data scadentei.

3.1.3. Formele societatilor comerciale

Societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme: societatea in nume colectiv;
societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; socitatea in comandita pe actiuni;
societatea cu raspundere limitata (art. 2 Legea nr. 31/1990).
Conform art. 3 din Legea nr. 31/1990 diferenta dintre cele cinci forme de societati comerciale
este data de intinderea raspunderii asociatilor fata de terti. Astfel:

Societatea in comandita simpla (SCS) este societatea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor.
Societatea in comandita simpla (SCS) este societatea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniu social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.
Societatea pe actiuni (SA) este societatea al carei capital social este impartit in actiuni iar
obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social; actionarii raspund numai in limita
aportului lor.
Societatea in comandita pe actiuni (SCA) este societatea al carei capital social este impartit
in actiuni iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social si cu raspunderea
nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la
concurenta aportului lor.
Societatea cu raspundere limitata (SRL) este societatea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

Clasificarea societatilor comerciale

in functie de elementul subiectiv sau obiectiv predominant exista societati de

persoane si societati de capital.

Societatile de persoane se nasc si se cladesc in consideratia personalitatii, identitatii si

calitatilor profesionale si personale ale asociatilor, de aceea rolul hotarator in aceste
societati il are nu capitalul ci increderea si straduinta personala a asociatilor in scopul
1
9

obtinerii unui profit. Din aceasta categorie fac parte societatea in nume colectiv si societatea
in comandita simpla.
Societatile de capitaluri se cladesc nu in considerarea persoanei asociatului ci in
considerarea capitalului.
Societatea cu raspundere limitata apare pe o pozitie intermediara pentru ca este adevarat
ca se constituie pe baza increderii dinre asociati, dar asociatii raspund pentru obligatiile
societatii in limita aportului ceea ce inseamna ca ea preia elemente atat de la societatile de
persoane, cat si de la societatile de capital.

In functie de existenta sau inexistenta unei limite a raspunderii asociatilor exista:

societati cu raspundere nelimitata (SNC); societati cu raspundere limitata (SA si SRL) si
societati in care asociatii raspund diferit (SCA si SCS);
In functie de nationalitatea lor societatile comerciale sunt societati cu nationalitate
romana, societati care si-au stabilit sediul in Romania; societati cu nationalitate straina
societati care au sediul in strainatate.
In functie de modul de impartire a capitalului social exista societati cu parti de interes
(SNC, SCS, SRL) si societati pe actiuni (SA si SCA).

3.1.4. Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale

3.1.4.1. Intocmirea actelor constitutive

Contractul de societate trebuie sa intruneasca elementele specifice care-l individualizeaza in raport

cu alte contracte (aporturile, affectio societatis, impartirea beneficiilor) si conditiile de validitate ale
oricarui contract.

Capacitatea de a contracta. Pentru a incheia un contract de societate o persoana trebuie sa

aiba capacitate deplina de exercitiu. In acest sens art. 6 alin. 2 Legea nr. 31/1990 prevede ca
nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii sunt incapabile.
Consimtamantul partilor. Partile trebuie sa-si exprime hotararea in sensul incheierii
contractului, in scopul constituirii societatii. Potrivit art. 4 Legea nr. 31/1990 societatea va
avea cel putin doi asociati in afara de cazul cand legea nu prevede astfel.
Obiectul contractului. Notiunea de obiect al contractului de societate desemneaza
activitatea societatii, adica operatiunile comerciale pe care aceasta le savarseste.
Cauza contractului. Cauza contractului de societate consta in obiectivul urmarit de parti la
incheierea contractului, obiectiv care consta in realizarea si impartirea beneficiilor.
Conditiile de forma ale contractului de societate. Art. 5 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 dispune
ca actul constitutiv se semneaza de toti asociatii sau in caz de subscriptie publica de
fondatori si se incheie in forma autentica. Forma autentica a contractului este ceruta ad
validitatem, ceea ce inseamna ca este nul contractul care nu intruneste aceasta conditie.

Actul constitutiv al societatii trebuie sa fie incheiat in forma inscrisului sub semnatura privata.
Rezulta ca mai este obligatorie incheierea actului constitutiv in forma autentica doar in
urmatoarele situatii, prevazute de art. 5 (6) din Legea nr. 31/1990:
-

daca in cadrul aportului in natura la capitalul social a fost adus un teren.

daca forma juridica a societatii implica raspunderea juridica nelimitata a tuturor asociatilor
sau a unora dintre ei dupa cum este cazul societatii in nume colectiv si societatii in
comandita simpla.
daca societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.

Clauzele contractuale.
2
0

O prima categorie de clauze contractuale priveste partile contractuante, adica numele si

prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia in cazul persoanelor fizice si denumirea,
sediul, natiunalitatea si numarul de inmatriculare (inregistrare ) in cazul persoanelor juridice.
O alta categorie de clauze contractuale include date utile pentru identificarea societatii ce se
creaeaza, adica denumirea sau firma societatii, forma juridica a societatii, sediul societatii,
emblema societatii.
O categorie importanta de clauze include date specifice societatii, adica obiectul societatii (precizat
in concret si nu formulat generic), durata societatii si capitalul social (subscris si varsat).
O alta categorie de clauze se refera la conducerea si gestionarea societatii, adica asociatii trebuie
sa stabileasca persoanele care vor administra si reprezenta societatea in relatiile cu tertii si in
instanta.
Nu in ultimul rand se vor include in contract clauze privitoare la sediile secundare adica acele
unitati fara personalitate juridica ale unei societati, care poarta denumiri diferite: sucursala,
agentii, reprezentante.
O ultima categorie de clauze include mentiuni privitoare la dizolvarea si lichidarea societatii.

Statutul societatii.

Art. 5 alin. 1 Legea nr. 31/1990 stabileste ca societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu
raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. Conform art. 5 alin. 3 Legea
nr. 31/1990 contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic denumit
act constitutiv.
Specific statutului este faptul ca el este un act care dezvolta, precizeaza, nuanteaza, intregeste
continutul contractului si aceasta pentru societatile avute in vedere in legiuitor au un anumit grad
de complexitate care impun detalierea aspectelor legate cu deosebire de organizarea si
functionarea societatii. Si statutul trebuie incheiat in fomra autentica (art. 5 alin. 4 Legea nr.
31/1990).
In cazurile in care legea permite ca actul constitutiv sa se incheie in forma inscrisului sub
semnatura privata, inscrisul este redactat de asociati care apeleaza la un specialist. Acesta poate fi
un avocat, un notar sau, in prezent, serviciul specializat din cadrul oficiului registrului comertului.
Ca orice inscris sub semnatura privata, inscrisul actului constitutiv trebuie sa fie datat si semnat de
catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori.
Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului.
Inscrisurile pentru care legea prevede forma autentica vor fi redactate numai de notarii publici, de
avocatul partii interesate sau consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice.
In cazurile in care legea impune forma autentica, inscrisul actului constitutiv este prezentat
notarului public, pentru autentificare, de catre persoana desemnata in calitate de administrator al
societatii ori de catre un asociat anume imputernicit.
In vederea autentificarii inscrisului, legea impune prezenta tuturor asociatilor, personal sau prin
mandatar cu procura speciala in forma autentica.
La autentificarea actului trebuie prezentata dovada eliberata de oficiul registrului comertului
privind disponibiltatea firmei (art. 17 din Legea 31/1990).
Verificarea disponibilitatii firmei se face de catre oficiul registrlui comertului, inainte de intocmirea
actelor constitutive sau, dupa caz, de modificarea firmei.

2
1

In cazul unei societati cu raspundere limitata cu asociat unic, la autentificarea actului constitutiv
trebuie prezentata declaratia pe proprie raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic intr-o
singura societate cu raspundere limitata (art. 17 din Legea nr. 31/1990).
Ca urmare a intocmirii actelor constitutive, in virtutea principiilor generale, viitoarea societate
comerciala dobandeste anticipat o capacitate de folosinta restransa.
Aceasta capacitate priveste numai drepturile si obligatiile de care depinde valabila constituire a
societatii comerciale. Avem in vedere actele referitoare la aporturile asociatilor si, implicit,
patrimoniul societatii, precum si formalitatile ulterioare privind constituirea societatii.

3.1.4.2. Inmatricularea si autorizarea functionarii societatii

Inmatricularea (inregistrarea) societatii comerciale in registrul comertului se realizeaza in temeiul
unei cereri, care se solutioneaza de catre judecatorul delegat al oficiului registrului comertului.
Potrivit art. 36 din Legea 31/1990, cererea trebuie insotita de urmatoarele decomente:
a) actul sau actele constitutive, in forma ceruta de lege;
b) dovada efectuarii varsamintelor;
c) dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei. Potrivit legii, trebuie facuta dovada
detinerii cu titlu legal a spatiului aferent sediului social (contract de vanzare-cumparare,
contract de inchiriere, certificat de mostenire, etc.);
d) declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, a primilor administratori, respectiv a primilor
membrii ai directoratului si ai consiliului de supraveghere si a cenzorilor, ca indeplinesc
conditiile prevazute de legea 31/1990.
Cererea de inmatriculare (inregistrare) a societatii se solutioneaza de judecatorul delegat. Controlul
legalitatii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se inregistreaza in registrul comertului se exercita
de justitie prin judecatorul delegat la oficiul registrlui comertului.
Astfel, judecatorul delegat examineaza actul sau actele constitutive, in privinta respectarii
conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Apoi, verifica respectarea cerintelor legale privind cuprinsul actului constitutiv (numarul asociatilor,
capitalul social subscris si varsat, aporturile asociatilor, obiectul de activitate, etc.).
De asemenea, verifica existenta sediului societatii. Judecatorul delegat mai verifica existenta si
valabilitatea actelor anexate la cererea de inregistrare.

3.2 Functionarea societatilor comerciale

3.2.1. Adunarea generala
3.2.1.1. Notiuni generale
Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale. Ea este formata
din totalitatea asociatilor societatii. Adunarea generala exprima vointa sociala, care decide in toate
problemle esentiale ale activitatii societatii, inclusiv numirea celorlalte organe ale societatii
(administratorii si cenzorii societatii).
Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 5 luni de la incheierea
exercitiului financiar. Ea se va tine la sediul societatii si in localul indicat in convocare.
Atributii adunarea generala ordinara. Adunarea generala este obligata sa discute, sa aprope sau sa
modifice situatia financiara anuala, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administratie,
respectiv directorat, cenzori sau, dupa caz, auditorul financiar; sa fixeze dividendul cuvenit
asociatilor (actionarilor); sa aleaga pe administratori si cenzori; sa se pronunte asupra gestiunii
2
2

administratorilor; sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de

activitate pe exercitiul urmator (art. 111 din Legea nr. 31/1990).
In societatea pe actiuni sau comandita pe actiuni, pentru validitatea deliberarilor adnuarii ordinare
este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin o patrime din numarul total de
drepturi de vot. Hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate
prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritatea (art. 112 din Legea nr. 31/1990).
In societatea cu raspundere limitata, adunarea decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta
a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel (art.
192 din Legea nr. 31/1990).
In cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla, hotararile se iau prin votul
asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
Luarea deciziilor in adunarea generala are astfel la baza principiul majoritatii. Prin majoritate sau
majoritate absoluta, legea intelege jumatate plus unu.
Adunarea extraordinara se intruneste ori de cate ori este nevoie a se lua o hotarare in probleme
care reclama modificarea actelor constitutive ale societatii. Asemenea probleme sunt: prelungirea
duratei societatii; marirea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectului ori a formei
societatii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societati; dizolvarea anticipata a societatii, etc. (art.
113 din Legea 31/1990).
Conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea hotararilor sunt mai riguroase.
a) In societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni este necesara, la prima convocare,
prezenta actionarilor care detin cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar
la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul
total de drepturi de vot.

