Michel Kaplan BIZANT ‘Traducere din limba francezi Ton Doru BRANA NEMIRATeritoriul bizantin este eminamente variabil. El cunoaste eatinderea sa maxima sub Iustinian (527-565), cdnd se intinde lin sudul Spaniei pana la Eufrat, de ambele parti ale Mediteranci, "1 este, dimpotrivs, redus la Constantinopol si o parte din Pelo- pones in ajunul cuceririi capitalei de catre otomani la 1453. intre vweste doua extreme, Asia Micd aleatuieste nucleul Imperiului incepind din secolul al VITea, cand slavii au inundat Balcanii, niclasind liberi deci o fasie de coasta, de la Capul Malea din sudul Pcloponesului pana la Constantinopol, si arabii, care au cucerit Siria, Palestina si Egiptul, lanseaza atacul impotriva Africii de Nord, pina la pierderea acestui nucleu in fata turcilor, amorsata deja de batalia de la Mantzikert in 1071. Intre timp, Imperiul recu- cerise mai toata Peninsula Balcanic’; de atunci, acolo se giseste ce mai rimine din forgele sale active. $a adaugim ca, pina la mijlo- cul secolului al XFlea, Imperiul este o putere maritima major chiar daca aceasta talasocratie e contestati, Mediterana Oriental si Marea Neagri fac parte integranta din teritoriul bizantin, Aceasta din urma rimane chiar in mod incontestabil bizantina pana la 1204 si cucerirea Constantinopolului de citre cruciati, in orice caz, nodul Imperiului il constituie exact stramtorile care, prin Propontida (Marea Marmara), permit si se treaci din Marea Neagra in Medi- terana: Bosforul la nord si Dardanelele la sud. Cu siguranta, Constantin nu a ales la intimplare situarea noii sale capitale la gura Bosforului.66 MICHEL KAPLAN Din punct de vedere geografic, acest teritoriu se caracterizeaz prin vigoarea reliefului, atat in Balcani, cit si in Asia Mica. in vestul Peninsulei Balcanice domina Alpii Dinarici, apoi Muntit Pindului, care inainteaza pina in sudul Peloponesului; in partea risiriteana, se inalya Carpatii, care se termina cu lantul Baleanilor si cu Mungii Rodopi. Aceste lanquri muntoase se prelungese in Asia Mica prin Muntii Pontici, care marginesc Marea Neagra la sud, pana in Caucaz, unde ajung si Muntii ‘Taurus: acestia, orien- tati vest-est de-a lungul Mediteranei Orientale pana in Campia Ciliciei, se curbeaza apoi spre nord-est pentru a se uni cu Muntii Caucaz. Cu exceptia cmpiilor Padului, a Dunirii de Jos sia Cili- ciei, precum sia Egiptului, cind Imperiul deine controlul asupra lor, sesurile sunt restranse, limitate la cimpiile de coasta, la cele care se intind de-a lungul réurilor sau la céteva depresiuni inte- rioare; muntii bareaza aproape tot timpul orizontul. Accasta structuri complex’ a reliefului are totusi o compensatie in jurul Miri Egee, care pitrunde adanc in uscat si care e presirata cu ‘umeroase insule, ceea ce intareste caracterul maritim al Impe- riuluis la fel stau lucrurile cu Marea Adriatics, intre Baleani si ta- lia. in schimb, central Asiei Mici, c’nd nu este acoperit de munti inalti, cu exceptia unor fosti vulcani, ca Muntele Argeus din apro- pietea Cezareei din Capadocia, constituie o serie de podisuriinalte, deloc ospitaliere, Clima este de asemenea plina de contraste. Zonele de coasta si toate regiunile din Grecia si din Italia beneficiaz’ de clima medi- teraneeana, in plus suficient de umeda pe coastele expuse la vest Dar aceasta clima se degradeaza foarte repede de cum ne de- Partim de coaste sau ne indreptim spre nord. Nord-estul Bal- canilor are o clima net continentala, cu furtuni vara gi ierni aspre; varmurile Marii Negre sunt ricoroase si umede. Centrul Asiei Mici este extrem de cilduros gi uscat vara, dar blocat de 2apezi incre patru si sase luni pe an. Capitala, Constantinopol, daca este protejatit de cildurile estivale excesive, nu este ferita de rigorile hibernale: cronicarii au pastrat amintirea unei ierni din secolul We antul — Teritorinl 67 11 Xelea cfnd gerul a inceput in ziua de Criciun si a durat o suta slouaizeci de zile. ae Pe scurt, prin relieful si clima sa, Imperiul Bizantin este un {inut aspru. iMPARATEASA CETATILOR Dacd Roma a pornit de la un oras pentru a deveni un imperiu, istoria Imperiului Bizantin se identifica mai mult eu cea a capitalei sale: ea incepe cu intemeierea acesteia de citre Con- stantin si sfargeste prin cucerirea ei de catre Mehmed Il (¢f, Paleo- logii, cap. 1). iNTEMEIEREA, | Yonstantin a vrut si inzestreze Imperiul Roman, pe care tocmai il reunificase, cu o nowa capitala situata strategic astfel incit si poatd apara mai usor hotarele vulnerabile de la Dunare si de la tufrat. El i-a ales de asemenea cu minutiozitate amplasamen- tul, celal Byzantionului, colonie greceasca intemeiata de Megara, lo capital unei peninsule usor de aparat contra invadatorilor venigi pe useat, mrginita la nord de un brat de mare bine adaposit, Cor- nul de Aur, la sud, de Propontida, inchisa de doua stramtori lesne cle aparat, iar la est de gura Bosforului, acolo unde se domoleste pputernicul curent care il alimenteaza din Marea Neagr’. Inst, cu «xceptia promontoriului propriu-zis, coasta Propontidei si mai cu seama cea a Cornului de Aur sunt ferite de vantul dominant din. nord-est si deci propice stabilirii de porturi naturale sau artificiale. intemeictorul doreste, bineingeles, si creeze o geamini a Romei. Relieful abrupt care margineste Cornul de Aur, dar care coboara in chip mult mai lin spre Propontida, ingiduie si se gseascd cele sapte coline; orayul este imparyt de la bun inceput in paisprezece regiuni urbane, chiar daci pentru asta trebuie sa se depiseasca limitele zidurilor gi si se traverseze Cornul de Aur. Hipodromul exist deja: va fi suficient si fie marit pentru a i se da proportiile68 MICHEL KAPLAN pe care le avea Circus Maximus. Constantin edifica un for unde pune si se ridice 0 coloana in varful careia si fie plasata o statuie a intemeietorului, ,Coloana arsi*. Spre acest for se deschide o constructie ce adiposteste Senatul; printr-o serie de avantaje, indeosebi generoase dotari funciare, Constantin atrage 0 parte a senatorilor romani. Chiar daca imparatul a autorizat crestinismul sia adoptat fara indoiala noua religie, el nu pregeta si-si inzestreze noua fundatie cu temple splendide si cu o bogata opera statuari. fn sfarsit, pentru a atrage populatia, el instituie in oras un sistem anual de aprovizionare gratuita. Succesorii sii fi continua opera: artera principala, Mese (strada ade mijloc*, cici se afla intr-adevar in mijlocul orasului), care se imparte in doua la Philadelphion, ramificatia de nord ducand la Poarta Adrianopolului, iar ramificatia de sud la Poarta de Aur, cea care duce spre Roma si pe unde se desfasoara intrarile solemne ale impiragilor, vede inalyandu-se noi foruri, si anume cel al lui Teodosie gi cel al lui Arcadius. Curand, incinta iniyiala, care cuprindea 750 de hectare, se dovedeste insuficient si, la inceputul secolului al V-lea, Teodosie II dubleaza suprafata construind un nou zid. De asta data, dimensiunea este indestulatoare: spatiul nu va fi construit pe de-a-ntregul, mai ales intre cele doua ziduri, lasind si subziste numeroase gridini, si chiar cimpuri in plin oras. DEZVOLTAREA URBANA Care sunt principalii poli ai acestei dezvoltiri urbane? Mai inti, zona cuprinzind antica acropola (astizi Palatul Topkapi) pana la forul lui Constantin: orientarea sa este in primul rand politica, cu Palatul Imperial si Hipodromul, si religioasa, bise- ricile inlocuind templele, intai Sfanta Irina, apoi noua catedrala, Sfanta Sofia, care, reconstruita de Iustinian, isi impune cupola. Cresterea este dictata apoi de economia de productie si de schimb. fn Cornul de Aur, porturile originare, Neorion si Prosphorion, au in spatele lor o piata comercial’ marginita de porticuri cu privalii, Strategion (zona girii Sirkeci); de la aceasta, o strada de asemenea marginita de porticuti si pravalii ducea pind la marea Bicangud ~ Teritorial “ piatd, vizibila inca si astizi, Augusteon, inconjurata de Sfinta Sofia, Palatul Imperial, baile Zeuxippos si Hipodrom, de unde pornea Mese, care se