Amalgamul dentar a fost folosit pentru prima data in America ,cu mai bine de

150 de ani in urma.In anul 1833 doi francezi ,fratii Crawcour au introdus acest
medicament in Statele Unite .Sigur ca in aceasta lunga perioada de utilizare
,amalgamul a suferit nenumarate imbunatatiri care i-au conferit calitate si
siguranta in utilizare.Exista ma multe tipuri de amalgame dentare in functie de
elementele metalice din compozitie.Cel mai folosit este amalgamul de argint.
Amalgamul dentar este un material utilizat pentru refacerea distructiilor coronare
rezultate in urma procesului de carie. El se foloseste in special la dintii aflati in
zonele in care fortele dezvoltate in timpul masticatiei ating valori mari (molari =
masele).Amalgamul este un aliaj al mercurului cu unul sau mai multe
metale.Amagamul dentar este produs prin amesticarea mercurului lichid cu
particule si seliniu.Acest amestec de metale solide este cunoscut sub denumirea
de aliaj de amalgamare.
Amalgamele denatare sunt utilizate pentru restaurari ocluzale de dimensiuni
mici,obturatii, mezio-ocluzale(MO),disto-ocluzale(DO)sau mezio-ocluzodistale(MOD)si,in asociere cu pini matalici retentivi,pentru refacerea coroanelor.
Amalgamul dentar este un material plastic nefizionomic pentru obturatii de
durata, care rezulta din combinarea cu mercurul.
Compozite si morfologie:
In esenta, amalgamul dentar (amalgam) este un aliaj al mercurului cu unul sau
mai multe metale. El rezulta din amestecul mercurului lichid cu particule
metalice (argint, staniu, cupru, etc. in proportii bine stabilite, argintul si staniul
fiind in cantitate mai mare), conform unor Standarde. Pentru reducerea la
maximum a riscului de raspandire a mercurului in timpul manevrelor de pregatire
si de inserare a amalgamului in cavitate, sunt prevazute o serie de masuri.
Clasificare:
aliaj cu continut redus de cupru (< 6% Cu) se numesc aliaje conventionale;
- aliaje cu continut crescut de cupru (> 6% Cu);
- aliaje ternare (sunt cele care contin argint, staniu si cupru);
- cuaternare (sunt cele care mai contin in plus si zincul);
- aliaje cu particule sferice, pilitura sau cu particule amestecate
Proprietati: Printre caracteristicile importante ale amalgamelor dentare se
enumera modificarile dimensionale ,rezistenta,fluajului si rezistenta la
coreziuni.Aceste propritati pot fi explicate in parte ,prin compozitie,microstructura
si modul de manipulare al amlagamului.
Proprietati fizice si mecanice:
Amalgamul este mai
rezistent la compresiuni decit la tractiune.Se observa ca almalgamele sunt
materiale vascoelastice ,iar rezistenta de compresiune este dependenta de rata
solicitarii.Amalgamul a fost utilizat cu succes ca material restaurativ pentru

obturatii intracoronare .El nu reface rezistenta coroanei clinice la valoarea initiala.

Pentru cresterea retentiei restaurarii,s-au aplicat diferite tipuri de pini ,dar acestia
nu armeaza almalgamul si nu cresc rezistenta .
Toxicitatea mercurului:
Se pune intrebarea fireasca daca amalgamul dentar este singura sursa de
mercur, cu efect posibil toxic asupra organismului. Exista mai multe surse de
expunere la mercur: alimentatie, apa, aer, expuneri profesionale. OMS estimeaza
ca prin folosirea in alimentatie a produselor marine o data pe saptamana, creste
nivelul de mercur din urina de doua pana la opt ori mai mult decat nivelul de
expunere din amalgam.
Cantitatea de vapori de mercur eliberati din
amalgam este mai mica decat cea primita prin consumul de peste obisnuit. Se
apreciaza ca un pacient care are noua obturatii cu amalgam inhaleaza zilnic
numai 1% din cantitatea permisa a fi inhalata in conditiile activitatii in medii
profesionale
Avantajele amalgamului:
Rezistenta mecanica excelenta; obturatiile cu amalgam au cea mai indelungata
rezistenta.
Amalgamul este singurul material ce poate fi utilizat in mediu umed.
Obturatia cu amalgam se autosigileaza, contractia este minima sau inexistenta
si este rezistenta la infiltratii.
Este cel mai ieftin tip de restauratie dentara.
Rata uzurii amalgamului este aproximativ egala cu cea a smaltului dentar.
Obturatia cu amalgam se realizeaza rapid si intr-o singura sedinta la
stomatolog.
Tehnica de lucru nu este pretentioasa.
Dezavantaje:
Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul inestetic.
Amalgamul are proprietate de a se infiltra in tubii dentinari si din acest motiv
poate fi dificil de indepartat in momentul in care doriti sa schimbati obturatiile
mai vechi.
Obturatia de amalgam infiltreaza tesuturile dure si le modifica coloristic, in gri.
Preparatia cavitatii pentru obturatia cu amalgam este de tip retentiv, ceea ce
inseamna ca necesita indepartarea unei cantitati de tesut dentar (chiar sanatos)
mai mare decat in cazul obturatiilor fizionomice. Cavitatea trebuie sa aiba o
deschidere mica si planseul mai mare, astfel incat amalgamul sa nu cada.
Dupa aplicarea obturatiei poate aparea durere sau sensibilitate temporara la
rece si fierbinte.
Amalgamul este instabil si poate coroda masiv, provocand fracturarea
marginilor obturatiei.
Spre deosebire de obturatiile fizionomice, cele din amalgam nu pot fi reparate.
Amalgamul se dilata si contracta la caldura, frig si muscatura, ceea ce face ca
obturatia sa fie vulnerabila la fracturi.

Concluzie: In ceea ce priveste rezistenta mecanica, amalgamul este superior

tuturor celorlalte materiale dentare. Avand in vedere perioada indelungata de
utilizare in stomatologie si controversele legate de efectele nocive ale mercurului,
amalgamul este cel mai testat si cercetat material dentar.