2
3

In schimbul creantelor fata de societate, creditorii primesc actiuni ale societatii.

Aceasta modalitate de marire a capitalului social este cunoscuta si sub denumirea de marirea
capitalului social prin conversia datoriilor societatii in actiuni ale acesteia.

3.3.2. Reducerea capitalului social

In anumite cazuri, datorita unei activitati deficitare a societatii sau a unei conjuncturi nefavorabile,
se poate ajunge la pierderea unei parti din activul patrimoniului societatii. Intr-un asemenea caz,
capitalul social va trebui reintregit ori redus, deoarece, altfel nu se poate face vreo repartizare sau
distribuire de profit (art. 69 din Legea nr. 31/1990).
In cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni, daca se constata ca, in urma unor pierderi,
stabilite prin situatia financiara anuala aprobata, activul net al societatii s-a diminuat la mai putin
de jumatate din valoarea capitalului social subscris, consiliul de administratie, respectiv
directoratul va convoca adunarea generala extraordinara pentru a hotari reintregirea capitalului
social, limitarea lui sau dizolvarea societatii (art. 153 din Legea 31/1990).
In alte cazuri, capitalul social avut in vedere la constituirea societatii se poate dovedi prea mare
fata de nevoile activitatii societatii. Intr-o asemenea situatie, pentru a asigura echilibrul intre
activul si pasivul patrimoniului societatii, asociatii pot reduce capitalul social al societatii.

2
4

Daca reducerea capitalului social este determinata de pierderi ale capitalului social, reducerea
capitalului social se poate realiza, potrivit art. 207 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, prin:
a. micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale. Procedeul consta in micsorarea numarului
actiunilor sau partilor sociale cu pastrarea valorii nominale a acestora. Ca urmare, se va
micsora in mod corespunzator numarul actiunilor sau partilor sociale detinute de fiecare
asociat;
b. reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale. Tinand seama de procentul de
reducere a capitalului social, valoarea nominala a fiecarei actiuni sau parti sociale se va
reduce in mod corespunzator.
Potrivit art. 207 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, daca reducerea capitalului social nu este determinata
de pierderi, capitalul social se poate reduce prin:
a) scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate. In cazul in care capitalul
social subscris nu a fost integral varsat, reducerea capitalului social se poate realiza prin
scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele neefectuate;
b) restituirea catre asociati a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului
social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala.
Reducerea capitalului social se poate realiza in conditiile art. 204 din Legea nr. 31/1990, adica prin
hotararea adunarii asociatilor, constatata printr-un inscris in forma prevazuta de lege, care trebuie
memtionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial.
Hotararea privind reducerea capitalului social trebuie sa respecte plafonul minim al capitalului
social, atunci cand legea fixeaza un asemenea plafon, sa arate motivele pentru care se face
reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Reducerea capitalului social va putea fi realizata numai dupa trecerea a doua luni de la data
publicarii hotararii adunarii asociatilor in Monitorul Oficial al Romaniei (art. 208 din Legea nr.
31/1990).
Reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorilor societatii, datorita diminuarii gajului
lor general. De aceea, ca masura de protectie, legea recunoaste acestor creditori dreptul de a face
opozitie la hotararea adunarii asociatilor privind reducerea capitalului social. Acest drept il au insa
numai creditorii sociali ale caror creante sunt anterioare publicarii hotararii de reducere a
capitalului social.
Prin exercitarea dreptului de opozitie, creditorii vor fi indreptatiti sa obtina garantii pentru creantele
care nu au devenit scadente pana la data publicarii hotararii privind reducerea capitalului social.
Ca urmare a opozitiei, hotararea privind reducerea capitalului social nu va produce efecte si
societatea nu va putea face plati in beneficiul asociatilor pana cand creditorii nu vor fi obtinut
realizarea creantelor lor sau garantii adecvate.

3.3.3. Prelungirea duratei societatii

In cazul in care societatea desfasoara o activitate profitabila, asociatii pot fi interesati in
prelungirea duratei prevazute in actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea actului
constitutiv, in sensul stabilirii altei durate sau a unei durate nedeterminate.
Prelungirea duratei societatii trebuie realizata inainte de expirarea duratei prevazute in actul
constitutiv.

Hotrrile sunt luate cu majoritatea voturilor deinute de acionarii prezeni sau reprezentai. Pentru
modificarea obiectului principal de activitate al societii, reducerea sau majorarea capitalului social, schimbarea
2
5

formei juridice a societii, fuziunea, divizarea sau dizolvarea societii, hotrrea se ia cu majoritate de cel puin dou
treimi din drepturile de vot deinute de acionarii prezeni sau reprezentai (art. 115 din legea 31/1990).
b) n societatea cu rspundere limitat, pentru hotrrile avnd ca obiect modificrile contractului de societate
sau ale statutului este necesar votul tuturor asociailor, afar de cazurile cnd legea sau actul constitutiv dispune altfel
(art. 192 din legea 31/1990).
Adunarea special. Aceast adunare privete societatea pe aciuni sau n comandit pe aciuni i cuprinde
anumite categorii de acionari.
Legea 31/1990 are n vedere adunarea special a titularilor de aciuni prefereniale cu dividend prioritar far
drept de vot (art. 96) i adunarea special a deintorilor de aciuni dintr-o anumit categorie, n legtur cu care se
hotrte modificarea drepturilor i obligaiilor privind aciunile lor (art. 116).
3.2.1.2.

a)

b)

c)

a)

b)

c)

Convocarea adunrii generale

Adunarea general se convoac, de regul, de ctre consiliul de administraie, respectiv de directorat n cazul
societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni, i de administratori, n cazul societii cu rspundere limitat.
Adunarea general se convoac cel puin o dat pe an sau de cte ori este necesar (art. 117 i 195 din legea
31/1990). ^
n cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni, consiliul de administraie, respectiv directoratul, va convoca
adunarea general, la cererea acionarilor reprezentnd individual sau mpreun cel puin 5% din capitalul social i
dac cererea cuprinde dispoziii care intr n atribuiile adunrii generale. n cazul neconvocrii adunrii generale,
instana judectoreasc va putea autoriza convocarea, n condiiile art. 119 din legea 31/1990.
In cazul societii cu rspundere limitat, un asociat sau un numr de asociai care reprezint cel puin o ptrime din
capitalul social vor putea cere convocarea adunrii generale, artnd scopul acestei convocri (art. 195 alin. 2 din legea
31/1990). Cererea este adresat administratorilor, iar n cazul cnd acetia nu i dau curs n termen de o lun, se va
urma procedura reglementat de art. 119 alin. 3 din legea 31/1990.
n cazul societii n nume colectiv i societii n comandit simpl, asociaii au deschis calea instanei judectoreti,
dac administratorul nu i ndeplinete obligaia legal privind convocarea asociailor.
Convocarea trebuie s conin locul i data inerii adunrii, precum i ordinea de zi.
Termenul de ntrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile, de la data comunicrii convocrii (art. 117 alin. 2 din
legea 31/1990).
n cazul societilor pe aciuni sau n comandit pe aciuni, care au un numr mare de acionari, ntiinarea se face prin
publicarea convocrii n Monitorul Oficial, precum i ntr-unul dintre ziarele rspndite din localitatea n care se afl
sediul societii sau din cea mai apropiat localitate (art. 117 alin. 3 din legea 31/1990).
Dac toate aciunile societii sunt nominative, convocarea poate fi fcut i numai prin scrisoare recomandat,
sau dac actul constitutiv permite, prin scrisoare transmis electronic.
n cazul societii cu rspundere limitat, convocarea adunrii se va face n forma prevzut n actul constitutiv; n
lipsa unei dispoziii speciale n actul constitutiv, convocarea se face prin scrisoare recomandat (art. 195 alin. 2 din
legea 31/1990).
n cazul societii n nume colectiv i societii n comandit simpl, comunicarea convocrii trebuie s se fac n
condiiile care asigur participarea asociailor la luarea deciziilor, n condiiile actului constitutiv.
3.2.1.3.

edina adunrii generale

Calitatea de asociat confer dreptul asociatului de a participa la adunarea general. Pentru a exercita acest irept,
asociatul trebuie s fac dovada calitii de asociat, n condiiile legii (art. 123 din legea 31/1990).
Acionarii pot participa i vota n adunarea general i prin reprezentare, n baza unei mputerniciri icordate
special pentru respectiva adunare general.
edina adunrii generale se va ine n ziua, ora i locul artate n convocare.
edina se deschide de ctre preedintele consiliului de administraie respectiv al directoratului sau de ctre
acela care i ine locul.
Adunarea general va alege dintre acionari unu pn la trei secretari, care vor verifica lista de prezen a
acionarilor, care arat capitalul pe care l reprezint fiecare, precum i procesul - verbal ntocmit de secretarul tehnic
pentru constatarea numrului aciunilor i ndeplinirea tuturor formalitilor cerute de lege i actul constitutiv pentru
inerea adunrii.
Dac sunt ndeplinite toate condiiile cerute de lege pentru prezena la adunarea general i pentru luarea
2
6

hotrrilor, se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi.

Orice aciune pltit d dreptul la un vot n adunarea general, dac prin actul constitutiv nu s-a prevzut altfel
(art. 101 din legea 31/1990).
Prin actul constitutiv se poate limita numrul voturilor aparinnd acionarilor care posed mai mult de o
aciune; de exemplu, acionarii care dein peste 20 de aciuni, vor avea un vot pentru patru aciuni.
Nu au drept de vot acionarii care dein aciuni prefereniale cu dividend prioritar fr drept de vot (art. 95 din
legea 31/1990).
Exerciiul dreptului de vot este suspendat pentru acionarii care nu au achitat vrsmintele ajunse la scaden.
In cazul societii cu rspundere limitat, dreptul de vot al asociailor se bazeaz pe acelai principiu, ca i n
cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni; fiecare parte social d dreptul la un vot (art. 193 din legea
31/1990).
Hotrrile adunrii generale se iau prin vot deschis. n mod excepional, votul secret este obligatoriu, pentru
alegerea membrilor consiliului de administraie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere i a cenzorilor /
auditorilor interni, pentru revocarea lor i pentru luarea hotrrilor referitoare la rspunderea membrilor organelor de
administrare, de conducere i de control ale societii (art. 130 din legea 31/1990).
In cazul societii cu rspundere limitat, votarea se poate face i prin coresponden, dac prin actul
constitutiv al societii s-a prevzut o atare modalitate de vot.
Lucrrile adunrii trebuie consemnate ntr-un proces - verbal semnat de preedinte i secretar. Procesul verbal va cuprinde meniuni cu privire la ndeplinirea formalitilor de convocare, data i locul adunrii, acionarii
prezeni, numrul aciunilor, precum i dezbaterile n rezumat i hotrrile luate. La cererea acionarilor se vor
consemna i declaraiile fcute de ei n edin (art. 131 din legea 31/1990).
La procesul - verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum i listele de prezen a acionarilor.
3.2.1.4.

