Ce este biomecanica?

Aplicatia principiilor mecanice in studiul

organismelor vii

Biomecanica = Bio + Mecanica

Bio - organisme vii
Mecanica
studiul actiunii fortelor asupra particulelor si
sistemelor mecanice

o ramura a fizicii

Sub-ramuri ale biomecanicii

cinematica: studiul apartiei sau al descrierii

miscarii
cinetica: studiul actiunii fortelor
statica: studiul sistemelor cu o miscare la care
viteza este constanta
dinamica: studiul sistemelor supuse la o miscare
accelerata

Teme de baza in Biomecanica

Siguranta: prevenirea leziunilor

Eficacitate: maximizarea eficientei miscarilor

Eficienta: cost minim de energie

Pentru ce este folosita Biomecanica?

Imbunatatirea performantelor sportive

technica mai buna
echipament mai bun

Prevenirea leziunilor sportive

identificarea unor tehnici mai bune
dezvoltarea echipamentului de protectie

Pentru ce este folosita Biomecanica?

Prevenirea leziunilor ocupationale (dureri lombare,

traumatisme ale mainii sau articulatiei mainii)

Reabilitarea leziunilor Identificarea momentului optim de

reluare a activitatii

Imbunatatirea mobilitatii (postoperator)

Reducerea deteriorarii fizice sau functionale (rarefierea

osului la persoanele in varsta sau la cele aflate in spatiu)

Produse (pantofi de atletism, proteze, articulatii artificiale)

Studiul problemelor in Biomecanica

calitativ: se refera la calitate (fara a utiliza numerele)

cantitativ: se folosesc numerele

Analiza

Performanta

Evaluare/

Interventie

NOTIUNI CU CARE OPEREAZA BIOMECANICA

Conventional, pentru a fi posibila orientarea corecta a
segmentelor si organelor, s-a acceptat o pozitie initiala
denumita pozitia anatomica, o serie de planuri
anatomice si de termeni orientativi, necesari a fi
cunoscuti.
I. POZITIA ANATOMICA corespunde pna la un punct
cu pozitia de drepti din gimnastica. Adica, n
ortostatism, membrele inferioare sunt lipite cu
picioarele la unghi drept pe gambe, genunchii si
soldurile extinse. Membrele superioare sunt lipite pe

II. PLANURILE ANATOMICE sunt suprafete care

sectioneaza, imaginar, corpul omenesc sub o anumita
incidenta. Ele sunt frontale, sagitale si transversale.
1. Planurile frontale sunt dispuse paralel cu fruntea,
deci vertical si laterolateral si mpart corpul ntr-o parte
anterioara si o parte posterioara. Planul frontal
care mparte greutatea corpului ntr-o jumatate
anterioara si o jumatate posterioara este planul mediofrontal.
2. Planurile sagitale sunt dispuse vertical si anteroposterior si mpart corpul ntr-o parte stnga si o parte
dreapta. Planul sagital care mparte greutatea corpului
ntr-o jumatate dreapta si o jumatate stnga este
planul medio-sagital.
3. Planurile transversale sunt dispuse orizontal si
mpart corpul ntr-o parte superioara si o parte
inferioara. Planul transversal care mparte greutatea
corpului

La intersectia
planurilor mediofrontal,
medio-sagital si
medio-transversal
este situat
centrul de
greutate
(de gravitatie).

Centrul de greutate poate fi definit ca punctul masei

corpului asupra caruia actioneaza rezultanta liniilor
fortelor gravitationale. Adica, gravitatia actioneaza asupra
corpului sub forma unui manunchi de linii de forta

Toate aceste forte, asociate vertical, au o

rezultanta care actioneaza asupra
centrului de greutate.
Cum gravitatia este exprimata de
acceleratia g datorita greutatii
(9,81 m/s2) si rezulta din actiunea fortelor
gravitationale (G) asupra masei corpului
(M), reiese ca:
G = Mg
Astfel, pentru a determina forta
gravitationala, vom nmulti masa corpului

Daca corpul respectiv este perfect

simetric si are o densitate uniforma (ex.:
mingea de biliard), centrul de greutate se
suprapune centrului lui geometric.
Corpul omenesc nu este simetric, iar
segmentele lui au densitati diferite, de
aceea centrul de greutate nu coincide cu
centrul geometric.
n plus, corpul poate lua pozitii diferite
ceea ce atrage o modificare a punctului
n care se aplica asupra lui rezultanta
liniilor de forte gravitationale.

