Orasul Ardud privit din punct de vedere geografic si demografic

Orasul Ardud este situat in partea sud-estica a judetului Satu Mare la o

distanta de 18km si 14 km in linie dreapta de Piemontul Codrului, intre
paralele 4836"- 4763" si meridianele 2255'-2288' longitudine estica.
Intre aceste limite, orasul Ardud are o suprafata de 14000 ha, cu o
populatie de cca. 7200 de locuitori. Din punct de vedere administrativ in
componenta orasului intra Maradas, iar localitatile apartinatoare sunt: Baba
Novac, Gerua, Srtura si Ardud Vii. Mrdasul, Baba Novac, si Gerausa
sun situate in zona de campie, Saratura si Ardudul Vii fiind asezate in zona
colinara, iar orasul Arddud se afla chiar in zona de trecere de la campie la
deal, la o altitudine de 140 m fata de nivelul marii.
Daca analizam orasul Ardud din punct de vedere geologic, se observa ca
perimetrul Ardudului se afla situat in doua zone diferite: "Culmea
Codrului" cu dealurile piemontane care se prelungesc pana la Ardud si
"Campia Somesului" care constituie a doua forma geomorfologica a acestui
teritoriu.
In ceea ce priveste clima din zona Ardudului, acesta se incadreaza in
sectorul cu clima temperat-continentala, moderata, caracteristica regiunilor
vestice si nord-vestice ale Romaniei si este supusa unei circulatii vestice
predominante. Astfel, in timpul iernii predomina invaziile de natura
maritim-polara, sau maritim arctica din Nord-Vest, iar vara aerul cald din
Sud-Vest in cadrul activitatii anticiclonic-mediteranene deplasate spre
Nord. Temperatura cea mai rdicata a fost de 39,4 C, inregistrata la 16
august 1952. Temperatura ce mai coborata a fost de -29,3 C la 11 februarie
1929.
Solurile: in general aici predomina solurile brune de padure mai ales
cele pozdolite si pseudo-gleizate, datorita varietatii formelor de relief
aceste soluri nu formeaza zone clar delimitate, distributia lor geografica
fiind determinata mai ales de conditiile locale de drenaj natural si de
textura depozitelor de solidificare.
Avand in vedere faptul ca in zona Ardudului avem doua mari forme de
relief dupa cum am spus si m-ai sus si anume dealurile si campia, atat
vegetatia cat si fauna este foarte diversificata mai ales ca in imprejurimea
orasului se gaseste si o padure frumoasa cu vegetatie forestiera bogata. Aici
intalnim o asociatie vegetala variata care atinge limita nordica a arealui de
raspindire. Pe alocuri apare si stejarul pufos. Fauna acestor locuri este
bogata si ea fiind reprezentata de animale de apa (vidra de apa dulce,
sobolanul de apa), rozatoare (sobolanul, harciogul, soarecele, cartita). Se
mai gasesc : iepurele, vulpea si dihorul. Dintre mamiferele mari cu