Hotrrile adunrii generale

Hotrrile luate de adunarea general cu respectarea legii i a actului constitutiv sunt obligatorii pentru toi
asociaii.
a) In cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni, hotrrile adunrii vor fi depuse, n termen de 15 zile, la
oficiul registrului comerului, pentru a fi menionate n registru, i publicate n Monitorul Oficial (art. 131 alin. 4 din
legea 31/1990).
b) Pentru societatea cu rspundere limitat, legea nu prevede obligaia aducerii la cunotina terilor a hotrrilor adunrii
generale. Cu toate acestea, hotrrile adunrii generale ale acestei societi sunt supuse nregistrrii n registrul
comerului, dac ele privesc acte sau fapte a cror nregistrare este prevzut de lege.
Hotrrile adunrii generale adoptate cu nclcarea legii ori a actelor constitutive pot fi anulate pe cale
judectoreasc.
n cazul societilor pe aciuni sau n comandit pe aciuni, i chiar a societilor cu rspundere limitat, legea
prevede c hotrrile adunrii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate n justiie de oricare dintre
acionarii care nu au luat parte la adunarea general sau au votat contra i au cerut s se insereze aceasta n procesul verbal al edinei (art. 132 alin. 2 din legea 31/1990).
Dreptul de a ataca hotrrea adunrii generale considerat nelegal aparine i membrilor consiliului de
administraie, respectiv ai consiliului de supraveghere. Acetia au chiar obligaia s cear anularea hotrrii adunrii
generale care prejudiciaz societatea.
Cererea de anulare a hotrrii adunrii generale se poate face n termen de 15 zile de la data publicrii ei n
Monitorul Oficial.
Cnd se invoc motive de nulitate absolut, dreptul la aciune este imprescriptibil.
Competena de soluionare a cererii aparine tribunalului n a crui raz teritorial societatea i are sediul (art.
132 din legea 31/1990).
Hotrrea irevocabil de anulare trebuie s fie menionat n registrul comerului i publicat n Monitorul
Oficial. De la data publicrii ei, hotrrea de anulare este opozabil tuturor acionarilor (art. 131 alin. 10 din legea
31/1990).
3.2.2.

Administrarea i conducerea societilor comerciale

n calitate de administrator este numit, de regul, o persoan fizic.

Legea 31/1990 permite numirea n calitate de administrator a unei persoane juridice, dar numai n cazul
2
7

1)
2)

3)

4)
5)

societii pe aciuni (art. 15313 alin. 2). n cazul n care o persoan juridic este numit administrator, ea este obligat s
i desemneze un reprezentant personal, persoan fizic, prin care s i ndeplineasc funcia.
Rspunderea reprezentantului nu exonereaz de rspundere administratorul persoan juridic. Mai mult, n
actuala reglementare, administratorul persoana juridic i reprezentantul su rspund solidar pentru prejudiciile
cauzate societii.
Persoana care este desemnat n aceast calitate trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii cerute de
lege:
Capacitatea administratorului. ntruct administratorul ncheie acte juridice pentru realizarea scopului societii,
persoana fizic desemnat ca administrator trebuie s aib capacitate de exerciiu deplin.
Onorabilitatea administratorului. Persoana desemnat ca administrator trebuie s aib o moralitate netirbit. Potrivit
art. 6 i 15314 din lege, calitatea de administrator nu poate fi ndeplinit de o persoan care a fost condamnat pentru
gestiune frauduloas, abuz de ncredere, fals, uz de fals, nelciune, delapidare, mrturie mincinoas, dare sau luare
de mit, precum i pentru infraciunile prevzute de art. 143 - 145 din legea 85/2006 privind procedura insolvenei sau
pentru cele prevzute de legea societilor comerciale.
Cetenia administratorului. n calitate de administrator al unei societi comerciale poate fi desemnat un cetean
romn, dar aceast calitate o poate dobndi i o persoan de cetenie strin, dac legea ori actele constitutive nu
stabilesc anumie interdicii.
Calitatea de asociat a administratorului. n prezent, n orice form de societate comercial, administratorul poate fi
asociat sau neasociat.
Cumulul de funcii. Interdicia cumulului - art. 137 alin. 3 din lege prevede c pe durata ndeplinirii mandatului,
administratorii nu pot ncheia cu societatea un contract de munc. n cazul n care administratorii au fost desemnai
dintre salariaii societii, contractul individual de munc este suspendat pe perioada mandatului.
Limitarea cumulului - art. 15316 din lege prevede c o persoan fizic poate exercita concomitent cel mult 5
mandate de administrator i/sau de membru al consiliului de supraveghere n societi pe aciuni al cror sediu se afl
pe teritoriul Romniei.
n cazul nclcrii dispoziiei legale privind limitarea cumulului de mandate, persoana n cauz este obligat s
demisioneze din funciile de membru al consiliului de administraie sau al consiliului de supraveghere care depesc
numrul maxim de mandate, n termen de o lun de la data apariiei situaiei de incompatibilitate. La expirarea acestei
perioade, persoana respectiv pierde mandatul obinut prin depirea numrului legal de mandate, n ordinea
cronologic a numirilor i va fi obligat la restituirea remuneraiei i a altor beneficii primite :tre societatea n care a
exercitat acest mandat.
n privina societii cu rspundere limitat, legea prevede c administratorii nu pot primi, far autorizarea
idunrii asociailor, mandatul de administrator n alte societi concurente sau avnd acelai obiect de activitate, sub
sanciunea revocrii i rspunderii pentru daune (art. 197 alin. 2 din legea 31/1990).
Potrivit legii 31/1990, administratorii sunt desemnai la constituirea societii sau, ulterior, de ctre idunarea
general.
La constituirea societii, administratorii sunt stabilii n actul constitutiv.
Cu privire la societatea n nume colectiv, societatea n comandit simpl i societatea cu rspundere imitat,
actul constitutiv trebuie s prevad asociaii care administreaz i reprezint societatea sau administratorii easociai,
datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit i dac ei urmeaz s le exercite mpreun sau ;eparai
Referitor la societatea pe aciuni sau n comandit pe aciuni, actul constitutiv trebuie s cuprind datele de
dentificare a primilor membrii ai consiliului de administraie, puterile conferite administratorilor i dac ei irmeaz s
le exercite mpreun ori separat.
Pentru societatea n nume colectiv, societatea n comandit simpl i societatea cu rspundere limitat, legea
prevede c asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social pot alege
unulsau mai muli
administratori dintre ei, fixndu-le puterile i durata nsrcinrii (art. 77 i ait. 197 alin. 3).
Pentru cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni, legea prevede c durata mandatului
administratorilor este stabilit prin actul constitutiv, ea neputnd depi 4 ani. n privina primilor membrii ai
consiliului de administraie, durata mandatului nu poate depi 2 ani (art. 153 12).
La expirarea duratei mandatului, administratorii pot fi realei, dac prin contractul de
societate sau statut
nu s-a prevzut altfel.
Potrivit legii 26/1990 privin Registrul Comerului, cererea de nmatriculare a unei societi comerciale trebuie
s arate administratorii societii i puterile acestora (art. 14). Referitor la puterile administratorilor, n cerere trebuie
s se menioneze care dintre ei au mputernicirea s reprezinte societatea n raporturile cu terii.
2
8

Dup nmatricularea societii, administratorii mputernicii cu reprezentarea societii au obligaia s depun,

la registrul comerului, semnturile lor (art. 45 din legea 31/1990). Deci, nu toi administratorii societii sunt obligai
s depun semnturile, ci numai cei care au fost mputernicii s reprezinte societatea.
Depunerea semnturilor la oficiul registrului comerului trebuie s se fac n termen de 15 zile, care curge,
dup caz, de la data nmatriculrii societii sau de la data alegerii administratorilor de ctre adunarea asociailor.
Administratorul desemnat ca reprezentant al societii va semna n registrul comerului, n prezena
judectorului delegat sau a conductorului oficiului ori a nlocuitorului acestuia, care va certifica semntura; n
absena reprezentantului n cauz, semntura n registru poate fi nlocuit prin prezentarea acesteia, legalizat de
notarul public (art. 18 alin. 2 din legea 2671990).
In privina societii n nume colectiv, societii n comandit simpl i societii cu rspundere limitat, legea
prevede c asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social pot alege unul sau mai muli
administratori fixndu-le i eventuala lor remuneraie (art. 77 i 197 alin. 3 din legea 31/1990).
Cu privire la societatea pe aciuni i societatea n comandit pe aciuni, remuneraia administratorilor este
stabilit prin actul constitutiv sau prin hotrrea adunrii generale a acionarilor (art. 153 18 din legea 31/1990).
Pentru a proteja interesele societii i ale asociailor, legea interzice creditarea de ctre societate a
administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaiuni cum sunt: acordarea de mprumuturi; acordarea de
avantaje financiare cu ocazia sau ulterior ncheierii de ctre societate cu acestea de operaiuni de livrare de bunuri,
prestri de servicii sau executare de lucrri; garantarea direct ori indirect, n tot sau n parte, a oricror mprumuturi
acordate administratorilor; garantarea direct sau indirect, n tot sau n parte, a executrii de ctre administratori a
oricror alte obligaii personale ale acestora fa de tere persoane.
Legea 31/1990 stabilete obligaiile care revin administratorului societii.
Principalele obligaii ale administratorului sunt urmtoarele:
1) obligaia de a ndeplini formalitile necesare constituirii societii (art. 36);
2) obligaia de a depune semnturile la registrul comerului, n cazul cnd a fost desemnat reprezentant al societii
(art. 45);
3) obligaia de a prelua i pstra documentele privind constituirea societii (art. 30 alin. 2);
4) obligaia de a administra societatea, adic de a face toate operaiile cerute pentru ndeplinirea obiectului societii
(art. 70);
5) obligaia
de a urmri efectuarea de ctre asociai a vrsmintelor datorate (art. 70);
6) obligaia
de a ine registrele cerute de lege i corecta lor inere (art. 73);
7) obligaia de a ntocmi situaia financiar anual, precum i de a asigura respectarea legii la repartizarea
profitului i plata dividendelor (art. 73);
8) obligaia
de a lua parte la toate adunrile societii, la consiliile de administraie
i organele de conducere
similare acestora (art. 70 alin. 2);
9) obligaia de a aduce la ndeplinire hotrrile adunrii generale a asociailor (art. 73);
10) obligaia de a ndeplini ndatoririle prevzute de actul constitutiv, precum, i ndatoririle stabilite de lege (art. 73).
Funcia de administrator al societii nceteaz prin: revocare, renunarea administratorului, moartea,
incapacitatea administratorului.
a) Revocarea administratorului. n cazul societilor de persoane i societii cu rspundere limitat, revocarea
administratorilor se face cu votul asociailor care reprezint majoritatea absolut a capitalului social numai cnd
administratorii au fost alei de adunarea asociailor. Aceasta nseamn c dac administratorii au fost desemnai prin
actul constitutiv, revocarea lor se face cu votul unanimitii asociailor. n schimb, n cazul societilor de capitaluri,
revocarea administratorilor se face de adunarea general ordinar a acionarilor, 5 condiiile de cvorum i majoritate
prevzute pentru luarea hotrrilor de ctre acest organ, indiferent dac administratorii au fost desemnai prin actul
constitutiv sau adunarea general a acionarilor.
Legea 31/1990 prevede c administratorii pot fi revocai oricnd de ctre adunarea general ordinar
acionarilor (art. 1371 alin. 4) i c administratorii nu pot ataca hotrrea adunrii generale privitoare la revocare lor
din funcie (art. 132 alin. 4).
Art. 1371 din legea 31/1990 prevede c n cazul n care revocarea survine far just cauz, administratori este
ndreptit la plata unor daune interese.
b) Renunarea administratorului. Prin renunarea sau demisia administratorului, funcia de administrate nceteaz.
In cazul n care datorit renunrii s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despgubiri (art. 39
C.com.).
In toate cazurile de ncetare a funciei administratorului, trebuie ndeplinite formalitile de publicitate, c i n
2
9

