Cultura si literatura in secolul al XIX

Cultura romneasca de la sfrsitul secolului al XIX-leanceputul secolului al XX-lea

cunoaste un moment de maxima efervescenta , linia ascendenta a acesteia manifestndu-se n
toate provinciile romnesti.
Aruncd o privire asupra ntregului secol al XIX-lea, putem afirma ca acesta cunoaste trei
etape importante n evolutia literaturii romne:
- Perioada premoderna - etapa de tranzitie spre perioada moderna (sfrsitul secolului al XVIIIlea nceputul secolului al XIX-lea), n care se pun bazele poeziei romnesti, ale dramaturgiei
si ale prozei. O contributie extrem de valoroasa o au reprezentantii Scolii Ardelene: Samuil
Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai Deleanu.
- Perioada moderna - etapa cuprinsa ntre 1830 si 1892, etapa ce cuprinde la rndul ei:
1) Epoca pasoptista (generatia de la 1848).
2) Epoca marilor clasici.
1)Literatura ncepuse sa se afirme abia cu generatia de la 1830, odata cu patrunderea
romantismului francez ce desprindea poezia de ,,tiparul mecanic al ritmului popular sau chiar
de pasta cleioasa a prozaismului. Curentul romantic al generatiei de la 1848 este anticipat
programatic cu aportul lui Mihail Kogalniceanu si revista Dacia Literara (1840) prin trei
directii:
-Directia istorica.
-Directia peisagistica.
-Directia traditionalista.
Termenul de paSoptism desemneaza miscarea democratica si revolutionara care precede, in
Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor(1859). Literatura
pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul
ideologiei burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatura romantic
progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode
coexistnd o bucata de vreme sau persistnd la unul si acelasi scriitor pna la sfrsit. Se poate
spune si despre Alecsandri ca a evoluat n sens invers, ncepnd prin a fi romantic si sfrsind
prin a fi clasic. In evolutia literaturii exista ntotdeauna legaturi de continuitate si , cu ct
scriitorul este mai mare, cu att legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adnci .
Pasoptistii au amplificat starile de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi, incipiente,
transformndu-le ntr-un sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice bine nchegat.
Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamnteni, aparitia unor relatii
economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele necesare pentru ridicarea
societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica , pentru modernizarea
vietii social politice si culturale. Pentru intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista
in orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la lupta ampla de transformare
social-economica, de reorganizare burghezo- democratica a societatii romanesti si de eliberare
nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M.. Kogalniceanu (acel
arhitect al modernizarii societatii romanesti ) il dadea cuvantului "politica" : "politica ... a
ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dnsa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce
formuleaza si mprastie ideile, si propasirea industriei, care asociaza, oranizeaza, produce si
raspandeste. Politica este puternica circulatie ce atta toata gandirea si toata ideea. Din ea
izvorasc toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia
publica si imping activitatea multimii pe cai noua " . Miscarea revolutionara din prima
jumatate a sec al XIX-lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta
maselor spiritul luptei pentru dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in
favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat, in acelasi
timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu program de lupta politica.

Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in mijlocul careia s-a declansat cea mai larga
miscare populara de emancipare sociala si nationala - revolutia de la 1848-este cunoscuta in
literatura sub denumirea de perioada pasoptista.In aceasta perioada s-au pus bazele unei
adevarate renasteri culturale romanesti
Viata politica intre 1866-1918.
Dupa abdicarea domnitorului A.I. Cuza, la 11 februarie 1866, si aducerea pe tron a Principelui
Carol I, s-a elaborat o noua Constitutie, adoptata la 1 iulie 1866. Noua lege fundamentala era
intemeiata pe principii democratice si liberale, in consonanta cu tendintele progresiste si
curentele de idei dominante in epoca, fiind inspirata in multe privinte de Constitutia belgiana
din 1831, considerata una dintre cele mai inaintate ale timpului respectiv. Constitutia din 1866
a consacrat unitatea statala infaptuita sub Cuza, precizand si faptul ca statul roman va purta
denumirea de Romania. Era important, de asemenea, ca ea nu facea nici o referinta la
suzeranitatea Imperiului Otoman asupra tarii.
Aceast asezamant fundamental a constituit un puternic instrument juridic pentru introducerea
reformelor democratice si pentru sprijinirea proceselor de modernizare economica si sociala.
Constitutia a furnizat garantii pentru libertatile individuale si dreptul de proprietate, a
statornicit regimul parlamentar in Romania, bazat pe principiul separatiei puterilor in stat si pe
limitarea prerogativelor sefului statului, pe responsabilitatea ministrilor in fata Parlamentului.
Constitutia din 1866, care a fost modificata, in sens democratic, in 1879, 1881 (cand Romania
a devenit Regat) si in 1884, a constituit un puternic instrument juridic pentru introducerea
reformelor democratice si pentru sprijinirea proceselor de modernizare economica si sociala,
prin care Romania s-a integrat in structurile europene ale vremii.
Senatul si Camera Deputatilor au fost dominate, pana la sfarsitul primului razboi mondial, de
cele doua mari partide ale vremii (sau de fractiuni ale acestora): Partidul National Liberal si
Partidul Conservator. In virtutea dreptului de a dizolva camerele, de a numi si revoca pe
ministri, Regele a asigurat echilibrul sistemului politic prin practica rotativei
guvernamentale intre cele doua partide, fara a afecta insa caracterul parlamentar al
regimului. Sub presiunea fortelor aflate in opozitie si a opiniei publice, suveranul numea un
nou guvern si apoi dizolva Camerele pentru a se organiza noi alegeri. In conditiile unui
electorat restrans, usor de influentat, guvernul, utilizand diverse mijloace de presiune, isi
asigura majoritatea necesara in Senat si Adunarea Deputatilor.
Avand in vedere acest mecanism al rotativei guvernamentale, in epoca circula o afirmatie a
lui P.P.Carp, care sustinea ca in Romania nu sunt guverne parlamentare, ci parlamente
guvernamentale, astfel incat, acelasi fruntas junimist obisnuia sa spuna: Dati-mi guvernul si
va dau parlamentul. Regimul de monarhie constitutionala, asa cum a fost instituit prin
Constitutia din 1866, cu toate limitele sale, derivate mai ales din votul cenzitar, a consolidat
treptat mecanismele vietii democratice si a propulsat Romania intr-un ciclu al modernizarii
rapide, integrand-o in structurile europene ale vremii.
Constitutia din 1866 a instituit un sistem electoral bazat pe un cens de avere foarte ridicat, cu
repartizarea inegala a alegatorilor in colegii electorale. Acest sistem electoral era favorabil
fortelor conservatoare, marilor proprietari funciari, precum si varfurilor paturii liberale, iar
taranimea, categoria cea mai numeroasa, putea alege, in mod indirect, prin colegiul al
patrulea, un numar foarte restrans de deputati. De altfel, discrepanta dintre noile institutii
democratice si starile de fapt (dintre tara legala si tara reala) a fost una dintre cele mai
controversate probleme in gandirea politica si sociala a timpului. Teoria formelor fara fond,
dezvoltata de Maiorescu si Eminescu, preluata apoi de alte curente de gandire, exprima nu
doar perspectiva critica conservatoare asupra noilor asezaminte juridice si institutionale, ci si
o situatie reala, vizibila pentru orice observator obiectiv. Aceasta discrepanta reprezenta o
acuta si dramatica provocare la care societatea romaneasca trebuia sa raspunda in perspectiva

modernizarii sale.
.