raspandire larga sunt populatiile de mistreti. Cerbul carpatin se gaseste mai

rar fiind raspandit in zonele mai inalte ale Codrului. Lupul este si el din ce
in ce mai rar. Pisica salbatica este reprezentata prin populatii reduse la
numar.
Dovezi arheologice. Pe raza acestui oras s-au gasit urme ale vietii
omenesti din epoca neoliticului. Amintim aici toporul de piatra slefuita,
toporul din bronz care au fost descoperite intamplator. Cele mai vechi
popoare despre care istoria ne vorbeste ca s-ar fi asezat pe aceste meleaguri
sunt scitii, agatarsii si dacii. Zona Codrului si respectiv zona Ardudului,
datorita pozitiei sale geografice si a aspectului sau depresionar, n-a fost
cucerita de romani si nu a facut parte din provincia organizata de Imparatul
Traian in vara anului 106 d. Cr.
Continuand incursiunea in istorie mai amintesc perioada migratiei
popoarelor in special venirea ungurilor in comitatul Satmar dupa anul 896.
Exista si unele documnte scrise care atesta existenta in 1181 a Comitatului
Satmar carui ii apartinea si teritoriul Ardudului.
Localitatea Ardud este atestata documentar din anul 1215 sub numele de
HERDEUD.
Demografie. Cauzele care au dat nasteresi intretin fenomenul
demografic sunt de trei ordine: istorice, economico-sociale si politicoreligioase. Cauzele istorice reprezinta imprejurarile petrecute in trecut cu
neamul nostru in urma careia ne-am ales in cuprinsul teritoriului national
cu insemnate populatii de mai multe natii. Din cauzele istorice ce si-au pus
amprenta in acesta zona, se aminteste in primul rand dominatia austroungara asupra Transilvaniei, rapirea Bucovinei si a Basarabiei. Urmarea
acestor prime caue istorice au fost impestritarea populatiei romanesti cu
elemente colonizatoare (germani, sasi, secui, svabi, rromi etc.) aduse si
sprijinite impotriva romanilor pentru deznationalizarea lor, iar in al doilea
rand, afluxul masiv de evrei din Polonia, Galitia si Rusia care ne-a dat cea
mai insemnata si puternica minoritate.
Cauzele economico-sociale sunt acele care, pe de o parte, ca urmare a
celor istorice, iar pe de alta parte ca aplicare a unor legi naturale statornice
au contribuit in mod material la crearea situatiei constante si pe care vor
continua a o desavarsi. Daca analizam trecutul mai indepartat observam ca
astfel avem ca urmare a cauelor istorice buna stare materiala a colonistilor
adusi si sprijiniti de statul stapanitor: la sate improprietariti cu scoli,
biserici, spitale etc., exclusiv numai la a lor dispozitie, iar la orase erau
privilegiati ca functionari, negustori, meseriasi fiind ajutati exclusiv
impotriva romanilor care, de exemplu, nu aveau voie sa se aseze la orase.
Pe langa toate aceste cauze care au dat nastere situatiei romanilor mai
adaug si cauzele politico-religioase. Avand in vedere ca in localitatea

Ardud, inca de la venirea lor din Polonia, evreii se declarau agriculturi, cu

trecerea timpului acestia si-au descoperit adevarata lor fata, ocupandu-se cu
comertul. Astfel ei vindeau marfuri si bauturi pe datorie, iar atunci cand
datoria se ridica la sume mari, acestia recurgeau la ocuparea unor gradini si
terenuri in schimbul sumelor datorate.
Iata cum aceste cauze au contribuit la punerea in inferioritate materiala a
romanilor.
Cu privire la evoluia demografic a localitii Ardud de la nceputurile
existenei datele ne lipsesc. Date sumare despre aceast problem le putem
obine doar din studiul urbariilor i acestea cu multe rezerve, deoarece n
aceste documente apar supuii la obligaii.
Considerm c n localitatea Ardud s-a meninut mult vreme familia
mare, patriarhal, unde alturi de prini au locuit nu numai fiii necstorii,
dar i cei cstorii. Acesta fiind un mod de a sustrage de la obligaiile
feudale. n acest caz, prestaiile cdeau pe familie, mai precis pe capul
familiei i astfel sarcinile cdeau pe ntreaga familie, fiind mai uor de
realizat (suportat). n conscripii sunt nscrii numai supuii obligaia face
prestaii deci nu cuprind ntreaga populaie a comunei. De la obligaii erau
exclui nobilii, libertinii, voievozii sau cei lipsii de posibilitatea de a achita
taxele: vduvele, sracii etc. Conscrierile fcute dup rzboaie sau invazii
ne indic ntotdeauna un numr mai mic de locuitori comparativ cu cele
anterioare. Cea dinti informaie despre numrul locuitorilor din Ardud o
avem din anii 1760 1762 la porunca generalului Bucov, se realizeaz un
recensmnt al populaiei din Transilvania care prezint urmtoarea
situaie: 66,46% sunt romni, 21,62% unguri i secui, 11,72% erau sai.
n anul 1711, terminndu-se rzboiul ntre mprat i RKOCZY, ale
crui trupe, renumiii curui, sub comanda baronului Alexandru Karolyi
depuneau armele pe cmpia de lng Moftinu Mare s-a ncheiat pacea de la
Satu Mare. Baronul fu ridicat la rangul de Conte, dei bogat, i s-a mai donat
i imensele proprieti rurale ale lui Rkoczy, deveneind astfel adevratul
domn al ntregii regiuni. Era un om nobil, nu numai dup vi ci i dup
obiceiuri, evlavios, milos cu sracii, drept, respectuos i tolerant fa de alte
religii i neamuri. E destul s artm c garda castelului su din Carei,
compus din romni, era comandat n limba romneasc.
La ncheierea pcii aspectul provinciei era ct se poate de trist. Dup
rzboaie de secole ntre mprai i principii Ardealului, cu turcii i curuii,
satele erau distruse i devastate, zone ntregi ori mocirloase ori necultivate,

