DEZVOLTARE DURABIL

Note de curs. Prof.dr. ing. Romeo Ionescu

Pmntul nu ne aparine, copii notri sunt cei care ni l-au mprumutat

(proverb indian)

Cum putem repartiza bogatia ntre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate ? Cum sa
asiguram un trai decent milioanelor de barbati, femei si copii aflati n pericol, acolo unde planeta
pare deja asfixiata de exploatarea excesiva a resurselor naturale? Si mai ales, cum sa facem sa lasam
o planeta sanatoasa copiilor nostri?
Pentru a raspunde la aceste ntrebari a luat nastere conceptul de dezvoltare durabila.
Dezvoltarea durabil urmarete i ncearc s gseasc un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor n orice situaie n care se regsete un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu
nconjurtor, economic sau social.

Definirea conceptului dezvoltare durabila. Scurt istoric

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special
a celor legate de energie de acum 30 de ani. Germenii acestei concepii au aprut nc din anul 1968, cnd
n lucrrile simpozionului "Lupta pentru supravieuire n megalopolisuri" s-a folosit pentru prima oar
termenul de ecologie urban, recunoscndu-se astfel faptul c oraele sunt o component a mediului i pot fi
privite ca ecosisteme.

Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind
mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la
ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta
sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la
care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind
Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii
mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In
1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de
Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai
tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la
Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza
stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal,
Ucraina (fosta URSS), apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul Viitorul nostru
comuncare da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile.
Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie
schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de

resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte
internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro Summit-ul
Pamantului, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au
fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan
si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive.
De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la
Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea
durabila.
Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem
spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile
special amenajate. Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in
randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de
asemenea, un concept foarte tanar. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in
prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu
cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor sticla,
plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au
miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite
localitati se ncearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor.
Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii
si refolosirii deseurilor. Lester Brown atrage atentia, in lucrarea Planul B 2.0 asupra conflictului
dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de epuizare a
resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intrun ritm superior capacitatii lor de regenerare si deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu:
apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in
1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale
privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O
societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat
resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute".
In 1972, Clubul de la Roma propune modelul unei "creteri-zero", dar o astfel de soluie nu
permite dezvoltarea societii omeneti. n aceeai gam se nscriu msurile de conservare strict
(numit n literatura de specialitate i prezervare) a sistemelor ecologice naturale. Desigur, n cazul
unor specii protejate sau al rezervaiilor naturale, aceasta este singura soluie posibil, i protecia
naturii trebuie s reprezinte o component a oricrei politici de dezvoltare.
n anul 1978, raportul Brundtland vorbete despre dezvoltarea durabil, definit ca "abilitatea
societii umane de a asigura satisfacerea necesitilor prezente fr a compromite abilitatea
generaiilor viitoare de a-i satisface propriile necesiti". De remarcat aici termenul de "abilitate".
n literatura anglo-saxon se folosete termenul de "sustainable development". Acesta a fost tradus
att prin "dezvoltare durabil", ct i- n mod forat- prin "dezvoltare sustenabil". Ultima traducere
deriv din etimologia cuvntului "sustainable", care provine din "sustain"- a (se) susine i "able"capabil. De aici deriv dou interpretri care conduc la acelai rezultat, respectiv acela de "dezvoltare
n limitele capacitii de suport" : "Capacitate de a susine"- n acest sens, este vorba de capacitatea
resurselor naturale de a susine dezvoltarea societii omeneti pe timp nelimitat adic de o utilizare
durabil a resurselor naturale. Altfel spus, se vorbete despre o utilizare a resurselor naturale n
limitele capacitii de suport.
"Capacitate de autosusinere"- n acest caz, vorbim despre o dezvoltare care s asigure
evoluia sistemului socio-economic uman pe o traiectorie continu (fr a afecta existena
generaiilor viitoare), dar i acest lucru conduce la ideea unei evoluii n cadrul limitelor capacitii
de suport.
Dezvoltarea durabil este neleas ca un nou tip de cretere economic, radical opus
actualului tip, care a dominat economia secolelor al XIX-lea i al XX-lea, circumscris folosirii
resurselor naturale ale planetei, a formelor de energie convenionale i a celor neconvenionale,
concomitent cu protejarea i conservarea mediului nconjurtor

Indiferent de interpretarea acestui concept, avem de-a face cu o gndire pe termen lung.
Problema care rmne este legat de aplicarea n practic a acestui tip de gndire, ceea ce a
determinat apariia unei definiii pragmatice a dezvoltrii durabile ca integrare a politicilor de mediu
n politicile de dezvoltare economic i social la nivel local, regional i global ntr-o manier
holist, prin strategii de tip economic politic sau tehnologic. Sistemele ecologice sunt privite ca
sisteme-suport al vieii deci protecia mediului devine o component esenial a politicii de
dezvoltare. n 1992, n cadrul Conferinei privind diversitatea biologic de la Rio de Janeiro, s-a
demonstrat c diversitatea etno-cultural, caracteristic societii omeneti, este o component a
diversitii biologice iar calitatea mediului reprezint o component esenial a calitii vieii. n
acelai context s-a artat ca diferenele economice joac un rol-cheie n aplicarea politicii de
dezvoltare durabil la nivel global.
n cazul dezvoltrii aezrilor umane, definiia dezvoltrii durabile este centrat pe individul
uman, n mod similar Conveniei de la Rio, asigurndu-i accesul la resursele de baz, nvmnt,
sntate (incluznd un mediu sntos), hran, o locuin, un loc de munc i o distribuie echitabil a
veniturilor, iar n sens pragmatic, pe o gndire pe termen lung aplicat n utilizarea terenului, a
resurselor, i n organizarea administrativ.
Dei iniial dezvoltarea durabil s-a vrut a fi o soluie la criza ecologic determinat de
intensa exploatare industriala a resurselor i degradarea continu a mediului i cauta in primul rand
prezervarea calitii mediului nconjurtor, n prezent conceptul s-a extins asupra calitii vieii n
complexitatea sa, i sub aspect economic i social. Obiect al dezvoltrii durabile este acum i
preocuparea pentru dreptate i echitate ntre state, nu numai ntre generaii.

Exist motive serioase pentru a impune dezvoltarea durabil?

Conceptul dezvoltrii durabile are la baza trei componente:
mediul ncojurtor,
societatea
economia.
n momentul de fa, aceste 3 domenii nu sunt corelate astfel nct s se ajung la un echilibru
durabil. De prea puine ori se ine cont de impactul negativ asupra mediului sau societii, atunci
cnd sunt luate decizii economice. De multe ori, prosperitatea economic se obine cu efecte
dezastruoase pentru mediu i/sau cu preul exploatrii forei de munc.
n 1972, La Stockholm, la Conferina mondial a Naiunilor Unite asupra mediului
nconjurtor, n care cele 113 natiuni prezente si manifesta ngrijorarea cu privire la modul n care
activitatea umana influenteaza mediul. Sunt subliniate problemele poluarii, distrugerii resurselor,
deteriorarii mediului, pericolul disparitiilor unor specii si nevoia de a creste nivelul de trai al
oamenilor si se accepta legatura indisolubila ntre calitatea vietii si calitatea mediului pentru
generatiile actuale si viitoare. Reprezentanii mai multor ri din lumea ntreag, care aveau
suspiciuni asupra viitorului ecologic al lumii, propun nfiinarea unei comisii mondiale Comisia
mondiala de mediu si dezvoltare ("Commission mondiale sur l'environnement et le
dveloppement), comisie ce urma s fie prezidat de D-na Brundtland (Gro Harlem Bruntland,
Primul Ministru al Norvegiei la acea data) i care urma s se ocupe de tendinele economice i
pericolele care amenin planeta i locuitorii ei si sa ofere solutii cu privire la viabilitatea pe termen
lung a societatii umane.
Comisia Brundtland a subliniat existenta a doua probleme majore:
dezvoltarea nu nseamna doar profituri mai mari si standarde mai nalte de trai pentru un mic
procent din populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor;
dezvoltarea nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a resurselor noastre
naturale, nici poluarea mediului ambiant;
n 1984, are loc prima ntlnire a acestei comisii, cnd se promite publicarea unui raport (la cererea
lui Javier Prez de Cuellar - director general al UNESCO), raport ce va fi editat n 1987 cu titlul .