cazul numirii n funcie. n caz contrar, societatea nu poate invoca fa de teri ncetarea funciei (art. 54 alir
2 din legea 31/1990).
n cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni, pluralitatea administratorilor este organizat d' lege
ntr-o structur colegial de administrare: consiliul de administraie.
Potrivit legii, societatea pe aciuni i societatea n comandit pe aciuni este administrat de unul sau ma muli
administratori. Cnd sunt mai muli administratori, ei constituie un consiliu de administraie (art. 137 dii legea
31/1990).
Consiliul de administraie poate delega conducerea societii unuia sau mai multor directori, numind p< unul
dintre ei director general (art. 143 din legea 31/1990).
Potrivit art. 72 din legea 31/1990, obligaiile i rspunderea administratorilor sunt reglementate dc dispoziiile
referitoare la mandat i de cele special prevzute n aceast lege.
Administratorii rspund fa de societate pentru nerespectarea obligaiilor izvorte din contractul de mandat.
Aceast rspundere este o rspundere civil contractual.
Administratorii rspund i pentru nerespectarea obligaiilor prevzute n sarcina lor de legea privinc societile
comerciale. ntruct nerespectarea unei obligaii legale poate fi o fapt ilicit civil (delict civil) ori c infraciune,
rspunderea administratorilor va fi, dup caz, o rspundere civil delictual sau o rspundere penal.
a) Cazurile de rspundere. Administratorii rspund fa de societate pentru nerespectarea obligaiilor care le-au revenit n
baza mandatului ncredinat. Este vorba de obligaiile cuprinse n actul constitutiv ori stabilite de adunarea asociailor,
precum i cele prevzute n lege (art. 144 2 din legea 31/1990). Aceste obligaii privesc, fie constituirea societii, fie
funcionarea acesteia.
n cazul pluralitii de administratori, legea prevede rspunderea solidar a administratorilor pentm
nerespectarea unor obligaii care privesc: realitatea vrsmintelor efectuate de asociai; existena real a dividendelor
pltite; existena registrelor cerute de lege i corecta lor inere; exacta ndeplinire a hotrrilor adunrilor generale;
stricta ndeplinire a ndatoririlor pe care legea i actul constitutiv le impun (art. 73 din legea 31/1990).
Administratorii au i o rspundere indirect, ei rspund fa de societate pentru prejudiciile cauzate de directori
sau personalul salariat, n cazurile n care faptele prejudiciabile au putut fi svrite datorit nendeplinirii de ctre
administratori a obligaiei de supraveghere.
Ct privete rspunderea indirect a administratorilor, aceasta este o rspundere conjunct i subsidiar.
Rspunderea este conjunct (divizibil) i nu solidar, deoarece, potrivit principiilor generale, solidaritatea nu
se prezum, ci trebuie s rezulte din lege ori din convenia prilor. Legea nu prevede solidaritatea n acest caz. n
consecin, rspunderea aparine administratorului cruia i revenea obligaia de supraveghere a persoanei care a
cauzat prejudiciul.
Rspunderea administratorilor are un caracter subsidiar. Ea are un rol de garanie i nu nlocuiete rspunderea
persoanei care a svrit fapta cauzatoare de prejudicii. n consecin, administratorii rspund numai iac societatea nu
a putut recupera prejudiciul de la persoana vinovat.
Legea reglementeaz i un caz special de rspundere a administratorilor. Articolul 144 2 alin. 4 din legea U/l
990 prevede c administratorii societii sunt solidar rspunztori cu predecesorii lor imediai, dac, avnd cunotin
de neregularitile svrite de acetia nu le comunic cenzorilor sau, dup caz, auditorilor interni i luditorului
financiar.
Soluia este prevzut de lege pentru societatea pe aciuni sau n comandit pe aciuni. Ea poate fi aplica i n
cazul celorlalte forme juridice ale societii comerciale.
3.2.3.

Controlul gestiunii societilor comerciale

Controlul asupra gestiunii societii se realizeaz n mod diferit.

In societile pe aciuni, n comandit pe aciuni i cu rspundere limitat, datorit complexitii activit lor,
controlul gestiunii se realizeaz de organe specializate, care sunt cenzorii societii i auditorul financiar.
In societile n nume colectiv i n comandit simpl controlul gestiunii se realizeaz de ctre asociai.
3.2.3.1. Cenzorii societii
Societatea pe aciuni i n comandit pe aciuni va avea trei cenzori i tot atia supleani, dac prin acti
constitutiv nu se prevede un numr mai mare. n toate cazurile, numrul cenzorilor trebuie s fie impar (art. 15 din
legea 31/1990).
3
0

Societile cu rspundere limitat ale cror situaii financiare anuale nu sunt supuse obligaiei legale d auditare
pot avea unul sau mai muli cenzori. Dac numrul asociailor societii trece de 15, numirea cenzorilo este obligatorie
(art. 199 din legea 31/1990).
n societatea pe aciuni sau n comandit pe aciuni, cenzorii sunt stabilii prin actele constitutive, car trebuie s
prevad datele de identificare ale cenzorilor (art. 8 din legea 31/1990).
In societatea cu rspundere limitat cenzorii sunt numii prin actul constitutiv ori se aleg de adunare;
asociailor (art. 199 din legea 31/1990).
n toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putnd fi realei.
Legea cere ca unul dintre cenzori s fie contabil autorizat sau expert contabil. Cenzorii pot fi asociai, c\
excepia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi un ter ce exercit profesia individual ori i
forme asociative reglementate de lege.
Activitatea cenzorilor este remunerat. Cenzorii sunt remunerai cu o indemnizaie fix, determinat prii actul
constitutiv sau de adunarea general care i-a numit.
Revocarea cenzorilor se va putea face de adunarea general (art. 111 i art. 194 din legea 31/1990).
Moartea, mpiedicarea fizic sau legal, ncetarea sau renunarea la mandat a unui cenzor are drep consecin
nlocuirea cenzorului n cauz cu supleantul cel mai n vrst.
a) Drepturile cenzorilor. Aceste drepturi sunt menite s asigure informarea cenzorilor privind activitatea societii.
Cenzorii au dreptul s participe la adunrile administratorilor, iar s aib drept de vot. De asemenea, cenzorii
au dreptul s obin n fiecare lun de la administratori o situaie despre mersul operaiunilor comerciale.
n scopul protejrii intereselor societii, legea interzice cenzorilor s comunice asociailor n particular sau
terilor datele referitoare la operaiile societii de care au luat cunotin cu ocazia exercitrii mandatului lor (art. 164
din legea 31/1990).
b) Obligaiile cenzorilor. Cenzorii sunt obligai s supravegheze gestiunea societii, s verifice dac situaiile financiare
sunt legal ntocmite i n concordan cu registrele. Ei trebuie s verifice dac registrele sunt n mod regulat inute i
dac evaluarea patrimoniului societii s-a fcut potrivit regulilor stabilite pentru ntocmirea situaiilor financiare.
Referitor la constatrile fcute n urma verificrilor precum i asupra eventualelor propuneri privind situaiile
financiare i repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta un raport adunrii generale. Prezentarea raportului cenzorilor
constituie o condiie far de care adunarea general nu va putea aproba situaiile financiare anuale.
Cenzorii sunt obligai s aduc la cunotina administratorilor sau, dup caz, a adunrii generale,
neregularitile din activitatea societii i nclcarea actelor statutare i a dispoziiilor legale.
3.2.3.2.

Auditorii financiari

Activitatea de audit financiar i statutul auditorului financiar sunt reglementate de O.U.G. 75/1999 privind
activitatea de audit financiar.
Auditul financiar reprezint activitatea de verificare a situaiilor financiare ale societilor comerciale < ctre
auditori financiari.
Auditorul financiar este persoana fizic sau juridic care dobndete aceast calitate prin atribuire de ct
Camera Auditorilor Financiari din Romnia, n condiiile ordonanei.
Auditorul i exercit activitatea n mod independent; el nu poate avea raporturi de munc sau civile
( societatea comercial auditat i nici un fel de alte interese materiale directe sau indirecte n raport cu societate cu
excepia onorariului cuvenit pentru munca prestat n calitate de auditor.
Primul auditor financiar este desemnat prin actul constitutiv sau, n cazul constituirii societii pe aciui prin
subscripie public, de ctre adunarea constitutiv (art. 7, art. 8 i 28 din legea 31/1990).
Dup constituirea societii, adunarea general ordinar numete i revoc pe auditorul financiar i fixeas
durata minim a contractului de audit financiar (art. 111 alin. 2 lit b 1 din legea 31/1990).
Numirea unui auditor financiar impune i numirea unor auditori interni, potrivit normelor elaborate d Camera
Auditorilor Financiari din Romnia.
Cu privire la persoana auditorului financiar i a auditorilor interni, ca i orice schimbare a acestora, trebui
ndeplinite formalitile de nregistrare n registrul comerului (art. 160 din legea 31/1990).
Auditorul financiar i auditorii interni au anumite drepturi i obligaii.
Pentru a fi discutat i aprobat de adunarea general, situaia financiar trebuie nsoit de raporti auditorului
financiar.
Auditorii interni sunt obligai s supravegheze gestiunea societii, s verifice dac situaiile financiar anuale
3
1

sunt legal ntocmite i n concordan cu registrele (art. 163 din legea 31/1990).
Auditorii interni trebuie s aduc la cunotina membrilor consiliului de administraie sau, dup ca adunrii
generale, neregulile pe care le constat n administrarea societii.
Orice acionar are dreptul s reclame auditorilor interni faptele despre care crede c trebuie verificate, ci
obligaia auditorilor interni de a le verifica i comunica constatrile lor, n condiiile stabilite de art. 164 alin. 3 dii
legea 31/1990.
In cazurile n care legea nu reglementeaz controlul specializat asupra gestiunii societii ori acesta nu est
obligatoriu, controlul gestiunii societii se realizeaz de ctre asociai. Asemenea cazuri le reprezint societatea i
nume colectiv, societatea n comandit simpl i societatea cu rspundere limitat.
Cu privire la societatea cu rspundere limitat, art. 199 alin. 5 din legea 31/1990 prevede c, n lips di cenzori
sau, dup caz, de auditorii financiari, fiecare dintre asociai, care nu este administrator al societii, v; exercita dreptul
de control pe care asociaii l au n societile n nume colectiv.
3.3. Modificarea societilor comerciale

Legea 31/1990 reglementeaz anumite cazuri concrete de modificare a actului constitutiv, mai frecvente i
viaa societilor comerciale: mrirea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei societii, fuziunea
divizarea societilor comerciale, schimbarea formei juridice a societii.
3.3.1. Mrirea capitalului social

Mrirea capitalului social se realizeaz n urmtoarele condiii prevzute de legea 31/1990.

