Seminarul 6

Functii reale. Limite de functii

Material video:

Urmareste exercitiile rezolvate afisate pe site la continut multimedia Analiza matematica

Anul I , Semestrul I:

- Limite 1

Exemple

1. Folosind definiŃia limitei unei funcŃii într-un punct , să se arate că:

lim x 2 = 4
x→2

Rezolvare: fie δ >0

un număr real şi x ∈ ℝ astfel încât x − 2 < δ . ObŃinem atunci că
−δ < x − 2 < δ ⇔ 2 − δ < x < δ + 2 . Cum însă x + 2 ≤ x + 2 şi −2 − δ < 2 − δ , avem:

x < 2 + δ şi
x + 2 ≤ x + 2 < 4 +δ
Atunci:
(*) x 2 − 4 = ( x − 2 )( x + 2 ) = x − 2 ⋅ x + 2 < δ ( 4 + δ )
ε
Fie atunci ε >0 şi δ >0 astfel încât δ (δ + 4 ) < ε ⇔ 0 < δ < . Pentru x∈ I , x − 2 < δ în relaŃia
2+ 4+ε
(*) obŃinem : x2 − 4 < ε . Am obŃinut aşadar:
ε
Pentru orice ε >0 există 0<δ < astfel încât pentru orice x∈ I , cu
2+ 4 +ε
ε
x−2 < , avem: x2 − 4 < ε , ceea ce înseamnă conform definiŃiei că funcŃia dată are
2+ 4+ε
limita 4 în x0 = 2 .

2. Să se arate că funcŃia f : ℝ → ℝ , f ( x ) = sin x nu are limită când x tinde către ∞ .

Rezolvare: Vom arăta că există şirurile ( xn )n∈ℕ , ( yn )n∈ℕ , cu lim xn = lim yn = ∞ şi lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn ) .
x →∞ x →∞ x →∞ x →∞

π
Fie aşadar xn = nπ , yn = + 2nπ . Avem evident
2
π 
lim nπ = lim  + 2nπ  = ∞
n →∞ n →∞  2 

Dar f ( xn ) = sin ( nπ ) = 0 şi f ( yn ) = sin  π + 2nπ  = 1 , deci lim f ( xn ) = 0 şi lim f ( yn ) = 1 , deci

2   n →∞ n →∞

lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn )
x →∞ x →∞

ceea ce contrazice criteriul lui Heine.

 3. Să se calculeze:
lim x
x →±∞
( x2 + 1 − x )
Rezolvare: Avem:
)( )=
) (
x2 + 1 − x x2 + 1 + x
f ( x) = x ( x2 + 1 − x = x ⋅
x +1 + x
2 
x
1 
x  1 + 2 + 1 
 x 
Pentru x→∞ avem x >0 deci x =x . Atunci:
lim x
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim
x →∞ 
x
1
= lim
 x →∞
1
1
=
1
2
x  1 + 2 + 1  1+ 2 +1
 x  x

Pentru x → −∞ avem x<0 şi deci x = −x . Atunci:

f ( x) = x ( )  1   1 
x 2 + 1 − x = x  x 1 + 2 − x  = x  − x ⋅ 1 + 2 − x  =
 x   x 
 1 
= − x 2  1 + 2 + 1 
 x 
Atunci:
lim x
x →∞
( ) x →∞

 x
1 
x 2 + 1 − x = lim − x 2  1 + 2 + 1  = −∞


4. Să se calculeze:
sin 5x − sin 3x
lim
x →0 5x

Rezolvare: Avem:
sin 5x − sin 3x 2 sin x ⋅ cos 4x 2 sin x 2
lim = lim = ⋅ lim ⋅ lim cos 4 x =
x →0 5x x →0 5x 5 x →0 x x →0 2
 Seminarul 7
Functii reale: continuitate, derivabilitate, determinarea asimptotelor

Material video:

Urmareste exercitiile rezolvate afisate pe site la continut multimedia Analiza matematica

Anul I , Semestrul I:
- Continuitate 1
- Derivabilitate 1
- Derivabilitate 2

Exemple

1. StudiaŃi continuitatea funcŃiei:

 − 12
f ( x ) = e , daca x ∈ ℝ \ {0}
 x
1, daca x = 0

Rezolvare: Pentru x ≠ 0 , funcŃia este continuă; vom studia continuitatea funcŃiei numai în
punctul x = 0 . Avem:
1
−
 1 
lim  − 2  = −∞ şi deci lim f ( x ) = lim e x2 =0
x →0  x  x →0 x →0

Cum lim f ( x ) ≠ f ( 0 ) , funcŃia nu este continuă în punctul x =0 ; acest punct este punct de
x →0

discontinuitate de speŃa întâi.

 x + 1, x ∈ [0 ,1]
2. Fie f ( x ) =  . Să se determine constanta a astfel încât funcŃia f să fie
3ax + 3 , x ∈ ( 1, 3]
continuă pe intervalul închis [1, 2] .