1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul "Viitorul nostru comun" ( Notre
avenir tous Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei
21, a principiilor Declaratiei de la Rio.
Raportul Bruntland, atrage atentia asupra riscului dezvoltrii haotice. Mesajul principal
al acestui raport a fost c trebuie gndit ntr-o manier global i acionat local .
Caracteristicile eseniale ale dezvoltrii durabile se pot rezuma prin: echitate, abordare
pe termen lung, i gndire sistemic.
Echitatea implic o distribuie just a costurilor i beneficiilor dezvoltrii ntre bogai i
sraci ct i ntre generaii i naiuni.
Abordarea pe termen lung reprezint luarea n considerare a nevoilor generaiilor viitoare i
conceperea de cenarii de dezvoltare echitabil ce au la baz resursele naturale limitate ale planetei.
Gndirea sistemic se refer la interaciunile complexe dintre subsistemele planetei a
efectelor de propagare dintre local i global i a interdependenelor dintre mediu, economie i
societate.

Dezvoltarea economica poate pune in pericol mediul nconjurtor?

Stiinta si tehnica moderna, sporind nemasurat puterea omului, au ridicat, in medie, nivelul de
viata de pretutindeni. Dar reversul civilizatiei industriale este contemporane, al progresului material a
fost si este inrautatirea mediului natural. Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai
mult sau mai putin grav, solul, apa si aerul, au disparut sau sunt pe cale de disparitie multe specii de
plante si animale, iar omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare,
fenomen ce cuprinde astazi toate tarile si continentele. Efectele ei sunt resimtite pana si pe
intinderile, pana ieri imaculate, ale Antarcticii. S-a calculat ca in timp de un deceniu, devierile
civilizatiei au provocat mediului natural pagube mai mari decat intr-un mileniu.
Cotitura a intervenit o data cu revolutia industriala si, mai cu seama, cu noua revolutie
tehnico-stiintifica. La inceputul erei neolitice, numai aproximativ zece milioane de oameni actionau
asupra naturii, cu unelte primitive care practic nu lasau urme cat de cat sesizabile. La mijlocul
secolului trecut, deci nu la mult timp dupa declansarea revolutiei industriale, numarul locuitorilor
globului ajunge la un miliard, dar deteriorarea mediului nu cunoaste inca manifestari preocupante, cu
exceptia anumitor perimetre din unele tari occidentale - incepand cu Anglia - care au urcat primele in
"trenul industrializarii", gratie in primul rand masinii cu abur.
Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor trei
decenii, timp in care populatia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori. Sunt multi sau putini?
Exercita oare numarul lor cu adevarat o "presiune demografica" asupra mediului inconjurator ? Iata
intrebari ce-i framanta deja pe demografi, economisti, medici si alti specia-listi, ca si pe oamenii
politici.Problema care i-a preocupat pe specialisti de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea daca se
poate asigura hrana suficienta populatiei si doar in ultimile decenii si-au indreptat atentia asupra unui
aspect care s-a dovedit a fi la fel de important : degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune
si alte fenomene, datorate actiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afecteaza nu numai posibilitatile
de procurare a hranei, ci si alte aspecte ale existentei umane, incepand cu sanatatea.
Nu incape indoiala ca solul este capitalul cel mai pretios de care omul dispune pentru
satisfacerea nevoilor si ambitilor sale.La urma urmelor, cel putin pana la inventarea fotosintezei
artificiale, cu totii depindem de stratul subtire si roditor de la suprafata Pamantului, de unde se extrag
totalitatea resurselor necesare vietii.Or, unul din marile paradoxuri este acela ca omul tinde sa-si
pericliteze izvorul vietii si al fortei din nestiinta, lacomie, neglijenta sau din alte cauze.Asa se face
ca, in timp ce tehnicile moderne ii ingaduie sa introduca in circuitul productiv milioane de hectare de
teren, ce pana ieri erau socotite inerte pe vecie, in paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate in
productie devin improprii cultivarii, datorita tot actiunii omului. De cand omul a inceput sa lupte
impotriva naturii, suprafata deserturilor a crescut cu un miliard de hectare si procesul
avanseaza intr-un ritm accelerat. Se stie, in fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri
productive sunt "devorate" de drumuri, de uzine si de orase, tot atatea secvente ale duelului inegal
dintre frunza verde si asfalt.
De cand primul topor primitiv a doborit intaiul arbore, padurile au pierdut jumatate din
intinderea lor, in timp ce omenirea in acest rasimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de
ori.Distrugerea padurilor, carora li se datoreste in cel mai inalt grad stabilitatea si calitatea a trei

elemente fundamentale ale vietii oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu
efecte dezastruoase. Padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului, relativ subtire, de sol
fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii nu numai in
nordul Africii, ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au impins dezgolirea muntilor si dealurilor
pana la limite vecine cu calamitatea.
In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune purificatoare asupra
aerului , absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub forma atat de necesarului oxigen. Din cele
14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor,
plus cele provenite din respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de paduri, acei
"plamani
verzi"
ai
Pamantului,
carora
le
datoram
atat
de
mult.
Reimpadurirea e inca un cuvant prea nou si efectele ei prea mici pentru a rascumpara greseala
multimilenara care a determinat disparitia a jumatate din arborii planetei. Desigur, in aceasta privinta
estimarile sunt foarte precare, si foarte pesimiste. Astazi, cand padurile ocupa cam o treime din
suprafata uscatului (circa 4 miliarde de hectare), pe plan modial isi face loc parerea ca aceasta
reprezinta un minimum necesar,sub care omenirea nu-si poate permite sa coboare.In conditiile cand
raman de rascumparat fata de padure greseli multe si vechi, cand un singur automobil, parcurgand
1000 de kilometri, consuma o cantitate de oxigen suficienta unui om pe timp de un an, iar raurile
dezlantuite fac tot mai mari ravagii, spaland nemilos ce a mai ramas din fertilitatea solului,
exploatarea nerationala a resurselor forestiere a devenit un lux prea scump.
Reversul civilizatiei urbane: muntii de deseuri.
2,5 miliarde de oamani in 1950
6,5 miliarde de oamani in 2005
9 miliarde de oamani catre 2050 se presupune o stabilizare.

Trebuie s trim mpreuna

aproape 7 miliarde de oameni
In lume, mai bine de un copil
din zece frecventeaza scoala
primara, mai mult ca niciodata.
Dar intre tari inegalitatile sunt
mari.

Astzi, 87% din 2,2 miliarde de tineri locuiesc n ri aflate n dezvoltare. Aceti tineri ar
putea s fie un mare atu pentru economia acestor ri, cu condiia s se rezolve problemele referitoare
la accesul la educaie, gsirii unei locuine (100 din 250 milioane de copii triesc n strad), oprirea
propagrii SIDA i reducerea vulnerabilitii la conflictele armate.
Paleta surselor de degradare a solului este vasta, insa partea cea mai vizibila si aflata la
indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul.
Imaginea haldelor de deseuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele
urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv. Gunoi a existat dintotdeauna, dar
notiunea aceasta, ca si atatea altele, si-a modificat serios continutul. Pentru gospodariile taranesti
traditionale si deci pentru localitatile rurale, gunoiul insemna aproape exclusiv resturi vegetale
nefolosite de animale, care putrezeau in cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie imprastiate
pe camp pentru fertilizare.Exista practic o reciclare naturala completa ce se consuma aproape la fel si
in perimetrul oraselor, ale caror periferii nu se deosebeau cine stie cat de felul de viata de la sate.
Cu totul altfel stau lucrurile intr-o lume a industrializarii si urbanizarii vertiginoase , cand doi
din cinci locuitori ai globului traiesc deja in orase - fata de unul din sapte la inceputul secolului.In
plus, prolifereaza orasele mari si foarte mari, ajungandu-se ca acela cu peste un milion de locuitori sa
depaseasca 200. Or, dupa calcule aproximative, fiecare locuitor din orasele europene "produce" mai