deschidea cu un monument, Million, de la care se socoteau distantele (in mile). La Propontida existau alte trei porturi: portul julian, numit mai tarziu sofian, portul Kontoska- lion si portul teodosian. in general, activitatile economice si cladi- rile care le adapostesc, in special pietele de grine, de peste si de animale, sau dezvoltat urcind din porturi spre Mese, marea artera comerciala (astizi Divan You, Yenigeriler Cadesi si Ordu Cadesi, pe unde trece tramvaiul) cu forurile sale. La jumatatea drumului dintre forul lui Constantin gi cel al lui Teodosie, un tetrapil marca intersectia cu o strada nord-sud marginiti de porticuri comerciale. ent SQ Riermmee Planul Constantinopolului7 MicHet Kaptan Aceste activitagi productive se regisesc in numele cartierelor: Ta nord de Sfanta Irina, cel al lucritorilor in bronz sau al caldira- rilor (Chalkoprateia); in apropiere de Sfanta Sofia, cel al fabri- cantilor de lumaniiri sau al cerularilor (Keropoleia) la sud de Mese, {intre cele doua foruri si in vecinatatea unuia dintre marile antre- pozite de grane, cel al brutarilor (Artopoleia). Intre aceste cartiere foarte populate, spatiile libere au fost concesionate unor ari tocrati care au construit palate si au dat numele lor cartierului, precum Eugeniou, din apropiere de Neorion, sau Narses, intre Perama si forul lui Teodosie. Axele dezvoltarii urbane sau modificat in cursul veacurilor, mai ales cu incepere din secolul al XIlea, Centrul politic se deplaseaza spre cartierul Blacherne, situat in colyul nord-vestic al zidurilor, devenit mai intdi celebru prin principalul sanctuar al Sfintei Fecioare. Acolo se instaleaz dinastia Comnenilor, an- trendnd pe urmele ei o parte a familiilor aristocratice; Palatul Blacherne (cartierul Balat, al carui nume vine de la ,palat*) devine sediul guveraului, in timp ce imensul Mare Palat este abandonat, in schimb, dinastia renoveaza cartierul acropolei antice: orfelina- tul, indeosebi, devine o adevarata cetate, cu o scoala, 0 biserict mare, o casi pentru oaspeti si pelerini si un mare azil de bitrani, toate deservite de mai multe comunitii de clerici si de monabi Extraordinarul avint economic pe care il cunoaste capitala atrage dupa sine o dezvoltare a cartierelor portuare pe o parte a firmu: Jui Propontidei si de-a lungul intregului Corn de Aur, ajungind si treaca pana dincolo de ziduri, Negustorilor italieni li se atribuie adevarate cartiere la intrarea in Cornul de Aur: cel mai important este cel al venetienilor, in Perama (cartierul Riistem Pasha); ceva mai la est, se afla cartierul pisanilor si cel al genovezilor. Jefuirea orasului de citre cruciati provoaca distrugeri de pe urma cirora Constantinopolul au se va reface; nu mai rimin activi decit cei trei poli de urbanizare din vremea Comnenilor §i manistirile pe care aristocratia mai este inca in masura si le restaureze dupa recucerirea capitalei de citre Mihail VIII Paleo- Jogul in 1261. Cand Mehmed IT cucereste capitala lui Constantin, Nocantul ~ Teritoriul n sl carui continuator se doreste, peisajul predominant este cel al ruinelor, cu atit mai mult cu cit -a mentinut traditia dea folosi clidirile abandonate drept cariere pentru construirea altora, nois otomanii nu vor proceda in mod diferit; aga se explict de ce sin- gurele, sau aproape singurele, constructii rimase din Constant nopolul bizantin sunt aceleadintre biserici care au fost transformate in moschei, precum si zidurile terestre si apeductul principal, pe care otomanii le-au folosit si deci le-au intretinut. PALATUL IMPERIAL Cu toate acestea, marturiile tuturor calatorilor care au vizitat capitala bizantin’ sunt de acord cu privire la splendoarea incom- parabila a oragului. Ei ezita si se pronunte asupra a ceea ce merit cea mai mare admiratie: Palavul, atunci cand erau autorizati, sau constringi, daca erau prizonieri, sa patrunda in el, Hipodromul, ori nenumiratele biserici. Palatul s-a extins in mod constant din epoca lui Iustinian, in secolul al VHea, pand la sfarsitul dinastiei macedonene, in secolul al XF-lea. Cladirile erau foarte complexe sine sunt insuficient cunoscute, cici arheologia e dificila in aceasta von in intregime construitas principalele texte ce nicl deseriu au fost redactate de autori care, precum Constantin Porfirogenetul, care a scris cartea Despre ceremonii la mijlocul secolului al X-lea, cunosc indeaproape subiectul si nu dau intotdeauna indicatii ‘indestulatoare. Reconstituirile raman deci in buna parte conjec- turale, Principiul general de organizare este totus asigurat: eu cat se merge de la est spre vest, cu atat se ajunge mai aproape de cladirile rezervate imparatului si apropiatilor sai. Palatul se deschide spre piaa Augusteon printr-un ansam- blu care isi datoreazd numele imensei porti de bronz, Chalke. Acolo isi aveau sediul garda ~ contingentele scholai si exkoubi- toi -, care rispundea si de inchisori. in apropiere, dar de cealalta parte a uneia dintre numeroasele gradini ce ritmau ansamblul, Magnaura era 0 mare bazilica, a cirei absida centrala adapostea tronul imperial destinat primirii oaspeilor str&ini. Ambasa- dorul regelui lombard Béranger in 949-950, apoi al imparatuluin MicHet Kaptan german Otto I in 962, episcopul Liutprand de Cremona, nea lasat o descriere impresionanti: {in fata jilyului imparatului era un arbore din bronz aurit, pe ramurile caruia se aflau diferite sofuri de pisiri, de asemenea bronz aurit, i fiecare pasire, dup’ cum ji era soiul, scotea un cintec diferit. Cat despre tronul impiratului, acesta era ffurit cu © asemenea maiestrie, incit parea cind modest, cind iesit din comun si sublim, de la prima privire. Lei de o marime urias, din lemn ori din bronz, nu stiu, in orice caz cu totul acoperiti de aur, pareau si faci de garda; lovind podeaua cu cozile lor, rigeau sin gurile lor deschise, vedeai cum li se misca limbile, Am fost introdus in aceasta sala, purtat pe umeri de doi eunuci, pind ina- intea imparatului. $i cind am ajuns acolo, leii au scos rigete si pasarile au inceput si cinte, fiecare dupa cum fi era soiul... Meam prosternat de 3 ori in faya suveranului, apoi am ridicat capul si am vazut pe impirat, care mai inainte mi se paruse de o inal- time potrivits, sezind deasupra, la oarece distant de podea iat putin dupa aceea Lam vazut aseziindu-se, purtind alte vesminte, Ja nivelul tavanului silii. Nu am putut si pricep cum se intim- plase aceasta, doar daca nu va fi fost purtat, poate, de-un aragalio, acea masinarie ce se foloseste la ridicatul bustenilor. Mai la vest se situeaza acea parte a Palatului care serveste gu- vernarii Imperiului, Palatul Daphne. De pilds, Triklinos-ul (ala de receptic) celor 19 paturi este folosita, deopotriva, pentru sedin- tele solemne, numite silentia, in cursul c&rora imparatul igi face cunoscute deciziile prin intermediul demnitarilor s&i, si pentru ospetele oficiale. ,Paturile sunt, de fapt, mese de dowasprezece tacdmuri, la care convivii maninca culcati, de unde numele; in fundul sali, o absidd suprainalyata contine un pat“ rotund, rezer- vat impiratului gi invitatilor sii de onoare; sala principala, cu bolti in leagin, contine celelalte optsprezece paturi. O serie de ospete au loc aici, mai cu seama de la Criciun pina la Boboteaza; imparatul primeste la masa sa doisprezece oaspeti de vazi, Bigantul ~ Teritorinl B intr-o simbolica hristici usor de deslusit; celelalte mese pot asadar si primeasci 216 invitagi. O perdea (velum) separa cele doua partis imparatul putea astfel si fie vizibil sau ascuns, in funcrie de fazele ceremonialului, Hipodromul acoperit al Palatului nu era destinat cu adevarat curselor, ci tribunalului imperial; membrii cei mai importanti ai acestuia, care fac dreptatea in ultima instanya in numele impiratului, poartattlul de ,judecitori ai Hipodromuluit si ai velumeului®, datorita perdelei care fi ascundea pe judecatori inainte de inceputul audierii Vedere cavaliera a Palatului sia imprejurimilor sale Continuand spre est, apropiayii imparatului patrundeau