In primul rnd, pentru mrirea capitalului social se cere s existe hotrrea adunrii asociailor, iar actui
modificator, n forma cerut de lege, s fie menionat n registrul comerului i publicat n Monitorul Oficial.
n al doilea rnd, cu privire la societatea pe aciuni i societatea cu rspundere limitat, mrirea capitalului
social se face cu respectarea dispoziiilor referitoare la constituirea societii (art. 212 i art. 221 din lege). Prir
dispoziiile privind constituirea societii comerciale trebuie s nelegem prevederile legii care reglementeaz
elementele specifice diferitelor forme ale societii comerciale (aporturile asociailor, modalitile de formare a
capitalului social, numrul asociailor, etc.).
n mod obinuit, mrirea capitalului social se realizeaz prin noi aporturi. Potrivit art. 210 din legea 31/1990,
capitalul social se poate mri prin emisiunea de aciuni noi sau prin majorarea valorii nominale a aciunilor existente
n schimbul unor noi aporturi n numerar i/sau n natur.
Aciunile emise de societate pentru mrirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere n primul rnd
acionarilor existeni, proporional cu numrul aciunilor pe care le posed (art. 116 din legea 31/1990).
Acionarii pot s i exercite dreptul de preferin n cadrul termenului stabilit de adunarea general, daci n
actul constitutiv nu se prevede alt termen.
Termenul pentru exercitarea dreptului de preferin este de cel puin o lun de la data publicrii r Monitorul
Oficial a hotrrii privind mrirea capitalului social.
Dac a expirat termenul de exercitare a dreptului de preferin, aciunile vor putea fi subscrise de public.
In scopul protejrii intereselor societii, n special cele legate de atragerea unor investitori importani, legea
instituie anumite restricii n exercitarea dreptului de preferin al acionarilor privind subscrierea noiloi aciuni ale
societii.
Potrivit legii, dreptul de preferin al acionarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin hotrrea adunrii
generale extraordinare a acionarilor (art. 217 din legea 31/1990).
In cazul cnd aciunile emise pentru mrirea capitalului social nu sunt subscrise de acionarii societii, ele
sunt oferite terilor, prin ofert public. n acest scop, administratorii societii vor ntocmi prospectul de emisiune,
care va cuprinde: data i numrul de nmatriculare al societii n registrul comerului; denumirea i sediul societii;
capitalul social subscris i vrsat; ultima situaie financiar aprobat; hotrrea adunrii generale privind noua
emisiune de aciuni; data de la care se vor plti dividendele (art. 212 alin. 2 din legea 31/1990). Prospectul de emisiune
trebuie depus la oficiul registrului comerului pentru ndeplinirea formalitilor prevzute de art. 18 din lege.
In cazul mririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a aciunilor, hotrrea adunrii generale
trebuie luat cu votul tuturor acionarilor, afar de cazurile prevzute de lege (art. 210 alin. 4 din legea 31/1990).
Legea 441/2006 a reglementat i majorarea capitalului social pn la limita unui capital autorizat (art. 220 1 din
legea 31/1990).
Capitalul autorizat reprezint o valoare nominal, stabilit prin actul constitutiv sau hotrrea adunrii
3
2

generale, pn la care poate fi majorat capitalul social, prin decizia consiliului de administraie, respectiv a
directoratului.
Prin instituirea capitalului autorizat se asigur un control al acionarilor asupra operaiunilor de mrire a
capitalului social realizate de organul de administrare al societii.
Mrirea capitalului social prin ncorporarea rezervelor. Aciunile noi pot fi liberate prin ncorporarea
rezervelor, cu excepia rezervelor legale (art. 210 alin. 2 din legea 31/1990).
Rezervele constau n anumite sume de bani prelevate din profitul societii i au destinaiile prevzute de lege.
Ele sunt de trei feluri: legale, statutare i facultative.
Rezervele legale se constituie n mod obligatoriu, n cazul societii pe aciuni i societii cu rspundere
limitat, prin preluarea din profitul societii n fiecare an a cel puin 5% pn ce fondul atinge minimum a cincea
parte din capitalul social. Aceste rezerve sunt destinate acoperirii pierderilor din capitalul social n perioadele
deficitare.
Rezervele statutare se constituie n condiiile i cu destinaia stabilite n actul constitutiv. Asemenea rezerve
pot constitui sursa acordrii de dividende n perioadele cnd nu se realizeaz beneficii.
Rezervele facultative se constituie i au destinaia dat de adunarea general a asociailor.
Aciunile noi emise de societate pentru mrirea capitalului social pot fi liberate prin incorporarea rezervelor, cu
excepia rezervelor legale. Deci, sumele de bani constituite ca rezerve sunt folosite pentru achitarea noilor aciuni.
ntruct rezervele aparin societii, mrirea capitalului social prin ncorporarea rezervelor mai este denumit i
majorarea capitalului social prin autofinanare.
Mrirea capitalului social prin ncorporarea rezervelor se realizeaz printr-o operaiune contabil de virare a
unei sume din contul rezerve n contul capital social, cu consecina scderii rezervelor i creterii corespunztoare
a capitalului social.
Aciunile noi vor fi distribuite acionarilor societii, proporional cu numrul aciunilor vechi deinute de
fiecare.
Mrirea capitalului social prin ncorporarea profitului. Profitul societii destinat a fi mprit acionarilor sub
form de dividende poate servi la liberarea aciunilor i, implicit, la mrirea capitalului social. n locul dividendelor,
acionarii vor primi aciuni noi emise de societate. O atare modalitate de mrire a capitalului social este cunoscut i
sub denumirea de mrire a capitalului social prin plata dividendelor n aciuni.
Mrirea capitalului social prin compensarea creanelor asupra societii cu aciuni ale acesteia. Aciunile noi
pot fi liberate prin compensarea unor creane lichide i exigibile asupra societii cu aciuni ale acesteia (art. 210 alin.
2 din legea 31/1990).

3
3

In cazul n care societatea desfoar o activitate profitabil, asociaii pot fi interesai n

prelungirea duratei prevzute n actul constitutiv. Acest lucru este posbil prin modificarea actului
constitutiv, n sensui stabilirii altei durate sau a unei durate nedeterminate.
Prelungirea duratei societii trebuie realizat nainte de expirarea duratei prevzute n actul
constitutiv.
Hotrrea privind prelungirea duratei societii se ia de adunarea asociailor, n condiiile de
cvorum i majoritate prevzute de lege pentru adunarea extraordinar.
Actul adiional care constat hotrrea privind prelungirea duratei societii, n forma impus
de lege, trebuie menionat n registrul comerului i publicat n Monitorul Oficial.
Existena actului adiional n forma scris prevzut de lege trebuie s fie anterioar expirrii
duratei societii; nregistrarea n registrul comerului i publicarea ar putea fi ndeplinite i ulterior,
cu consecina inopozabilitii fa de teri a prelungirii duratei societii, pn la data ndeplinirii
acestor formaliti.
3.3.4.

Fuziunea i divizarea societii comerciale

Fuziunea este operaiunea prin care:

a) una sau mai multe societi sunt dizolvate, far a intra n lichidare i transfer totalitatea
patrimoniului lor unei alte societi, n schimbul repartizrii de aciuni la societile beneficiare i,
eventual al unei pli n numerar de maximum 10% din valoarea nominal a aciunilor astfel
repartizate;
b) mai multe societi sunt dizolvate, far^a intra n lichidare i transfer totalitatea patrimoniului lor
unei societi pe care o constituie n schimbul repartizrii de aciuni la societile beneficiare i,
eventual al unei pli n numerar de maximum 10% din valoarea nominal a aciunilor astfel
repartizate ctre acionarii societii dizolvate.
Aceste definiii legale privesc cunoscutele forme ale fuziunii: fuziunea prin absorbie i
fuziunea prin contopire.
Divizarea este operaiunea prin care:
a) o societate, dup ce este dizolvat, fr a intra n lichidare, transfer mai multor societi totalitatea
patrimoniului su, n schimbul repartizrii de aciuni la societile beneficiare i, eventual, al unei
pli n numerar de maximum 10% din valoarea nominal a aciunilor astfel repartizate ctre
acionarii societii divizate;
b) o societate, dup ce este dizolvat far a intra n lichidare, transfer toate activele i pasivele sale mai
multor societi nou-constituite, n schimbul repartizrii de aciuni la societile beneficiare i,
eventual al unei pli n numerar de maximum 10% din valoarea nominal a aciunilor astfel
repartizate ctre acionarii societii divizate.
Fuziunea sau divizarea se poate face,att ntre societi avnd aceeai form juridic, ct i
ntre societi de forme diferite.
Fuziunea sau divizarea poate fi efectuat chiar dac societile dizolvate sunt n lichidare, cu
condiia ca acestea s nu fi nceput nc distribuirea ntre asociai a prilor care li s-ar cuveni n
urma lichidrii (art. 238 alin.
3 din legea 31/1990).
Realizarea unei operaiuni de fuziunea sau divizare este un proces care parcurge mai multe
etape.
a) ntocmirea proiectului de fuziune sau divizare. Administratorii, respectiv membrii directoratului
societilor care urmeaz s participe la fuziune sau divizare vor ntocmi un proiect de fuziune sau
divizare.

Proiectul de fuziune sau divizare cuprinde, potrivit art. 241 din legea 31/1990 urmtoarele
elemente: denumirea, forma i sediul social ale tuturor societilor implicate; fundamentarea i
condiiile fuziunii sau ale divizrii; condiiile alocrii de aciuni la societatea absorbant sau la
societile beneficiare; data de la care aciunile sau prile sociale primite dau deintorilor dreptul
de a participa la profit i cuantumul eventualelor pli n numerar; drepturile conferite de ctre
societatea absorbant sau beneficiar deintorilor de aciuni ce beneficiaz de drepturi speciale;
orice avantaj special acordatexperilor, n condiiile legii i membrilor organelor administrative sau
de control ale societilor implicate n fuziune sau n divizare; data la care au fost aprobate situaiile
financiare ale societilor participante, care au fost folosite pentru a se stabili condiiile fuziunii sau
ale divizrii; data la care tranzaciile societii absorbite sau divizate sunt considerate sub aspect
contabil ca aparinnd societii abosrbante sau uneia ori alteia dintre societile beneficiare.
Pentru cazul divizrii, proiectul de divizare trebuie s cuprind descrierea i repartizarea
exact a activelor i pasivelor care urmeaz a fi transferate fiecreia dintre societile beneficiare,
precum i repartizarea ctre acionarii sau asociaii societii divizate de aciuni, respectiv pri
sociale, la societile beneficiare i criteriul pe baza cruia se face repartizarea.
b) Avizarea i publicarea proiectului de fuziunea sau divizare. Proiectul de fuziune sau divizare, semnat
d reprezentanii societilor participante la operaiune, se depune la oficiul registrului comerului la
care est nmatriculat fiecare societate.
Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judectorul delegat, se public n Monitorul
Oficial, integra sau n extras, potrivit dispoziiei judectorului delegat sau cererii prilor (art. 242
din legea 31/1990). Publicare trebuie fcut cu cel puin 30 de zile naintea datelor edinelor n care
adunrile generale extraordinare urmeaz s hotrasc asupra fuziunii sau divizrii.
c) Opoziia asupra proiectului de fuziune sau divizare. ntruct prin fuziune sau divizare pot fi afectat
interesele creditorilor societilor participante, legea prevede c acetia au dreptul la o protecie
adecvat ; intereselor lor.
Orice creditor al unei societi participante, a crui crean este anterioar datei publicrii
proiectului di fuziune sau de divizare i care nu este scadent la data publicrii poate face opoziie,
n condiiile art. 62 din legi (art. 243 din legea 31/1990).
Cererea de opoziie se poate face n termen de 30 de zile de la data publicrii proiectului de
fuziune sau d< divizare n Monitorul Oficial.
Opoziia are ca efect suspendarea executrii fuziunii sau divizrii pn la data la care
hotrrei judectoreasc devine irevocabil. Efectul suspensiv este nlturat n cazurile n care
societatea debitoare fac* dovada plii datoriilor sau ofer garanii acceptate de creditori ori ncheie
cu acetia un acord pentru plai datoriilor.
d) Informarea asociailor asupra fuziunii sau divizrii. Pentru a vota n adunarea general, n
cunotin de cauz, asupra fuziunii sau divizrii, asociaii trebuie s fie informai asupra condiiilor
i consecinelor operaiunii In acest scop, legea prevede obligaia ntocmirii unui raport al
administratorilor, respectiv al membriloi directoratului societilor care particip i un raport al
experilor, precum i obligaia de a fi puse la dispoziie asociailor documentele operaiunii de
fuziune sau divizare.
Raportul administratorilor / membrilor directoratului scris, i detaliat trebuie s explice
proiectul de fuziune sau divizare i s precizeze fundamentul su juridic i economic.
Raportul experilor - Unul sau mai muli experi, desemnai de judectorul delegat, vor
examina proiectul de fuziune sau de divizare i vor ntocmi un raport scris ctre asociai (art. 243 din
legea 31/1990).
Administratorii, respectiv membrii directoratului societilor care iau parte la fuziune sau