bine de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar in S.U.A de vreo trei ori mai mult. De obicei, drumul gunoiului
sfarseste la periferia orasului, in gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumuleaza in gramezi
imense, acceptate ca servituti inevitabile, uratind peisajul, poluand solul, aerul si apele subterane. Si
mai grav e ca o buna parte din aceste gunoaie, indeosebi materialele plastice, sunt extrem de
rezistente la actiunea bacterii-lor si, practic, nu se recicleaza pe cale naturala.
Evacuarea rudimentara a gunoaielor a inceput sa puna serioase probleme in zonele puternic
urbanizate din Occident inca de acum mai bine de o suta de ani. In 1870, in Anglia, si in 1892, in
Germania, pentru marile orase s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea partiala a caldurii
pentru producerea de abur si curent electric. Sistemul de incinerare s-a extins si perfectionat mult,
optandu-se pentru arderea centralizata in mari uzine, mai avantajoasa pentru marile orase.
Abstractie facand de unele unitati industriale plasate in plina natura, grosul poluarii
atmosferice provine din orase, caci aparitia industriei fie ca are loc in orase, fie creeaza ulterior
orase.Asa ca primele victime sunt orasenii.Exista de acum un numar apreciabil de "infernuri
ecologice", perimetre urbane unde noxele industrializarii se fac simtite prin efecte combinate : aer
viciat, zgomot, aglomeratie.In asemenea locuri - cum sunt orasele San Paulo, Ciudad de Mexico,
Detroit, Callacuta, Los Angeles, New York - procentul de imbolnaviri ale cailor respiratorii, inclusiv
cancerul pulmonar, este de cateva ori mai mare, inregistrandu-se, de asemenea diversi alti factori de
risc pentru sanatatea oamenilor, si nu numai a acelora ce locuiesc la orase. Abordand aceasta
problema, specialistii considera ca, pe langa reducerea prin toate mijloacele a surselor de poluare, si,
daca se poate, chiar eliminarea totala a unora dintre ele, insanatosirea aerului este de neconceput fara
aportul decisiv al ariilor verzi.
Dar daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi
lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret. Si inca in
continua crestere. Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a
devenit si el un produs industrial. In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase
de "tratare" a apelor naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc.
La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune
de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e ca 97 la suta
din apa globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari.Rezulta ca
populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activi-tatile sale economice
numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele
panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte
capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare
parte din ea este de acum puternic poluata.In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate - menajere si
industriale - este covarsitoare.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii "perforati" de "ploile acide",
la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate "mareele negre", adica poluarea,
practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si
faunei marine.
Energia nuclear este responsabil pentru o acumulare permanent de deeuri puternic
radioactive din care o parte vor rmne radioactive pentru sute de mii de ani i, pn acum, nu s-a
gsit nici un mijloc general acceptabil de evacuare. n rile EECAC n special, multe locuri
cunoscute de evacuare a deeurilor periculoase sunt suprancrcate i nu sunt izolate n mod adecvat
de mediu. O absen a posibilitilor naionale i a fondurilor corespunztoare limiteaz capacitile
rilor de a i ndeplini angajamentele n baza Conveniei de la Basel i deschid posibilitatea ca
aceste ri s devin recipiente importante pentru comerul internaional cu deeuri nocive.
Numeroase ri din UE raporteaz rate de recuperare a deeurilor periculoase mai mari de 40
%. n alte regiuni, situaia este mai neclar, dar numeroase ri raporteaz evacuarea nesatisfctoare
de deeuri periculoase.
Se aminteste doar ca mai exista un factor teribil de poluare: armele nucleare, poate cel mai
amenintator factor.

Dezvoltare durabil, noul concept de dezvoltare economic

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare
socio-economica al caror fundament l reprezinta asigurarea echilibrului ntre sistemele socioeconomice si potentialul natural.
Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de Comisia Mondiala pentru
Mediu si Dezvoltare (WCEF- World Commission on Environment and Development) n
raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut si sub numele de "Raportul Bruntland".

Conceptul de dezvoltare durabil se refera la o form de cretere economic care satisface

nevoile societii n termeni de bunstare pe termen scurt, mediu i mai ales lung. Ea se
fundamenteaz pe considerentul c dezvoltarea trebuie s vin n ntmpinarea nevoilor
prezente fr s pun n pericol pe cele ale generaiilor viitoare.
In termeni practici, acest lucru nseamn crearea condiiilor pentru dezvoltarea
economic pe termen lung, n acelai timp, protejnd mediul nconjurtor.

Din 1987, calificativul durabil a fost asociat cuvntului dezvoltare. In limba englez
sustainable developement, n francez developpement durable.
Era momentul n care oamenii cereau (de fapt impuneau) un nou model de dezvoltare economic,
o orientare calitativ a dezvoltrii i nicidecum o cretere puternic, dar haotic, a economiei
mondiale.
Raportul insista asupra necesitii de a propune o cretere economic care s nu afecteze
(penalizeze) generaiile urmtoare.
Raportul Brutland a identificat dou situaii de risc major susceptibile s afecteze ntreaga
planet: schimbrile climaterice datorate acumulrilor de gaze cu efect de ser i distrugerea
grav a stratului de ozon al stratosferei de ctre freoni (produsele CFC carbon-fluor-clor).
Pentru prima oar se punea n eviden c o dezvoltare economic greit stpnit din punct
de vedere ecologic, iresponsabil, poate s duc omenirea la dispariie.
Pn nu demult, se aprecia c era dezvoltat economic cel care producea, consuma i construia
mereu mai mult, fr s conteze costurile sociale i mediile afectate. ncepnd din anii 1980, cnd se
contureaz sfritul celor 30 de ani glorioi de dezvoltare, ncepe procesul de mondializare, se
ridic tot mai ferm problemele globale de mediu, se accentueaz tot mai puternic dificultile
economice ale rilor subdezvoltate, toate acestea au determinat reevaluarea conceptului (prea
optimist) de dezvoltare. Disociate n mod progresiv de creterea economic, mijloacele de msurare
destinate dezvoltrii, cum ar fi IDU (indicele dezvoltrii umane), au ncercat s in cont nu numai
de nivelul de trai, ci i de calitatea vieii, ce nu trebuie n nici un caz redus la intensitatea
consumului.
Astfel, modalitile de dezvoltare nu se mai rezum la procentul creterii PIB-lui, iar
economia este acum pe rangul de instrument aflat n serviciul societii.
Aadar, dezvoltarea durabil rupe perspectivele pe care le oferea trecutul, care asimila
dezvoltarea cu creterea economic, consumul cu fericirea, urbanizarea cu confortul i care ddea
aparena unei repartiii n mod spontan echitabile a fructelor creterii economice.
Dezvoltarea durabil pune echitatea ca fiind o condiie, un mijloc i un obiectiv al
dezvoltrii, n funcie de care economia trebuie s fie modelat i nu s dicteze reguli de conduit
diferiilor actori sociali.
Indicele dezvoltrii umane (IDU, Human Development Index n englez) este o msur
comparativ a speranei de via, alfabetizrii, nvmntului i nivelului de trai. n acest fel, este
folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei ri dect PIB-ul pe cap de locuitor,
care msoar doar prosperitatea material i nu ali indicatori socioeconomici. Indicele a fost inventat
de economistul pakistanez Mahbub ul Haq. Indicele dezvoltrii umane, pentru majoritatea statelor
membre ONU, este actualizat n fiecare an de Programul de Dezvoltare al Naiunilor Unite i
publicat n Raportul de Dezvoltare Uman.

Ultimul indice al dezvoltrii umane a fost realizat n 2006 utiliznd date din 2004. n 2004, Romnia
a avut un IDU de 0,805, nsemnnd c ara are un nivel avansat de dezvoltare uman i este situat pe
locul 60 din lume. Este pentru prima oar cnd Romnia a atins acest nivel, dat fiind c n 2003,
IDU-ul era de 0,796 (locul 64), adic dezvoltare uman medie.
;
High human development
Medium human development
Low human development
Unavailable

Ori, aceast economie, dezvoltat ntr-o epoc n care resursele naturale preau s fie
inepuizabile, iar capacitatea de a ncrca planeta infinit, trebuie s fie azi remodelat n funcie
de noile cerine impuse de ecologie. Odat cu deceniul 1980-1990, problemele globale de mediu
au nceput s apar tot mai evident.