in Palatul Sacru, cel in care locuia suveranul. Acolo se afla sala emblematici a receptiilor imperiale, Triklinos-ul din aur (Chry- sotriklinos), cea unde doreau si fie admisi ci ce se credeau cu ade- warat importanti. Aceasti sald, ce dateazi din epoca lui Tustin I Gecolul al Vi-lea), a fost restaurata de Constantin VIL, care a in- zestrat-o cu usi din argint. Este un octogon acoperit de o cupolit cu 16 ferestre; cele 8 arce dau spre 8 abside; cea de est e o conc’, celelalte sunt nise semicirculare. Conca este inchisi de o perdea din matase purpurie brodata cu aur, care se deschide pentru a lisa7 Michey KAPLAN si apard simultan imparatul, pe tronul stu de aur, si Hristosul al cirui mozaic impodobeste absida; podeaua este un mozaic din marmuri gri si porfir, inconjurat de o bordura din argint. Din- colo de conca se ajunge la apartamentele imperiale, printre care Porphyra, sala pardosit’ in purpuriu unde nase imparitesele domnitoare si care le confer mostenitorilor legitimi, niscuti in Porphyra, calificativul de porfirogeneti. incetul cu incetul, Palatul s-a extins pe pantele Acropolei, amenajate in terase cu gradini, in directia marii si a Palatulu; Boukoleon, care ii primea pe tmparati cind soseau pe cale mari- tima. Ca un memento al raporturilor privilegiate dintre Dum- nezeu si imparat, care este locotenentul siu pe pimint, Palatul avea multe biserici, peste zece, dintre care cele dou principale erau Theotokos a Farului, ce adapostea relicve ale lui Hristos, si Noua Biserica, Nea, construiti de Vasile I, simbol al noii dinasti, cea a Macedonenilor, pe care tocmai o intemeiase. HIPODROMUL imparatul nu trebuie si piriseasca Palatul pentru a ajunge la Hipodrom: loja care fi este rezervata acolo, Kathisma, comunica direct cu Palatul Daphne; cladit pe trei etaje, cu un apartament imperial pentru imbracarea vesmintelor de ceremonie si o sala de mese, acesta se deschide spre Hipodrom printr-o tribund situata la etajul al treilea, unde imparatul se infitiseaza poporului incon- jurat de principalii senatori. Loc privilegiat al curselor (cf. Hipo- dromul, cap. IX), Hipodromul este un spatiu eminamente Politic, locul de intalnire dintre imparat si popor (cf. imparavul, cap. II). Creat de Septimius Severus la sfirgitul secolului al ILlea, Hipodromul a fost in mod considerabil marit de lustinian, care voia si fact din el egalul Tui Circus Maximus din Roma. Cu lungime totali de 450 de metri si o lagime de circa 120 de metri, intrarea sa de la est este larg deschisi catre oras. Deasupra lojilor unde stau vizitiii se inalta un turn, in varful cdruia se arboreaza un steag pentru a anunfa viitoare curse sau orice alta convocare 4 poporului la Hipodrom. Alungirea Hipodromului spre vest a thcantal ~ Teritorinl 75 secesitat edificarea unui gigantic masiv de zidarie semicircular pentru a compensa panta natural, Sphendone. Amplasamentul | ipodromului, cu obeliscurile aflate in incinta sa, este ined vizibil (s! Budrun), la fel ca gi Sphendone (Nakilgent Sokak). Gradenele, initial din lema, au fost construite din piatra ina- vntea secolului al X-lea; capacitatea edificiului este estimatd a fi lust pe atunci la vreo 40 000 de spectatori. BISERICILE Una dintre caracteristicile esentiale ale peisajului urban erau . in interiorul orasului, cisternele erau subterane; pe amplasa- mentul bazilicii distruse in 532, in timpul riscoalei Nika, si aflata aproape de Sfanta Sofia, Iustinian a pus si se realizeze o cisterna78 MicHet, Kaptan de 140 de metti pe 70, ale carei boli, de 8 metri inalyime, erau sus- sinute de 356 de coloane (Yerebatan Saray’), conginand 88 000 m'; apa se scotea prin deschizaturi din acoperis. Cisterna Philoxenos, din imediata apropiere, continea 54 000 m, la 224 de coloane. STRAZILE Ca orice oras roman, Constantinopolul era strabatut de steizi dispuse in caroiaj, in principiu pe directiile est-vest si nord-sud. Topografia oragului nu a permis si se respecte in totalitate aceasti schema, Artera est-vest principal, Mese, se ramifica la Philadel- phion, la vreo cateva sute de metri dupa forul lui Teodosie. O parte dintre strizile perpendiculare pe aceasti axi trebuia si escaladeze formele de relief care mirginesc Cornul de Aur si si coboare apoi sub forma de trepte. Principalele artere erau marginite de porticuri. Cea mai spectaculoasa era Mese, care ducea din for in for (forul lui Con- stantin, forul lui Teodosie, Forum Bovis, forul lui Arcadiu). Pana Ja Philadelphion, ea etala o latime de vreo 25 de metri, 11 pentru circulayia centrala, evident pavati, si 7 pentru fiecare portic. Por- ticurile aveau gi ele o cale de circulatie mai inalt’, marginita de un parapet decorat cu sculpturi, Desi arheologia nu a furnizat sufici- ente informatii, coloanele porticurilor, inalte de 5-6 metri si cu un diametru de vreo 60 de centimetri, par a fi fost dispuse la inter- vale de circa 4 metri. Spayiul de sub porticuri era de asemenea pavat, dar in mod mai rudimentar decit calea Strada cu porticuri de circulatie principals. in fundul porticuri- lor se gaseau pravaliile (cf. Economia urbana, cap. IV). Celelalte strizi cu porticuri, ca porticu- rile lui Domninos, care ajungeau la tetrapilul de pe Mese, sau strada care Areul de trivonf din forul lui Teodosie urcain panti abrupta de la Strategion la Augusteon, erau cu sigu- ranti mai putin largi si mai putin ornamentate. PORTURILE intr-o prima faz, porturile de la Cornul de Aur si de la Pro- pontida erau golfulete inchise cu jetele si diguri. Cand s-au innamolit prea mult, -arenuntat la dragare, c&ci protectia locului ingaduia o simpli acostare. S-au construit atunci scari, aleatuite din jetele de lemn perpendiculare pe jrm, presirate cu debar- cadere la rndul lor perpendiculare pe acestea. in chip firesc, sci- rile (skalai) erau mult mai numeroase in Cornul de Aur, aproape pe de-arntregul astfel dotat pint la ziduri, si chiar dincolo de ele, in secolul al XIFlea. Aceste sciri apartineau in parte ageziminte- lor religioase din apropiere, carora le furnizau venituri substangiale.80 MicHet Kaptan Debarcarea marfurilor fnsi nu e indeajuns: ele trebuie admi- nistrate, depozitate si comercializate, Aceasta este treaba antre- pozitelor, numite emboloi ca si strazile cu porticuri, cunoscute gratie documentelor pistrate de negustorii italieni, att de bine implantati incepand din secolul al XIFlea si doritori de a li se concesiona exploatarea lor. De exemplu, chrysobulul din 1082 emis de Alexios I Comnenul le concesioneazi venetienilor embo- los-ul din Perama, care avea trei sciri: scara mare, scara Sfantul Nicolae (numele unei biserici din apropiere) si scara Hebraica (dupa numele portii din zidul maritim in apropierea cireia se afla). {n afara intreprinderilor care servesc la comert, si care sunt situate, pe de o parte, intre scara si zid, iar pe de alta, in spatele zidului, venetienii primesc toate casele cu etaj care margi strada ce duce de la poarta Hebraica la cea a lui Bigla (dupa nw. mele drongarului Pazei, seful politiei), ceea ce le ofera fara indo- iala posibilitayi de cazare, dar, in chip mai sigur, veniturile fiscale de pe urma acestor cladiri, inchiriate ca locuinte sau ca ateliere. La acestea se adaugi patru biserici: 0 Sfinta Irina (numita din Perama; in Constantinopol sunt multe biserici cu acelasi hram; observaria este valabila si pentru celelalte), Sfintul Nicolae, Sfin- tul Ioan si Sfantul Akyndinos. Nu este vorba citusi de putin de extrateritorialitate: concesiunile nu sunt politice sau jurisdictio- nale, ci pur economice (cf. Economia urbana, cap. IV). ZIDURILE in 413, Teodosie I incepe constructia unui nou zid, dublu, pe care il va consolida in 447, si care se intinde pe 7,7 kilometri de Ia Propontida la Cornul de Aur; zidul va fi modificat in urma incursiunilor avatilor, in special a asediului din 626, deoarece lisa in afara lui cel mai ilustru sanctuar al Sfintei Fecioare, Nasci- toarea de Dumnezeu (Theotokos), cel din Blacherne. Data apa- ritiel zidului maritim este mai putin