divizare au obligaia s pun la dispoziia asociailor, la sediul societii, cu cel puin o lun nainte
de data adunrii generale urmtoarele documente: proiectul de fuziune sau divizare; raportul
ntocmit de administratorir respeciv membrii directoratului; situaiile financiare anuale i rapoartele
de gestiune pentru ultimele 3 exerciii financiare ale societilor care particip la fuziune sau
divizare; raportul cenzorilor sau raportul auditorului financiar; raportul experilor; evidena
contractelor cu valori depind 10.000 lei fiecare i aflate n curs de executare, precum i
repartizarea lor n cazul divizrii societii (art. 244 din legea 31/1990).
e) Hotrrea adunrii generale asupra fuziunii sau divizrii. Etapa final a realizrii operaiunii de
fuziune sau divizare o reprezint adoptarea hotrrii asupra fuziunii sau divizrii (art. 246 din legea
31/1990).
Hotrrea privind fuziunea sau divizarea se ia de ctre adunarea general a fiecrei societi
participante la operaiune.
Hotrrea privind fuziunea sau divizarea se ia n condiiile stabilite de lege pentru
modificarea actului constitutiv.
Actul modificator al actului constitutiv al societii absorbante se nregistreaz n registrul
comerului i vizat de judectorul delegat se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial, spre
publicare.
Nulitatea unei fuziuni sau divizri poate fi declarat numai prin hotrre judectoreasc, n
condiiile stabilite de lege (art. 251 din lege).
Fuziunea sau divizarea poate fi declarat nul numai dac nu a fost supus unui control
judiciar de ctre judectorul delegat sau dac hotrrea uneia dintre adunrile generale care au votat
proiectul fuziunii sau divizrii este nul sau anulabil.
Procedura de anulare nu poate fi iniiat dup expirarea unui termen de 6 luni de la data la
care fuziunea sau divizarea a devenit efectiv, n temeiul art. 249 din lege sau dac situaia care
justific anularea a fost rectificat.
Legea prevede c dac neregularitatea care conduce la declararea nulitii fuziunii sau
divizrii poate fi remediat, instana va acorda societilor implicate un termen pentru rectificarea
acesteia.
Hotrrea definitiv de declarare a nulitii unei fuziuni sau divizri va fi naintat din
oficiu, de c instana oficiilor registrului comerului de la sediile societilor implicate n fuziunea
sau divizarea n cauz.
Hotrrea de declarare a nulitii fuziunii sau divizrii are ca efect desfiinarea operaiunii
de fuziune divizare i revenirea la situaia anterioar.
3.3.5. Schimbarea formei societii comerciale

Schimbarea formei juridice a societii se poate realiza prin modificarea actului constitutiv
al societi] condiiile art. 204 din legea 31/1990.
Hotrrea privind schimbarea formei juridice a societii se ia n condiiile de cvorum
prevzute pei adunarea general extraordinar, cu o majoritate de cel puin dou treimi din
drepturile de vot deinute acionarii prezeni sau reprezentai (art. 115 din legea 31/1990).
Totodat, trebuie ndeplinite i condiiile prevzute de lege pentru forma de societate pe care
o va societatea existent (capital social, numr minim de asociai, etc.).
Societatea iniial i continu existena, dar ntr-un cadru juridic nou. n acest sens, art. 205 din le;
31/1990 prevede c schimbarea formei societii nu atrage crearea unei persoane juridice noi.

3.4.

Dizolvarea societilor comerciale

Dizolvarea societii privete acele operaiuni care declaneaz procesul de ncetare a

existenei societ; comerciale i asigur premisele lichidrii patrimoniului social. Aceste operaiuni
se refer la hotrrea de dizolv; a societii i aducerea ei la cunotina celor interesai.
Potrivit legii, hotrrea privind dizolvarea societii este luat, dup caz, de adunarea
asociailor ori instana judectoreasc.
Cauzele de dizolvare a societilor comerciale sunt prevzute n art. 227 - 229 i art. 237 din
leg 31/1990.
Societatea comercial se dizolv la expirarea termenului stabilit pentru durata societii (art.
227 lit. a c legea 31/1990). Acest efect este, deci, expresia voinei asociailor privind soarta
societii. n acest caz, dizolvri ca unnare a expirrii termenului stabilit pentru durata societii,
poate fi nlturat prin prelungirea dura societii.
Societatea comercial se dizolv n cazul unei imposibiliti de realizare a obiectului
societii, ca i cazul cnd obiectul societii s-a realizat (art. 227 lit. b din legea 31/1990).
Dac se constat o imposibilitate a realizrii obiectului de activitate propus, evident,
societatea i pieri raiunea de a exista i deci se dizolv. Acest efect se produce, att n cazul cnd
imposibilitatea s-a ivit n curs duratei societii, ct i n cazul cnd obiectul nu s-a realizat deloc.
Exist o imposibilitate a realizrii obiectului unei societi de persoane i n cazul ivirii ntre
asociai a un nenelegeri grave, care fac imposibil desfurarea activitii societii.
Dac obiectul societii s-a realizat i deci scopul asociailor a fost atins, societatea se
dizolv (de exempl obiectul societii a fost construirea unei osele, care s-a realizat).
Att n cazul imposibilitii realizrii obiectului societii, ct i n cazul realizrii acestuia,
asociaii pot modifice obiectul societii.
Societatea comercial se dizolv n cazul declarrii nulitii ei (art. 227 lit. c din legea
31/1990).
Nerespectarea cerinelor legale privind constituirea societii, prevzute de art. 56 din legea
31/1990, atras nulitatea societii. La data la care hotrrea judectoreasc de declarare a nulitii a
devenit irevocabil, societate nceteaz far efect retroactiv i intr n lichidare. O atare ncetare a
existenei societii echivaleaz cu dizolvare societii.
Societatea comercial se dizolv n baza hotrrii adunrii asociailor (art. 227 lit. d din legea
31/1990).
ntruct constituirea societii comerciale se bazeaz pe voina asociailor, manifestat prin
acti constitutiv, asociaii pot decide i dizolvarea societii.
Adunarea asociailor poate hotr dizolvarea societii n toate cazurile impuse de interesele
asociailo Asociaii sunt liberi s aprecieze motivele de dizolvare a societii.
Societatea comercial se dizolv prin hotrrea tribunalului, n condiiile legii (art. 227 lit. e
din lege 31/1990).
Dizolvarea societii prin hotrrea tribunalului are loc atunci cnd dizolvarea nu se poate
realiza prii hotrrea adunrii generale.
Potrivit legii, tribunalul poate hotr dizolvarea societii pentru motive temeinice. Un
asemenea motiv constituie nenelegerile grave dintre asociai, care mpiedic funcionarea
societii.
Articolul 237 din legea 31/1990 reglementeaz anumite cazuri de dizolvare-sanciune, care
sun urmtoarele:
1) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot ntruni;
2) societatea nu a depus, n cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaiile financiare
anuale sai alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerului;

3) societatea i-a ncetat activitatea, nu are sediu social cunoscut ori nu ndeplinete condiiile
referitoare la sediul social sau asociaii au disprut ori nu au domiciliul cunoscut sau reedina
cunoscut. Inactivitatea temporar nu duce la dizolvarea societii. Ea trebuie ns, anunat
organelor fiscale i nscris la registrul comerului. Durata inactivitii nu poate depi 3 ani;
4) societatea nu i-a completat capitalul social, n condiiile legii.
In cazul dizolvrii de drept a societii nu este necesar ndeplinirea nici unei formaliti.
Legea 31/1990 reglementeaz dizolvarea de drept a societii n cazul expirrii termenului
stabilit pentru durata societii.
ntruct dizolvarea se produce de drept nu este necesar nici o manifestare de voin a
asociailor i nici o formalitate de publicitate.
Societatea comercial se poate dizolva prin voina asociailor, manifestat n cadrai adunrii
generale.
Pentru dizolvarea societii prin voina asociailor trebuie respectate condiiile stabilite de
lege pentru modificarea actului constitutiv (art. 204 din legea 31/1990).
Actul care constat hotrrea adunrii generale privind dizolvarea n forma cerut de lege, se
depune la oficiul registrului comerului pentru a se meniona n registru, dup care se transmite, din
oficiu Monitorului Oficial, spre publicare (art. 232 alin. 2 din legea 31/1990).
In cazul dizolvrii societii nainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea
produce efecte fa de teri numai dup trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea n
Monitorul Oficial. Pentru a proteja pe asociai, legea permite revenirea asupra hotrrii privind
dizolvarea societii.
Hotrrea privind revenirea asupra dizolvrii societii trebuie luata n condiiile de cvorum
i majoritate cerate de lege pentru adunarea extraordinar. Revenirea este permis atta timp ct nu
s-a fcut nici o repartiie de activ ntre asociai.
Noua hotrre se va meniona n registrul comerului, dup care oficiul registrului comerului
o va trimite Monitorului Oficial, spre publicare.
mpotriva acestei hotrri orice persoan interesat poate face opoziie, n condiiile art. 62
din legea 31/1990.
Societatea comercial poate fi dizolvat prin hotrrea tribunalului.
In cazul falimentului, dizolvarea societii se pronun de tribunalul investit cu procedura
insolvenei (art. 232 alin. 3 din legea 31/1990).
Potrivit legii, oricare asociat poate cere tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea
societii. Legea Drezum drept motive temeinice nenelegerile grave dintre asociai, care mpiedic
funcionarea societii.
Hotrrea judectoreasc privind dizolvarea societii trebuie nscris n registrul comerului
i publicat n Vfonitorul Oficial. Aceste formaliti trebuie ndeplinite n termen de 15 zile de la
data la care hotrrea udectoreasc a devenit irevocabil.
n cazurile de dizolvare-sanciune, dizolvarea societii se poate cere de orice persoan
interesat, precum ;i de Oficiul Naional al Registrului Comerului.
Hotrrea tribunalului privind dizolvarea societii se nregistreaz la registrul comerului, se
comunic lireciei finanelor publice judeene, respectiv a municipiului Bucureti i, se public n
Monitorul Oficial al lomniei.
mpotriva hotrrii de dizolvare, orice persoan interesat poate face recurs, n termen de 30
de zile de la lata publicrii n Monitorul Oficial.
La data rmnerii irevocabile a hotrrii prin care s-a admis dizolvarea, societatea intr n
lichidare, n ondiiile art. 237 alin. 7-10 din legea 31/1990.

