DETERMINAREA CONSTANTEI ELASTICE A UNUI RESORT

Consideratii teoretice
A. Fie un resort de masa neglijabila, lungime l0 si constanta elastica k, suspendat de capatul
sau superior. La capatul inferior este atarnat un corp de masa M. Resortul se alungeste cu
l=ll0 sub actiunea greutatii Mg a corpului. Forta elastica kl si greutatea mentin
sistemul corp-resort in echilibru:
Mg = k l

(1)

de unde putem afla constanta elastica k a resortului:

k = Mg/ l

(2)

Relatia (2) permite calcularea constantei elastice k a resortului, prin metoda statica. Masa
M a corpului se afla prin cantarire, l se masoara cu rigla, iar g 9,81 m/s2.

Figura 1. Deformarea unui resort.

B. Daca o forta deformatoare, Fd, scoate sistemul din pozitia de echilibru, alungind resortul
cu x0 si apoi lasandu-l liber, acesta va executa o miscare oscilatorie, de amplitudine x0.
Ecuatia de miscare a sistemului este:
Ma= kx

(3)

sau:
d2x/dt2 +(k/M)x =0

(4)

x(t) = x0sin( t+ /2)

(5)

Solutia ecuatiei (4) este:

cu =(M/k)1/2 - pulsatia miscarii oscilatorii. Fiindca:
= 2 /T

(6)

rezulta:
k = 42M/T2

(7)

Aceasta reprezinta expresia constantei elastice a resortului, determinata prim metoda

dinamica. Perioada T a miscarii oscilatorii se afla cronometrand durata "t" a "n" oscilatii
complete (T= t/n).
Daca masa m a resortului nu este neglijabila, trebuie luata in considerare contributia ei la
perioada oscilatiilor. Masa m a resortului este uniform distribuita de-a lungul lungimii sale
l. Densitatea liniara de masa este = m/l. Masa elementului de lungime dx, aflat la distanta
x de punctul O de sustinere, se scrie:
dm = dx = (m/l)dx

(8)

Presupunem o variatie liniara a vitezei de la v0=0 (capatul fix o este in repaus) pana la
vmax=v (viteza capatului liber la trecerea prin pozitia de echilibru), cand x ia valori de la 0
la l. In consecinta, viteza elementului dx, aflat la distanta x de punctul de sustinere, va fi:
vx = vx/l
Energia cinetica a elementului dm este:

(9)

dEC = dmx vx2/2 = (m/l)dx(vx/l)2/2

(9)

(10)

sau:
dEC = dxmv2x2/(2l3)

(11)

Efectuand integrarea, se afla energia cinetica a intregului resort (de masa m si lungime l)
cand extremitatea inferioara trece prin pozitia de echilibru:
EC = (m/3)v2/2

(12)

Rezultatul (12) exprima contributia masei resortului la energia cinetica de oscilatie a

intregului sistem corp-resort. Aceasta contributie este aceea a unui corp cu masa m/3,
atarnat la capatul liber al resortului.
Considerand intregul sistem (fig.3) energia cinetica totala este:
WC = (M+m/3)v2/2
2

(13)

Egaland expresia (13) cu energia potentiala maxima Wp=kA2/2, se obtine pentru constanta
elastica a resortului k, expresia:
k = (M+m/3)42/T2

(14)

In calculele de mai sus, a fost luata in considerare expresia v = A pentru valoarea

maxima a vitezei si = 2 /T. Relatia (14) permite aflarea constantei unui resort elastic
prin metoda dinamica, daca se cunosc masa corpului "M", masa resortului "m" si se
masoara durata "t" a "n" oscilatii, aflandu-se astfel perioada T= t/n.
Metoda experimentala
Metoda statica
1. Se citeste pozitia initiala a capatului inferior al resortului.
2. Se atarna pe rand masele marcate M1, M2 etc. masurandu-se, de fiecare data, alungirile
l1, l2 etc.
3. Datele se trec in tabelul A.
4. Rezultatul final se da sub forma: k = kmediu kmediu
Tabelul A

m
(g)

M
(g)

l
(mm)

k
(N/m)

kmediu
(N/m)

k/k
(%)

k
(N/m)

kmediu
(N/m)

Metoda dinamica
1. Se stabileste pozitia de echilibru a resortului cu masa marcata M1.
2. Se pune in oscilatie sistemul M1-resort, provocand o alungire initiala de 2 - 3 cm.
3. Se cronometreaza n=20 de oscilatii complete si se determina perioada de oscilatie
T1 = t/n.
4. Se repeta operatiile pentru corpul M2 etc.;
5. Rezultatele se trec in tabelul B.
3