bine documentata, dar nu tebuie si fie cu mult posterioar’ acest zid, simplu, se intinde pe © lungime de 5 kilometri in Cornul de Aur gi de 7 kilometri in Propontida, Daca zidul terestru este destul de bine pistrat, in Sectiune a zidului terestru 1. Nivelul exterior; 2. Contraescarpa ow wlut; 3. Sant cu dig sau diataphrismatas J, Zidescarpa crenelat; 5. Protichisma sate 11 doilea peribol; 6. A dow incinté, com- inital in 447 en cazemate si turmuletes 7. Antemeterez sau prina peribol; 8. Prima sncined construitd fn 413 cu turmarile mari sv scars 9, Nivel strait fnduner zid slar, cu canalizarea de apa potable diverse stari in functie de loc, zidul maritim a disparut in mare parte, chiar daca a fost absorbit de locuintele care sau agitat de el. Zidul terestru este o constructie complexa. Ele precedat de un sant gol (relieful nu ar fi permis si fie umplut cu apa) de 15-20 de metri Litime, adanc de 5-7 metri si presarat cu yarusi meniti sit lineasca inaintarea atacatorilor; pentru a evita astuparea sa, santul este mirginit de ziduri de escarpa si contraescarpa. in fata zidului exterior, inalt de 8 metri si gros de 2, se afl un taluz, sau peribol exterior, de 14 metri adancime, presirat cu 92 de turnulete pitrate, hexagonale sau in forma de semi- luna, de 10 metri inalyime, dispuse in cinci (ca pe fata zarului) cu tur- nurile zidului interior. Cele dowd viduri sunt separate de un taluz, sau peribol interior, de 12 metri. Un turn al zidului maritim8 MICHEL KAPLAN Zidul interior este dominat de o cale de patrulare, cu curtine, situata la 11 metri inalyime; el are o grosime de 5 metri si este previzut cu 96 de turnuri aflate la intervale ceva mai mari de 80 de metri, toate mai mult sau mai putin conservate, avand forme variabile, de la patrat la octogon, dar inalte de 15 pina la 23 de metri (cele mai inalte sunt in jurul porgilor), groase de 5 metri gi avansind cu 8 pina la 10 metri in peribol. Aceste turnuri aveau dous niveluri care puteau si-i adaposteascd pe aparatori, Este lesne de ingeles reputatia de invulnerabilitate a acestui zid si fap tul ci a trebuit sa se agtepte ca Mehmed II sa dispuna de arti: lerie pentru a putea fi strapuns; principala amenintare au rimas vreme indelungata cutremurele de pamint. Zidul maritim este mai simplu: doar 10 metri inaltime la Cornul de Aur, care este blocat cu un lany de care nimeni n-a reusit s& treacd, cu 110 turnuri gi 14 porti, necesare comertului; 12 pana la 15 metri inalfime la Propontida, cu 188 de turnuri, 8 porti si numeroase usite secrete. intretinerea principala este asigurati de impirat; intretinerea Curenta este asigurata de populatie, sub forma de corvezi locu- itorii din apropierea turnurilor au dreptul si le foloseasca in schimbul acestei intretineri. Apararea este, in teorie, asigurata de contingentele cele mai credincioase ale scholarioi si exkoubito- res; unitatile armatei centrale, stationate la periferie, participau si ele, la fel ca militiile demotilor si membrii factiunilor (deme- lor), adica ai cluburilor de suporteri de la Hipodrom, 900 de Albastri $i 1 500 de Verzi (cf. Hipodromul, cap. IX). Aceste forge ins nu inseamn& mult pentru 21 de kilometri: in cazul asedi- ilor, intreaga populatie vine sé dea o mani de ajutor pe mete- reze, cu sprijinul autoritailor religioase: la asedierea de citre avari, in 626, Heraclius se afla in Orient si patriarhul Sergios este cel ce apira zidurile, Aparatorii primesc ajutorul relicvei Adev’- ratei Cruci si al icoanelor infatisind-o pe Theotokos, care sunt plimbate pe curtine si, cand e cu puting, in fata zidurilor. Zece porti se deschid in zidul terestru, cdrora li se adauga 0 serie de usite secrete; imparatii acorda o foarte mare atentie aces- tor porti, care sunt intru citva fatada orasului, dup cum dovedesc besantul ~ Teritorinl 8 numeroase inscriptii ce lauda restaurarile efectuate. Cea mai importanta este Poarta de Aur, in partea de sud a zidului: ea serveste pentru intrarea oficiala a impirayilor in momentul urci- vii pe tron sau la intoarcerea din expeditiile militare. Construita in 413, ea este flancata de doua turnuri din marmura si precedata dle propilee; Teodosie II a dispus sii se aureasca batantii, de unde numele ei. Poarta este ornamentata cu un numar mare de statui sicu un grup de cinci elefanti insotiti de conducitorul lor, cei pe care Teodosie II isi va fi facut intrarea in oras. Ea este de asemenea adaptati la scopuri militare gratie unui sistem de patra sven sporit la sapte de catre otomani (,Castelul celor 7 turnuri, Yedi- kule kapi); este deci 0 adevarata fortareata. In afara acestui aspect defensiv, Poarta de Aur nu serveste decit pentru intririle imperiale. Prin urmare, ea este dublata, un pic mai la nord, de o poarti obisnuitd, care permite intrarea oamenilor de rind veniti pe via Egnatia, drmul Roma-Constantinopol care sfirgeste aici. SUBURBIILE Dincolo de ziduri, Constantinopolul era inconjurat de 0 zona de suburbii alcatuita in principal din domenii aristocratice, in parte consacrate horticulturii, si din mandstiri si sanctuare impe- riale sau private, Situat, dup’ cum o indic& numele stu, la sapte mile de Augusteon, pe via Egnatia si pe yarmul mari, dotat cu un port, cartierul Hebdomon (Bakirk6y), loc de adunare a trupelor imperiale din Tracia,juca un rol important in proclamarea nou- lui imparat de citre armata, precedind intrarea sa solemna pe Poarta de Aur. El poseda un palat imperial, precum si mai multe biserici si manastiris cea mai celebra era o biserici a Sfantului Ioan Botezitorul, care ar fi detinut de la sférsitul secolului al IV-lea capul inaintemergitorului, Ceva mai la nord, la 0 oarecare di tanta de poarta Selembrya Gilivri kapi), un izvor miraculos ali- menta binefacerile sanctuarului Sfintei Fecioare din Pege gi ale manastirii sale, fird indoial’ edificate de Tustinian; imparatii se duceau acolo de ziua inalyarii si era unul dintre pelerinajele cele mai apreciate de locuitorii capitalei. Sanctuarul a supraviequit84 Mice Kaptan cuceririi otomane si o bisericd exista inca in acel loc. inainte de Pege si neindoielnic chiar mai celebru, sanctuarul lui Cosma si Damian, sfingi ,fira de arginti (anargyroi), numiti astfel deoa- rece acordau ingrijiri medicale fara si ceara bani, a fost con- struit la inceputul secolului al V-lea si dotat cu o manistire in veacul al Vi-lea; era situat pe o colina abrupta ce domina Cornul de Aur, in actualul cartier Eytip. Dar suburbiile au continuat si inregistreze si mai virziu ctitori, ca aceea a Sfintei Fecioare Bine- ficitoarea (Theotokos Evergetis), intemeiata in 1049 de un fi dintr-o aleasi familie constantinopolitana, Pavel, pe un domenis suburban al acesteia situat la vreo doua mile dincolo de Pege; hrisovul de intemeiere (typikon) a acestei manastri, intocmit te imotei, un discipol al lui Pavel, a cunoscut un mare succes si a inspirat multe ctitorii bizantine ulterioare, . POPULATIA CONSTANTINOPOLULUI Estimarea populatie capitalei bizantine in diversele momente ale istorii sae este un exercgiu dificil din cauza lipsei de indicat cifrice deme de incredere. inci de la inceputul secotulu al V les €4 ajunsese probabil la 150 000 de locuitori se apreciaz’ adeseacg a.atins un prim apogeu la inceputul domniei lui Tustinian, ina. inte ca epidemia de ciuma din 541-542 si fact ravagile pe care putem doar si ni le imaginaim fara posibilitatea de ale estima, ea 350.000 pana Ia 400 000 de locuitori, Catcule bazate pe Feriivul Transport, convoiul cu geéu venitin fiecare an din Egipt pan in 618, ar pleda chiar pentru 600 000. Oricum ar sta lucrurile, intr-o epoc’ in care Roma nu maie decit un oras modest, Constantine. polul aintrecut cu mult marile metropole orientale, ca Antiohis si Alexandria, care nu depigesc 200 000 de locuitori Aceasti perioada fasta a fost urmata de un gol profund, de asemenea foarte controversat: trebuieoare si se coboare pan la 40 000 de locuitori, ceea ce nu ar putea si justifice durabilitatea unui mare numar de biserici, sat si se