Pentru realizarea lichidrii se numesc lichidatorii n condiiile art. 262 i 264 din legea
31/1990.
Dac n termen de 3 luni de la data rmnerii irevocabile a hotrrii judectoreti de
dizolvare nu s procedeaz la numirea lichidatorului, judectorul delegat, la cererea oricrei peroane
interesate, numete u lichidator de pe lista practicienilor n reorganizare i lichidare.
In cazul cnd judectorul delegat nu a fost sesizat cu o cerere de numire a lichidatorului,
societate, comercial va fi radiat, din registrul comerului, prin ncheierea judectorului delegat
pronunat la cerere, Oficiului Naional al Registrului Comerului, cu citarea prilor (art. 237 alin. 8
din lege).
ncheierea de radiere se nregistreaz n registrul comerului i se comunic societii la
sediul acesteia Ageniei Naionale de Administrare Fiscal i direciei generale a finanelor publice.
Ea se afieaz pe pagina d< internet a Oficiului Naional al Registrului Comerului (art. 237 alin. 9
din lege).
Efectele dizolvrii societii comerciale privesc deschiderea procedurii lichidrii i
interdicia uno: operaiuni comerciale noi.
Trebuie artat c dizolvarea nu are nici o consecin asupra personalitii juridice a
societii. Prir dizolvare, societatea nu se desfiineaz, ci ea i continu existena juridic, ns
numai pentru operaiunile de lichidare.
Ca urmare a deschiderii procedurii lichidrii, consiliul de administraie, respectiv
directoratul are obligaia de a convoca adunarea general a asociailor pentru desemnarea
lichidatorilor.
Potrivit art. 233 alin. 2 din legea 31/1990, din momentul dizolvrii, directorii,
administratorii, respectiv directoratul nu mai pot ntreprinde noi operaiuni.
nclcarea interdiciei legale are drept consecin rspunderea personal i solidar a
persoanelor n cauz pentru operaiunile ntreprinse."
Interdicia unor operaiuni comerciale noi se aplic, dup caz, din ziua expirrii termenului
fixat pentru durata societii ori de la data cnd dizolvarea a fost hotrt de adunarea asociailor sau
declarat prin hotrre judectoreasc (art. 233 alin. 3 din legea 31/1990).
3.5.

Lichidarea societilor comerciale

Lichidarea societii comerciale const ntr-un

scop terminarea
operaiunilor comerciale aflate n curs la data dizolvrii

ansamblude operaiuni care

au

ca

societii,
ncasarea
creanelor
societii, transformarea
bunurilor societii n bani, plata datoriilor societii i mprirea activului net ntre asociai.
Trecerea societii comerciale n faza lichidrii produce anumite consecine asupra societii,
i anume:
a) obiectul i scopul societii se modific n concordan cu finalitatea lichidrii;
b) administratorii societii vor fi nlocuii cu lichidatorii, care devin organul de administrare
societii;
c) gestiunea societii este predat lichidatorilor, care vor administra societatea aflat n lichidare.
Obiectul i scopul societii se modific n sensul c obiectul activitii societii se
restrnge. Astfel,
activitatea societii se limiteaz la realizarea operaiunilor comerciale aflate n derulare n
momentul dizolvrii societii.

Pentru a preveni pe teri asupra situaiei n care se afl societatea,

legea
prevede c
toate actele emannd de
la societate trebuie s arate c aceasta este n lichidare.
De vreme ce obiectul societii se restrnge, nseamn c i scopul societii sufer anumite
modificri; prin desfurarea activitii societii nu se mai urmrete realizarea de profit i
mprirea lui ntre asociai, ci realizarea finalitii lichidrii societii.
Lichidatorii i nlocuiesc pe administratori i vor organiza i conduce operaiunile de
lichidare i repartizare a activului net ntre asociai.
Potrivit art. 253 alin. 3 din legea 31/1990, ndat dup intrarea lor n funcie, lichidatorii sunt
obligai ca mpreun cu directorii i administratorii, respectiv cu membrii directoratului societii s
fac un inventar i s ncheie un bilan.
Prin efectuarea inventarului i ncheierea bilanului se constat starea patrimoniului
societii, adic activul i pasivul societii. Pe aceast baz se pot realiza operaiunile de lichidare a
patrimoniului societii.
Lichidator poate fi o persoan fizic sau o persoan juridic. Lichidatorul persoan fizic, ca
i persoana fizic desemnat ca reprezentant permanent de ctre lichidatorul persoan juridic,
trebuie s fie lichidatori autorizai (art. 253 din legea 31/1990).
Lichidatorii sunt numii prin hotrrea adunrii asociailor; n cazul societilor n nume
colectiv, n comandit simpl i cu rspundere limitat, hotrrea trebuie luat n unanimitate, dac
n actul constitutiv nu se prevede altfel; n cazul societii pe aciuni sau n comandit pe aciuni,
hotrrea trebuie s se adopte c majoritatea prevzut de lege pentru modificarea actului constitutiv
(dou treimi din drepturile de vot).
In toate cazurile n care nu sunt ndeplinite condiiile menionate, lichidatorii sunt numii de
ctre tribuna la cererea oricruia dintre administratori, respectiv membrii directoratului sau asociai.
Soluionarea cererii se fac cu citarea societii i a celor care au cerut-o, n condiiile stabilite de lege
(art. 262 alin. 2 i art. 264 alin. 3 dii legea 31/1990).
Hotrrea adunrii asociailor de numire a lichidatorilor sau sentina care i ine locul trebuie
depus, prii grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerului, pentru a fi nscris de ndat i
publicat n Monitorul Oficial.
Dup ndeplinirea formalitilor menionate, lichidatorii vor depune semntura lor la registrul
comerului vor intra n funcie.
Art. 253 alin. 2 din legea 31/1990 prevede c lichidatorii au aceeai rspundere ca i
administratorii.
Potrivit art. 72 din legea 31/1990, obligaiile i rspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispoziiile referitoare Ia mandat i de cele special prevzute de legea societilor
comerciale. Deci, n concepia legii, lichidatorii sunt considerai mandatari ai societii, cu toate
consecinele care decurg din aceast calitate.
Legea stabilete i anumite ndatoriri ale lichidatorilor (ntocmirea inventarului i ncheierea
bilanului; primirea i pstrarea patrimoniului societii, a registrelor i actelor societii; inerea
registrului jurnal cu operaiunile lichidrii).
Lichidatorii i ndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor societii sau, dup caz, al
consiliului de supraveghere (art. 253 alin. 5 din legea 31/1990). n societile n care nu exist
cenzori, dreptul de control aparine asociailor.
Pe lng puterile conferite de ctre asociai, art. 255 din legea 31/1990 prevede i alte puteri
ale lichidatorilor.
a) Lichidatorii trebuie s execute i s termine operaiunile de comer referitoare la lichidare. Ei nu pot
ntreprinde noi operaiuni comerciale, care nu sunt necesare scopului lichidrii. Dac se angajeaz

asemenea operaiuni, lichidatorii rspund personal i solidar de executarea lor.

b) Lichidatorii trebuie s lichideze i s ncaseze creanele societii. Deci, dac este necesar,
lichidatorii trebuie s i urmreasc pe debitorii sociali, pentru satisfacerea creanelor societii.
Pentru creanele ncasate, lichidatorii sunt n drept s dea chitan.
c) Lichidatorii sunt ndreptii s vnd, prin licitaie public, bunurile mobile i imobile aparinnd
societii. Sumele obinute din valorificarea bunurilor societii, ca i cele provenite din valorificarea
creanelor societii, sunt destinate satisfacerii creditorilor societii, iar restul satisfacerii drepturilor
cuvenite asociailor. Lichidatorii nu pot plti asociailor nici o sum de bani n contul prilor ce li sar cuveni din lichidare, naintea achitrii creditorilor societii (art. 256 din legea 31/1990).
d) Lichidatorii sunt n drept s stea n judecat i s fie acionai n interesul lichidrii. Acest lucru se
explic prin aceea c, potrivit legii, de la data intrrii n funcie a lichidatorilor, nicio aciune nu se
poate exercita pentru societate sau contra acesteia dect n numele lichidatorilor sau mpotriva lor
(art. 252 alin. 3 din legea 31/1990).
Operaiunile de lichidare a activului societii cuprind transformarea bunurilor societii n
bani i ncasarea creanelor pe care societatea le are fa de teri.
Operaiunea de transformare a bunurilor societii n bani se realizeaz pe calea licitaiei
publice. Lichidatorii vor putea s vnd, prin licitaie public, imobilele i orice avere mobiliar a
societii (art. 255 lit. c din legea 31/1990). Ca msur de protecie, legea interzice vnzarea n bloc
a bunurilor societii, adic vnzarea bunurilor societii pe un pre forfetar. Deci, fiecare bun care se
vinde prin licitaie trebuie evaluat n mod individual.
Lichidatorii trebuie s ncaseze creanele de la debitorii societii. Aceast operaiune se face
la scaden, potrivit obligaiilor asumate.
Prin lichidarea pasivului societii se nelege plata datoriilor societii ctre creditorii si.
Plata datoriilor fa de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea
activului societii.
Datoriile societii pot fi achitate de ctre lichidatori cu proprii bani. ntr-un asemenea caz,
lichidatorii au dreptul la restituirea sumelor achitate creditorilor. Lichidatorii nu vor putea reclama
mpotriva societii drepturi nai mari dect acelea ce aparineau creditorilor pltii (art. 258 din legea
31/1990).
ntruct procedura lichidrii nu afecteaz raporturile juridice ale societii cu creditorii si,
plata datoriilor se face la scaden i integral.
Dup terminarea operaiunilor de lichidare a activului i pasivului societii, lichidatorii sunt
obligai s; ntocmeasc situaia financiar final pentru a constata rezultatele lichidrii, precum i
proiectul de repartizare activului net ntre asociai.
In situaia financiar final se consemneaz, pe de o parte, sumele de bani rezultate din
vnzarea la licitaii public a bunurilor societii i din ncasarea creanelor societii i, pe de alt
parte, sumele de bani achitate pentru plata datoriilor societii. Bilanul constat eventualul activ net,
ca diferen ntre activul i pasivu societii.
Activul net constituie sursa din care sunt satisfcute drepturile asociailor rezultate din
lichidare.
Situaia financiar final de lichidare i proiectul de repartizare a activului net ntocmite i
semnate de lichidatori trebuie aduse la cunotina asociailor, prin formalitile prevzute de lege.
Asociaii nemulumii pot face opoziie mpotriva situaiei financiare finale de lichidare i a
proiectului de repartizare, n condiiile art. 62 din legea 31/1990 (art. 263 i 268 din legea 31/1990).
Opoziia se face la tribunal n termen de 15 zile de la data notificrii, respectiv n termen de
30 de
zile de
J

