mi-ai srit n fa. M pndise-n ncordare mai demult. Colii albi mi i-a nfipt n fa, m-a mucat leoaica, azi, de fa. i deodata-n jurul meu, natura se fcu un cerc, de-a-dura, cnd mai larg, cnd mai aproape, ca o strngere de ape. i privirea-n sus ini, curcubeu tiat n dou, i auzul o-ntlni tocmai lng ciocrlii. Mi-am dus mna la sprncean, la tmpl i la brbie, dar mna nu le mai tie. i alunec-n netire pe-un deert n strlucire, peste care trece-alene o leoaic armie cu micrile viclene, nc-o vreme, i-nc-o vreme...
n dulcele stil clasic
de Nichita Stanescu
Dintr-un bolovan coboar
pasul tu de domnioar. Dintr-o frunz verde, pal pasul tu de domnioar. Dintr-o nserare-n sear pasul tu de domnioar. Dintr-o pasre amar pasul tu de domnioar. O secund, o secund eu l-am fost zrit n und. El avea rocat fund. Inima ncet mi-afund. Mai rmi cu mersul tu parc pe timpanul meu blestemat i semizeu cci mi este foarte ru. Stau ntins i lung i zic, Domnioar, mai nimic pe sub soarele pitic aurit i mozaic. Pasul trece eu rmn.