Un nou început , un nou drum , o noua lume

by Tasente Tashy [ www.tashy.ro ]

În mod logic , un nou început trebuie să se dezvolte pe un nou drum care să

ducă într-o noua lume . Totuşi , nu drumul în sine este înspăimântător pentru unii , cât
sentimentul că se află pe acel drum , iar acea nouă lume de la capătul drumului este
tot mai aproape.
Iată povestea unui suflet , care se află la uşile unui nou început , işi trage aer în
piept şi porneşte în marea încercare a vieţii , cea de student.
Prima zi de student? Offfff. Câteodată vreau sa îngrop acea zi pentru totdeauna
. Eram chiar in faţa universităţii , iar în creştetul clădirii - cu litere de-o şchioapă :
“Andrei Saguna”. Am tras aer puternic în piept . Am făcut un pas . M-am panicat . Era
mult zgomot in jurul meu . Dintr-o dată , o voce în capul meu m-a “trăznit” : “Ai
încredere , eşti un bărbat puternic”. Problema era ca nu mă simţeam nici pe departe
puternic. Mă simţeam ca un ... condamnat la moarte.
Am urcat scările parcă interminabile . Cu un “salut” in coltu’ gurii am defilat
multimea. Holul era mult prea rece , mă trecea un fior îngrozitor . Şi brusc , parcă
teleportat , mi-am regăsit fiinţa în faţa unei uşi pe care scria “sala 23”. Mintea mea
zbiera la mine : “Te rog nu intra , o sa găsim noi altceva de făcut în viaţă”. Atunci a
apărut aceeaşi voce , dar o simţeam în suflet : “Curaj , curaj , vei cunoaşte adevărata
bogaţie”. Totul s-a luminat în jurul meu . O lumină puternică care venea dinspre sala
cu pricina m-a cuprins de şolduri. M-a tras înăuntru , încet şi sigur. Tot ce-mi aduc
aminte in acea ora au fost nişte voci înţelepte care-mi răsunau în cap ca nişte tunete.
Mă depăşea situaţia , mintea mea zbiera de durere , sufletul meu îmi implora răbdare.
Credeam că n-o să ies niciodată viu din acea clasă. Eram tot transpirat. Timpul se
scurgea aşa de greu încât simţeam că Cineva acolo sus işi bătea joc de mine. Cum
am terminat ora , am şi dispărut ca un fugar obsedat de libertate. Am ajuns tot la
acele scari buclucaşe si o forţă m-a “îngheţat” . Am avut o revelaţie . “Libertate ? Ce
tot vorbesc ? Liber e atunci când eşti cultivat , când ştii totul . Atunci te poti considera
pe deplin liber. Da ! Chiar aşa! Nu aş fi liber dacş aş depinde de cunoaşterea altora .
Vreau sa fiu liber , vreau să cunosc. Vreau sa fiu liberrrrr!!!”.
M-am trezit brusc in patul meu. Doamne! A fost decât un vis . Am răsuflat uşurat
. Ultimul cuvânt , “liber” , parcă şi-acum îmi răsuna în cap. Era calmul dinaintea
furtunii. Chiar urma sa fie prima zi de student pentru mine. Iar m-am panicat. M-am
grăbit să nu întârzii. Aceleaşi litere mari .“Andrei Saguna” parcă ieşite din vis. Totuşi
am observat o mare diferenţă . Totul era viu lângă mine , totul era colorat. Am păşit
agale de-a lungul aceluiaşi hol si m-am oprit la sala 23. Aceeşi sală 23 care m-a
înspăimântat în vis. Am paşit timid , am salutat totul în jurul meu : colegii , tabla ,
profesorul , pereţii , nu a contat în acea clipă de transă prin care treceam. O voce ,
aceeaşi voce care m-a încurajat în vis , a ajuns la urechile mele : “bună ziua stimaţi
studenţi” . Mintea mea s-a bucurat . În tot acest timp vocea aceea era profesorul din
faţa noastră? Nu a mai contat de atunci. Poate adevărul este dincolo de capacitatea
mea de întelegere. Am capătat încredere din acea zi . Am devenit curajos , insistent ,
activ , dornic de cunoaştere. A inceput să-mi placă . Totul mi se părea asa usor. Totul
avea sens de acum , orice noţiune de care auzeam . În capul meu mi-a apărut o
imagine care m-a emotionat atunci . “Frica” foarte posomorâtă şi tristă a deschis uşa
minţii mele şi a primit “libertatea” în vizită. Cu o ultimă forţă , “frica” mi-a spus : “Adio.
Mult curaj” ... si a dispărut.
“Libertatea” m-a îmbratisat şi cu o voce şoptită mi-a spus : “Acesta este
începutul unei noi prietenii”
Colegii , care nu-i văzusem până atunci , s-au transformat în oameni ca şi mine.
Nu erau cu nimic diferiţi faţă de mine. Erau aceeaşi copii dornici de cunoaştere ca şi
mine. Am ajuns la o concluzie : Acele entităţi dornice de cunoaştere , defapt sunt un
singur spirit numit STUDENT. Nimeni nu-i diferit de mine , nici nu are cum sa fie ,
deoarece provenim din acelasi suflet. Acel suflet trebuie să se lupte în viaţă ca să
aibe şansa să se exprime . Din păcate , în România , aceste valori , studenţii , nu au
oportunitatea să-şi arate adevărata valoare. Visul meu e ca şi alţii să vadă lumea aşa
cum o vad eu , ca pe o oportunitate de a te exprima. Vreau ca pentru o secundă ,
conducătorii României , să se oprească din număratul averilor şi să ne audă şi pe noi
studenţii, vorbind ca un singur suflet , la unison , cerându-le : Lăsa-ţi trecutul
întunecat din inima voastră şi dăruiţi-ne un nou început. Drumul şi lumea o putem
cladi şi singuri.