ntors rnit din lupta cu zilele de ieri, i parc tot nu-mi vine s cred c n-am dreptate C El i Eu nu suntem dect acelai frate, i-aceeai ran-i doare pe ambii scutieri.
Armurile alt'dat ptate de rugin
Azi par mai sclipitoare dect oricnd, Iar spada, ncruciat-n lupt de-attea ori, E plin De sngele netrebnic al celor ce cad prada Aceluiai proteic i venic Torquemada.
Vorbesc cu mine nsumi i-mi zic:
- De ce m mini De-atia ani de-a rndul c tu eti cel mai mare Din toi mblnzitorii cohortelor barbare, C-n gestul tu palpit strvechile altare, Iar vasta catedral, zidit de prini, Cu-ntreaga-i melodram de Dumnezeu i sfini, O poi schimba-ntr-o clip, De nu i-ar fi ruine
De brbile lor albe,
De mine i de tine?
Vorbesc cu mine nsumi i-mi zic:
- De-atia ani, De cnd m pori spre-acelai sublim necunoscut, De ce m mini cu-aceleai ndemnuri de temut i-mi profanezi credina cu-acelai prefcut Surs Citit pe buze de josnici curtezani? De ce din armonia supremelor cntri Azi nu se mai aude dect grozavul urlet Al celor ce se-neac n descrcri de tunet Departe, -n cine tie ce profunzimi de mri!...