III. TERMENII ORIENTATIVI privesc orientarea

diferitelor organe sau segmente n raport cu centrul de
greutate.
Median (medial, intern) spre centrul corpului sau
segmentului
Lateral (extern) n afara fata de centrul corpului sau
segmentului
Dorsal (posterior) n spate
Ventral (anterior) n fata
Proximal (cranial, superior) n sus fata de centrul
segmentului.
Distal (caudal, inferior) n jos fata de centrul
segmentului
Radial spre radius
Cubital spre cubitus

Miscarile pot fi:

Abductie n afara fata de axa longitudinala
Adductie nauntru fata de axa longitudinala
Flexie ndoire
Extensie ntindere
Rotatie n jurul axei lungi (interna si externa)
Circumductie miscare complexa, n care segmentul
trece succesiv prin pozitiile de flexie, abductie,
extensie, adductie si revine la pozitia de flexie
Pronatie rasucirea palmelor n jos
Supinatie rasucirea palmelor n sus.

Axele de miscare

Axa : linie imaginara in jurul careia are loc miscarea

perpendiculara pe planul anatomic
Medial-Lateral
Anterior-Posterior
Cranial-Caudal
Plan

Axa

Miscare

Sagital

Medial-Lateral

Flexie / Extensie
Dorsiflexie / Flexie plantara
Inclinare a pelvisului Anterior / Posterior

Frontal
(Coronal)

AnteriorPosterior

Abductie / Adductie
Flexie Laterala / Inclinare Laterala
Inversie / Eversie

Transversal

Cranial-Caudal Rotatie Interna / Externa

Pronatie / Supinatie
Abductie / Adductie orizontala

NOTIUNI DE FIZICA APLICATE LA ORGANISMUL

UMAN
Fizica studiaza aspectele cele mai generale ale
fenomenelor: miscarea mecanica, caldura,
electricitatea, radiatiile, proprietatile generale si
structura corpurilor.
Marile realizari ale tehnicii moderne au la baza date
stiintifice furnizate de fizica si chimia fizicala.
O parte a fizicii o reprezinta mecanica ale carei legi
fundamentale au fost formulate de Isaac Newton (16421727). Prin aceste legi se exprima legatura si
interactiunea dintre forte si efectele lor, legi cu
importanta deosebita pentru dezvoltarea biomecanicii.

4.1. Legile mecanice ale miscarilor:

Prima lege a mecanicii (legea inertiei) spune:
Orice corp si mentine starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma, daca nu este obligat de forte
aplicate asupra lui sa si-o modifice.
Exemple: un vagon de cale ferata ramne pe loc, daca
nu intervine locomotiva sa-l puna n miscare; omul
ramne imobil daca forta musculaturii nu-l face sa se
deplaseze. Cauza care determina mentinerea starii de
repaus sau de miscare poarta numele de inertie.
Ea actioneaza constant asupra corpurilor, att n
repaus, ct si n miscare.

A doua lege a mecanicii (legea acceleratiei)

spune:
Marimea fortei care, actionnd asupra unui corp, i
imprima o anumita acceleratie, este egala cu produsul
dintre masa corpului si marimea acceleratiei.
Deci
F=Ma
unde:
F = forta este cauza care produce acceleratie;
M = masa corpului;
a = este acceleratia.
Cnd o forta actioneaza asupra unui corp, de cele mai
multe ori ea l pune n miscare. Exista nsa si numeroase
cazuri cnd aplicarea unei forte nu produce miscare, ci
deformarea corpului, adica schimbarea formei sau a
volumului acestuia.
Deformarile corpurilor apar la comprimare (presiune),
dilatare, ncovoiere, rasucire.

