Hepatita virala B

Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul

hepatitic B. Aceasta infectie poate determina formarea de tesut
cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, ciroza hepatica, cancer
hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul.
Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide
infectate ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau
secretiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe cale
percutana (prin transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea
seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande la
stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala
(contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si
perinatala (de la mama infectata la nou-nascut).
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Simptome
3. Diagnostic
4. Evolutie
5. Tratament
6. Mod de transmitere
7. Profilaxie
Simptome
Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ:
- icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a
ochilor si/sau colorarea in maro sau portocaliu a urinii)
-decolorarea scaunului (fecalelor)
- oboseala inexplicabila, care persista saptamani sau luni de
zile
- simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar
fi febra, inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si
varsaturi
- dureri abdominale.
Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6
luni dupa expunerea la virus. Aproximativ 30% din bolnavi
sunt complet asimptomatici.
Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu
particularitatea ca, oboseala este mai severa, si pot aparea
confuzia sau dezorientarea.

Diagnostic
Sus
Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va
face o examinare fizica completa si o serie de analize
sangvine pentru a verifica starea functiei hepatice. Hepatita
B este confirmata de analizele sangvine, care depisteaza
prezenta virusului hepatitic B. Atunci cand hepatita este
cronica, se practica biopsia hepatica, care arata severitatea
bolii.
Evolutie
In cele mai multe cazuri (pana la 95%), hepatita virala B
acuta este o infectie limitata. Bolnavii se vindeca in cateva
luni, dezvoltand imunitate care va dura toata viata (ceea ce
inseamna ca nu se vor mai imbolnavi niciodata). Analizele
sangvine prezinta dovezile imunitatii si nici un semn de
infectie activa.
In timp ce majoritatea se vindeca complet, un procent mic
dintre bolnavii cu hepatita virala B acuta nu se vindeca si
devin purtatori ai virusului hepatitic B. Acesti purtatori pot
transmite boala chiar si atunci cand sunt asimptomatici. Unii
dintre purtatori vor dezvolta hepatita virala B cronica.
Hepatita cronica este o infectie cu evolutie indelungata, care
poate conduce la ciroza hepatica. Ciroza hepatica determina
dezvoltarea tesutului cicatriceal hepatic si insuficienta
functiilor acestuia, putand conduce la deces.
Hepatita cronica B se poate vindeca?
Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatita acuta B sunt
limitate, vindecandu-se in aproximativ 6 luni, un procent mic
transformandu-se in hepatita cronica B. Din nefericire,
hepatita cronica B se vindeca doar in foarte putine cazuri.
De retinut!
Purtatorii nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe,
tesuturi sau sperma, pentru a nu transmite boala. Acestia ar
trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul, dentistul si
partenerul sexual despre suferinta lor.

Tratament
In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea
la infectie, persoanei in cauza i se va face vaccinul
antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun
sa lupte impotriva infectiei.
In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda
repausul la pat pentru a grabi vindecarea. Unii medici
recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor sa
manance cat mai mult in ciuda senzatiei de greata.
Sunt interzise consumul de bauturi alcoolice sau
administrarea de acetaminofen (paracetamol), deoarece pot
afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt
medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice,
trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre
acestea pot agrava afectarea hepatica.
In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista
mai mult de 6 luni, fiind inca activa (ceea ce se numeste
hepatita cronica activa B), medicul poate recomanda un
tratament mult mai agresiv. In cazul in care este hepatica
cronica inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia
fara un tratament adjuvant.
Optiuni de medicamente
Pacientii cu hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a
urmatoarelor medicamente:
- pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al
sistemului imun care se administreaza injectabil, timp de un
an; interferonul are numeroase efecte adverse incluzand
indispozitia, depresia, inapetenta si leucopenia (scaderea
numarului de celule albe sau leucocite in sange)
- lamivudina: acest medicament, adesea folosit in
combinatie cu interferonul, se administreaza oral intr-o
singura doza pe zi; in general, este bine tolerat, dar in rare
cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii hepatice; si
acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai
sever, este anemia
- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou,
folosit in tratamentul hepatitei cronice B; este eficient la

pacientii la care lamivudina a fost ineficienta. In doze mari,

poate determina afectare renala.
Mod de transmitere
Caile de transmitere ale virusului hepatitic B sunt:
- percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin
utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre
sangerande (la stomatolog) etc.
- sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana
purtatoare a AgHBs
- perinatala: de la mama infectata la nou-nascut.
Mamele pot transmite infectia copilului?
Din nefericire, mamele pot transmite infectia fatului in
momentul nasterii. Nu se cunoaste in totalitate modul de
transmitere al virusului hepatitic B la nou-nascut: pana acum
exista dovezi ca majoritatea infectarilor perinatale s-au
produs in momentul nasterii, dar exista si unele dovezi care
sustin ca s-ar putea transmite si in timpul sarcinii (fara a se
cunoaste suficient acest mod de transmitere).
Multi dintre copiii infectati cu virus hepatic B vor avea
afectare hepatica pe termen lung. In prezent, toti nounascutii suntvaccinati antihepatitic B la nastere si apoi in
timpul primului an de viata, majoritatea necontactand
virusul. Din pacate, acest lucru este greu de realizat in tarile
subdezvoltate.
Infectia se poate transmite prin transfuzii?
Aceste situatii sunt rare in momentul de fata, pentru ca
sangele donat este testat si in cazul in care provine de la o
persoana infectata, nu este folosit. Din pacate, nu putem
spune acest lucru despre trecut, si anume inainte de 1992,
cand transfuzia era o cale frecventa de infectare. De aceea
in prezent inca se mai depisteaza persoane purtatoare ale
unui virus hepatitic (B sau C), care afirma transfuzii de sange
in antecedente si la care se suspecteaza transfuzia ca fiind
modalitatea de infectare.

Profilaxie

Vom prezenta in continuare cateva precautii pentru a evita

infectia cu virusul hepatitic B sau transmiterea acesteia:
- vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat
- folositi prezervativul la fiecare contact sexual
- purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii
umane, cum ar fi bandaje, tampoane sau rufarie
- bandajati-va toate ranile deschise
- nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de
epilat, cerceii, forfecutele de manichiura, pedichiura
- nu mestecati bolul alimentar in locul copilului
- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata
- asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing
sau tatuare sunt sterilizate adecvat
- curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte
inalbitor si 10 parti apa.
Indicatiile vaccinarii
Vaccinarea antihepatitica B se recomanda a fi efectuata la
urmatoarele categorii de persoane:
- la toti nou-nascutii
- la persoanele expuse la sange infectat sau lichide umane
infectate
- la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B
- la persoanele care folosesc droguri intravenoase
recreationale
- la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii
- la personalul medical care poate veni in contact cu virusul
hepatic B
- la personalul centrelor sau institutiilor care se ocupa de
copii sau prizonieri.