Rezolvare: Deoarece funcŃia f pe intervalele [1, 2 ) şi (1, 2] este liniară, deci continuă, vom
studia continuitatea funcŃiei f numai în punctul x = 1 . CondiŃia de continuitate pentru
funcŃia f în punctul x = 1 se scrie:
(1) f ( 1) = f ( 1 + 0 ) = f ( 1 − 0 )
Dar:
(2) f ( 1) = 1 + 1 = 2
f ( 1 − 0 ) = lim f ( x ) = lim ( x + 1) = 2
x →1 , x < 1 x →1 , x <1

f ( 1 + 0 ) = lim f ( x ) = lim ( 3ax + 3 ) = 3a + 3

x →1 , x > 1 x →1 , x > 1

1
Din relaŃiile (1) şi ( 2 ) obŃinem aşadar că: 3a + 3 = 2 , deci a=− .
3

3. Să se studieze derivabilitatea funcŃiei f ( x ) = sin ( 2x 2 + 1) în punctul x0 = 2

Rezolvare: Conform definiŃiei, o funcŃie este derivabilă într-un punct x0 dacă există şi
f ( x ) − f ( x0 )
este finită lim . În cazul de faŃă obŃinem:
x → x0 x − x0
2x 2 + 1 − 9 2x 2 + 1 + 9
lim
f ( x) − f (2)
= lim
sin 2x 2 + 1 − sin ( 9 ) (
= lim
2 ⋅ sin ) 2
⋅ cos
2 =
x→2 x−2 x→2 x−2 x →2 x−2
(
2 ⋅ sin x 2 − 4 ⋅ cos x 2 + 5 ) ( ) = 2 ⋅ lim sin ( x 2
−4 ) ( x + 2 ) cos
= lim
x→2 x−2 x→2 x −4 2 (x 2
)
+ 5 = 8 cos ( 9 )

pentru că lim
(
sin x − 4
2
) = 1 ; aşadar lim
f ( x ) − f ( 2)
există şi este finită, deci funcŃia dată este
x→2 x −4
2
x→2 x−2
derivabilă în punctul x0 = 2 .

4. Să se demonstreze inegalitatea
b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
cos 2 ( a ) cos 2 ( b )
π
pentru orice 0≤a<b< .
2

Rezolvare: Fie f : [ a , b] → ℝ , f ( x ) = tg ( x ) . Cum f este continuă pe [ a , b] şi derivabilă pe ( a , b ) , f

îndeplineşte ipotezele teoremei Lagrange, deci există c ∈ ( a , b ) astfel încât:
f (b ) − f ( a ) tg ( b ) − tg ( a ) 1
= f ' (c) ⇔ =
b−a b−a cos
2
(c)
Deoarece funcŃia cos ( x ) este descrescătoare pe intervalul [ a , b] ⊂ 0 , π  , cum a<c<b, obŃinem
2  
că:
1 1 1
cos ( a ) > cos ( c ) > cos ( b ) > 0 ⇔ cos 2 ( a ) > cos 2 ( c ) > cos 2 ( b ) ⇔ < < Dar
cos 2 ( a ) cos 2 ( c ) cos 2 ( b )
tg ( b ) − tg ( a ) b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
1
= , deci
b−a cos
2
(c) cos 2 ( a ) cos 2 ( b )
π
pentru orice 0≤a<b< .
2

xx − x
5. Să se calculeze: lim
x →1 ln ( x ) − x + 1

Rezolvare: Fie f , g : (0 , ∞ ) → ℝ , f ( x ) = x x − x , g ( x ) = ln ( x ) − x + 1 . Observăm că:

i. f şi g admit derivate de ordinul I şi II pe (0 , ∞ ) şi
1
f ' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) − 1, g ' ( x ) = −1
x
f '' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) + x x −1 , g '' ( x ) = −
2 1
x2
ii. g' ( x ) ≠ 0 şi g '' ( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ (0 , ∞ )
iii. lim f ( x ) = lim g ( x ) = lim f ' ( x ) = lim g ' ( x ) = 0
x →1 x →1 x →1 x →1

f '' ( x ) x x ( ln ( x ) + 1) + x x − 1
2

iv. lim
x → 1 g '' ( x )
= lim
x →1 1
= −2
− 2
x
Atunci conform teoremei lui l’Hospital obŃinem:
 f ( x) f ' ( x) f ' ( x) f '' ( x ) xx − x
lim = lim şi lim = lim de unde lim = −2 .
x →1 g ( x ) x →1 g ' ( x ) x →1 g ' ( x ) x → 1 g '' ( x ) x → 1 ln ( x ) − x + 1