opreasca descresteres la te antul ~ Teritoriul 85 100 000? Fapt este ca, de la mijlocul secolului al VIIFlea, cind unparatul trebuie si efectueze numeroase lucrari, in special sluctiuni de apa, populatia a reinceput s4 creasca, fenomen ce su se va opti inainte de 1204, insotind o expansiune continua a «sonomiei. Constantinopolul ar fi ajuns atunci la 400 000 de locuitori. Jaful cruciatilor si dezmembrarea politica ce urmeazi provoacd o cidere din care capitala nu se va mai ridica. Oragul pe ‘are pune stapanire Mehmed II abia daci numara 50 000 de per- wane, Recensimintele otomane de la sfarsitul secolului al XV-lea inca inregistreaz’ sub 100 000. Aceasta populatie prezint’ mai multe caracteristici, dincolo cle marile variatii in insisi alcituirea ei. Centralizarea puterii duce Lo spectaculoasa concentrare a aristocratiei, doritoare si locu- uusci in capital, fir vreun prejudiciu pentru posesiunile sale pro- \inciale, ca sa beneficieze de posturile si demnitatile impargite de jupirat, Clerul bisericii catedrale este deosebit de numeros, dar rniai cu seama se inmultesc manastirile de barbati si de femeis ‘oragul atrage in chip irezistibil calugasii itinerangi (gyrovagi), care provoaca tulburiri recurente in primele doua veacuri ale istoriei sale, Calugatii vor fi fost pe atunci aproape de 15 000. Metropola comercial’ atrage 0 populatie cosmopolitd, venita de pretutin- deni: inc& din secolul al VIF-lea, musulmanii au in oras 0 moschee. in afara populatiei muncitoare a mestesugarilor si negusto- rilor, cu familiile, salariatii si sclavii lor, persoane cu regularitate intretinute, care au un acoperis deasupra capului si care, in cazul primelor dous categorii, formeaza grosul spectatorilor de la Hi- podrom, Constantinopolul include un numir variabil de mar- ginali. in primele veacuri, acestia erau atrasi de perspectiva distribuirilor gratuite de merinde. Cind acestea dispar, capitala continua si exercite atractie, chiar si in afara crizelor pricinuite «le invazii, epidemii si perioade de foamete, de altfel relativ rare: sirmanii dau mivala in oras cu speranta, adesea irealizabili, de a sisi de lucru, chiar si intermitent, si de a cistiga ciiva banuti ori de a beneficia de distribugiile nenumaratelor aseziminte de caritate; ei nadajduiesc si-si giseasci un adapost in numeroasele8% MICHEL Kaptan imobile cu camere de inchiriat, consteuite din lemn, prada usoard a multelor incendii ce fac periodic ravagii in oras. Fard a mai pune & socoteala persoanele pe care societatea le respinge, chiar dact eneficiaza de venituri suficiente, cum ar fi prostituatele (cf, Alte divertismente in afara casei, cap. IX). 4 Pescurt, Constantinopolul adaposteste o lume pestrité. Chiar laci populare sunt mai degrab’ cartierele portuare, iar cele din jurul strazii Mese sunt mai aristocratice, amestecul social pare asigurat: cele mai splendide palate se invecineazi cu imobilele cele mai sordide. ORASELE $I SATELE Imperiul Bizantin este inainte de toate roman. Or, lumea romand este lumea cet3tii, care constituie baza organizirii sale administrative si a impanyirii sale teritoriale: provinciile sunt in primul rind o grupare de cetii, adica de orase de marimi felurite, dar care exercita dominatiaasupra zonelor rurale inconjuritoare, caci aristocrayia municipala (curialii) care le insuflegeste viata si le asiguri guvernarea, detinatoare de proprietati funciare din care igi obtine esentialul veniturilor, traieste in oras. Ea este legata de modul de viaya urban, de prezenta unor dotiri cum ar fi termele, de plimbarea pe sub porticuri, de existenta unei anumite viet inte. lectuale ~ pe scurt, de civilizatia greco-romana a otium-ului. De altfel, perceperea impozitelor, deci Imperiul insusi, se sprijin’ la fnceput pe aceasta organizare municipala. Orientul roman se distinge prin existenfa unor metropole foarte mari, dar sia unor orase mai putin importante, care nu- ‘mari totusi citeva zeci de mii de locuitori, ca Thessalonicul, in Ilyricum (liria), Efesul, Ankyra sau Cezareca in Asia Mici, Amida si Edessa in Mesopotamia Superioar’, Berroia sau Emesa in Siri. ori Ierusalimul si mai multe cetati egiptene. in plus, refeaua cet. tilor secundare este deosebit de densa, distanya dintre ele fiind adesea de cel mult vreo zece kilometri, cel putin in Siria, in Palestina he antul ~ Teritorial a7 + in Egipt. Chiar si aglomeratrile care nu au statutul de cetate, ci cant doar targuri (Romai), posed’ anumite functii urbane; la sfar- uiul secolului al IV-lea, retorul antiohian Libanios prezinta un tablou impresionant al centurii de comune rurale posedand iar- maroace, care inconjoara marea metropoli siriand si care aproape «a pot si se dispenseze de ea. otusi, de prin secolul al V-lea, acest sistem cunoaste 0 criza, care este cea a aristocratiei municipale, concurata de instalarea i ona rural a patronajului exercitat de numerosi functionari si inilitari, Acestia isi arog’, eventual cu forta, un drept de protectie \supra taranilor, viduvindw-i pe proprietarii legitimi de 0 parte «lin veniturile lor: siricite, municipalitagile nu mai sunt in masura 1 intretina dotarile care ficeau atractia cetitilor si nici si inde- plineasc’ sarcinile lor esentiale; adesea, episcopul este cel ce slu- jeste drept defensor civitatis, aparator al cetatii, insircinat si o veprezinte in exterior si si negocieze cu autorititile, Cand survine o catastrofa, incendiu sau cutremur de pimant, ele sunt incapa- hile s4 reconstruiasci. Tar la acestea se adaugi mai intai ciuma, pirat in 541-542 si recurenta la fiecare zece pina la cincispre- voce ani, apoi invaziile, Acestea termina de ruinat ce mai rimasese din cetitile balcanice si duc la distrugerea majoritatii celor din Asia Mica, ce nu se vor mai reface, cu atat mai mult cu cat in- cursiunile arabilor fac curind si planeze o ameninyare perma- nenta. De altfel, sistemul provincial, a cirui armatura erau, se prabugeste in prima jumatate a secolului al VILlea. Cele mai multe dintre orasele din Asia Mica nu dispar totusi, cirenasc intr-un mod total diferit. $4 luim drept exemplu Efesul, ‘ras antic remarcabil, capital a diocezei Asia in Imperiul Roman cirziu, port important si salas al unui sanctuar celebru al Sfantului loan Teologul. Orasul, care pare si fi scipat de atacurile persilor, este afectat de un cutremur de pamint, dupa toate probabilitayile in 614, Desi targul stu de marfuri igi regiseste repede o parte din splendoare, in pofida innimolirii unui port in privinga ciruia toritatile consacra putine eforturi, Efesul nu isi mai redo- bindeste importanta $i se separa in doa nucle distincte,88 MICHEL KAPLAN despartite de mai mult de un kilometru: unul in jurul sanctua- rului, celalalt fn jurul a ceea ce mai riméne din orasul antic, ambele inzestrate cu propria fortificatie. in cazul oraselor din interior, ca Sardes sau Ankyra, esentialul forgelor active se regru- peaza in punctul inalt, acropola, dotata cu o fortareata: kas- tron, Este modificarea principala: in cea mai mare parte a lor, oragele bizantine nu se mai numesc cetati (polis), ci kastra, termen ce le desemneaza si pe cele nou intemeiate, chiar gi cand ele ad postesc in continuare ultimul supraviejuitor al institutiilor antice, episcopia, Pana si un oras arit de important ca Thessalonicul, inzestrat, totusi, cu un zid de aparare relativ vast, este adesea calificat drept kastron: de altminteri, punctul forte al unui oras adesea asediat de slavi in secolele al Vi-lea si al VIE lea, este for. tareata care il domina. in fata acestei estompari a oraselor, satele capata o mai mare important. Mai intii, ele reprezinta unitatea fundamental’ in sistemul fiscal care se pune in aplicare in secolul al VIF-lea: in loc si mai treaca prin mijlocirea cetatii, impozitul este in mod direct stabilit si perceput de catre functionarii administratiei fiscale — centrale si provinciale -, cu care sitenii sunt in contact nemijlocit; satul (chorion) este de altfel cadrul atat al unei solidaritayifiscale, cit si al