UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE MEDICINA, FARMACIE SI MEDICINA DENTARA

SPECIALIZAREA: ASISTENTA MEDICALA GENERALA
FORMA DE NVMNT: ZI

MALADIA ALZHEIMER
Referat la NEUROBIOLOGIE

Bucurici Ana
Anul I Grupa 1

Arad, 2011

Generalitati
Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza zone ale creierului ce
controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul.
Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la
persoanele in varsta.
Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat pierderea moderata a memoriei ce
apare la persoanele in varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament,
de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile
zilnice. Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa modificarile la inceput,
desi aceste modificari pot fi sesizate si de bolnavi.

Factori de risc
Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important. Alti factori de risc pentru
dezvoltarea bolii Alzheimer sunt:
- istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a aparut la rudele de gradul I
(mama, tata, frati) si a aparut la mai multi membrii ai familiei
- prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la persoanele din rasa alba sau
asiatici, creste riscul de a dezvolta boala Alzeimer
- sindromul Down, o boala genetica ce determina retard mental
- diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta
- terapia hormonala de substitutie.
Un studiu recent a demonstrat ca riscul de a dezvolta dementa, inclusiv boala
Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutiva cu
estrogeni si progesteron.
Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea riscului de a
dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ urmatorii factori: fumatul. Unii cercetatori
au sugerat ca fumatul ar creste riscul de a dezvolta dementa si boala Alzheimer, dar aceste
presupuneri nu au fost confirmate lovituri ale regiunii cefalice. Exista probe care sustin ca
o lovitura in regiunea cefalica (la cap) urmata de pierdera constientei, poate creste riscul
de dezvoltare al bolii Alzheimer mai tarziu. Sansele de a dezvolta boala sunt crescute in
cazul in care leziunea este severa si la pacientii cu istoric familial de boala Alzheimer.
- nivele crescute in sange de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid prezent in
mod obisnuit in cantitati mici in sange. Nivelele crescute ale acestui aminoacid se
insotesc de risc crescut de boala cardiaca. Unii cercetatori sustin ca nivelele crescute de
homocisteina s-ar asocia si cu un risc crescut de boala Alzheimer. Aceste nivele crecute
de homocisteina sunt cauzate de nivelul scazut in sange al vitaminei B12 si acidului folic.
Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de aluminiu, deodoranti cu
aluminiu nu s-a demonstrat ca ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer.

Cauze
Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar ese posibil sa existe
mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului
sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in
principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.
Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se fac cercetari pentru a se determina
2

aceasta cauza. Desi majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in istoricul familial

aceasta boala, riscul de a face aceasta boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un
membru al familiei bolnav de Alzheimer. Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul
ar avea un rol in declansarea bolii, dar acestea nu au fost sustinute prin dovezi care sa
sustina aceste teorii.

Simptome
Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe
persoane in varsta se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie. Anumite
episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani
este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor
dezvolta boala Alzheimer. In cazul in care apar pierderi de memorie este indicat consultul
unui medic specialist.
Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea:
- unor parti din anumite experiente
- locului unde este parcata masina
- evenimentelor din trecutul indepartat
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina
Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea :
- unei experiente in totalitate
- interpretarii ceasului sau condusul masinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis
- unei persoane in totalitate
Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari de comportament, de
gandire sau tulburari de personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se poate
comporta normal in societate. Membrii familiei si prietenii apropiati observa primii
manifestarile bolii. Semnele de dementa ca dificultatile de gandire sau amintire a
anumitor lucruri sau probleme in activitatile cotidiene, trebuie sa indemne persoana spre
consultul unui specialist. Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza.
Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru
boala Alzheimer. Acestea sunt:
- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de
telefon
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider
sau ceasul in bolul de zahar
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm la plans si
apoi la furie aparent fara motiv
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un
membru al familiei

- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua
si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt intotdeauna prezente:
- sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca cineva fura de la o persoana
(deziluzii)
- senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinatii)
- lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau separarea de prieteni si familie
- activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau deschisul unei posete,
impachetatul si despachetatul hainelor, repetarea unor intrebari
- agresiune fizica sau verbala
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la actiuni nepotrivite
- boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea motorie fina (de exemplu abilitatea
de a inchide si a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul tactil.
O persoana care are simptome motorii (slabiciune musculara la nivelul mainilor sau
tremuraturi ale mainilor) sau simptome senzoriale (senzatie de amorteala) probabil au alta
afectiune decat boala Alzheimer.