6. Folosind diferenŃiala, să se calculeze aproximativ valoarea arcsin ( 0 , 51)

 π π
Rezolvare: Fie funcŃia f : [ −1, 1] →  − ,  , f ( x ) = arcsin ( x ) . Punând x = 0 , 5 , ∆x = 0 , 01 şi aplicând
 2 2
definiŃia diferenŃialei unei funcŃii se obŃine:
arcsin ( x + ∆x ) ≈ arcsin ( x ) + ( arcsin ( x ) )'⋅ ∆x
sau, în cazul de faŃă:
1
arcsin ( 0 , 51) ≈ arcsin ( 0 , 5 ) + ⋅ 0 , 01 ≈ 0 , 513
1 − (0 , 5 )
2
 Seminarul 8
Siruri si serii de functii reale

Material video:

Urmareste exercitiile rezolvate afisate pe site la continut multimedia Analiza matematica

Anul I , Semestrul I:

- Şiruri de funcŃii 1
- Şiruri de funcŃii 2
-
Exemple
∞
1. CalculaŃi domeniul de convergenŃă al seriei ∑ 1 2n
1+ x n =1

1
Rezolvare: Dacă x <1 , atunci lim =1; pentru ca o serie de numere reale să conveargă
n →∞ 1 + x 2n
este necesar însă ca şirul termenilor generali să conveargă la 0, deci seria de funcŃii dată
nu este convergentă pentru x < 1 .
Dacă x = 1 , atunci se obŃine seria cu termenul general un = 1 , deci seria de funcŃii
2
nu converge nici pentru x = 1 , din aceleaşi considerente.
Dacă x > 1 , atunci:
1 1
<
1 + x 2n x 2n
1
iar seria cu termenul general un = este convergentă pentru x >1 (este o progresie
x 2n
geometrică cu raŃia subunitară), deci seria dată converge pentru x >1 . Aşadar domeniul de
convergenă pentru seria dată este ( −∞ , −1) ∪ (1, ∞ ) .

2. Să se determine mulŃimea de convergenŃă pentru seria de funcŃii

∞ n n
 n +1  1− x 
∑    
n   1 − 2x 
n =1

Rezolvare: Se observă că şirul de funcŃii ( f n )n∈ℕ are ca domeniu de definiŃie mulŃimea

{ } . Fie aşadar { } . ObŃinem seria numerică ∑

∞ n n
1 1  n +1  1− x 
ℝ\ x∈ℝ\     . Pentru această serie
2 2 n = 1  n   1 − 2x 

aplicăm criteriul rădăcinii şi obŃinem:

n n
 n + 1  1− x  n +1 1− x 1− x
- dacă lim n f n = lim n   
n →∞  n   1 − 2x 
 = lim ⋅ = <1 atunci seria numerică este
n →∞ n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x
1− x 2 
convergentă; rezolvând inecuaŃia <1 obŃinem x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪  , ∞  . Aşadar seria de
1 − 2x 3 
2 
funcŃii converge pentru x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪  , ∞  .
3 
 n n
 n + 1  1− x  n +1 1− x 1− x
- dacă lim n f n = lim n   
n →∞  n   1 − 2x 
 = lim ⋅ = >1 atunci seria numerică este
n →∞ n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x

divergentă; aşadar seria de funcŃii nu este convergentă pentru {}

 2 1
x ∈0,  \
 3 2

{ } obŃinem:
n n
 n + 1  1− x  n +1 1− x 1− x 2
- dacă lim n f n = lim n   
n →∞  n   1 − 2x 
 = lim ⋅ = =1 , deci pentru x∈ 0,
n →∞ n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x 3
∞ n
- dacă x =0 , se obŃine seria numerică ∑  n + 1  , care nu este convergentă, deci seria
 n  n =1

de funcŃii nu converge pentru x =0

∞ n
- dacă 2
x= , se obŃine seria numerică ∑ ( −1)n  n + 1  , care nu este convergentă pentru
3  n 
n =1

că termenul general al seriei nu converge la 0.