dreptului de preemptiune in cazul in care unul dintre siteni ar vrea si vinda, Satul a dobandit o personalitate juridica ce i permite si actioneze in justitie si tine arhive care ii ingiduie sisi valorifice drepturile. Si adiugam c4 acest sat are acum 0 bisericd a lui, citeodata chiar mai multe, cu un cler adesea pro- venit din randul yaranilor (cf. Sentimentul religios, cap. VI). Pe scurt, Imperiul Roman era cel al cetitilor, Imperiul Bizantin este o lume a satelor si a castrelor. Avintul economic pe care il cunoaste Bizanqul incepand din secolul al 1X-lea duce totusi la o noua dezvoltare a oraselor, mai cu seama in Peninsula Balcanica, in chip ideal situata pentru a profita de inflorirea comeryului cu Occidentul, el insusi in plin progres. Exemplul cel mai frapant in aceasta privinya il constituie fara indoiali Corintul: in secolul al ViLIea, orasul sa retras pe Siscantal ~ Teritorinl 89 scropola sa devenita un kastron, Acrocorint. Din secolul al IX-ea, huaterea monedelor de bronz a fost reluata, iar sivul ceviti antice vovine la viayd intr-un mod insi difert. in afara bisericilor, niciun \cl de clidiri publice; strazile sunt inguste si planul antic ¢ pe sleacntregul napadit de o aglomerare aparent anarhica de pra- vali, ateliere, biserici si gridini; portul, redevenit activ, asigura slesfacerea ceramicii, a metalurgiei si, in secolul al XIFlea, a mati- sii, in centrul Peloponesului, Sparta cunoaste 0 organizare de sclasi vip, cu un Rastron pe acropola si un oras mestesugaresc si negustoresc dotat cu 0 agora la poalele sale, renumit pentru tex tilele, printre care mtasea, si ceramica lui; In 1027, e nevoie chiar siise construiascd un nou pod peste Eurotas, iar Sparta este denu- itd atunci in mod global kastron. infloritor in secolul al XIE lea, oragul suporta consecingele nenumaratelor lupte dintre bizantini si latin, si dintre latini, dupa 1204. Nesiguranga fi determina pe locuitori st se deplaseze cu citiva kilometei in 1293, dnd nagtere unui oras inalt si fortificat, Mistra; acesta va deveni in secolu aI XIV-lea centrul despotatului Morea, ultima posesitine conti- nnentali a imperiului Paleologilor, care nu a fost supus de otomani decat in 1460. CONTROLUL TERITORIULUI DRUMURILE TERESTRE $I MARITIME hen Dincolo de variatiile considerabile, si cel puyin pina in 1204, Imperiul este imens in raport cu mijloacele de comunicatie dispo- nibile. Este deci necesar ca el si poata fi, deopotriva, aparat si controlat, si se asigure circulatia ordinelor si a trupelor, dar gia oamenilor si-a marfurilor. ' Pentru aceste doui obiective, drumurile sunt esentiale. Impe- riul mosteneste drumuri romane, rejea pe care o intreyine, dar care se modifica in urma intemeierii Constantinopolului. Astfel, drumul ce traverseaza Balcanii de la Constantinopol la Dyrra- chion (astazi Durrés, in Albania), pe coasta Adriaticii, si care duce90 MICHEL KapLan la Roma, este via Egnatia, care merge practic de-a lungul Marii Egee pina la Thessalonic (principala artera care strabate orasul de la est la vest poarta i astazi acelasi nume), inainte de a pitrunde in interiorul uscatuluis in fata invaziilor, controlul acestei axe raméne un obiectiv major pina la mijlocul secolului al XIV-lea Thessalonicul era, de altfel, un nod vital al comunicatiilor in Balcani, nu numai gratie portului siu, dar si datorita drumului ce lowiawa AREA MEDITERAWA Harta drumurilor: Baleanii Kesamtul — Terttorinl a urea spre nord de-a lungul Vardarului si al Moravei, pentru a \junge la Singidunum (Belgrad) pe Dunare. Aceasta din urmi era 0 vlts ax esential de pitrundere, in masura in care Imperiul era capabil so apere; mai multe expeditii au folosit-o, de altfel, pen- trua incerca si atace din spate invadatori care o traversaser’. fn Asia Mica, principalele axe duceau la porturile de pe coasta occidental a Mairi Egee; ele sunt acum deviate spre nord, pornind din Amorion si Dorylaion, pentru a ajunge la Constantinopol. Spre est, prin Ankyra si Sebasteia, se ajunge la Theodosiopolis, de de incepe drumul Asiei Centrale, care ocoleste Marea Caspica si Caucazul de Sud sau care urca dinspre Golf pe cursul Tigrului. Mai la sud, un drum important inconjoara Podisul Anatoliei pen- tru a ajunge la defileul Podandos, Portile de Fier care permit tra- versarea Muntilor Taurus si intrarea in Campia Ciliciei si, de acolo, in Antiohia gi Siria, punctul de sosire al caravanelor venite «din Golf, pe Tigru si Eufrat, trecand prin Berroia (Alep). ‘Traditia intretinerii publice a drumurilor s-a mentinut: atri- butiile anticului Cursus Publicus au fost transferate dromos-ului, Stantinopol® Harta drumuvilor: Asia Mica92 MICHEL KaPLan, care este traducerea sa literals, Atestat in surse cu incepere din secolul al VIli-lea, logothetul (,cel care d ordine*) dromos-ului este cel dintai printre functionarii administratiei centrale. in afara intretinerii drumurilor sia acelora dintre oficile postale care yn de domeniul public, el este insitcinat cu transmiterea ordinelor pina la frontierele Imperiului, dar sicu primirea in oficile ve « ambasadorilor la sosirea acestora pe teritoriul imperial; el joacd deci rolul de ministru al Afacerilor Externe. Pentru a asigura functionarea serviciului, el poate cere efectuarea de corvens de citre o parte a populayiei, indeosebi pentru intretineren mena, jarilor; veniturile unei paryi din domeniile imperiale sunt nlocare ‘nmod nemijloct dromos-ului pentru inzestravile necesarefunctio. nari sale, Dar infrastructura publict nu este decitsuportul unel activitati majore: hanuri private jaloneaza drumutile, oferindule calitorilor obisnuiti cai si cimile de schimb, cazare ol mast, ba chiar mai mult daca e si ne luim dupa activititile a care se dedoc hangitele caravanseraiului din Sykeon, un sat situat la vest de Ankyra, la trecerea peste riul Sangarios. O demonstresz’ cazul unui conducitor de cimile aflat in trecere, care, la mijlocul seco- Juluial Vitea, va deveni taal viitorului fant Teodor din Sykeon ale carui bunica, mama si matusa administreazi de o maniera ge lanta acest popas pentru calatori. . Podul peste Sangarios fusese restaurat de lustnian, Dact jude- cam dupi numérul de poduri a ciror constructie sau reconstruc, tie € pusa de Procopiu din Cezareea, in asa carte Despre edifc in seama acest fmparat si care, de altinteri, au fost regisite pe teren, era intradevar vorba deo preocupare majoria une puteri interesate si asigure calitatea cailor de comunicatie. Pe de alta Parte, dact lucririle lui lustinian se situeaza cel mai adesea, fn mod deloe surprinzitor, pe drumurile cele mai importante, al cAror interes strategic este indiscutabil, ele se regisesc iin loci indoietnice, de buna seama motivate de deservirea vreunui sanetuar. Putem deci deduce ca, in epocile cele mai faste, admni nistratia se ocupa si de unele drumur pe care le-am putea califica drept secundare, tescanqul — Teritorsul 8 Bineinteles, circulatia pe aceste drumuri era grav perturbata lara din cauza climei, de cum crestea altitudinea. Aceeasi obser- vatie este valabil si pentru ciile maritime. Corabiile epocii, fie c& © vorba de cele ale bizantinilor ori de cele ale negustorilor straint veniti pentru a face comert in Imperiu, ca venetienii sau geno- vezii, sunt de tonaj mic (200 pina la 250 de tone in cazul celor mai mari). De la inceputul lunii octombrie pind in aprilie, navi- xatia se margineste cu strictete la cabotajul la mica distanvais navigatia nu este deci deschisa decat sapte sau opt luni pe an. Itinerarele maritime sunt desigur mai usor de modificat decit dlrumurile terestre, dar nu foarte mult, deoarece trebuie gisite locuri de ancorare pentru adapostirea ambarcatiunilor pe timpul noptii si pentru aprovizionare, indeosebi cu apa. De pilda, pe coasta de sud a Propontidei, la vest de Kios (Gemlik), exista cite uun punct de escala, cel putin pentru navele de tonaj mic, la fiecare circa zece kilometris unele corespundeau unor adevarate amena- iiri portuare, dispunand de o piar’, in timp ce altele, mult