Mecanism fiziopatologic
Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului
persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ :
- nivele scazute de acetilcolina in anumite zone cerebrale
- placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara
depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce
intrerup structura normala a celulei nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare
se observa de obicei la autopsie.
Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie si
celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste
modificari apar la unele persoane si la altele nu apar.
Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde
de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele
tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce
in timpul bolii.
Simptomele se accentueaza progresiv. La inceput boala se manifesta prin pierderi
minore ale memoriei si progreseaza pana la probleme mentale si functionale severe si
chiar moarte.
Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in faza initiala, de mijloc sau
tardiva. Este dificil de precizat cat dureaza fiecare faza.
O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.
Faza initiala
De obicei in faza initiala pesoana cu Alzheimer:
- devine confuza asupra orientarii si se pierde cu usurinta
- pierde abilitatea de a initia anumite activitati
- evita situatiile noi si nefamiliare
- are reactii intarziate si capacitate de memorare incetinita
- vorbeste mai rar decat in trecut
- are dificultati in manevrarea banilor si platirea facturilor

- are tulburari de judecata si ia decizii gresite

- poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat, iritabil sau nelinistit.
Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci cand persoana respectiva
se afla intr-un loc sau o situatie noua, nefamiliara.
Faza intermediara
In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul manifesta:
- probleme in recunoasterea familiei si prietenilor
- neliniste in special dupa-amiaza si seara
- probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor
- probleme de gandire si de logica
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza povesti pentru a substitui ceea
ce a uitat
- greutati in a se imbraca singur
- tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine ostil si nedispus la cooperare
- credinte false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) si agitatie
- necesita ingrijire permanenta
- pierde orientarea temporala
Faza tardiva
In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii:
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance
fara ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu rotile din cauza
ca uita sa mearga
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad frecvent
- devin extrem de confuze seara si au insomnii
- nu pot comunica prin cuvinte
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).
In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispusi la alte
afectiuni. In anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a
pneumoniei datorita imobilizarii la pat.

Consult de specialitate
Boala Alzheimer are tendinta de a evolua lent. In cazul in care simptome precum
confuzia sau alte modificari ale abilitatilor mentale se instaleaza brusc, in interval de zile
sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boala ce necesita tratament de urgenta.
Este indicat consultul de urgenta cand:
- simptomele de genul scurtarea atentiei, tulburarile de memorie sau halucinatiile se
instaleaza destul de rapid, in interval de ore sau zile
- la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare brusca de comportament sau simptomele
se inrautatesc brusc.
Se indica programarea pentru consult atunci cand:
- simptomele de genul scurtarea perioadei de atentie, tulburarile de memorie sau
deziluziile se instaleaza treptat in decurs de cateva saptamani sau luni
- pierderea memoriei sau alte simptome incep sa interfere cu munca sau viata sociala a
persoanei respective sau in cazul in care simptomele pot determina injurii ale persoanei
respective.