comerul mort, iar puinul popor rmas era srcit, situaie ce se perpetua i
pe domeniul Ardudului. n ultimii ani premergtori pcii, mai fceau
ravagii ciuma, seceta i inundaiile. Ce folos de pmnt, dac nu erau brae
care s-l lucreze? Cu acest gnd a plecat contele n primvara anului 1712
la Bratislava pentru a lua parte la dieta rii. acolo vznd mii i mii de
vabi i ali germani n drumul lor de la apusul mpriei spre centrul i
sudul Ungariei, eliberai de sub jugul turcesc, s-a hotrt a angaja din ei,
cci moiile lui, locuite nmumai de cteva sute de familii iobgeti,
pretindeau imperativ popularea cu rani muncitori i pricepui.
Situaia imigranilor la nceput era destul de trist, muli au murit n
timpul transportului din cauza lipsei de ap n timp ce traversau Cmpia
Panonic, dar i muli s-au napoiat, cci pe de o parte nici cu bani nu
gseau hran, iar pe de alt parte funcionarii moiei nu se ineau de
contractele ncheiate ntre dnii i conte, silindu-i la robot i la plata
impozitelor neprevzute, cu toate c, condiiile lor de aezare erau umane,
constnd din o serientreag de faciliti cum ar fi: scutirea pe 3 ani de la
birurile moiei i pe ase ani de la cele ale judeului i rii, preoii din
rndurile lor aveau s-i pstoreasc, precum i nvtori de limba german
i multe alte faciliti. n baza contractului semnat, fiecare cap de familie,
primea una sau una i jumtate gospodrie rneasc, pentru care era dator
s plteasc anual civa fiorini ca tax de mprumut. Dintre cei venii,
muli erau cu stare, cci aduceau cu ei avutul lor, unii cu moteniri rurale
lsate nc acas, dup care plecau mai pe urm; alii cu bani la ei, cci
contele scria soiei sale de la Bratislava... sunt oameni bogai ntre ei i vei
vedea c vor face sutele de mii, s fie numai odat colonizai, ceea ce s-a i
ntmplat, deoarece vaii punnduse la lucru, satele rsreau ca din
pmnt, din aceast perioad n-eau rmas acele ulie largi i drepte, biserici
i puini tiu c acele uri mari (10 14 m) modelul lor a fost adus n zona
Ardudului din localitile de batin ale vabilor, n timp ce birurile i
dijma umpleau casa stpnului, dnd ocazie ungurilor s spun proverbul
vab clca, sac cu bani adic cine i are, posed i bani.
n vara anului 1726 a nceput colonizarea comunei Ardud, cu 44 de
familii. Printre ei erau 3 estori, doi tmplari, doi brutari, doi dogari, 4
mcelari, doi croitori, doi cizmari, 1 zidar i un frizer. n toamna aceluiai
an au venit 26 de rani cu familiile astfel numrul vabilor venii n 1726
se ridica la 70 de familii. Colonitii stabilii n comun au primit i vie spre