Fortele actioneaza la distanta sau prin contact direct;

exemple de forte care actioneaza de la distanta: forta de
gravitatie, fortele magnetice, fortele electrice.
Prin contact direct avem: n ciocnire, comprimare,
ntindere, ele sunt forte care produc deformarea
corpului. n cazul unei comprimari, n interiorul corpului
comprimat, apar forte contrarii care se opun, numite
forte elastice.
Fortele se masoara n kilogram-forta (kgf) Newton (N) si
se reprezinta prin vectori.
Cnd asupra unui corp actioneaza forte diferite,
acceleratiile sunt direct proportionale
cu intensitatile acestora, o forta mai mare produce o
acceleratie sporita si invers.

A treia lege a mecanicii (legea interactiunii)

spune:
Actiunile reciproce a doua corpuri sunt totdeauna
egale ca marime si de sens contrar.
Exemple: toate corpurile din natura actioneaza unele
asupra altora, iar fortele
sunt de sens contrar; omul poate executa sarituri
mpotriva fortei lui de greutate.
Atta timp ct omul sta cu picioarele pe sol, fortele
care actioneaza asupra lui se echilibreaza reciproc.
Prin contractia musculara, omul poate actiona asupra
solului cu o forta mai mare dect greutatea lui,
surplusul de forta imprimndu-i o miscare n sus.
Un alt exemplu: prin miscarea elicei unui avion sau
vapor, acesta actioneaza asupra aerului sau a apei
care, la rndul lor, potrivit legii a treia a mecanicii,

Forele sunt mrimi vectoriale i sunt caracterizate de:

- mrime;
B
- direcie;
A
- sens.
Compunerea forelor:
Dac au aceeai direcie,
se aduna sau se scad,
n funcie de sens.
Dac au direcii diferite
fora rezultant se
determin cu rtegula
paralelogramului

Tensiunea din fir

Atunci cnd de un fir (cablu sau bar ) se suspend un corp sau se trage cu o for,
se spune c firul se tensioneaz. Dac firul se taie iar taieturile se leag de capetele
unui dinamometru, acesta din urma va indica o for.Aceasta for poart numele de
tensiune din fir.

Fora de reaciune normal

Atunci cnd un corp este aezat pe un altul, sau mai general, pe o suprafa oarecare,
asupra corpului va aciona o for perpendicular pe suprafaa de sprijin. Aceast
for poart numele de reaciune normal.

Fora gravitaional
Toate eforturile lui Newton, care s-au concretizat n fondarea mecanicei
clasice, au avut ca obiectiv explicarea micrii planetelor n jurul Soarelui i a
Lunii n jurul Pmntului. Meritul su deosebit const n aceea c a intuit
faptul c forele de interaciune dintre oricare dou corpuri, nu doar planete,
reprezint manifestari ale unei fore universale de atracie: fora gravitaional

n mecanic se demonstreaz c n ceea ce privete aciunea

gravitaional extern, un corp cu simetrie sferic acioneaz ca i cum
toat masa sa este concentrat n centru.
Direcia acestei fore este dat de direcia firului cu plumb. n
vecintatea suprafeei Pmntului aceasta este direcia vertical (este
direcia definit de dreapta care trece prin centrul corpului din plumb i
prin centrul Pmntului).
Fora gravitaional scris sub forma G=mg poart numele de
greutate a corpurilor.

Frecarea extern
Frecarea la alunecare dintre dou corpuri ale cror suprafe e aflate n contact nu au fost
lubrifiate poart numele de frecare uscat, n timp ce frecarea la alunecare ntre
corpurile ale cror suprafee n contact sunt lubrifiate poart numele de frecare fluid.
n cazul existenei unui corp rotund pe o suprafa, acesta se poate rostogoli doar dac exist
frecare ntre suprafeele aflate n contact.

Frecarea intern
La viteze mici de curgere, fluidele (lichidele sau gazele) pot fi
considerate ca fiind alctuite din pturi de fluid care alunec unele peste altele cu viteze diferite.
Viteza de curgere diferita a dou straturi de fluid vecine este datorat frecrii interne dintre
straturi, numit vscozitate.
Corespunztor, forelor de frecare intern poart numele de fora de frecare vscoas. Cauza
apariiei vscozitii este transportul de impuls de ctre moleculele fluidului, la trecerea
acestora dintr-un strat n altul.

