Christopher Dresser, unul dintre cei mai de seama designeri ai timpului, de origine britanica, oferea in

anul 1873 urmatoarea definitie scaunului: "un taburet cu spatar, taburetul fiind o plansa sustinuta la
distanta de podea prin suporti". Odata cu trecerea vremii, insa, niciuna dintre notiunile utilizate de Dresser
nu mai este absolut necesara pentru a defini un scaun. In zilele noastre cel mai important aspect in
realizarea acestui obiect de mobilier (si nu numai) vizeaza imbinarea fericita dintre estetic si
functionalitate. Mai mult decat atat, scaunul reflecta si el un anumit statut social, reprezentand un
barometru al schimbarilor economice survenite de-a lungul timpului. Daca in perioada de recesiune
economica, forma si materialele folosite in confectionarea acestor obiecte oglindeau nevoia de obiecte
utile si durabile, in perioada de prosperitate economica, tendinta generala este catre forme si decoratiuni
extravagante, in ideea "artei de dragul artei".
Secolul XX, caracterizat din punct de vedere al designului prin rationalism, a adus in atentie cateva
scaune total antirationaliste, caracterizate insa prin avangardismul materialelor si al tehnologiilor folosite
si prin mesajul estetic transmis. In materie de design modernist s-au impus doua forme de abstractizare:
geometrica (promovata de Marcel Breuer; Ludwig Mies van der Rohe si Le Corbusier) si organica (avand
ca reprezentanti pe: Eero Saarinen, Charles Eames, Alvar Aalto).
Wassily chair creat in anul 1925 de catre Marcel Breuer, Barcelona chair (1929) al lui Ludwig Mies van
der Rohe, Paimio chair (1931) al lui Alvar Aalto, Chaise longue-ul (1928) lui Le Corbusier demonstreaza
ca productia de masa nu exclude creatia si ca esteticul poate reprezenta o alta latura a functionalului. Cu
toate acestea, proiectele propuse de designeri presupuneau un volum mare de munca, total neadecvat
productiei de masa.
Principalul aspect este ca aceste obiecte avangardiste, adevarate piese de arta, au reusind sa sparga
barierele si sa influenteze productia ulterioara prin aparitia pe piata a unor scaune ale caror functionalitate
si utilizare la scara larga nu exclud ideea de arta.
Desigur ca s-a pastrat tendinta de a epata prin crearea unui design socant in materie de scaune si fotolii.
Pe langa numeroasele forme si modele: ondulate, ergonomice, simple sau tapitate cu diverse materiale
(tesaturi, piele, materiale textile), cu structura metalica, cromata, cu finisaj din lemn etc., au aparut si
cateva modele ce pot fi catalogate drept "ciudatenii": s-a inventat "scaunul din carne", confectionat din
materiale care imita oasele si muschii de vita sau asa-zisul "Sheep Chair", invelit in lana si impodobit cu
trei capete de oaie. Pentru cele mai extravagante gusturi exista scaunul cu picioare de dama sau cel din
manusi de box.