Aşadar mulŃimea de convergenŃă pentru seria dată este ( −∞ ,0 ) ∪  2 , ∞  .
3 
 Seminarul 9
Serii de puteri. Dezvoltarea in serie Taylor, respectiv serie Mac-Laurin

Material video:

Urmareste exercitiile rezolvate afisate pe site la continut multimedia Analiza matematica

Anul I , Semestrul I:
- Serii de functii 1
- Serii de functii 2

Exemple
∞
1. Să se studieze convergenŃa seriei ∑ 12 ( x − 2 )n .
n n =1

∞
Rezolvare: Notăm t = x−2 . Atunci seria dată devine: ∑ 12 ⋅ t n . Calculăm raza de convergenŃă cu
n n =1

teorema Cauchy Hadamard:

1
an + 1 ( n + 1) 2 n2
λ = lim = lim = lim =1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ ( n + 1) 2
n
2
n
∞
1
de unde R= = 1 .Aşadar seria ∑ 12 ⋅ t n converge pentru t ∈ ( −1 , 1 ) şi diverge pentru t ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) ;
λ n n =1
∞
revenind la notaŃia făcută, obŃinem că seria ∑ 12 ( x − 2 )n converge pentru x ∈ ( 1, 3 ) şi diverge pentru
n n =1

x ∈ ( −∞ , 1) ∪ ( 3 , ∞ ) .
∞ ∞
Pentru x=1 seria devine ∑ 12 , care este convergentă (seria armonică generalizată ∑ 1α este
n n =1 n n =1

convergentă pentru α > 1 ).

∞
Pentru x=3 seria devine ∑ ( −1)n 12 , serie care este de asemenea convergentă, conform criteriului
n
n =1

lui Leibniz.
În concluzie, domeniul de convergenŃă pentru seria dată este [1, 3] .

2. Să se dezvolte în serie de puteri următoarele funcŃii, precizându-se şi domeniul pe care este

valabilă dezvoltarea:
a. f ( x ) = e x
b. f ( x ) = sin ( x )

Rezolvare: Să remarcăm mai întâi că funcŃiile date sunt funcŃii indefinit derivabile pe ℝ.
a. Avem
( )
( e x ) n = e x pentru orice x ∈ ℝ , deci e( n ) (0 ) = e0 = 1
deci obŃinem dezvoltarea:
( )
∞
e n (0 ) n ∞ 1 n
ex = ∑ x =∑ x
n =0 n! n =0 n !

Pentru a determina raza de convergenŃă obŃinem:

 1
an + 1 ( n + 1) ! 1
λ = lim = lim = lim =0
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n!
de unde, conform teoremei Cauchy-Hadamard, obŃinem că R=∞, deci domeniul de convergenŃă
este ( −∞ , ∞ ) .
b. Avem
 π
sin' ( x ) = cos ( x ) = sin  x + 
 2
 π   π
sin'' ( x ) = sin'  x +  = sin  x + 2 ⋅ 
 2  2
...
( )  π
sin n ( x ) = sin  x + n ⋅ 
 2
de unde
 π
sin2n ( 0 ) = sin  2n ⋅  = sin ( nπ ) = 0
 2

sin
( 4n + 1 )
( 0 ) = sin  ( 4n + 1) π  = sin  π  = 1

 2 2

sin
( 4n + 3 )
( 0 ) = sin  ( 4n + 3 )  = sin  3π  = −1
 π 
 2  2 
ObŃinem aşadar dezvoltarea:
( ) ( )
sin' ( 0 ) sin 2 ( 0 ) 2 sin 3 ( x ) 3
sin ( x ) = sin ( 0 ) + x+ x + x + ... =
1! 2! 3!
x 3 x 5 x7
= x− + − + ...
3! 5! 7 !
Şi în cazul acestei serii domeniul de convergenŃă este ( −∞ , ∞ ) .
 Seminarul 10
ConstrucŃia graficului unei funcŃii reale.
Recapitulare pentru unitatea de învăŃare “FuncŃii reale”

Limite de funcŃii

Ne punem problema studierii comportamentului unei funcŃii în jurul unui punct x0 . Nu ne

interesează valoarea funcŃiei în punctul respectiv, deci x0 nu trebuie să aparŃină în mod
obligatoriu domeniului de definiŃie, dar trebuie să fie punct de acumulare al acestuia.