Tipuri de mrimi
A. Marimi nereductibile (ce nu pot fi reduse,
simplificate si nu sunt specifice biomecanicii)
timpul fizic o marime fizica continuu crescatoare.
Biomecanica lucreaza numai cu durata (t). Ea
reprezinta diferenta dintre doua momente din
scurgerea continua a timpului. Totdeauna are valoare
pozitiva. Se masoara n secunde.
spatiul fizic n biomecanica este notiunea de
pozitie. Ea se raporteaza la coordonatele x, y, z, fata de
un sistem de referinta prestabilit. Diferenta dintre doua
pozitii este o lungime sau spatiu (S) propriu-zis.
Succesiunea de spatii reprezinta o traiectorie, iar cel
mai scurt spatiu dintre doua pozitii este o distanta.

 masa corpurile materiale au un volum si o

densitate a materiei ce ocupa volumul respectiv. Se
noteaza cu M.
forta de greutate reprezinta produsul dintre
masa unui corp si acceleratia gravitationala (g = 9,
81 m/s). n biomecanica se mai numeste si greutate.
Ca orice marime vectoriala are un punct de aplicatie,
o directie, un sens si o marime, se masoara n kgf.

Biomechanics I

28

B. Marimi reductibile (ce se pot reduce)

deplasarea (d), ca forma practica a miscarii si ca
expresie a schimbarii de pozitie a unui corp sau segment
corporal.
viteza (v) miscarii, ca raportul ntre traiectoria sau
distanta deplasarii (d) si durata acesteia.
De ex.: daca deplasarea este o alergare a unui sportiv pe
distanta de 100 m, iar timpul de alergare este de 12 s,
atunci viteza este v = d/t
v = 100/12 = 8.33
m/s (n medie)
lucru mecanic travaliul efectuat pentru deplasarea
unei greutati pe 100 m. Se exprima n jouli (J).
L=kG S
unde k este coeficient de proportionalitate ce include n
valoarea lui si rezistenta aerului n care se deplaseaza
individul.
puterea (P) produsul dintre forta si viteza. Se
masoara n Watt

LUCRUL MECANIC, ENERGIA SI PUTEREA

1. INTRODUCERE

Analiza biomecanica impune cu necesitate luarea in considerare si

a variabilelor ce descriu energetica miscarii.
Fluxurile de energie reprezinta cauza directa a miscarilor ce se
observa, absenta lor conducand in mod direct la absenta miscarii.
Evaluarea corecta a mersului patologic depinde direct de luarea in
considerare a transferurilor de putere in articulatii, acestea
completand datele furnizate de evaluarile electromiografice (EMG)
sau cele privind fortele si momentele ce se dezvolta.
Calcularea corecta a lucrului mecanic este esentiala nu numai in
scop de diagnostic ci si in evaluarea capacitatilor de munca si
aprecierea performantelor sportive.
Conceptele de baza privind energetica miscarii sint energia, lucrul
mecanic si puterea.

ENERGIA SI LUCRUL MECANIC

Energia si lucrul mecanic au aceleasi unitati de masura ( Joul-ul J) dar au intelesuri diferite.
Energia este o masura a capacitatii unui corp, la un moment de
timp, de a efectua lucru mecanic.
De exemplu, un corp avind o energie cinetica de 200J si o energie
potentiala de 150J poate efectua un lucru mecanic de 350J.
Lucrul mecanic, pe de alta parte, este o masura a fluxului de
energie de la un corp la altul, acest transfer necesitand un timp
pentru ca lucrul mecanic sa fie efectuat.
Daca fluxul de energie este directionat de la corpul A la corpul B
se spune ca A poate efectua lucru mecanic asupra lui B, sau
muschiul A poate efectua lucru mecanic asupra segmentului B
daca fluxul este dirijat de la muschi spre segment.