Institutul Worldwatch estimeaz c rata natural de pierdere a speciilor este de 1 la 3 , c

dispar n fiecare an n jur de 1000 de specii, biodiversitatea srcete continuu. Sunt deja
civa ani buni de cnd s-a atras atenia asupra fenomenului nclzirii planetei, care ar putea
merge chiar pn la 5,8o Celesius. innd cont de faptul c doar 4o Celsius ne separ de
ultima er glaciar, est greu de imaginat amploarea perturbrilor la care va trebui s facem
fa dac va avea loc o astfel de nclzire.

Conceptul de dezvoltare durabil ine cont de aceste constatri alarmante referitoare la

degradarea mediului nconjurtor i dereglrile macroecologice ce ar putea s aib loc.
Problema-cheie a dezvoltarii durabile este opozitia ntre nevoile de crestere ale populatiei si
limitele impuse de resursele planetei precum si degradarea continua a mediului.
La Summitul de la Rio n 1992, la care participau 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse n
centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea. Dezvoltarea durabila era vazuta ca: "o
noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman pentru ntreaga planeta si pentru un viitor
ndelungat". Scopul declarat al Conferintei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltarii
economice, industriale si sociale n lume, cuprinsa sub numele de dezvoltare durabila, "sustainable
development".
Nimic nu se mai poate gndi de acum ncolo n domeniul industrial, economic, al vieii
omului, al habitatului fr a se face o evaluare din punct de vedere al mediului. Doar
coordonarea ambilor factori, economic i ecologic, va putea s asigure dezvoltarea durabil.
Problema cheie a dezvoltrii durabile o constituie reconcilierea dintre dou aspiraii umane, care prin
coninutul lor susin necesitatea dezvoltrii economice i sociale, dar i a conservrii strii mediului
nconjurtor, ca singura cale pentru creterea calitii vieii.
Natiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabila numit Agenda 21 si
asupra a doua seturi de principii: Declaratia de la Rio cu privire la mediu si dezvoltare si
Principiile padurii.
"Oamenii au dreptul la o viata sanatoasa si productiva n armonie cu natura; natiunile au
dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fara nsa a cauza distrugeri ale mediului n afara
granitelor proprii." Declaratia de la Rio.
La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, n 2002 are loc Summitul de la Johannesburg, Africa
de Sud, , 26 augustt - 4 septembrie 2002, n care se studiaza progresul facut spre dezvoltarea
durabila si se reafirma angajamentul tarilor participante. Utilitatea acestui sumit nu a fost
recunoscut de toti actorii scenei internationale. S-a apreciat c costul organizrii a fost exagerat : 80
milioane de euro (finanare fcut de Africa de Sud si ONU). Aceast sum reprezint 67% din

cheltuielile anuale ale Republicii Mali, sau racordarea a 80.000 de oameni la ap potabil ntr-un
ora izolat, cum ar fi La Paz, n Bolivia.
n aceast situaie, ar trebui s se neleag c protejarea mediului nconjurtor presupune o oprire
a dezvoltrii economice, o ncetinire a creterii economice, o degradare a condiiilor de via cu care
ne-am obinuit?
Dac unii oameni sunt convini c este aa, asta se explic prin faptul c ei sunt tributari
concepiei depite a dezvoltrii motenit din anii 1950, cnd conservarea mediului nconjurtor nu
se mpca deloc cu ideea dezvoltrii economice.
De la apariia primelor formulri privind conceptul de dezvoltare durabil i pn n prezent,
coninutul acestuia a cunoscut o perfecionare continu, prin adugarea de noi coordonate, valene
teoretice, metodologice i practice, ce i gsesc reflectarea n peste 60 de interpretri.
Comun acestora este interpretarea lor ntr-o viziune global, prin care se reliefeaz
interdependenele complexe i dinamice dintre economie, ecologie i social-uman.
Specificul lor const din diferenierea punctelor de vedere prin care este abordat
durabilitatea, i anume: economic, ecologic, socio-cultural, moral si spiritual, temporal.
n esen, diferitele definiii privitoare la durabilitate sunt abordate n viziunea reconcilierii
dintre economie i mediul nconjurtor pe o nou cale care s susin progresul uman, nu
numai n cteva locuri i pentru civa ani, ci pentru ntreaga planet i pentru un viitor
ndelungat, ceea ce nseamn i realizarea unui set de obiective economice i sociale, i care se
refer la asigurarea:
creterii economice cu luarea n considerare a conservrii i protejrii resurselor naturale;
cerinelor eseniale de munc, hran, energie, ap, locuine i asisten medical pentru oameni;
unei noi caliti a proceselor de cretere economic;
creterii controlate a populaiei;
conservrii i sporirii rezervei de resurse;
restructurrii tehnologice i meninerii sub control a posibilelor riscuri;
abordrii integrate a proteciei mediului nconjurtor, creterii economice i necesarului de
energie.
Referindu-se la necesitatea eradicrii srciei, problem global a lumii contemporane, Raportul
Brundtland subliniaz c pentru nevoile eseniale ale lumii srace prioritatea ar trebui s o
reprezinte satisfacerea acestora. Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabil trebuie s asigure o cretere
a nivelului de trai al oamenilor, cu accent deosebit asupra prosperitii lumii srace, evitnd, n
acelai timp, costurile asupra viitorului.

Mediul nconjurtor este n pericol? Este oare chiar asa de grav?

n cursul istoriei Pmntului, clima s-a schimbat de multe ori, uneori chiar n mod dramatic.
Erele mai calde au nlocuit i au fost nlocuite mereu de ere glaciare. Totui, clima din ultimii aprox.
10.000 de ani a fost deosebit de stabil. n aceast perioad s-a dezvoltat i civilizaia uman.
Problema mileniului trei, incalzirea globala, este subiectul a numeroase intalniri intre lideri de
state din intreaga lume. Si totusi, aceasta problema a fost prezisa inca din secolul XIX. Editia
electronica a cotidianului "The Times" prezinta o lista a celor mai importante predictii care s-au
transformat in realitate, a celor mai afectate zone de schimbarea climatica si a principalelor trasaturi
climatice
ale
Terrei
viitorului.
Zece predictii facute de specialisti care s-au indeplinit sau sunt pe cale sa se indeplineasca.
1. Pamantul se va incazli odata cu cantitatea de CO2 degajata in atmosfera (Svante Arrhenius - 1893 );
2. Schimbari majore in climatul Terrei se vor produce in jurul anului 2000;
3. Nivelul marii va incepe sa creasca;
4. Calota glaciara va incepe sa se topeasca rapid (James Hanson);
5. Uraganele vor creste in intensitate ( Alfred Russel Wallace in 1900 );
6. Ca rezultat al schimbarii climatice, tot mai multe specii vor disparea;
7. Australia se va desertifica;
8. Bolile tropicale vor fi mai numeroase;
9. Rezervele de hrana se vor diminua;
10. Dioxidul de carbon va acidula Oceanul Planetar.

Cele mai importante zece consecinte ale schimbarii climatice

1. Ierni mai scurte;
2. Mai putine rezerve de ape in numeroase regiuni ale Pamantului;
3. Uragane de o mai lunga durata si de o intensitate mai ridicata;
4. Mai putine nopti racoroase;
5. Conditii meteo mai greu de prezis;
6. Mai putina zapada;
7. Mai multe "valuri" de caldura;
8. Mai putine ploi in numeroase regiuni ale Globului;
9. Futuni puternice in Marea Nordului si sudul Oceanului Planetar;
10. Tendinta de incalzire continua.
Cele mai afectate 10 regiuni si specii amenintate de incalzirea globala
1. Africa de Sud - care va pierde diversitatea botanica pentru care este renumita;
2. Amfibienii din toate lumea ( o treime dintre specii sunt deja in pericol sau chiar au disparut );
3. Recifurile de corali;
4. Speciile care isi au habitatul pe varfurile muntoase ( multe au disparut deja );
5. Tundra;
6. Oceanul Arctic;
7. Peninsula Antarctica;
8. Australia - unde procesul de desertificare este din ce in ce mai vizibil;
9. Padurile amazoniene, care vor disparea treptat;
10. Padurile boreale.
Iata cateva fenomene care au avut loc in ultima vreme:
Un uragan care s-a abtut asupra Americii Centrale, in 1998, a fcut peste 9000 de victime. Se
cunosc pagubele imense create de uraganul Katrina, n 2005, in SUA (orasul New Orleans fiind
cel mai afectat).