Investigatii
Diagnosticul de boala Alzheimer se pune dupa eliminarea altor posibile boli.
Medicul specialist va cauta alte cauze de dementa, inainte de a pune diagnosticul de boala
Alzheimer.
Este important sa se elimine diagnosticul de delirium atunci cand simptomele se
instaleaza brusc, deoarece delirium tremens este o afectiune ce necesita terapie de
urgenta.
Simptomele de genul confuziei si pierderilor de memorie pot sa apara si in
sindroamele depresive. Depresia este relativ frecventa printre persoanele in varsta, dar
este destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratata cu succes medicamentos si prin
terapie psihologica.
Boala Alzheimer este diagnosticata in urma istoricului medical si examenului
fizic. Aditional se fac examinari ale statusului mental si evaluarea starii de sanatate
mentala. Aceste examinari presupun actiuni simple pentru verificarea orientarii. De obicei
este indicat ca in timpul examinarii sa fie prezent si un membru al familiei sau o persoana
apropiata pacientului. Membrul familiei poate da detalii asupra vietii de zi cu zi a
pacientului,
memoria
acestuia
si
modificarile
de
personalitate.
Investigatii, ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN)
sunt folosite pentru vizualizarea modificarilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de
memorie si de instalarea bolii Alzheimer. Alte doua investigatii imagistice, tomografia cu
emisie de pozitroni (PET) si tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile in anumite
cazuri, dar nu sunt efectuate de rutina.

Teste de laborator
La un numar mic de pacienti dementa are alte cauze decat boala Alzeimer. Teste
de laborator pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele
pacientului. Simptome asemanatoare cu cele din boala Alzheimer pot sa apara in boli
insotite de dezechilibru mineral, boli hepatice, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni,
probleme de nutritie ca deficitele de folati si vitamina B12. Tratarea acestor boli poate
produce
o
incetinire
sau
o
reversibilitate
a
declinului
mental.
Analizele de sange utile pentru a diagnostica aceste afectiuni sunt:
- hemoleucograma, care evidentiaza numarul si tipul celulelor din sange si ajuta la
punerea diagnosticului
- teste functionale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalina, bilirubina) ce diagnosticheaza
afectiunile hepatice
- dozarea acidului folic (folatilor). Acidul folic este necesar in producerea atat a celulelor
rosii cat si a celulelor albe din sange
- concentratia vitaminei B12 in sange. Vitamina B12 este utila in productia celulelor rosii
din sange si in mentinerea sanatatii sistemului nervos
- dozarea electrolitilor si nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinina, glucoza, calciul).
Electrolitii sunt utili in mentinerea balantei fluidelor in organism la un nivel optim si
mentinerea functiilor normale (de exemplu ritmul cardiac, contractiile musculare si
functionarea neuronilor)
- teste functionale tiroidiene. Nivele anormale ale hormonilor tiroidieni sunt o cauza
comuna de simptome ca pierderea memoriei, confuzie, letargie si alte simptome de

dementa la persoanele in varsta. Terapia medicamentoasa amelioreaza simptomele la

persoanele cu tulburari ale functiei tiroidiene
- screeningul pentru sifilis. Dementa apare in ultima faza a sifilisului (sifilisul tertiar). In
cazul in care persoana a avut sifilis cu mult timp in urma si acesta nu a fost tratat
corespunzator, boala poate progresa pana la afectarea comportamentala si pot aparea
tulburari ale inteligentei. Desi sifilisul este o boala din ce in ce mai rara, se fac teste
pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o boala curabila
- testul de detectare al virusului imunodeficientei umane (HIV). SIDA netratata poate
cauza simptome ca tulburari de personalitate sau probleme de concentrare
Investigatii imagistice ca tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara
sunt efectuate pentru a exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur.
Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a monitoriza activitatea electrica a
creierului in cazul in care in istoricul pacientului sunt fenomene convulsivante.
In unele cazuri se efectueaza autopsia cu examinarea creierului pentru a evidentia
modificarile produse la acest nivel ce pot indica boala Alzheimer. Desi autopsia este
singurul mod de a pune cu certitudine diagnosticul de boala Alzheimer, in fazele initiale
ale bolii modificarile pot sa nu fie extrem de clare pentru a pune diagnosticul. Autopsia
este rar necesara, dar poate fi facuta atunci cand familia doreste sa stie cu siguranta daca
a fost sau nu Alzheimer.