LEGEA CONSERVARII ENERGIEI

Legea conservarii energiei se aplica tuturor punctelor din corp in toate

momentele de timp. De exemplu, orice segment de corp va schimba
energia sa numai daca exista un flux de energie inspre sau dinspre orice
structura adiacenta (tendoane, ligamente sau suprafete articulare).
In fig.1a, este prezentat un segment cuplat cu segmentele adiacente prin
suprafete articulare si prin patru muschi ce isi au punctele de insertie la
nivelul sau. Daca lucrurile mecanice efectuate in aceste puncte, intr-o
perioada de timp foarte scurta t, sunt valorile reprezentate in fig.1 se
poate scrie legea conservarii energiei care stabileste egalitatea dintre
suma algebrica a tuturor fluxurilor de energie si variatia de energie E s a
segmentului considerat:

E s = 4 + 2.4 + 5.3 1.7

0.2 3.8 = 6 J

Rezulta deci posibilitatea calcularii variatie de energie E s pentru un

segment cu conditia determinarii in prealabil a fluxurilor de energie in
fiecare din punctele de contact cu elementele anatomice adiacente (in
cazul prezentat exista sase puncte de contact). Balanta energetica nu va
fi exacta din cauza erorilor de masurare, pe de o parte, si a
imperfectiunilor date de ipotezele luate in calcul la realizarea modelului
cu segmente articulate.
O a doua cale de cercetare a balantei energetice este cea prin luarea in
considerare a puterilor si de cercetare a fluxurilor de energie ce intra si
ies din segment, obtinind in acest caz viteza de variatie a energiei
segmentului.
E sun timp t= 20msec se va obtine, pentru cazul reprezentat
Astfel, pentru
200 120 265 85 10 190 300 W
in figura 1b:t
In fiecare segment are loc si un alt aspect al conservarii energiei dat de
tipul de energie ce se inmagazineaza in el. Asfel, energia E s a
segmentului, in orice moment de timp, ar putea fi data de o combinatie
oarecare de energie potentiala si cinetica ce pot fi chiar independente de
debitele de energie ce intra sau ies din segment

LUCRUL MECANIC INTERN SI EXTERN

Singura sursa de generare a energie mecanice in corpul uman este

constituita de muschi acestia reprezentind totodata si cel mai important
loc de absorbtie a energiei.
O foarte mica parte din energie este disipata in caldura ca rezultat al
frecarii si viscozitatii tesuturilor de legatura de la nivelul articulatiilor. Se
poate spune, astfel, ca energia mecanica este intr-o continua curgere
inspre si dinspre muschi si de la segment la segment.
Pentru indeplinirea unei sarcini exterioare pot avea loc numeroase variatii
de energie in segmentele ce intervin intre sursa (in cazul nostru corpul
Intr-o sarcina de ridicare a unei
uman) si sarcina exterioara.
greutati (fig.2) variatia de lucru
mecanic ar genera o putere de 200W
dar variatia de lucru mecanic
necesara cresterii energiei intregului
corp de catre sursa musculara a
membrului inferior ar putea fi de
600W. Deci suma variatiilor de lucru
mecanic intern si extern ar putea fi
de 800W, aceasta generare de
energie fiind produsa de mai multe
surse musculare dupa cum este
aratat.

In timpul multor activitati de miscare, precum mersul si alergarea,

nu exista insa nici o sarcina externa, toate generarile si absorbtiile
de energie fiind cerute doar pentru miscarea segmentelor corpului.
Trebuie facuta, deci, o distinctie intre lucrul mecanic efectuat
asupra segmentelor corpului (lucrul mecanic intern) si cel efectuat
asupra sarcinilor externe (lucrul mecanic extern).
In consecinta, ridicarea greutatilor, impingerea unei masini sau
pedalarea unui ergometru au sarcini externe bine definite. O
exceptie de la definitia lucrului mecanic extern include ridicarea
propriei greutati corporale la o noua inaltime. Astfel, alergarea in
sus pe un deal implica atit lucru mecanic extern cit si lucru
mecanic intern.
Lucrul mecanic extern poate fi negativ daca o forta externa este
exercitata pe corp si corpul se retrage. In sporturile de contact
lucrul mecanic extern este de obicei efectuat pe jucatori prin
impingere sau apucare. O mingie de baschet efectueaza lucru
mecanic asupra celui care o prinde, in timp ce mina acestuia si
bratele se retrag.