Mexicul a cunoscut in 1998 cea mai mare seceta din ultimii 70 de ani. Intr-o situaie similar
s-a aflat si Romnia creia, n anul 2000, i-au secat puurile de ap n multe zone ale rii.

Ploile si deversrile apelor curgtoare (acum 2 ani) de pe teritoriul Chinei, au avut ca efect
distrugerea locuinelor a 14 milioane de locuitori. In anul 2005 Romania a cunoscut 7 valuri
de inundatii puternice, care au cauzat distrugerea a sute de case; inundatiile au continuat si in
anii urmatori (chiar in 2008).

In ultimii 2 ani, India si Orientul Mijlociu au nregistrat cele mai mari clduri pe care
meteorologii le-au msurat vreodat.
In mod concret, in ultimii cca. 100 de ani de la nceputul industrializrii temperatura medie la
nivel global a crescut cu cca. 0,6 C, mai repede dect oricnd n ultimii 1000 de ani. Temperatura
medie din Europa a crescut pn la 1,2 C (n comparaie cu 0,6 grade la nivelul globului) n ultimii
100 de ani. Se preconizeaz c temperatura medie va crete n continuare ntre 1,4 i 5,8C
(variante diferite de prognozare) ntre 1990 i 2100, cu creteri mari n estul i sudul Europei.
Motivul principal al schimbrilor climatice, de care astzi nu se mai ndoiete nimeni, este
nclzirea global, creterea temperaturii la nivelul suprafeei terestre. Celelalte modificri constatate
n sistemul climatic global descind direct de aici: ghearii i banchizele polare se topesc, nivelul
mrilor crete, circuitul apei n natur se amplific, precipitaiile devin extreme, iar aa numitele
catastrofe naturale se ndesesc.
1998 a fost cel mai fierbinte an al secolului trecut. Ultimul deceniu este considerat cea mai
torida perioada din istoria ultimilor o mie de ani...
Temperatura din ultimul secol a fost probabil cea mai crescut din ultimii 1000 de ani.
Nivelul mrilor a crescut n ultimul secol cu cca. 10 - 20 cm.

Stratul de zpad, de pe
latitudinile medii i nalte din nord, a
sczut, de la finele anilor aizeci, cu
cca. 10%, totodat s-au topit din ce n
ce mai muli gheari.
Cele mai importante
probleme de mediu (figura):

Inclzirea uscatului, fenomen natural sau provocat de oameni ?

Gazele de ser n exces mresc cantitatea de radiaie absorbit de atmosfer si treptat, are loc
nclzirea planetei.
Incepnd cu anii 1850, temperatura medie a Pmntului a crescut cu jumtatea de grad.
In graficul urmator: Variatia temperaturii uscatului in ultimii 140 de ani.

Figurile urmatoare prezint evoluia temperaturilor n ultimii 150 de ani, respectiv 2000 de ani.
Temperaturile figurate n graficul din dreapta reprezint mediile pe cte un interval de 10 ani.
(ntruct nu exist msurtori de temperatur directe n aceast perioad, temperaturile au fost
reconstituite pe baza msurrii grosimii inelelor de cretere ale arborilor i a grosimii ghearilor).

Romania este n pericol ?

Pentru Romnia se prognozeaz o nclzire general a timpului si o cretere a umiditii in

perioada rece a anului.
Vara secetele pot fi mai frecvente si mai adnci, insuficiena de ap in sol poate fi mai sporit.
Precipitaiile in form de averse pot conduce la splarea mai intens si degradarea in continuare
a solurilor.
Se anticipeaz o mai mare instabilitate a timpului, poate crete riscul calamitilor naturale.
Romnia este singura tara din acest continent care are mari zone desertificate la nord de
paralela 450. Exista semnale clare c nivelul Marii Negre a crescut.
Cresterea numarului de autovehicule, cu ardere interna, va afecta echilibrul termic si poluarea din
marele orase si din zona traseelor aglomerate.

Nivelul mrii este n cretere alarmant datorit nclzirii globale

Topirea ghearelor si expansiunea termic a apelor maritime pot conduce la creterea nivelului
mrilor, ceea ce ar amenina zonele de litoral situate la nivel jos si insuliele mici cu populaie de
sute de milioane. Nivelul global al mrilor deja s-a ridicat cu aproximativ 15 cm pe parcursul
veacului trecut, iar nclzirea globala va cauza in continuare o ridicare de 18 cm ctre anul 2030.
Dac tendinele actuale de emisie a gazelor de sera vor continua, ridicare nivelului mrii va
atinge 65 cm ctre anul 2100.
Sute de milioane de oameni pot fi silii s migreze, crend probleme serioase in alte zone ale
lumii.
In grafic: Cresterea nivelului apelor in ultimul secol

Ce consecine are nclzirea global?

nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n
imediata apropiere a solului, precum i a apei oceanelor, constatat n ultimele decenii.
Temperatura medie a aerului n apropierea suprafeei Pmntului a crescut n ultimul secol cu
0,74 0,18 C.
nclzirea global are efecte profunde n cela mai diferite domenii. Ea determin ridicarea
nivelului mrii, extreme climatice, topirea ghearilor, extincia a numeroase specii i schimbri
privind sntatea oamenilor. mpotriva efectelor nclzirii globale se duce o lupt susinut, al
crei aspect central este ratificarea de ctre guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea
emisiei poluanilor care influeneaz viteza incalzirii.
Grupul interguvernamental de experi n evoluia climei (englez Intergovernmental Panel on
Climate Change) afirm c cea mai mare parte a creterii temperaturii medii n a doua jumtatea
a secolului al XX-lea se datoreaz probabil creterii concentraiei gazelor cu efect de ser, de
provenien antropic. Ei consider c fenomenele naturale ca variaiile solare i vulcanismul au
avut un mic efect de nclzire.

Intergovernmental Panel on Climate Change (romn IPCC - Grupul interguvernamental de

experi n evoluia climei) este un organism tiinific nsrcinat cu evaluarea riscurilor asupra
nclzirii globale datorit efectelor activitii umane. Grupul a fost constituit n 1988 de ctre
Organizaia Meteorologic Mondial (englez World Meteorological Organization - WMO) i
de Programul Naiunilor Unite pentru mediul nconjurtor. Organizaiei IPCC mpreun cu Al
Gore le-a fost decernat n 2007 Premiul Nobel.
Alte consecinte:
ghearii i gheaa polar se topesc

nclzirea oceanelor i creterea nivelului

mrilor (pierderi de pmnt, insulele mai mici sunt
ameninate)

amplificarea circuitului apelor la nivel global:

la tropice se evapor din ce n ce mai mult ap,
care se transform mai apoi n ploaie n emisfera
nordic;

coninutul salin al Atlanticului de Nord scade;

Golfstrom-ul i, astfel, transportul de cldur spre Europa scade n intensitate i se poate chiar
ntrerupe; nu sunt excluse schimbri climatice abrupte
ndesirea evenimentelor meteorologice extreme: tornade, ploi toreniale, inundaii, secet
ntinderea deerturilor (pierderi teritoriale, refugiai ecologici).

Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) i pn
astzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul staiei Vostok, carotaje care
pot extrage ghea de la adncimea de 3500 m. Vechimea gheii este de cteva sute de mii de ani.
Compoziia izotopic a oxigenului extras din ghea permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe
o perioad n urm de pn la 700 000 de ani.