mai rudimentare, serveau doar ca adipost. Punctele de trecere riman in orice caz obligatorii. intr-adevar, teritoriul este repartizat pe doua zone, intrucit regiunea Constantinopolului, pe 0 raza de 100 de mile in jurul capitalei, dispune de un statut aparte; sosite la Hieron, la intrarea Bosforului, sau la Abydos, la intrarea in Dardanele, navele trebuie si se supuna inspectiei comerciarilor (kommerkiarioi) si s4 achite 0 taxi de circulatie, oricare ar fi nationalitatea negustorilor, a corabiilor sau a marfurilor. Pana in 1204, Marea Neagrd a rimas un lac bizantin, de altfel primitor pentru negustorii veniti de pe yarmurile ei. Pe coasta meridional a acestei mari, Trapezuntul concentreaza intregul comert ce patrunde din Orient spre Imperiu, pe uscat sau pe mare; el este un mijloc de transport deopotriva rapid gi ieftin, iar © parte din negustorii veniti din Asia Centrala sau din Golf, prin Vheodosiopolis, prefer’ si mearga pina pe coast mai degraba decit si urmeze drumul terestru. Instalandu-se la Cherson, in sudul Crimeei, Bizantul doreste si controleze iesirea din Marea de Azov gi, in consecinta, cimpiile Europei Orientale. Totusi, nue94 MICHEL Kaptan, vorba de a exercita un monopol: inca de la inceputul secolului al X-lea, negustorii rusi, in monoxilele lor (ambarcatiuni ficute dintr-un trunchi de copac scobit), ajung prin cabotaj pana la Constantinopol. Cit despre bulgari,o parte din ei ies pe Dunare, apoi navigheaza dea lungul ;armului pind la capital; cand, in 894, Leon VI vrea si-i constrangi si treaca prin Thessalonic, el de- clanseaza razboiul. . Navigayia in Marea Egee este din plin facilitata de abundenta insulelor si decupajul adanc al coastelor. Rutele urmeaza deci Firmul, cu doar citeva exceprii. De exemplu, pentru a ajunge la Thessalonic prin Dardanele, se trecea pe linga insula Lemnos, apoi se traversa direct spre acest oras. Ca si se ajunga in Cipru si pe coasta siro-palestiniana, iar de acolo in Egipt, se urma coasta de sud a Asiei Mici, via marele port Attaleia; Ciprul constituia 0 placa turnanta important’, aprig disputat’, exact ca siCreta de altfel. Pe o ruti care scapa de cabotaj, daci vremea ingiduia acest lucru, cel putin in epoca de glorie, se putea ajunge la Creta direct din Alexandria; era itinerarul urmat de Fericitul Transport care, in fiecare an, in luna septembrie, pind in 618, aducea pro- vizii in capitala, Pentru a trece in Marea Adriatica, unde se regiseau insule, se ocoleau promontoriile Peloponesului. Dezvoltarea comeryului venetian a asigurat inflorirea porturilor Coron (Koroné) si Modon (Methoné). Venefienii au facut din Negroponte (Eubeea), la micd distanya de Attica, unul dintre asezimintele lor comerciale esentiale. Aceasta rut importanta de comert cu Occidentul a asigurat inflorirea unor porturi ca Nauplia si, mai cu seama, Thessalonic. ADMINISTRATIA PROVINCIALA, Epoca protobizantin’, pana in secolul al Vil-lea, continua sistemul roman. Cetatea este baza sistemului administrativ, administrata de 0 curie; cetatile sunt grupate in provincii, cetatea principali a unei provincii fiind metropola. De exemplu, desi Constantinopolul s-a bucurat de la inceput de un statut fs untul = Teritorsul 95 sleosebit, el era situat in provincia Europa, a cirei metropol era I eracleea Traciei. Provinciile erau grupate in dioceze: Egipt, care «uprinde la inceput Libia, si Orient, pentru SiriaPalestina si zonele «lin. Mesopotamia pe care le controleaz Imperiul; Pont pentru partea nord-estici a Asiei Mici si Asia pentru partea sud-vestic: Iracia pentru estul Balcanilor, Macedonia pentru sudul Baleani- lor, Dacia pentru nordul acestora, inclus in partea risariteand a Inmperiului Roman. Aceste dioceze erau, la randul lor, grupate prefecturi ale pretoriului: cea a Orientului reunea diocezele Fgipt, Orient, Pont, Asia si Tracia; cea a Illyricum-ului le reunea pe cele ale Macedoniei si Daciei, Dup’ recucerirea Africii, lusti- nian a organizat o prefectur’ a pretoriului in Africa. Sistemul se intemeia pe o separare strict a puterilor civile si inilitare: guvernatorii provinciilor nu dispuneau de fort armata si nu exercitau nicio autoritate asupra armatelor care circulau pe \eritoriul lor, cu toate ci trebuiau si le aprovizioneze; ei nu aveau posibilitatea sé se opuna dezvoltarii patronajului, care slabea ceta- (ile. in anii 535-536, Iustinian a incercat si reformeze sistemul pentru a incredinta guvernatorilor puterile civile si militare, dar \ fost nevoit si-si abroge reforma nici zece ani mai tirziu. Totusi, exemplul a fost urmat de Mauricius, care, din 582, a creat exar- hatele Cartaginei, in Africa, si al Ravennei, in Italia: exarhilor li se confereau puterile civile si militare. Invaziile slave, persane si arabe s-au adaugat la criza cetatii obligind la 0 reorganizare radical’, care este pusi in aplicare ina doua jumitate a secolului al VIFlea. fn acest context militar difi- cil, necesititile apairirii sunt cele ce se impun. Ceea ce mai rimine din contingentele armatei din Armenia si ale celei din Orient, repatriate in graba, este instalat in Asia Mic’; soldagilor li se dau pimanturi, fara indoial’ preluate din imensele proprietii ale sta- tului si ale Coroanei, oferindu-le contingentelor Armeniakon si Anatolikon (Anatole inseamna Orient in limba greaca) 0 baz tcritoriala. Comanda acestui contingent (thema, in greaca) este ncredintata unui strateg; adevirata noutate, efectiva la ince- putul secolului al VIILea, este faptul ca strategului i se incredinyeaza% Miche KapLan si conducerea civila a provinciei. Thema devine astfel provincia bizantina prin excelent, Prima menyionare a themei Armeniakon dateaza din 667, iar a themei Anatolikon, din 669. Nu este vorba, totusi, de o reforma in sensul strict al cuvantuluis incercarea reusita in centrul si in estul Asiei Mici este extins’ treprat la ansamblul Imperiului, cu crearea themei Tracia, in 679-680, si, in sud-vestul Asiei Mici, a themei Kibyrrhaiotai, al cirei contingent e 0 flott (cf. Armata themelor, cap. III). Imensa baza teritorial’ a acestor theme initiale, legiturile foarte puternice dintre soldati si strategul lor le fac in chip potential periculoase, dupa cum o dovedese numeroasele uzurpiri din par- tea unor strategi, mai ales ai Anatolikon, ca Leon Isaurianul, in 717. Etapa urmatoare este deci impartirea themelor in unitai mai mici. De pilda, thema Anatolikon da nastere celei a Thra- kesion, la vest, inainte de 741, deci sub Leon Isaurianul, si celei a Seleuciei, la est, pe la 930. De asemenea, recucerirea teritoriala este marcata de crearea de theme, care traduc controlul Impe- riului: Hellada, cu putin inainte de 695, Sicilia, pe la 700, Mace- donia, pe la 789, Pelopones, la inceputul secolului al X-lea, pentru Occident; recucerirea din Orient este, siea, insoyita de infiinyarea tunor theme, inst inaintarea profunda dincolo de Taurus, la sfar- situl secolului al X-lea, di nastere doar unor theme de dimensiuni foarte reduse, care nu depigesc simpla fortireaya. Thema si-a schimbat intre timp semnificayia, care la origine era aceea a unui contingent destinat apiririi, dar care de acum este depisiti, cel putin in inima Asiei Mici. in ciuda caracterului militar de la inceput, se creeaz4 0 admi- nistrafie civila, al cirei functionar principal este judecatorul (krite), care, pe lang functia judiciara, are gi atribuyii administrative generale. Protonotarul este insircinat cu fiscalitatea, in timp ce chartoularios detine rolurile militare: gestiunea civila a armatei. ‘Acesti inalti functionari locali sunt numiti de catre imparat, dar cu acordul, si chiar la propunerea, strategului. in pofida imp’rtirii themelor, strategul ramane un functio- nar puternic, care trebuie controlat; pentru aceasta, subordonatii Pecement Mirdeniel Harta themelor in secolul al Xi-lea MAREA MEDITERANA8 MICHEL KAPLAN sai isi adreseaza in mod direct rapoartele birourilor administratiei centrale, Ca toti titularii posturilor inalte, strategii sunt revocabili in orice