DefiniŃie Fie f : D → ℝ, x0 ∈ D ' . Spunem că lim f ( x) = l dacă pentru ocire unitate V a lui l
x → x0

considerăm, există o vecinătate U a lui x0 astfel încât (∀) x ∈ U ∩ D \{x0 } ⇒ f ( x) ∈ V .

Dacă limita fununei funcŃii într-un punct există, atunci aceasta este unică.

OperaŃii cu limite de funcŃii

Deoarece limitele de funcŃii se pot defini cu ajutorul limitelor de şiruri, a face operaŃii cu limite de
funcŃii revine la a face operaŃii cu limite de şiruri, deci toate teoremele referitoare la operaŃiile cu
limite de şiruri rămân valabile şi în cazul operaŃiilor cu limite de funcŃii, adică pentru
x0 ∈ D f , Dg avem:
1) lim kf ( x ) = k lim f ( x )
x → x0 x → x0

2) lim ( f ( x) + g ( x) ) = lim f ( x) + lim g ( x)

x → x0 x → x0 x → x0

3) lim ( f ( x) ⋅ g ( x) ) = lim f ( x) ⋅ lim g ( x)

x → x0 x → x0 x → x0

lim f ( x)
f ( x) x → x0
4) lim =
x → x0 g ( x) lim g ( x)
x → x0
lim g ( x )
5) lim ( f ( x) ) =  lim f ( x)  0
g ( x) x→ x

x → x0  x → x0 
Cazurile de nedeterminare sunt aceleaşi şi în cazul operaŃiilor cu limite de şiruri:
±∞ 0
∞ − ∞, , , 0 ⋅ ∞,1∞ , 00 , ∞0
±∞ 0

Trecerea la limită în inegalităŃi

1) Dacă f ( x ) < g ( x) atunci lim f ( x ) ≤ lim g ( x ) .

x → x0 x → x0

2) Teorema cleştelui: dacă g ( x ) < f ( x ) < h( x ) şi dacă există lim h( x ) = lim g ( x ) = l ,

x → x0 x → x0

atunci exista şi lim f ( x ) = l

x → x0

Limite laterale
Dacă x0 este punct de acumulare pentru D f , vom numi limita stângă în x0
ls = lim f ( x) = f ( x0 − 0) şi respectiv limita dreaptă în x0 ld = lim f ( x) = f ( x0 − 0) .
x → x0 x → x0
x < x0 x > x0

Obs. 1. Dacă f : ( a, b) → ℝ , în punctul a nu putem vorbi decât despre limută dreaptă, iar în b
doar de limită stângă.
2. Dacă x0 este punct de acumulare din domeniul funcŃiei şi au sens ls şi ld în x0 , atunci există
şi lim f ( x ) ⇔ ls = ld .
x → x0

PropoziŃie Dacă f , g : D → ℝ, x0 ∈ D ', lim f ( x) = 0 şi g este mărginită, atunci

x → x0

lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 .
x → x0

AplicaŃii Să se calculeze limitele:

1
a) lim x sin
x →0 x
α
 1
b) lim x  cos  , α > 0
x →0  x

FuncŃii continue

Dacă f nu are limită într-un punct x0 , atunci graficul se întrerupe în acest punct.
Dacă f are limită în x0 , dar limita este diferită de valoarea funcŃiei, de asemenea graficul se
întrerupe.
Problema studierii neîntreruperii graficului funcŃiei, deci a continuităŃii funcŃiei într-un punct x0
se poate pune numai dacă x0 aparŃine domeniului de definiŃie al funcŃiei.
DefiniŃie Fie f : E → ℝ, x0 ∈ E ∩ E ' . Spunem că f este continuă în x0 dacă există
lim f ( x) = f ( x0 ) .
x → x0
Obs. 1. În punctele izolate ale domeniului de definiŃie o funcŃiei este continuă.
2. FuncŃiile elementare sunt continue în toate punctele domeniului lor de definiŃie.
3. Dacă f nu este continuă în x0 , spunem că x0 este punct de discontinuitate al funcŃiei.
Spunem că x0 este punct de discontinuitate de prima speŃă, dacă există limite laterale finite în
punctul x0 . Punctele de discontinuitate care nu sunt de speŃa întâi se numesc puncte de
discontinuitate de speŃa a doua.
DefiniŃie Fie f : I → ℝ . Spunem că f este continuă pe I, dacă f este continuă în orice punct
x∈I .
FuncŃiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiŃie. Compunerea a două funcŃii
continue rămâne funcŃie continuă.
DefiniŃie Fie f : I → ℝ . Spunem că f are proprietatea lui Darboux dacă de îndată ce f ia două
valori distincte, f ia orce valoare intermediară.
ProprietăŃi ale funcŃiilor continue
1. Dacă f este continuă în x0 şi f ( x0 ) > 0 ( f ( x0 ) < 0 ) rezultă că există o vecinătate V a
lui x0 astfel încât ( x ) ∈ V ⇒ f ( x ) > 0 (respectiv f ( x ) < 0 ).
2. Dacă f este continuă pe I, atunci f are proprietatea lui Darboux.
ConsecinŃe
a) f e continuă pe [ a, b] şi f ( a ) ⋅ f (b) < 0 rezultă că există ξ ∈ ( a, b) astfel încât
f (ξ ) = 0 .
b) Dacă f este continuă pe I şi f nu se anulează pe I, atunci f păstrează semn constant pe I.
3. Dacă f este continuă, atunci f conută cu operaŃia de trecere la limită:
lim f ( g ( x) ) = f  lim g ( x)  .
x → x0  x → x0 
4. Dacă f este continuă pe un interval închis şi mărginit, atunci f este mărginită şi îşi atinge
efectiv marginile (adică există u,v astfel încât f(u)=m şi f(v)=M ).

FuncŃii derivabile. Derivata unei funcŃii

Problema tangentei

DefiniŃie Dreapta tangentă la curba y = f ( x) în punctul P ( a, f ( a )) este dreapta care trece prin
f ( x) − f (a)
P şi are panta m = lim cu condiŃia ca această limită să existe.
x →a x−a
O altă expresie a pantei se obŃine notând h = x − a ⇒ x = a + h ; când x → a ⇒ h → 0 deci
f (a + h) − f (a )
m = lim .
h →0 h

Derivata unei funcŃii

Fie f : I → ℝ ( mulŃimea I este formată numai din puncte de acumulare). Se numeşte derivata
f ( x) − f (a)
funcŃiei f în punctul a şi se notează cu f ’(a) limita lim .
x→a x−a
f ( x) − f (a)
Deci f '( a ) = lim . Dacă această limită nu există se spune că f nu este derivabilă în
x →a x−a
punctul a.

Interpretarea geometrică a derivatei unei funcŃii f într-un punct a

f '(a ) reprezintă panta tangentei la G f în punctul a.

Obs. Dacă f '( a ) = ±∞ antunci tangenta la G f este paralelă cu axa OY şi ecuaŃia tangentei este
X = a.
Dacă f '( a ) este finită, atunci ecuaŃia tangentei la G f în punctul a este
Y − f (a ) = f '(a )( X − a )

Derivate laterale

f ( x) − f (a)
f 's (a ) = lim
x →a x−a
x< a

f ( x) − f ( a )
f 'd (a ) = lim
x →a x−a
x >a

DefiniŃie f este derivabilă pe I dacă f este derivabilă în orice punct x ∈ I .

Teoremă O funcŃie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.

Obs. Reciproca nu este adevărată: f : ℝ → ℝ, f ( x ) =| x | este continuă în 0, dar nu este
derivabilă în 0.

Putem defini o funcŃie care face ca oricărui punct x ∈ I să-i asocieze derivata funcŃiei în acest
punct, adică dacă f e derivabilă pe I atunci se numeşte funcŃia derivată sau derivata pe I, funcŃia
f ' : I → ℝ , x → f '( x)

Teorema lui Darboux Derivata unei funcŃii derivabile are proprietatea lui Darboux.

Reguli de derivare
1. Dacă f , g : I → ℝ sunt derivabile pe I, atunci ( f + g ) ' = f '+ g ' .
2. Dacă f , g : I → ℝ sunt derivabile pe I, atunci ( f ⋅ g ) ' = f ' g + fg ' .
 '
 f  f ' g − fg '
3. Dacă f , g : I → ℝ sunt derivabile pe I, iar g ≠ 0 atunci   =
g g2
Derivarea funcŃiilor compuse
Fie f : I → J , g : J → ℝ astfel încât f este derivabilă în a ∈ I şi g este derivabilă în b ∈ J ,
unde b = f ( a ) , atunci g  f este derivabilă în a şi ( g  f ) '( a ) = g '( f ( a )) ⋅ f '(a ) .