Corelaia dintre temperatur, concentraia de dioxid de carbon i aerosoli,

nregistrat la staia Vostok.
Glaciaiunile au fost urmtoarele (cele doua figuri de mai sus) : glaciaiunea Mindel (a), care
a durat ntre anii 650 000 350 000 .Hr., glaciaiunea Riss (b), care a durat ntre anii 300 000 120 000 .Hr. i glaciaiunea Wrm (c), care a durat ntre anii 80 000 10 000 .Hr. Tot n era
cuaternar, nainte de cele trei menionate a avut loc glaciaiunea Gnz (nu este pe grafic), care a
durat ntre anii 900 000 700 000 .Hr. n perioada cuaternar variaiile de temperatur n-au depit
10 C, iar maximele de temperatur n-au depit niciodat +4 C fa de temperaturile actuale. (n
perioade mai ndeprtate variaiile de temperatur au atins 22 C, iar maximele +8 C. n perioada
acestor maxime gheurile au disprut complet).
Creterea temperaturii medii anuale fa de media perioadei 1951 - 1980, conform GHCN
Anul

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Creterea de
temperatur C

0,35

0,12

0,14

0,24

0,38

0,30

0,40

0,57

0,33

0,33

Anul
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Studiului glaciaiunilor a relevat perfecta corelaie ntre temperatur, ntinderea
gheurilor i concentraia de dioxid de carbon n atmosfer.
Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea i
nceputul secolului al XXI-lea constituie cea mai cald perioad din ultimii 2000 de ani.- vezi tab sus
Epoca actual este mai cald cu cteva zecimi de grad fa de maximul medieval. Evoluia
temperaturilor, conform Global Historical Climate Network (romn GHCN - Reeaua pentru
urmrirea climatului global), n ultimii ani este urmtoarea:
Romnia nu face excepie, la conferina Msuri de adaptare i reducere a impactului
schimbrilor climatice raportndu-se creteri ale temperaturii cu 0,5 C n ultimul secol.
2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006 - 2007 a fost cea mai cald din
ultimii 100 de ani, de cnd exist observaii meteorologice n Romnia. Totodat, n prima lun a
anului 2007, a fost depit temperatura maxim absolut a lunii ianuarie la 24 de staii
meteorologice. Tendina de nclzire s-a meninut i pe timpul verii. n luna iulie s-a nregistrat un
numr record de 148 de cazuri cu temperaturi maxime zilnice egale sau mai mari de 40 C (la
Calafat, n luna iulie s-a atins temperatura de 44 C).

De ce se nclzete Pmntul?
Cauza pentru temperaturile nalte din sere este faptul c lumina solar, plin de energie, poate
intra n acestea fr probleme, cldura care se reflect ns din pmnt, nu poate iei. La fel stau
treburile i cu atmosfera noastr. Aici, gazele care absorb razele infraroii, aa numitele gaze de
ser, acioneaz la fel ca o ser.

Aburii din atmosfer, gazele naturale i particulele, precum dioxidul de carbon, acidul
azotos, metanul i ozonul las s treac razele scurte, pline de energie ale soarelui spre Pmnt,
absorbind ns radiaiile lungi emise de Pmnt. Gazele de ser emit aceast energie, pe de o
parte, spre spaiu, radiindu-le, pe de cealalt parte, napoi spre Pmnt. Astfel, Pmntul se
nclzete, atingnd o temperatur medie de aprox. 15C (n loc de aprox. 18C) i fcnd astfel
posibil viaa oamenilor pe planeta noastr. Acesta este efectul natural de ser.

Efectul de ser
Savantul ARRHENIUS anuna n anul 1896 c arznd carbonul oamenii vor nclzi ct de
curnd planeta datorit unui efect de ser puternic, fiind astfel primul care a pus n eviden riscul
nclzirii climatice globale.
Efectul de ser este procesul de nclzire a unei planete din cauza radiaiei reflectate de aceasta,
care, n condiiile prezenei unor gaze cu efect de ser n atmosfer, o parte semnificativ a radiaiei
va fi reflectat napoi spre suprafa.
Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier n 1824.

n cazul atmosferei Pmntului, efectul de ser a fost responsabil de nclzirea suficient a

acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor aa cum le cunoatem noi azi.
n 1999, demonstraia s-a extins la ultimii 400.000 de ani. In aceast perioad, niciodat
proporia de gaze cu efect de ser nu a atins valorile actuale, datorate polurii.
Pe acest subiect, mai multe mii de cercettori din ntreaga lume s-au reunit n 1988 sub egida
ONU pentru a constitui Grupul Interguvernamental de analiz a Evoluiei Climei GIEC (sau IPCC
- Intergovernmental Panel on Climate Change), cu scopul de a cerceta aceast bulversare global i
rapid.
Efectul de ser este un fenomen natural indispensabil vieii pe Pmnt i care asigur
mediului o temperatur medie de aprox. +150C n loc de -18 C.
De fapt, o temperatur de -18C ar determina nghearea oceanelor, ceea ce ar conduce la creterea
capacitii lor de reflecie, fcnd ca temperatur s cad spre -100C...
Principiul efectului de ser
Principalul element responsabil de producerea efectului de ser sunt vaporii de ap. Urmtoarea
pondere o are dioxidul de carbon, urmat de metan.
n ultima jumtate de secol au fost emise n atmosfer cantiti foarte mari de dioxid de carbon i
metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru radiaiile calorice reflectate de Pmnt spre
spaiul cosmic. Acest lucru a dus la nceperea aa-numitului fenomen de nclzire global.
Cauza principal a acestui efect const n aceea c enorme cantiti de dioxid de carbon i alte

substane cu efect de ser se acumuleaz n stratul aerian formnd o plapum. Substanele care

acioneaz: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietile acestor

substane sunt n aa fel c ele prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete s treac foarte uor

ajungnd la suprafaa solului aceste raze se transform n energie termic, iar energia termic de la

suprafaa solului prin acest strat trece mult mai greu n aa fel se creeaz situaia cu ct plapuma
este mai groas cu att sub ea este mai cald. Acest efect numit efect de ser determin schimbri
climatice globale.

Subierea stratului de ozon stratosferic

Acest strat de ozon este foarte important pentru viata de pe Pamant, deoarece prin ozonul
absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor UV emise de Soare, care in caz contrar ar afecta viata
organismelor de pe Pamant.
In ultimii 30 de ani au avut loc studii si cercetari sistematice cu privire la distrugerea startului
de ozon din stratosfera, ceea ce a condus la contribuirea Premiului Nobel pentru chimie in anul 1995
meteorologului olandez Paul J. Crutzen si chimistilor americani Mario J. Molina, si Sherwood
Rowland.
Incepand cu anul 1974, mai multi oameni de stiinta, dintre care amintim pe Molina si
Rowland, au aratat ca la Polul Sud si mai putin la Polul Nord a aparut o gaura in stratul de ozon,
adica in aceste zone a scazut foarte mult concentratia de ozon in stratosfera. S-a aratat ca la
distrugerea stratului de ozon contribuie avioanele supersonica prin gazele emanate, precum si unii
produsi chimici cum sunt freonii (CF2Cl2, CFCl3), sintetizati si utilizati in instalatiile frigorifice sau
la spray-uri. Masuratorile au aratat ca cea mai redusa concentratie de ozon se observa primavara iar
vara, aceasta se reface partial.
Rezultatul consta in marirea fluxului de raze ultraviolete care ajung pe Pamant, determina
aparitia cancerului de piele, modificari climatic etc. In anii `70, Dr. Colin Lea din Marea Britanie a
atras atentia asupra pericolului distrugerii stratului de ozon ca urmare a utilizarii clorofluorcarburilor
(CFC).
La distrugerea stratului de ozon contribuie si topirea toposferei (din cauza efectului de sera), care
induce racirea stratosferei o mare perioada de timp.
Ozonul are un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor ultraviolete B (UV-B),
biologic nocive. Experiente efectuate pe plante si pe animale, dar si studiile clinice la oameni au
aratat efectele nefaste ale expunerii excesive la UV-B: cancer de piele, cataracta, boli infectioase.
Pentru fiecare diminuare de 1% a stratului de ozon se majoreaza cazurile de cataracta cu pana la
150.000. Estimarile arata aproximativ 15 milioane de bolnavi de cataracta pana la sfarsitul acestui
secol la nivel planetar.
Prin absorbtia radiatiilor UV-B , molecula de ozon se rupe. Din pacate, acest fenomen nu este
produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel,
substante care exista in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen,
pot distruge moleculele de ozon. Acest proces este natural si inevitabil, dar, in conditii normale, nu
altereaza echilibrul natural.
Problema apare atunci cand intervine omul, cu intreaga sa panoplie de produse poluante,
rezultata din intensa sa activitate industriala. Altfel spus, insusi omul isi distruge patura protectoare,
alterand echilibrul fragil al ozonului. Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de M.