Tabelul B
m
(g)

M
(g)

M+m/3
(g)

T
(s)

k
(N/m)

Kmediu
(N/m)

k/k
(%)

k
(N/m)

kmediu
(N/m)

Prelucrarea datelor experimentale

Metoda statica Se calculeaza k cu relatia (2) si se completeaza tabelul A. Calculul erorilor
se face cu relatia:
k/k = M/M+ g/g+ ( l)/ l
Metoda dinamica Se calculeaza k cu relatia (14) si se completeaza tabelul B. Calculul
erorilor se face cu relatia:
k/k = 2 T/T+ (M+m/3)/(M+m/3)+2 /

Laborator de Fizica

STUDIUL CONDUCTIBILITII ELECTRICE A METALELOR

Lucarare De Laborator Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj Napoca

I.

Consideraii teoretice
Curentul electric reprezentnd o micare dirijat a unor particule ncrcate electric, este

rezultatul aciunii unui cmp electric. Aceast micare a purttorilor de sarcin se suprapune peste
micarea haotic de agitaie termic. ntruct n solide curenii sunt datorai electronilor i nu
ionilor, conducia metalelor i semiconductoarelor este o conducie electronic.
La metale purttorii de sarcin, care particip la procesul de conducie, sunt electronii din
banda de valen parial ocupat. Sub aciunea unei diferena de potenial dU aplicat ntre dou
seciuni infinit apropiate a unui conductor cmpul electric creat este:

E=

dU
,
dI

(1)

Densitatea curentului electric poate fi definita ca sarcina dQ ce traverseaz seciunea dS n

timpul dt:
j=

dI
dQ
=
.
dS dS dt

(2)

Considernd c numrul electronilor din unitatea de volum (concentraia purttorilor de

sarcina) este n, sarcina dQ care va traversa seciunea transversal dS n timpul dt va fi:
dQ = n e V = n e dS v d dt ,

(3)

de unde:
r
r
j = n e vd .

(4)

n aceste relaii vd reprezint viteza de transport (dirijat), ea fiind o vitez medie ntre dou
ciocniri a electronilor cu miezurile atomilor din nodurile reelei cristaline care executa miscari de
vibratie in jurul poziiei de echilibru. Aceasta este mult mai mic dect viteza agitaiei termice.
Viteza vd poate fi calculat funcie de cmpul electric E, de viteza medie <v> a electronilor
de conducie datorit agitaiei termice. Electronii de conducie participnd la agitaia termic, se
ciocnesc mereu de miezurile ionilor, adic ei interacioneaz cu reeaua, suferind dese schimbri
brute de vitez. Putem descrie ciocnirile electronreea prin durata medie ntre dou ciocniri
(=<l>/<v>, <l> fiind drumul liber mediu).
Din legea lui Newton acceleraia imprimat electronului este:
r
r eE
a=
m

(5)

iar viteza de transport

r
r
r
r
eE
eE < l >
vd = a =
=

m
m <v>
2

(6)

Lucarare De Laborator Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj Napoca

Mrimea fizic numeric egal cu viteza ctigat intr-un cmp de 1 V/m:

=

vd e
=
E
m

(7)

este numit mobilitatea purttorilor.

Utiliznd expresia vitezei de transport expresia densitii curentului devine:
r
r
r
r
e r
j = n e vd = n e
E = n e E = E
(8)
m
r
r
Expresia j = E reprezint forma local (vectorial) a legii lui Ohm, mrimea
= n e

e
= n e reprezint conductibilitatea electric a solidului considerat.
m

Aplicnd o tensiune U la bornele unui conductor calibrat, de seciune constant S i lungime

l, va rezulta un curent:

I = jS = SE = S

U U U
=
= ,
l l R
S

(9)

care reprezint legea lui Ohm pentru o poriune de circuit. Aceasta furnizeaz relaia ntre
rezistivitate i mobilitate:
=

1
1
=
ne

(10)

Expresia = ne ne arat c conductibilitatea electric a solidelor este determinat n esen

de concentraia purttorilor de sarcin care pot participa la procesul de conducie i de mprtierea
pe care o sufer aceti purttori n micarea lor prin solid, adic de mobilitatea lor . n cazul
metalelor, unde concentraia purttorilor rmne practic constant, creterea temperaturii duce la
creterea rezistivitii electrice prin scderea mobilitii purttorilor de sarcina electrica, ca rezultat
al creterii mprtierii electronilor de ctre vibraiile reelei cristaline (cvasi-particule numite
fononi).
Rezistivitatea unui metal coninnd atomi de impuritate are forma:
= L l