Derivate de ordin superior

Fie f : I → ℝ derivabilă pe I. Se numeşte derivata de ordinul al doilea a funcŃiei f, derivata lui
f ' : f "( x) = ( f '( x)) ' . Analog avem f ( n ) ( x) = ( f ( n−1) ( x)) ' .
Dacă o funcŃie admite derivate de orice ordin, f se numeşte indefinit derivabilă.

Formula lui Leibniz

n
( f ⋅ g )( n ) = ∑ Cnk f ( n− k ) g ( k )
k =0

Puncte de extrem
Fie f : I → ℝ
1. x0 ∈ I se numeşte punct de maxim relativ al funcŃiei f dacă există o vecinătate V a lui x0
astfel încât (∀) x ∈ V ⇒ f ( x ) ≤ f ( x0 ) .
2. x0 ∈ I se numeşte punct de minim relativ al funcŃiei f dacă există o vecinătate V a lui x0 astfel
încât (∀) x ∈ V ⇒ f ( x ) ≥ f ( x0 ) .

Teorema lui Fermat Fie f : I → ℝ , f derivabilă pe I. Dacă x0 este punct interior al intervalului
I şi x0 este punct de extrem, aunci f '( x0 ) = 0 .
Obs. 1. Deoarece din teorema lui Fermat în punctele de extrem ale unei funcŃii derivabile,
derivata sa se anulează, vom căuta punctele de extrem printre rădăcinile derivatei, motiv pentru
care aceste poartă numele de puncte critice.
2. Teorema nu rămâne adevărată dacă punctele de extrem se află la capetele intervalului.
3. Reciproca teoremei lui Fermat este adevărată.

DefiniŃie FuncŃia f :[ a, b] → ℝ se numeşte funcŃie Rolle dacă f este continuă pe [ a, b] şi este

derivabilă pe (a, b) .

Rolul derivatei întâi în studiul funcŃiilor

Fie f : I → ℝ , f derivabilă pe I. Dacă

- f '( x ) > 0, (∀) x ∈ I , atunci f este strict crescătoare pe I
- f '( x ) < 0, (∀) x ∈ I , atunci f este strict descrescătoare pe I.

Rolul derivatei a doua în studiul funcŃiilor

DefiniŃie O funcŃie f : I → ℝ , I interval se numeşte convexă dacă oricare ar fi x1 , x2 ∈ I şi
oricare ar fi t ∈ [0,1] avem f ((1 − t ) x1 + tx2 ) ≤ (1 − t ) f ( x1 ) + tf ( x2 ) .
DefiniŃie O funcŃie f : I → ℝ , I interval se numeşte concavă, dacă − f este convexă.

Teoremă Fie f :[a, b] → ℝ continuă. Presupunem că există f ' şi f " pe (a, b) , iar
f "( x) ≥ 0, (∀) x ∈ (a, b) , atunci f este convexă pe [a, b] .

DefiniŃie Fie f : I → ℝ o funcŃie continuă. Punctul x0 ∈ I diferit de capete, se numeşte punct

de inflexiune al lui f dacă există α < x0 < β astfel încât f este convexă pe (α , x0 ) şi concavă pe
( x0 , β ) (sau invers).

Asimptotele funcŃiilor reale

DefiniŃie Spunem că dreapta y = a e asimptotă orizontală la +∞ (respectiv la −∞ ) a funcŃiei f

dacă lim f ( x) = a ( sau lim f ( x) = a ).
x →+∞ x →−∞

DefiniŃie Spunem că dreapta y = mx + n e asimptotă oblică la +∞ a funcŃiei f dacă există şi sunt

f ( x)
finite limitele lim = m şi lim ( f ( x) − mx) = n .
x →+∞ x x →+∞
DefiniŃie Dacă b este punct de acumulare pentru domeniul maxim de definiŃie al unei funcŃii f , f
nu este definită în b şi dacă lim f ( x) = ±∞ sau lim f ( x) = ±∞ atunci dreapta x = b se
x →b x →b
x <b x >b
numeşte asimptotă verticală.

