Ion Minulescu Tu, care-mi intri-n cas cu toamna fumurie, Cu ziua ce se duce i noaptea ce-o s vie, n casa mea fii binevenit...
Iat-mi casa!
ntoarce doar butonul electric din perete
i-mprietenete-i ochii cu tot ce poi vedea, Cci casa mea e-ntreag, de-acum, i casa ta... Fii prieten i sor cu hall-ul i terasa, Cu treptele ce urc sub rustice covoare Spre sala de mncare i-odaia de culcare, Cu sfinii din icoane i morii din portrete, Cu cinele, ce-i linge manonul de-astrahan, i cu pisica alb, ce toarce pe divan...
Oprete-i apoi ochii pe frunzele de laur
n care se-ncadreaz, sanctificnd decorul, Patronii mei - Triunghiul.
Iar pe comoda veche privete-i cum stau gata
S-i prseasc parc, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albatri i bucle brune:
Tata!... i-o doamn cu ochi negri i bucle blonde: Mama!...
Tu, care-mi intri-n cas cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii i "Faptele diverse", n casa mea fii binevenit, Pentru mine i pentru-aceste chipuri, de praf i vremuri terse, Ce te privesc din rame cu-aceeai duioie Ca-n zilele cnd, toamna, soseam i eu cu tne.