(11)

unde L este contribuia micrii termice, iar l este rezistivitatea cauzat de mprtierea undelor
asociate electronilor pe atomi de impuritate, care perturb periodicitatea reelei. La zero absolut
rezistena extrapolat, numit rezisten rezidual, este egal cu l pentru metale i aliaje ce nu trec
n stare de supraconductibilitate. Aceasta este independent de temperatur i are valori de 105-106
ori mai mari ca la temperatura de 200C, depinznd de puritatea metalului. n metale simple L este
proporional cu temperatura T, afar de regiunea temperaturilor joase. Proporionalitatea cu T la

Lucarare De Laborator Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj Napoca

temperaturi mari rezult din faptul c probabilitatea mprtierii electronului este proporional cu
numrul de fononi.
n domeniul temperaturilor nalte
= 0 T sau = 0 (1 + T ) = 0 (1 + t )

(12)

unde se definete un coeficient mediu al rezistivitii:

1 1 0

=
0 T 0 T T0

(13)

unde T0 = 273,16 K.

II.

Metodica experimentala
a) Instalaia experimentala
Instalaia experimentala (vizualizata in figura

alturata) consta dintr-un fir de cupru de lungime l = 916

m si diametrul = 0.12 mm bobinat introdus intr-un vas
termorezistent cu ulei aezat pe o plita cu agitator
magnetic. Rezistenta firului de cupru se msoar cu
ajutorul unui multimetru digital iar temperatura cu un
termometru.
b) Modul de lucru
Se urmeaz urmtoarele etape:
1. Se noteaz rezistenta firului la temperatura
camerei.
2. Se alimenteaz plita electric.
3. Pentru nclzirea plitei, comutatorul din dreapta se trece pe poziia on care se observa
prin aprinderea becului rou. Reoul va nclzi uleiul care nclzete la rndul lui firul de
cupru.
4. Se msoar rezistena firului de cupru din 5 in 5 grade pana la o valoare maxima a
temperaturii de 55 60 0 C, limitat pentru a nu nclzii prea tare uleiul i a-l degrada.
Valorile se trec in tabelul 1.

Lucarare De Laborator Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj Napoca

III.

Prelucrarea datelor experimentale

1. Se calculeaz rezistivitatea cu formula:
=R

S
l

(14)

2. Se calculeaz conductibilitatea electric ca inversul rezistivitii:

=

(15)

3. Se calculeaz mobilitatea electronilor cu ajutorul formulei:

=

ne

(16)

unde n = 8.41028 electroni/m3 de Cu, si e = 1.610-19 C.

4. Se traseaz pe acelai grafic dependenta = (t) si = (t). Si se extrapoleaz la zero
pentru a calcula rezistivitatea si conductibilitatea la zero grade Celsius 0 = (0) si 0 =
(0).
5. Se calculeaz timpul mediu de ciocnire, la zero grade Celsius:
=

m
(0 ) m
= (0)
n e2
e

unde m = 9.110-31 kg, masa electronului.

6. Se calculeaz coeficientul termic mediu al rezistivitii cuprului, .
7. Se completeaz tabelul:
Tabelul 1

t[0C]
R [ k ]
[ m ]
[ m ]-1
[ m2/Vs ]

(17)

Laborator de Fizica
STUDIUL EFECTULUI TERMOELECTRIC

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

I.

Consideraii teoretice
Prin efect termoelectric (Seebeck) se nelege apariia unei tensiuni electromotoare ntr-un

sistem format din dou metale diferite, puse n contact, cnd contactele au temperaturi diferite (fig.1).
Dac circuitul format din cei doi conductori este nchis, n el apare un curent, numit curent
termoelectric, care exist atta timp ct T1 T2 (fig. 2).
Efectul

termoelectric

se

explic

prin

proprietile contactului metal-metal. Punnd n

contact dou metale diferite, ntre ele apare o
diferen de potenial de contact, care se datoreaz
tendinei de egalare a potenialelor chimice 1 i
Figura 1

2 a celor dou metale. Din fig. 3, care reprezint

Figura 2

gropile de potenial a celor dou metale puse n

contact la 0 K, se vede c la aceast temperatur diferena de potenial de contact este:
Uc =

L 02 L 01
e

(1)