Obs. 1. Dacă există asimptote orizontale nu mai căutăm asimptote oblice.

f ( x)
2. Dacă nu există asimptote orizontale şi lim = 0 , atunci nu există nici asimptote oblice.
x →±∞ x
3. Asimptotele verticale se caută în capetele finite ale domeniului de definiŃie, care nu aparŃin
domeniului.
 Trasarea graficului unei funcŃii
Paşii de parcurs:

1. Domeniul: se determină domeniul de definiŃie al funcŃiei f

2. IntersecŃiile cu axele: intersecŃia cu axa OY se determină calculând f(0), iar
intersecŃiile cu OX se determină rezolvând ecuaŃia f ( x) = 0
3. Simetrii: a) dacă f ( x) = f (− x) , atunci f este pară şi G f este simetric faŃă de OY;
b) dacă f ( x ) = − f ( − x) , atunci f este impară şi G f este simetric faŃă de originea
sistemului de coordonate;
c) dacă există T > 0 astfel încât f ( x + T ) = f ( x), (∀) x ∈ D f , atunci f este periodică şi
se studiază G f pe un interval de lungimea perioadei
4. Asimptote, limite şi valori la capetele domeniului de definiŃie
5. Intervalele de monotonie: se rezolvă ecuaŃia f '( x) = 0 şi se stabileşte semnul lui
f'
6. Punctele de extrem local: se determină printre punctele critice
7. Convexitate şi puncte de inflexiune: se calculează f " , se rezolvă ecuaŃia
f "( x) = 0 , apoi se stabileşte semnul lui f "
8. Se alcătuieşte tabelul de variaŃie.
9. Trasarea graficului: folosind informaŃiile obŃinute la punctele 1 – 8 se schiŃează
graficul. Se trasează asimptotele ca linii punctate. Se marchează punctele de
intersecŃie cu axele, punctele de extrem şi cele de inflexiune. Apoi facem ca G f
să treacă prin aceste puncte Ńinând cont de 5. cu convexitatea stabilită la 7. şi apropiindu-
ne de asimptote. Dacă se doreşte o precizie mai mare într-un anumit punct, se va calcula
valoarea derivatei în acel punct. Tangenta va indica direcŃia în care se îndreaptă G f în
apropierea acelui punct.
Obs. Nu toate punctele de mai sus sunt relevante pentru orice funcŃie. De exemplu
graficul unei funcŃii poate să nu intersecteze axa OX, sau poate sa nu admită simetrii, sau
asimptote, etc.

2x2
Exemplu Să se traseze graficul funcŃiei f ( x) = .
x2 − 1

1. Domeniul funcŃiei este D f = {x ∈ ℝ | x 2 − 1 ≠ 0} = (−∞, −1) ∪ (−1,1) ∪ (1, ∞) .

2. G f intersectează ambele axe în (0,0).
3. Întrucât f ( x ) = f ( − x ) f este pară şi G f este simetric faŃă de OY.

4. Avem , deci dreapta y = 2 este asimptota orizontală

la ±∞ . Întrucât -1 şi 1 sunt capete finite ale domeniului studiem existenŃa asimptotelor verticale
în aceste puncte:
Rezultă deci că x = −1 şi x = 1 sunt asimptote verticale.
5. Calculăm derivata de ordinul întâi

Deoarece f '( x) > 0 când x < 0( x ≠ −1) şi respectiv f '( x) < 0 când x > 0( x ≠ 1) , rezultă
că f este crescătoare pe intervalele (−∞, −1) şi (−1, 0) şi este descrescătoare pe (0,1) şi pe
(1, +∞) .
6. Singurul punct critic este x = 0 . Deoarece f ' se schimbă de la pozitiv la negatic în 0,
f (0) = 0 este punct de maxim local.
7. Calculăm derivata de ordinul al doilea

Deoarece pentru orice x , avem

şi
Deci f este convexă pe intervalele (−∞, −1) şi (1, +∞) , iar pe intervalul (−1,1) funcŃia e
concavă. Nu avem puncte de inflexiune deoarece -1 şi 1 nu aparŃin domeniului funcŃiei.
9.
ExerciŃii propuse
Să se traseze graficele următoarelor funcŃii:
x2
1. f ( x) =
x +1
ln x
2. f ( x) =
x
3. f ( x) = x + e − x
x3
4. f ( x) =
x2 − 1
x2
5. f ( x) =
x +1
6. f ( x) = xe x
7. f ( x) = ln(9 − x 2 )
x
8. f ( x) = 2
x −9
9. f ( x) = 2 x − x
10. f ( x) = x ln x

ATENłIE! La examen nu se va cere trasarea efectivă a graficelor acestor funcŃii, dar se

vor pune întrebări din etapele 1-7 din trasarea graficului pentru functiile de mai sus. De
exemplu se pot cere limitele la capetele domeniului de definitie, determinarea intervalelor
de monotonie, determinarea punctelor de extrem, a celor de inflexiune, etc.