Molina si S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC
(clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subtierea stratului de ozon.
CFC-urile (clorfluorocarbon), sunt niste molecule perfide. Mai usoare decat aerul, imposibil de
descompus la altitudini mici (aici sunt protejate de actiunea radiatiilor ultraviolete, tocmai datorita
ozonului), se ridica la altitudinea stratului de ozon, unde incepe macelul.
Mai intai moleculele de CFC se descompun, sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Clorul rezista in
atmosfera de la 20 la 120 de ani, fiecare atom al sau putand distruge sute de mii de molecule de ozon.
Iata de ce folosirea cuvantului macel" nu este numai o simpla metafora.
Asa cum se intampla uneori in domeniul ecologiei, cei doi savanti nu au fost luati in serios, iar
descoperirea lor a fost data uitarii. Prea multe industrii utilizau pe scara larga CFC-urile... Dar, pe la
mijlocul anilor 1980, a fost descoperita o subtiere grava a stratului de ozon, de catre o echipa a
British Antarctic Survey. S-a observant o gaura in stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Din
acea clipa semnalul de alarma a fost tras si toata lumea a inceput sa se ocupe cu spaima si entuziasm
de soarta ozonului.
Atat de grava era subtierea, incat geofizicianul britanic Joe Farman, care efectua masuratorile, a
crezut ca spectrofotometrul pe care il utiliza s-a defectat si l-a trimis inapoi in Anglia pentru a fi
reparat! Apoi a intrat in actiune si NASA, care a transmis catre lumea intreaga imagini alarmante ale
gaurii de ozon antarctice... Dupa aceea au inceput sa fie consultate arhivele. Datele colectate
incepand cu anii 1950 au demonstrat ca nivelul ozonului antarctic a fost relativ stabil pana spre
sfarsitul anilor 1970. Prima mare gaura in stratul de ozon a fost depistata in 1979, dupa care a
urmat o scadere continua a nivelului de ozon la scara globala.

Evoluia gurii n stratul de ozon dup anul 1979.

Dimensiune record a gurii din
Se constat c dimensiunile gurii au crescut n
stratul de ozon din toamna
mod constant dup 1979.
anului 2006, 29,5 milioane km2
Dup: The Earth Observing System (NASA)
De fapt, se pare ca independent de activitatile umane se produce deasupra Antarcticii, an de
an, o subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al iernii si inceput al primaverii, numai ca,
in ultimele decenii, fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile poluante sunt generate in
special in emisfera nordica, dar circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata terestra.
Gaura din stratul de ozon avea o suprafata de 27 de milioane de kilometri patrati pe 13
septembrie 2008, comparativ cu 25 de milioane de kilometri patrati cat a inregistrat in 2007, au
declarat reprezentantii World Meteorological Organization. n 2006, gaura de ozon atinsese un nivel
record, de 29,5 milioane de kilometri ptrai.

La numai doi ani de la descoperire, in septembrie 1987, este semnat Protocolul de la Montreal
privitor la substantele care produc saracirea stratului de ozon". S-au stabilit principiile unui
control mondial asupra CFC. La acces protocol au aderat circa 180 tari. Ca urmare, emisia de
substante care distrug stratul de ozon a fost redusa la 10% fata de valoarea maxima din anii `70. Cu
toate aceste, refacerea stratului de ozon nu este asteptata inainte de mijlocul secolului urmator.
Acesta a stabilit ca statele semnatare vor renunta la utilizarea substantelor care distrug stratul de
ozon. Trebuie remarcat ca acest tratat nu a intampinat aceeasi rezistenta ca Protocolul Kyoto,
referitor la reducerea emisiilor de gaze ce produc efectul de sera. De fapt, industriile sunt pregatite
deja
sa
inlocuiasca
substantele
raspunzatoare
de
distrugerea
ozonului.
Protocolul de la Montreal a fost completat de doua acorduri suplimentare, semnate la Londra, in
1990, si la Copenhaga, in 1992, prin care s-au stabilit calendare precise pentru eliminarea CFCurilor si a celorlalte substante periculoase pentru ozon. Astfel, toate aceste substante vor trebui
eliminate pana in 2029.
Scderea treptat a concentraiei substanelor care diminueaz ozonul i care conin clor din
troposfer arat c politicile internaionale de a controla emisiile de substane care diminueaz
ozonul au succes. Totui, radiaiile crescute de ultraviolete vor continua pn cnd recuperarea
ozonului este complet i e probabil ca efectele duntoare ale UV asupra sntii omului i
ecosistemelor s persiste chiar mai mult.
Dac msurile actuale de control vor fi implementate, creterea n viitor a incidenei cancerului
de piele cauzat de subierea stratului de ozon va fi foarte limitat, impactul maxim ateptat situnduse n jurul anului 2050.

DE UNDE VINE PERICOLUL?

Fenomenul nclzirii planetei Pmnt in
rezultatul creterii concentraiei gazelor de sera
in atmosfera face parte din cele mai mari si
actuale
probleme ale omenirii.
Industria, transportul, agricultura produc aa
numitele "gaze de ser" cum ar fi bioxidul de
carbon (CO2), metanul (CH4), oxidul nitros
(N2O) si altele. Aceste gaze, rspndite in
natura, constituie mai puin de dou procente
(2%) al atmosferei totale care consta, in marea ei
majoritate, din oxigen (20%) si azot (77%), argon (1%) 5 - 25 grame de ap (sub forma de vapori).
Dup cum se vede din figura urmatoare, pe ri, cele mai mari emisii de CO2 le au Statele
Unite ale Americii, urmate de China, Indonezia, Rusia, India i Brazilia. Emisiile de CO2 ale
SUA se datoraz economiei sale, mare consumatoare de petrol, iar ale Chinei i Rusiei datorit
industriilor lor energetice bazate pe arderea crbunilor
n acelai timp, analize medicale minuioase au artat c aerul expirat de o persoana adult are o
alt compoziie: 16.3% oxigen (o scdere cu 7.4%), 4% bioxid de carbon (o cretere de
100133 de ori), 79.7% azot (o cretere cu 1.7%), 1% gaze inerte i (demn de reinut) 45 grame
de ap (o cretere cu 2040 grame de ap).

Emisiuni ale gazelor de sera pe ri in 2000.

In grafic: Compozitia chimica a atmosferei

argon 1%
oxigen 20%

alte gaze (din

care CO
0,03%); 2%

azot 77%

Schimbarile climatice. Daca anterior clima globala a schimbat fiinele umane, astzi acestea
par sa schimbe clima globala. Daca pronosticurile actuale se vor dovedi corecte, schimbrile climei
in secolul urmtor vor fi mai mari dect orice alte schimbri de la rsritul civilizaiei umane.
Gazele poluante. Insa gazele de ser sunt eseniale, deoarece ele acioneaz ca o cuvertura in
jurul Pamantului. Fra aceasta cuvertura naturala, suprafaa Terrei ar fi aproximativ 30-35oC mai
rece decat in prezent. Gazele de sera capteaz cldura in partea de jos a atmosferei, alta parte se
emana in cosmos de catre, troposfera (partea de sus a atmosferei).
Arderea carbunelui, petrolului si gazului natural, precum si deforestarea, diverse practici
agricole si industriale modifica compozitia atmosferica. Aceasta a condus la cresterea de doua ori a
cantitatii bioxidului de carbon in aer, a sporit concentratia metanului de 145% in exces la volumul ,
care a existat in mod natural, concentratia oxidului nitros a sporit de 15%. Gazele de sera in exces
maresc cantitatea de radiatie absorbita de atmosfera si treptat, are loc incalzirea planetei. De aceea,
ncepand cu anii 1850, temperatura ei medie a crescut cu jumatatea de grad.
In UE cca 28% din emisile de gaze au efect de sera, 84% dintre acestea provenind din
transportul rutier. Poluarea fonica, zgomotul, afecteaza indivizii in mod diferit; disconfort si
probleme de sanatate, ritm cardiac inalt, dereglari psihice si nivel mare de stres, dereglari de somn,
probleme cognitive, capacitate redusa de concentare, probleme auditive.