satisfacia lor. Cei care luat mprumut doi boi sau dou vaci trebuiau s
lucreze pentru ele dou zile pe lun. n acel timp, maghiarii ocupau la
Ardud 16 sesiuni. Numrul lor se ridica la Ardudul Mare (Nagyerdd) la 35
i la Ardudul Mic la 29. Aceti unguri se mpotriveau colonizrii vabilor.
Ei ocupar pmnturile deselenite de vabi. Pe cnd vabilor le era
interzis tierea lemnului din pdure, maghiarii duceau lemne cu cruele
de acolo. Prin grdinile vabilor umblau porcii maghiarilor care distrugeau
plantaia. Maghiarii capturau caii vabilor de la puni i lucrau cu ei. la
morile din Ardud vabii stteau cte trei zile pentru c ungurii erau
protejai. vabii se plngeau contelui c ura maghiarilor este aa de mare
nct ei nu pot rmne mai departe la Ardud i cereau un alt loc pentru
colonizarea lor.122 Dup doi ani, n anul 1728 au fugit 12 familii de vabi
din Ardud. Ei au dus n patria lor vestea despre mizeria din aceast colonie,
aa nct nu mai venir coloniti la Ardud.123 Dup ce au fugit cele 12
familii de vabi din Ardud au mai rmas un numr de 58 de familii. Pentru
colonitii nemulumii, contele a desemnat un loc de colonizare fr
maghiari i anume Beltiugul. n anul 1730, 41 de coloniti au prsit
Ardudul i au nfiinat o colonie n Beltiug (diferena de 17 familii care
plecase anterior s-au stabilit n alte comune locuite de vabi din jurul
Careiului).
n anul 1732, Alexandru Karolyi a ncercat din nou colonizarea
Ardudului, dar vabii i francii aezai aici au fugit cu toii n mai puin de
un an. Contele Alexandru Karolyi se plngea n 1736 fiului su Francisc,
care se afla n Germania, c au fugit de pe moiile lui din comitatul Stmar,
170 de gospodari maghiari n alte judee. i cerea fiului su s aduc vabi
c vrea s-i aeze la Carei i la Ardud. Cci de aici iari au fugit dragii
(aranyos) maghiari, au rmas abia 10. Plecnd au i distrus toate
casele.124 O conscripie din 1737 arat situaia populaiei din Ardud la
acea dat: maghiarii 42, franci 192, vabi 162 i germani austrieci 24.
Funcionarii contelui primeau ordin s se comporte foarte bine cu
colonitii, cci contele dorea s aib neaparat o colonie german i la
Ardud. Dar administratorii lui din Ardud nu se ineau de contractul ncheiat
cu vabii. Ei cereau mai repede impozitul i robota de la noii venii. Dup
ce un fecior maghiar a btut un primar vab, nemii au hotrt s prseasc
localitatea. Un funcionar superior a reuit s-i liniteasc. Att francii, ct
i vabii l-au rugat pe conte s- i mute la Mdras sau altundeva, unde nu
sunt maghiari sau s le lase n ntregime Ardudul pentru c ei vor popula

complet localitatea. Dar i vabii au fcut greeli. Ei au ptruns n data de 7

octombrie 1738 n crciuma moiereasc din Ardud, au distrus i au luat
lucrurile birtaului i au vrut s scoat chiar i dopurile de la butoaie, dar au
sosit haiducii la faa locului. vabii au ncercat n zadar s se apere. Pn la
urm au fost nchii 14, iar restul au fost dui la culesul mlaiului. Vznd
c administratorii maghiari vor s-i pun n situaii de iobagi, colonitii au
fugit la Matszalka i au declarat c nu se mai ntorc de acolo. Cei rmai,
de asemenea, s-au gndit s fug pentru c au vzut c viaa lor la Ardud
este numai o ceart necontenit cu maghiarii de aici.
n anul 1748, colonitii s-au sturat definitiv de situaia lor din Ardud i
au cerut hotrt rezolvarea situaiei lor dup ce i-au suportat pe maghiari
timp de 12 ani. Ei s-au convins c fac un lucru plcut i lui Dumnezeu dac
pleac de la aceti calviniti. Ei se temeau c i copiii lor vor trece pn la
urm la religia eretic dac rmn pe mai departe la Ardud. Moia
domneasc din Ardud a deczut foarte mult din cauza lipsei de oameni i
animale. Contele A. Karolyi era hotrt s-i extind moia cu 300 iugre
cadastrale aproximativ 17 hectare. Credea c pentru colonizarea acestui
pmnt s-ar putea folosi de romni. Acetia erau n primul rnd specializai
n viticultur, ceea ce nu se putea afirma despre nemi.
Abia n 1768 a reuit contele A. Karolyi s-i conving pe nobilii
maghiari s-i vnd casele cu preul convenit nainte. Ei s-au mutat la
Dobra, Viile Satu Mare i Ghiria, unde au primit locuri de case i
materiale de construcie. Nemaifiind reformai la Ardud, comunitatea
german s-a ntrit numaidect. Dup un an de pace i linite, fiind o
comun pur vbeasc, aici locuiau deja 162 gospodari germani la Ardud.

BIBLIOGRAFIE
1. Monografia judetului Ardud, PRIMARIA JUDETULUI ARDUD

Masterand: Opris Catalina-Maria, Anul II