Depistare precoce
In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer. Este dificil de
diagnosticat aceasta boala in stadiile initiale. Totusi simptomele de declin mental nu
trebuiesc ignorate si puse pe seama imbatranirii. Testele genetice pentru detectarea genei
pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe
lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg in
acest moment.

Tratament
Desi nu exista un tratament care sa vindece boala Alzheimer, exista multe mijloace
de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei.
Tratament initial
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza
inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil,
galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de
boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca
simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea
simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda
inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu
inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie
sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel
decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii.
Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si tratarea altor probleme
medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din
pacientii cu Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt

constienti de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor conditii

asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale
pacientului.
In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce
boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului.
Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer este
esentiala pentru oferirea ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuiesc educati cu privire la
problemele ce pot aparea si la evolutia bolii.
Tratament de intretinere
Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este
eficienta. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat
la altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu
tolereaza efectele adverse ale acestor medicamente.
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului
la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie
continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce
boala progreseaza se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament
sau alte probleme aparute. Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in
cazul in care apar probleme.
Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli.
Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt
probleme frecvent aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele date de boala
Alzheimer. Artrita face dificila deplasarea fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot
determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afectiuni
creste calitatea vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului.
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru
al familiei sau un prieten, cel putin pana cand boala devine severa. Terapia de intretinere
se bazeaza pe maximizarea abilitatilor persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe
rezolvarea problemelor pe masura ce acestea apar. Sarcinile ingrijitorilor variaza de la
mentinerea unui mediu inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la
gasirea unor solutii de a rezolva sau minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile
deviante si de somn. Nu exista o terapie singulara care sa fie utila la toti bolnavii.
Succesul ingrijirii depinde si de implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in luarea de
decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta atat pe bolnav cat si pe
ingrijitor.
Tratament instadiile avansate
Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai
dificila. Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent
de pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o
institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate
in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna solutie.
Tratament instadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele persoane

aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele
legale ce o sa apara. Aceste persoane aleg sa-si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat
inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa incerce toate terapiile
ce prelungesc viata, pe cand altii prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi
viata.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin
stari de furie, spaima, depresie, anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul.
Desi boala evolueaza de-alungul timpului, anumite persoane sunt capabile sa-si continue
activitatile obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel redus.
Probleme frecvente cu care se confrunta persoanele cu Alzheimer si familia
acestora sunt:
- daca sa mai conduca masina sau nu. Persoanele in fazele precoce de boala trebuiesc
investigate periodic pentru a se stabili daca pot sau nu sa conduca in siguranta. Membrii
familiei pot detecta modificari in comportamentul la volan prin simpla calatorie in masina
- masurile legale si financiare ce trebuiesc luate. In perioada urmatoare diagnosticarii
bolii este indicata scrierea unui testament si desemnarea unui avocat.
Aceste masuri sunt dovada ca dorintele privind terapia sunt documentate.
In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele sfaturi:
- realizarea sarcinilor in concordanta cu abilitatile. Efectuarea anumitor activitati poate
dura mai mult timp decat in trecut dar daca persoana este hotarata sa faca acea activitate
este indicat sa continue. Se recomnada anumite schimbari. De exemplu, in cazul in care
gatitul devine o problema, se recomanda alte activitati care sunt realizabile, ca ajutorul la
cumparaturi, planificarea sau asezarea mesei sau realizarea de retete mai usoare
- modificarea caminului in asa fel incat acesta sa fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea
covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafete nederapante in cada, asigurarea
aragazului cu stingator automat pentru flacara, in cazul in care exista probleme de
memorie. Evaluarea riscului de ranire in cazul in care se continua gatitul
- asigurarea unei alimentatii sanatoase. Este important ca dieta zilnica a persoanei cu
Alzheimer sa contina fructe, legume si cereale. In cazul in care greutatea este mica si nu
se reuseste cresterea ei se indica suplimentele nutritive. Unele persoane cu dementa au
tulburari de somn. Este indicat sa se evite somnul din timpul zilei si sa se faca exercitii
fizice ziua, iar inainte de culcare sa se bea un pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina
- programarea activitatilor in momentele din zi in care capacitatile intelectuale sunt
maxime. Poate fi indicata creerea unei rutine care sa nu varieze mult de la o zi la alta.
Persoana poate fi mai putin frustrata daca activitatile se efectueza dupa un anumit orar
sau program zilnic
- rezolvarea problemelor de memorie in mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte
modalitati care sa ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activitatilor zilnice pe un
calendar sau o agenda si pozitionarea acesteia intr-un loc vizibil
- inainte de a merge intr-un loc este indicat sa se noteze pe un biletel locul unde se
intentioneaza sa se mearga, adresa si modul de intoarcere acasa, chiar daca au mai fost
efectuate de mai multe ori in trecut aceste activitati. Este indicat ca iesirile sa se faca sub
insotire daca este posibil

- pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si implicarea in mai multe lucruri
incetineste deteriorarea abilitatilor mentale.
Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii
familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant
atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara
aceasta perioada de ingrijire.
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi
luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani
problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a
ingrijitorului. Trebuie retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat
pentru ingrijitor cat si pentru bolnav.
In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a mentine sanatatea
si siguranta pacientului. Un mediu sigur, alimentatie corespunzatoare, somn regulat,
igiena corespunzatoare si rezolvarea promta a altor afectiuni medicale sunt importante
pentru binele general al pacientului.
Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea
de incuietori la usi si la dulapuri.
Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei
intr-o experienta pozitiva. Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi mancate cu
mana, ce pot fi mai usor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe
tot parcursul mesei si limitarea posibilitatilor alimentare pentru a scadea confuzia.
Tulburarile de somn se rezolva prin descurajarea somnului in timpul zilei si
administrarea
unui
pahar
de
lapte
cald
inainte
de
culcare.
Incontinenta vezicala cat si cea fecala se rezolva prin incurajarea mersului la toaleta de
mai multe ori in timpul zilei si restrictia lichidelor inainte de culcare.
Rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere a abilitatilor mentale
reprezinta cea mai mare provocare pentru persoanele ce ingrijesc un bolnav cu
Alzheimer. Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la eliminarea lor, dar le
fac mai usor de acceptat.
Maximizarea abilitatilor restante. Persoana bolnava trebuie lasata sa ia decizii
atata timp cat inca mai poate face acest lucru.
Persoana trebuie ajutata sa se descurce mai usor in mediul inconjurator. Se pun
etichete pe obiectele inconjuratoere si se inconjoara pacientul cu obiecte familiare de
genul fotografiilor.
Intelegerea modificarilor comportamnetale. Tulburarile comportamentale pot
aparea la pacientii cu Alzheimer. Trebuie reamintit trecutul persoanei si trebuie interpretat
daca nu cumva acele manifestari reprezinta modalitatea persoanei de a continua
activitatile sau obiceiurile din trecut.
Abordarea agitatiei. Trebuie indepartate elementele distractive si trebuie
mentinut un ton scazut in discutiile cu bolnavul.
Abordarea simptomelor de agitatie si dezorientare aparute seara se realizeaza
prin aprinderea luminilor in casa si prin impunerea unei activitati pe care bolnavul sa-si
focalizeze energia.
Realizarea unei bune comunicari. De exemplu nu trebuiesc avute discutii in
contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurari si trebuie canalizata atentia acestuia

10

asupra altor activitati. Se inidica folosirea de cuvinte si propozitii simple, usoare si

familiale.
Este de asemenea foarte important ca sanatatea si abilitatile persoanei ce se
ocupa de ingrijire sa fie pe primul loc. Exista anumite organizatii care ofera suport
persoanelor ce se ocupa de ingrijirea bolnavilor cu Alzheimer.

11