LUCRUL MECANIC MUSCULAR POZITIV

Lucrul mecanic pozitiv este lucrul mecanic efectuat in timpul unei

contractii concentrice cnd momentul muschiului actioneaza in
aceeasi directie cu viteza unghiulara.
Daca muschiul flexor determina o scurtare, putem considera ca
momentul flexor este pozitiv si viteza de asemenea pozitiva.
Produsul dintre momentul muscular si viteza unghiulara este
pozitiv si deci puterea va fi la rindul ei pozitiva dupa cum rezulta si
din fig. a.
Invers, daca un moment muscular extensor este negativ si viteza
unghiulara de extensie tot negativa, produsul va fi tot pozitiv ( fig.
b).

LUCRUL MECANIC NEGATIV AL MUSCHILOR

Lucrul mecanic negativ este lucrul mecanic efectuat in timpul unei
contractii excentrice cind momentul muscular actioneaza in directie opusa
cu miscarea articulatiei.
Aceasta are loc, de obicei, cind o forta externa Fext actioneaza pe un
segment si este astfel incit creaza un moment in articulatie mai mare
decit momentul muscular. Forta externa ar putea include fortele
gravitationale sau reactiunea solului. Utilizind conventia de semn
anterioara, se obine, conform figurii, un moment flexor pozitiv si o viteza
unghiulara de extensie negativa.
Produsul dintre moment si viteza, deci puterea, rezulta in acest caz
negativ astfel incat lucrul mecanic efectuat in timpul acestei modificari
unghiulare este negativ.
In mod similar, cind exista un moment extensor negativ in timpul unei
modificari unghiulare de flexie produsul este de asemenea negativ.
In acest caz, lucrul mecanic este efectuat asupra muschilor de catre
fortele exterioare si reprezinta un debit de energie de la membre spre
muschi, deci o absorbtie de energie.

PUTEREA MECANICA MUSCULARA

Viteza de lucru realizata de majoritatea muschilor este rareori constanta
in timp. Datorita modificarilor rapide in timp a fost necesara calcularea
puterii musculare ca functie de timp (Eftman,1939; Quanbury, 1975;
Cappozzo, 1976; Winter si Robertson, 1979).
La o articulatie data, puterea musculara este produsul dintre momentul
muscular net si viteza unghiulara:
Pm = Mj [W]
in care: Pm = puterea musculara [W]; Mj = momentul muscular net [N.m];
= viteza unghiulara [rad/sec].
Dupa cum a fost descris puterea musculara poate fi pozitiva sau negativa.
Chiar si in timpul celor mai simple miscari , puterea isi va schimba semnul
de mai multe ori.
In timpul extensiei initiale exista un moment extensor si o viteza
unghiulara extensoare in timp ce tricepsii efectueaza lucru mecanic
pozitiv asupra antebratului. In timpul fazei finale de extensie antebratul
este decelerat de bicepsi, momentul fiind flexor. In acest caz bicepsii
efectueaza lucru mecanic negativ, prin absorbtie de energie mecanica.
Odata ce antebratul este oprit, el incepe sa accelereze in directia data de
flexie, fiind inca sub actiunea momentului creat de bicepsi care efectueaza
acum lucru mecanic pozitiv. In final, la sfirsitul miscarii, tricepsii

LUCRUL MECANIC AL MUSCHILOR

Avind in vedere ca putere reprezinta viteza de efectuare a lucrului

mecanic rezulta ca se poate obtine lucrul mecanic prin integrarea puterii
pe un interval de timp.
Deci , lucrul mecanic poate fi calculat ca produs dintre putere si timp,
unitatea sa de masura fiind joulul:
1J = 1W. 1sec
daca, spre exemplu un muschi genereaza o putere de 100W in timp de 0.1
sec va rezulta un lucru mecanic de 10J. Aceasta inseamna ca 10J din
energia mecanica a fost transferata de la muschi catre segmentele
membrului. Puterea este variabila continuu in timp. Deci lucrul mecanic
efectuat trebuie calculat prin integrarea in timp a ariei de sub curba de
variatie a puterii.
t2
Pm pe
dt o perioada t1-t2 este dat de
Lucrul mecanic efectuat de W
unm muschi
t1
relatia :
In
exemplul descris, lucrul mecanic efectuat in intervalul t 1-t2 este pozitiv,
negativ pe t2-t3, pozitiv pe t3-t4 si din nou negativ
pe t4-t5. Daca antebratul
[J]
se
reintoarce in pozitia initiala, lucrul mecanic net efectuat de muschi este
nul, ceea ce inseamna ca integrala de timp a puterii pe intervalul t 1-t5 este
si ea zero.
Rezulta de aici dificultatea calcularii lucrului mecanic pozitiv si negativ
prin imposibilitatea determinarii cu exactitate a momentelor de timp in