Avnd n vedere variaia cu temperatura a potenialului

chimic, rezult c la o temperatur T,
Uc =

L 02 L 01 KT
n
+
ln 1
e
e
n2

(2)

unde: E1, E2 adncimile gropilor de potenial ale celor dou

metale
L01, L02 lucrul de extracie
Figura 3

1 , 2 - poteniale chimice

K constanta lui Boltzmann

e sarcina electronului
T temperatura contactului
n1, n2 concentraiile electronilor liberi n cele dou metale
Valoarea tensiunii de contact depinde de natura metalelor n contact i are n general valori
variind ntre cteva zecimi de voli i civa voli. Ea nu depinde de forma i dimensiunile metalelor n
contact, ci numai de puritatea lor.
ntr-un circuit nchis n care avem dou contacte a dou metale diferite, la fiecare contact apare
o astfel de diferen de potenial, iar valoarea tensiunii electromotoare din circuit este:

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

E = UcA-UcB

(3)

pentru c cele 2 tensiuni de contact ar dirija electronii n sens

contrar una alteia (fig. 4). Din (2) i (3) rezult c:
E=

n
K
(TA TB ) ln 1
e
n2

(4)

Pentru dou metale date expresia:

k n1
=
ln
e n2

Figura 4

(5)

este o constant i deci (4) devine:

E = (TA TB )

(6)

Aceast relaie este valabil numai pentru intervalele limitate de temperatur. Efectul termoelectric
este folosit pe scar larg pentru msurarea temperaturilor (termocuplurile). O alt utilizare i gsete
n cazul pilelor electrice. n cazul semiconductorilor efectul termoelectric permite determinarea
semnului purttorilor de sarcin.

II.

Metodica experimental
a) Dispozitivul experimental
Instalaia, vizualizat n fig. 5, const din dou suduri una (A)
introdus ntr-un vas cu ap, alta (B) meninut n amestec de ghea
cu ap (TB = 00C). Temperatura apei TA se msoar cu un
termometru. Apa se nclzete cu ajutorul unui reou. n timpul
nclzirii apei, diferena dintre temperaturile celor dou suduri
variaz, astfel c n circuit apare o tensiune termoelectromotoare
variabil care se citete direct cu ajutorul unui multimetru digital
b) Modul de lucru
Se etaloneaz termocuplul, adic se determina tensiunea

Figura 5

electromotoare n funcie de diferena de temperatur a celor dou

suduri, TA-TB. Pentru aceasta se efectueaz urmtoarele operaii:

1. Se pune ghea n vasul Dewar i se introduce n vas sudura B.
2. Sudura A se introduce n vasul cu ap rece de pe reou.
3. Se citete temperatura iniial a apei i tensiunea electromotoare in mV.

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

4. Se conecteaz reoul la reea: se noteaz in tabelul 1 temperaturile apei, din 5 n 5 grade
Celsius pn la fierbere i tensiunile electromotoare corespunztoare acestor temperaturi.

III. Prelucrarea datelor experimentale

1. Cu datele din tabel se traseaz pe hrtie milimetrica graficul corespunztor dependentei E =
f(TA).
2. Se traseaz o dreapt cu un liniar transparent astfel nct sa aproximeze cat mai bine datele
experimentale, si se aleg doua puncte de pe dreapta (nu din tabel) cat mai ndeprtate dar in
domeniul de definiie al graficului.
3. Se determina coeficientul Seebeck care corespunde pantei graficului calculata cu ajutorul
celor dou puncte alese anterior:
=

E 2 E1
TA 2 TA1

Tabel 1

TA [0C]
E [mV]

Laborator de Fizica

STUDIUL UNDELOR STATIONARE

TRANSVERSALE IN CORZILE VIBRANTE

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

I.

Considerente teoretice
Undele transversale, ca form de oscilaie a particulelor mediului perpendiculare pe direcia de

propagare, sunt posibile numai in mediile solide elastice. n cazul unor medii unidimensionale sub
forma de corzi (fire elastice cu seciune constant) ecuaia diferenial ce descrie propagarea undelor
transversale este:

2 T 2
= 2 ,
t 2
x

(1)

unde:
v=

T
,

(2)

reprezint viteza frontului de und, excitat in coarda supus unei tensiuni T si avnd o densitate liniar
=

m
. Soluia general a acestei ecuaii este de forma:
l

x
x
( x , t ) = f1 t + f 2 t + ,
v
v

(3)

unde, s-a inut cont de faptul ca in coard pot s apar att unde progresive ct i unde regresive.
Aceast presupunere este important in cazul mediilor finite cum este i coarda vibrant fix la capete.
Considernd ca oscilaiile sunt armonice, funciile de und care descriu propagarea undei progresive i
a undei regresive sunt:

x
= a sin t = a sin(t kx )

= a sin t + x + = a sin(t + kx + )

(4)

Interferena acestor unde va da natere, in coard, unor unde numite unde staionare descrise de
ecuaia:

= p + r = 2a cos kx + sin t + = 2a sin(kx ) cos(t )

2
2

(5)

Aceasta ecuaie reprezint ecuaia undelor staionare sau a modurilor de vibraie intr-o coard.
Conform acestei ecuaii fiecare punct al mediului executa o oscilaie de amplitudine constanta in timp,
dar fiind distribuita in spaiu, dup relaia A (x ) = sin(kx ) .
Valorile minime ale amplitudinii se obin in anumite puncte numite noduri, care satisfac
condiia A=0, adic kx = n de unde se obin:

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

x=n

=
= n = 2n
unde n=0, 1, 2, 3,
k 2
2
4

Valorile de amplitudine maxim, numite ventre, satisfac condiia

(6)

A = 2a , adic

kx = (2n + 1) :
2

x = (2n + 1)

= (2n + 1) unde n=0, 1, 2, 3,

2k
4

(7)

Energia undelor staionare rmne localizat, neputndu-se transmite, teoretic, prin noduri. La
capete, deoarece coarda este fix, vor exista noduri, iar lungimea corzii si lungimea de unda vor fi
legate prin relaia de discretizare (cuantificare) a lui Taylor:
l=n

unde n = 0, 1, 2, 3,
2

(8)

innd cont si de viteza undelor transmise prin coard, rezult ca undele staionare, sau
modurile de vibraie ale corzii, pot avea numai anumite frecvene, cuantificate prin relaia:

n =

v
n T
=
= n 1
n 2l

unde n=1, 2, 3,

(9)

Pentru n = 1 se obine frecvena fundamental, 1, creia i corespunde modul fundamental de

vibraie (armonica fundamental) iar pentru celelalte valori ale lui n se obin armonicele superioare.
Valorile frecvenelor pentru care coarda vibreaz in regim staionar alctuiesc spectrul discret ca valori
proprii de vibraie, sau rezonane, ale corzii.

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

II.

Metodica experimental
a) Dispozitivul experimental
Dispozitivul experimental prezentat
in figura este format dintr-un suport de
lemn (1) pe care este ntins un fir de
srma dintr-un material nemagnetic (2)
avnd un capt fixat (dreapta), iar celalalt
trecut peste un scripete fix (3). De acest
capt se atrna diferite corpuri cu masa
diferita, (4), pentru a se tensiona (ntinde)
r v
in mod diferit coarda T = G :

Prin fir se trece un curent de

audiofrecvena provenit de la un generator care permite reglarea frecvenei si nivelului curentului. In
urma interaciunii (F = B I l ) dintre curentul ce trece prin fir si cmpul magnetic constant produs de
magnetul permanent (5) se realizeaz excitarea corzii. nainte de a fi introdus in coarda semnalul audio
este amplificat.
b) Modul de lucru
1. Se atrna un corp de greutate cunoscuta G = mg, la captul corzii, pentru a produce tensionarea
ei (T = G).
2. Se pune in stare de funcionare generatorul de semnal si amplificatorul de putere.
3. Se modific frecvena de excitare a corzii rotind butonul pentru selectarea frecvenei pn se
constat c in coard se introduce un regim evident de unde staionare.
4. Se citesc frecvenele corespunztoare modului fundamental precum i cele corespunztoare
primelor 4 armonice superioare.
5. Se repeta aceleai msurtori i pentru alte greuti plasate la captul corzii (pentru alte tensiuni
din coard)
6. Se consider;

= 1,25 0,01 g/m

= 0,45 mm
l =1 m

Laborator De Fizica Catedra De Fizica Universitatea Tehnica Din Cluj-Napoca

III.

Prelucrarea datelor experimentale

a) Determinarea mrimilor fizice

1. Se calculeaz viteza de propagare a undelor transversale prin coarda folosind relaia (2).
2. Se calculeaz frecvena undelor transversale induse n coarda cu ajutorul relaiei (9) pentru
modul fundamental de vibraie si pentru primele patru armonice superioare (n=1, 2, 3, 4, 5). Se
compar datele obinute, cu cele citite pe generatorul de frecvene.
3. Se calculeaz lungimile de unde n , ale undelor de frecvente n , ale modurilor de vibraie
rezonante in coard folosind relaia (8), i se compar cu valorile ce pot fi aflate direct prin
msurarea distanei dintre 2 noduri succesive si innd cont ca acestea reprezint

.
2

b) Completarea tabelului

Datele i rezultatele se trec in tabelul de mai jos:

Tabelul 1

T=mg

[kg]

[N]

[m/s]

v=

n
[Hz]

n
[m]

calc

calc

exp

exp

calc

calc

exp

exp