la
data publicrii n Monitorul Oficial, a situaiei financiare finale i a proiectului de repartizare.
Dup expirarea termenului prevzut de lege pentru exercitarea dreptului de opoziie sau dup
ce hotrrea asupra opoziiei a rmas irevocabil, situaia financiar final de lichidare i
propunerile de repartizare
activului
net ntre asociai se consider aprobate (art. 263 alin. 4 i art. 269 din legea 31/1990).
Legea 31/1990, n forma sa actual, a instituit un termen limit de 3 ani pentru efectuarea
lichidrii societii, care curge de la data dizolvrii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate
prelungi acest termen cu cel mult 2 ani (art. 260dinlege).'
Dup terminarea operaiunilor de repartizare a activului net ntre asociai, procedura
lichidrii societii comerciale este ncheiat. Rmn de ndeplinit ultimele formaliti pentru
finalizarea consecinelor care decurg din terminarea lichidrii: radierea societii din registrul
comerului i luarea msurilor de conservare a registrelor i celorlalte documente ale societii.
Potrivit art. 260 alin. 2 din legea 31/1990, dup terminarea lichidrii, lichidatorii trebuie s
cear radierea societii din registrul comerului. ndeplinirea acestei formaliti este obligatorie.
Radierea societii trebuie cerut oficiului registrului comerului n termen de 15 zile de la
data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net ntre asociai (art. 22 din legea
26/1990).
Pentru a determina pe lichidatori s cear radierea, legea prevede c judectorul delegat
poate, la sesizarea oricrei pri interesate, s aplice o amend judiciar de 200 lei pentru fiecare zi
de ntrziere.
Dup terminarea repartizrii activului net ntre asociai, registrele i actele societii
comerciale trebuie depuse pentru pstrare, n condiiile stabilite de lege (art. 261 din legea 31/1990).
In cazul societilor n nume colectiv, n comandit simpl i cu rspundere limitat,
registrele i actele societii se depun pentru pstrare la unul dintre asociai, desemnat prin votul
majoritii asociailor.
n cazul societilor pe aciuni i n comandit pe aciuni, registrele prevzute de art. 177
alin. 1 lit a-f, vor fi depuse la oficiul registrului comerului la care a fost nregistrat societatea.
Orice parte interesat va putea lua cunotin de registre, cu autorizarea judectorului delegat.
Celelate acte ale societii vor fi depuse la Arhivele Naionale (art. 261 din legea 31/1990).
Registrele tuturor societilor comerciale trebuie pstrate timp de 5 ani de la data depunerii
lor (art. 261 alin. 3 din legea 31/1990).

Sistemul dreptului este alcatuit din totalitatea ramurilor de drept existente intr-un
anumit stat.

Sistemul dreptului are doua subdiviziuni:

-

drept public
drept privat

Ramurile de drept public se caracterizeaza prin faptul ca cel putin una dintre partile
raportului juridic este o autoritate sau o institutie publica, partile raportului juridic
aflandu-se pe pozitie de inegalitate juridica.
Ramurile de drept privat se caracterizeaza prin faptul ca partile raportului juridic
sunt numai persoane fizice sau juridice ele aflandu-se pe pozitie de egalitate
juridica.
Ambele subdiviziuni se clasifica in mai multe ramuri:
-

Dreptul public se subclasifica in:

o drept constitutional
o drept penal
o drept procesual-penal
o drept administrativ
o drept financiar si fiscal
Dreptul privat se subclasifica in:
o drept civil
o drept procesual civil
o drept comercial
o dreptul familiei
o dreptul muncii

Norma juridica este o norma sau o regula de conduita sociala sau de comportament
social care trebuie respectata de toti membrii societatii, ea putand fi adusa la
indeplinire in caz de nevoie chiar si prin forta de constrangere a statului.
Norma juridica are 3 caracteristici esentiale:
-

caracter general se aplica la fel in toate situatiile si conditiile

caracter impersonal nu are un anumit destinatar ci se adreseaza in egala
masura tuturor membrilor societatii
caracter obligatoriu trebuie respectata intotdeauna fie din convingere, fie in
caz de nevoie prin constrangere

Norma juridica are 3 componente:

-

poteza
dispozitia
sanctiunea

Ipoteza arata cadrul sau contextul in care actioneaza norma juridica.

Dispozitia este cea mai importanta parte a normei juridice si arata regula de
conduita ce trebuie urmata.

Sanctiunea este consecinta sau efectul nerespectarii dispozitiei si este singura parte
a normei juridice care poate lipsi.
Norma juridica actioneaza sub 3 planuri:
-

in timp
in spatiu
asupra persoanelor

Actiunea in timp: Norma juridica actioneaza numai pentru viitor, adica de la data
intrarii sale in vigoare si pana la data iesirii din vigoare.
De la aceasta regula exista 2 exceptii:
-

exceptia retroactivitatii care presupune ca norma juridica va actiona si asupra

unor situatii care au survenit inainte de intrarea sa in vigoare cum este cazul
legii penale mai favorabile.
exceptia ultraactivitatii care presupune ca norma juridica se va aplica si unor
situatii care vor surveni dupa iesirea sa din vigoare.

Norma juridica intra in vigoare la data publicarii sale in monitorul oficial sau la o
data ulterioara prevazuta in cuprinsul ei.
Norma juridica iese din vigoare prin abrogare care poate fi expresa sau tacita.
Norma juridiciara poate iesi din vigoare si prin cadere in desuetudine, ceea ce
inseamna ca, desi nu a fost abrogata ea nu se mai aplica in practica datorita
schimbarii contextului social care a fost avut in vedere la elaborarea ei.
Actiunea in spatiu a normei juridice
Regula este aceea a teritorialitatii, ceea ce inseamna ca norma juridica se aplica pe
teritoriul statului in care a fost adoptata.
De la aceasta regula exista exceptii cum e cazul reprezentantelor diplomatice
straine (ambasade, consulate) pe teritoriul carora se aplica legea statului caruia ii
apartin acestea, precum si cazul navelor aflate sub pavilionul unui anumit stat care
sunt considerate prelungiri ale teritoriului national si pe care se aplica legea statului
de pavilion.

Raportul juridic
Raportul juridic e acea relatie sociala cu caracter patrimonial sau personal
nepatrimonial care este reglementata de o norma juridica.
Subiectele raportului juridic sunt persoanele participante la acesta si ele se impart
in 2 categorii:
-

persoane fizice (subiect individual)

persoane juridice (subiect colectiv)

Persoana fizica este omul, privit ca individ. Pentru a putea participa la raporturile
juridice, persoana fizica are nevoie de o anumita capacitate juridica, aceasta avand
2 laturi:
-

capacitate de folosinta
capacitate de exercitiu

Capacitatea de folosinta este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii. Ea incepe,

ca regula la nastere, iar prin exceptie din momentul conceperii cu conditia ca acel
copil sa se nasca viu, nu neaparat viabil.
Inceputul capacitatii de folosinta din momentul conceptiei, are relevanta in materie
succesorala sau de mostenire.
Capacitatea de folosinta inceteaza prin deces sau prin declararea judecatoreasca a
mortii.
Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de
a-si executa obligatiile. Ea presupune 3 etape de manifestare:
1. pana la 14 ani persoana fizica e total lipsita de drepturi si obligatii, respectiv
de exercitiul acestora, ceea ce inseamna ca ea nu poate incheia nici un act
juridic in nume propriu.
- intre 14-18 ani persoana fizica are capacitate de exercitiu restransa.
Majoritatea actelor juridice le poate incheia in nume propriu insa cu acordul
parintelui.
- peste 18 ani persoana fizica are capacitatea de a
Exista si o situatie in care o persoana peste 18 ani e total lipsita de capacitate de
exercitiu cum e cazul persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca. Persoana
juridica are 3 caracteristici:
1. organizare autonoma sau de sine statatoare care presupune atat structurarea
interna a persoanei juridice cat si alcatuirea structurilor de conducere.
2. patrimoniul propriu, care e alcatuit din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
caracter economic, el trebuind sa fie distinct atat de patrimoniul altor
persoane fizice cat si de patrimoniul altor persoane fizice care au participat la
crearea persoanei juridice.
3. Scop propriu de activitate determinat, licit si normal, prin scop intelegand
nevoia sociala care a stat la baza crearii persoanei juridice respective.
Persoana juridica poate fi clasificat in functie de:
o domeniul de activate:
persoana juridica de drept public (statul, institutiile si
autoritatile publice)
persoana juridica de drept privat (societati comerciale, asociatii,
fundatii)
o dupa scopul urmarit:
persoana juridica cu scop patrimonial care urmareste obtinerea
unui castig financiar (societati comerciale)

persoana juridica cu scop nepatrimonial care nu urmareste

obtinerea unui castig financiar (fundatiile non-profit)
dupa nationalitate:
persoana juridica cu nationalitate romana, straina sau mixta

Continutul raportului juridic e format din drepturile subiective ale partilor si

obligatiile corelative lor.
Persoana titulara a dreptului subiectiv se numeste subiect activ al raportului juridic,
iar pers. detinatoare a obligatiei se num. subiect pasiv al raportului juridic.
Obiectul raportului juridic il constituie conduita partilor, adica actiunile sau
inactiunilor lor.
De cele mai multe ori aceste actiuni sau inactiuni se exercita cu privire la bunuri.
Bunurile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

dupa gradul de determinare:

o bunuri individual determinate sau certe
o bunuri determinate generic sau bunuri de gen

Bunul individual determinat e acela care se caracterizeaza prin anumite insusiri

proprii (ex: o casa)
Bunul generic determinat e acel bun care se caracterizeaza prin insusiri generale
sau comune speciei din care face parte.
Distinctia dintre aceste categorii de bunuri prezinta interes in ceea ce priveste
transmiterea dreptului de proprietate.
Astfel dreptul de proprietate asupra bunurilor certe se transmite in momentul
realizarii acordului de vointa, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor generice se
transmite ca regula in momentul individualizarii bunului care are loc prin numarare,
masurare sau cantarire (ex: cereale)
Dupa natura lor bunurile se clasifica in:
Bunurile imobile se subclasifica in:

imobile prin destinatie, adica acele bunuri care, desi mobile prin natura lor,
datorita scopului in care sunt folosite sunt considerate de lege imobile (unelte
agricole sau mobilierul casnic)
Bunurile mobile se subclasifica in:
bunuri mobile prin natura lor (autovehicule)
bunuri mobile prin determinarea legii, adica bunuri carora le este acordat
acest caracter prin reglementari legale (actiunile societatilor comerciale)
bunuri mobile prin anticipatie, adica acele bunuri care, desi sunt imobile la un
moment dat este sigur ca vor deveni mobile (cazul recoltelor neculese inca)

Distinctia intre bunuri mobile si imobile prezinta interes in ceea ce priveste

transmiterea proprietatii, garantarea obligatiilor si legitimarea procesuala.

Transmiterea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile e supusa de

lege unor reglementari mult mai strcte, actul respectiv (contract de vanzarecumparare, donatie sau testament) trebuind sa aiba in mod obligatoriu forma
autentica, ceea ce nu e cazul la bunurile mobile.
Garantarea obligatiilor bunurile imobile fac obiectul iptecii, iar bunurile mobile
fac obiectul amanetului/gajului.
In ceea ce priveste legitimarea procesuala (in cazul unui litigiu cu privire la un
imobil competenta este instanta in a carei raza teritoriala e situat bunul
respectiv, iar in cazul unui litigiu cu privire la un bun mobil competenta e
instanta de la domiciliul paratului)
Dupa cum isi consuma sau nu substanta pe timpul utilizarii bunurile se clasifica
in:

consumabile/consumptibile
neconsumabile/neconsumptibile

Dupa cum produc sau nu fructe bunurile se clasifica in:

frugifere
nefrugifere

Bunuri frugifere sunt acelea care produc in mod repetat fructe fara a-si consuma
substanta
Din punct de vedere juridic, fructele se impart in 3 categorii:

naturale, care se produc in mod spontan ca rezultat al actiunii fortelor

naturii
fructe industriale care se produc prin activitatea omului si fructe civile
care sunt acele sume de bani obtinute in urma exploatarii unor bunuri (ex:
chiria, arenda).