moment. {n principiu, un strateg nu poate si fie numit in provincia sa de obarsie si nu are voie si achizitioneze bunuri pe teritoriul de competenta al jurisdictii sale, nici si-gi cisitoreascd fiicele pe acest teritoriu, deci nu poate sisi creeze o baz funciara si relayionala care ar face dificila inlaturarea sa. Cu toate acestea, principiul realitayii se impotriveste cu putere unor asemenea mi. suri: un strateg care cunoaste bine terenul, deoarece este din partea locului, care cunoaste locuitorii si stie si-gi recruteze trupe care st-i dea ascultare, se impune de la sine. Cel mai bun exemplu este firi doar si poate familia Phokas, devenita in decurs de trei generatii o adevarata putere locala. Daca intemeietorul neamului, in anii 870, este neindoielnic un subofiter din Asia Mica remarcat pentru talentele sale militare, el ajunge, la cel de-al treilea si ultim post de comands al stu, strategul Anatolikon, deci al regiunii sale de bastina. Fiul lui este desigur cel trimis si comande operatiunile din Italia, dar generatia urmatoare numari doi fii, dintre care unul a fost strategul Anatolikon si celilalt a mostenit acest comandament dupi ce a administrat thema Capadocia gi sa cisi- torit cu mostenitoarea uneia dintre cele mai ilustre familii din regiune, Maleinos. Urmatoarea generatie este cea a lui Nikepho- ros Phokas, care recucereste Creta si devine impirat in 963; sel a fost strateg al Anatolikon inainte de a ajunge comandant su- prem al armatei fratele siu Leon, mai inti strateg al Capadociei, 4i succede la comanda Anatolikon; al treilea frate, Constantin, a fost strateg al Seleuciei. Fiind vorba de finanje, puterile strategului, ca si cele ale subordonatului sau, protonotarul, rimin limitate deoarece admi- nistratia genikon-ului obisnuieste sa detaseze in provincii func- sionari ai administratiei centrale pentru a indeplini principalele lucrari de cadastrare si de stabilire a impozitelor, precum si de gestiune a domeniilor imperiale gi fiscale. De altminteri, circum- scriptia provinciala in materie de fiscalitate, denumita dioikesis (iteral, dioceza), nu corespunde cu exactitate themei sau, in orice Necantul — Teritorinl 9 Lar, se deosebeste suficient de aceasta pentru a limita preroga- tivele strategului si ale administratiei sale in aceasta materie. in cursul secolului al XFlea, armata themelor dispare; krites-ul 4 devenit responsabilul principal al administratiei provinciale. Viulul de strateg apare pentru ultima oar§ in 1124, Oricum, frac- \ionarea excesiva a themelor fi facuse pe strategi prea putin efic- «agi pentru operayiunile a frontiere, incredintate unor guvernatori cu competente mai vaste, denumiti, in functie de loc, duci sau katepanoi, ale ciror funcyii sunt aproape in exclusivitate militar. in secolul al XIL-lea, themele sunt numai circumscripyii civile, in timp ce unora dintre ducili se incredinyeaza din nou conducerea mmilitara si civil, mai cu seama in regiunile din Asia Mic& pe care Comnenii izbutesc si le recucereasci dupa invazia turci din seco- lul al XElea si trecerea primei cruciade: astfel, ducii Abydosului, fesului sau Smirnei; sistemul se poate aplica si in Balcani cind spare un duce al Anchialosului, oras de pe coasta Marii Negre. Dupa intermediul latin (1204-1261), autoritatea imparagilor ssupra acelora dintre provincii care au sunt pur si simplu autonome nu mai e decat teoretica: justitia a devenit atat de corupti, incat supusii preferd si se adreseze justitiei ecleziastices sistemul pronoia, cu cedarea veniturilor fiscale principalilor slu- iitori ai statului, a golit sistem fiscal de substanya sa. Nu e nimic surprinzator, in aceste conditii, cX un oras ca Thessalonicul ajunge si se revolte si aproape sa se separe de stat, cum a fost cazul la momentul crizei zelote (1342-1350). CIRCUMSCRIPTIILE ECLEZIASTICE (cf. Cadrele, cap. V1) in momentul in care Biserica iese din clandestinitate, sub Con- stantin, ea nu are alte cadre decat episcopii in cetapile lor; nu exist circumscriptii mai vaste. Ca si pentru aspectul doctrinal, unde impirati impun tinerea sinoadelor generale pe care le con- voaca si le prezideaza, administrarea Bisericii depinde la inceput in mare parte de masurile luate de puterea politics. Astfel se instituie principiul acomodirii: Biserica igi calchiaz4 organi- zarea dupa administratia civila. Principiul este: un episcop la100 MICHEL Kaptan cetate si o cetate la un episcop. Episcopiile sunt grupate in pro- vincii ecleziastice, care sunt aceleagi ca provinciile civile; epis copul metropolei provinciale devine episcop metropolitan, sau mitropolit, titlu care dainuie in Biserica Ortodoxa; episcopii cetitilor cuprinse in limitele provinciei sunt numiti sufragani, in virtutea rolului pe care trebuie sil detind in alegerea mitropo- litului. Acest principiu al acomodirii se impune cu atit mai usor cu cit episcopii din aceast’ epoca sunt recrutati aproape in exclusivitate din aristocratia municipala si se integreaza perfect in schema mentalé a cetitii. Adevarata dificultate provine, pe de o parte, din adaptarea la impirtirea in dioceze civile (f, supra: Orient, Pont, Asia etc) si, pe de alta parte, din locul ce trebuie acordat noii capitale. La fn. ceput, Constantinopolul nu era decit 0 episcopie sufragana a mitropoliei de Heracleea Traciei, principala cetate a provinciei Europa. Pe de o parte, principiul acomodarii cerea si ise acorde tun loc deosebit deoarece era sediul Imperiului; pe de cealalei, vechile sedii, Roma, Alexandria si Antiohia, a ciror autoritate se sprijinea in parte pe intemeierea de catre un apostol, in vreme ce Constantinopolul se chinuia si giseasci macar un marti din tim- Purile eroice pe care si] celebreze, se codeau si se dea la o parte. Notiunea de patriarhat sa impus repede pentru Roma, singura capitala religioasi a Occidentului cind, deja, Imperiul nici nu-si mai avea sediul acolo, si pentru Alexandria si Antiohia. Pentru acestea dou din urmi, aria lor de competent coincidea cu dio- cezele respective ale Egiptului si Orientului, fn Asia Mica, nici Cezareea Capadociei, orasul lui Vasile cel Mare, nici Bfesul, dei nator al unui prestigios sanctuar al Sfantului loan si gazda a celui de-al treilea sinod ecumenic, nu sunt dispuse sa cedeze locul, Trebuie deci sa se agtepte sinodul de la Calcedon, din 451, cel de-al 28-Jea canon al siu pentru a se crea patriarhatul Con- stantinopolului, promovat, in plus, la rangul al doilea, in virtu- tea faptului ca este oras imperial; primatul Romei este atunci definit ca pur onorific, ths antal ~ Teritoriul 101 Principiul acomodiri ti da imparatului puterea de a hott tabilirea episcopiilor, suprimarea unora si crearea altora noi, Dact episcopul este, in principin, ales de popor side clerul cetiii,au- nirea in functile cele mai inalte depinde in cea mai mare misura ste bunavoinya imperiala. Cat timp Imperiul a rimas implantat in italia, papa de la Roma trebuia si astepte confirmarea exar- hului din Ravenna pentru a intra in functie. Patriarhul Con- wantinopolului este ales de imparat dintr-o lista de trei nume slevemnate de sinodul permanent format din mitropoliti prezengi a Constantinopol, cei mai eminengi membri ai clerului de la Stinta Sofia, dar si reprezentangit imparatuluis acesta poate, de ie, sf recuze lista gi atunci el este de fapt cel care alege patri- arhul sl demite in caz de neingelegere. Mitropoliti sunt in prin- cipiu numifi cu avizul acestui sinod, insa si in acest caz, cel putin pyind in 1204, puterea imperiald joaci un rol preponderent. Vatriarhul si episcopii sunt in primul rind functionari cu orien- tare religioasa si impiratul, locotenent al lui Dumnezeu pe pi- mint, i controleaza ~ de departe, cei drept ~ pe buni dreptate. act, incepind din secolul al XIFlea, cea mai mare parte a epis- copilor sunt recrutayi din manastiri, pind la acea vreme cei mai importangi dintre ei sunt alesi din familie aristocratice; ei au primit aceeasi educatie de viitori functionari ca si fratii lor care cvcupa funeti lace.