LUCRUL MECANIC EFECTUAT PE O SARCINA EXTERIOARA

Cind o parte oarecare a corpului exercita o forta pe un segment adiacent

sau pe un corp exterior, el poate efectua lucru mecanic doar daca se
misca.
In acest caz, lucrul mecanic efectuat este definit ca produsul dintre forta
ce actioneaza pe corp si deplasarea corpului pe directia fortei aplicate.
Lucrul mecanic dW efectuat cind o forta determina o deplasare
infinitezimala ds este dat de relatia:
dW = F . ds
s1
sau, lucrul
mecanic efectuat cind forta actioneaza pe o distanta s 1 va fi :
W=

F ds F s1

Daca forta nu este constanta cazul cel mai frecvent atunci vor fi doua
variabile ce se modifica cu timpul. Este deci necesar sa se calculeze
puterea ca o functie de timp si sa se integreze curba de putere in raport
dW
ds
cu timpul
Fpentru
Fa
vobtine lucrul mecanic efectuat.
dt estedtviteza de efectuare a lucrului mecanic sau dW/dt, deci:
Puterea
P=
in care: P = puterea instantanee[W]; F = forta [N]; v = viteza [m/sec].
Avind in vedere ca atit forta cit si viteza sunt vectori trebuie efectuat mai
intii produsul scalar sau produsul dintre forta si componenta de viteza de
pe directia fortei. Se va obtine:
P = F.v.cos = Fx .vx + Fy.vy

TRANSFERUL DE ENERGIE INTRE SEGMENTE

Fiecare segment exercita forte pe segmentele vecine si daca exista o

miscare de translatie a articulatiilor, exista un transfer de energie mecanica
intre segmente. Cu alte cuvinte, un segment poate efectua lucru mecanic pe
un segment adiacent printr-o deplasare a fortei prin centrul articulatiei
(Quanbury, 1975). Acest lucru mecanic se adauga lucrului mecanic descris in
paragrafele anterioare.
Ecuatiile prezentate in capitolul precedent pot fi utilizate pentru calcularea
vitezei de transfer a energiei, deci a puterii, prin centrul articulatiei.
La nivelul articulatiei dintre doua segmente adiacente (fig.6), forta de
reactiuneFj1 a segmentului 2 asupra segmentului 1, actioneaza la un unghi 1
fata de vectorul viteza vj. Produsul Fj1.vj.cos 1 este pozitiv, indicind un
transfer de energie in segmentul 1.
Invers, produsul Fj2.vj.cos 2 este negativ ,indicind un transfer de energie de
la segmentul 2. Avind in vedere ca Pj1= - Pj2, rezulta ca fluxul de iesire din
segmentul 2 egaleaza fluxul de intrare in segmentul 1.

Tipuri de articulaii
Tip de
articula
ie
Balama

Pivot

Micarea
articulaiei

Exemple

Structur

Flexie/Extensie

Cot/Genunchi

Articulaie balama

Rotaia unui os
pe altul

Atlas pe Axis

Articulaie tip
pivot

Tip de
articulaie

Micarea articulaiei

Exemple

Structur

Sferic

Flexie/Extensie
Adducie/Abducie
Rotaie
Intern/Extern

Umr/old

Articulaie
sfer n cup

Flexie/Extensie
Adducie/Abducie
Circumducie

CarpoArticulaie tip
metacarpian
a

Tip de
articulaie
Condiloid

De
alunecare

Micarea
articulaiei
Flexie/Extensie
Adducie/Abducie
Circumducie

Micri de
alunecare

Exemple

Structur

Articulaia
minii

Articulaie
elipsoidal

Intercarpian

Articulaie
plan