Agentia Central a Mediului (Central Environment

Council), a Ministerului mediului, din Japonia, a determinat
c emisiile de gaze cu efect de ser a Japoniei n 2010 vor fi
probabil cu 4% mai mari ca emisiile din 1990.
Chiar dac Guvernul va respecta toate msurile
preconizate pn n prezent, emisiile Japoniei vor depi
obiectivele fixate prin protocolul de la Kyoto (o scdere de
6% n raport cu nivelurile din anul 1990). Cauzele acestor
creteri sunt, n principal, creterea emisiei de CO2 de ctre
locuine (cretere de 21%, n buctriile noastre se produc cca.
0,6 m3 de bioxid de carbon prin arderea a 1 m3 de gaz
metan).i de ctre sectorul transporturilor (cretere de 19%).
Industria ar trebui s contribuie cu scdere a emisiilor de 34,4%, dar aceast scdere este mai puin accentuat dect cea prevzut iniial, pentru c au fost
construite mai multe centrale nucleare, care nu elibereaz CO2.
Pentru a reduce aceste emisii de gaze, Ministerul Mediului din Japonia a propus companiilor
furnizoare de energie electric s foloseasc cu prioritate gazul natural i s mbunteasc eficiena
centralelor existente. Se estimeaz c Japonia nu poate atinge limitele impuse de protocolul de la
Kyoto dect daca va folosi sistemul internaional de tranzacii cu drepturile de emisii (va cumpra aer
curat de la alte ri).
Taierea necontrolata a padurilor. De cnd primul topor primitiv a dobort ntiul arbore,
padurile au pierdut jumatate din intinderea lor, in timp ce omenirea in acest rasimp s-a multiplicat de
sute sau chiar mii de ori.Distrugerea padurilor, carora li se datoreste in cel mai inalt grad stabilitatea
si calitatea a trei elemente fundamentale ale vietii oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a
lungul timpului cu efecte dezastruoase. Padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului, relativ
subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii nu numai in nordul
Africii, ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au impins dezgolirea muntilor si dealurilor pana la
limite vecine cu calamitatea. De exemplu, la sfarsitul Imperiului roman, Peninsula Iberica era
acoperita cu paduri viguroase de la Biscaya pana la stramtoarea Gibraltar, azi, au ramas doar 5% din
fostele paduri.
In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune purificatoare asupra
aerului , absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub forma atat de necesarului oxigen. Din cele
14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor,
plus cele provenite din respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de paduri, acei
"plmni verzi" ai Pamantului, carora le datoram atat de mult.
Poluarea apei, aerului, solului. La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii
apei pe o planeta care dispune de atta apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km
grosime. Chestiunea e ca 97 % din apa globului este srat, iar din restul de 3 % cea mai mare parte
se afla in ghetari. Rezulta c populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru
activi-tatile sale economice numai in jur de 1 % din volumul de apa dulce, respectiv cea din ruri,
fluvii, lacuri si din unele panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu,
numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe
ntinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata. In ansamblul polurii,
ponderea apelor uzate - menajere si industriale - este covritoare.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii "perforati" de "ploile acide", la
poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate "mareele negre", adica poluarea, practic
continua, cu petrol a mrilor si oceanelor lumii, avnd efecte dezastroase asupra florei si faunei
marine.
Energia nuclear este responsabil pentru o acumulare permanent de deeuri puternic
radioactive din care o parte vor rmne radioactive pentru sute de mii de ani i, pn acum, nu s-a
gsit nici un mijloc general acceptabil de evacuare. n rile EECAC n special, multe locuri
cunoscute de evacuare a deeurilor periculoase sunt suprancrcate i nu sunt izolate n mod adecvat
de mediu. O absen a posibilitilor naionale i a fondurilor corespunztoare limiteaz capacitile

rilor de a i ndeplini angajamentele n baza Conveniei de la Basel i deschid posibilitatea ca

aceste ri s devin recipiente importante pentru comerul internaional cu deeuri nocive.
Numeroase ri din UE raporteaz rate de recuperare a deeurilor periculoase mai mari de 40 %.
n alte regiuni, situaia este mai neclar, dar numeroase ri raporteaz evacuarea nesatisfctoare
de deeuri periculoase.
Si, nu trebuie uitat : cel mai teribil factor de poluare este sectorul armelor nucleare.
S-a calculat c n timp de un deceniu, devierile civilizatiei au provocat mediului natural pagube
mai mari decat ntr-un mileniu. Milioane de hectare de teren, ce pn ieri erau socotite inerte pe
vecie, in paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate in productie devin improprii cultivarii,
datorita tot actiunii omului. De cnd omul a nceput s lupte mpotriva naturii, suprafata deserturilor
a crescut cu un miliard de hectare si procesul avanseaza intr-un ritm accelerat.
Concluzia : Daca anterior clima globala a schimbat fiintele umane, astazi acestea par sa schimbe
clima globala. Daca pronosticurile actuale se vor dovedi corecte, schimbarile climei in secolul
care a inceput vor fi mai mari decat orice alte schimbari de la rasaritul civilizatiei umane.
Exist mai multe opinii referitoare la vinovia mbolnavirii Terrei
Unii acuza agresivitatea innascuta a oamenilor :"Tristul adevar este acela ca noi alcatuim
specia cea mai nemiloasa care a trait vreoata pe Pamant."
Un cleric invinovatea profitul:"Siluirea mediului a ajuns sa fie o realitate a vietii noastre
nationale numai pentru faptul ca este mai profitabila decat administrarea cu spirit de raspundere a
resurselor limitate pe Pamant."
Un om politic dadea vina pe tehnica:"De ani de zile, o tehnica scapata de sub control, a carei
unica lege este profitul, ne otraveste aerul, ne pustieste solul, ne distruge padurile si ne viciaza
resursele de apa."
Ecologul R.A. Cameron i acuza pe oamenii politici:"Exista o anumita paralizie in sectoarele
noastre politice de guvernamant, care sunt primele chemate sa legifereze si sa aplice masurile
preconizate de ecologi Acele industrii care profita de pe urma siluirii mediului au grija sa fie
alesi deputati cu intelegere pentru situatia lor si sa fie numiti birocrati cu vederi similare."
La ce vrst trebuie oare s ajungem pentru a preui, realmente, aerul proaspt i curat ?
n definitiv ce este aerul proaspt ?
Mai nti se vor da un set de informaii, recente, referitoare la poluarea aerului exterior autohton.
Praful. Locuitorii din Bucureti au de inhalat lunar cca. 273 de tone de praf pe un kilometru
ptrat; dar nici cei din Timioara, Cluj, Constanta sau Craiova nu au o soart mai grozav; conform
ultimelor date publicate de presa scris, oraele din ara noastr au un grad de poluare de trei ori mai
mare dect cele din vestul Europei.
Poluarea industrial. Este responsabil de deversarea gazelor toxice n zonele limitrofe ale
uzinelor, aflate nc n funciune, i nu numai; asta n exteriorul lor, pentru c n interiorul acestora
situaia pare i mai complicat.
Deseurile, sau reziduurile, sunt materiale, obiecte, produse care au fost respinse in rezultatul
activitatii umane si care nu pot fi folosite fara a fi supuse unor prelucrari, transformari. Este gresit sa
numesti toate produsele activitatii umane "gunoaie". In aceasta categorie pot intra doar reziduurile
ireciclabile si irefolosibile, care nu prezinta nici o valoare energetica, de materie prima sau alta
utilitate.
Reziduurile pot avea forma solida, lichida sau gazoasa. Gazele de esapament ale automobilelor si
tractoarelor, emisiile intreprinderilor energetice si industriale ale tarii constituie anual circa 300-350
mii tone de substante nocive. Volumul apelor reziduale industriale si menajere atinge cifra de 350
mln m.c. pe an.
Din categoria reziduurilor solide fac parte cele menajere, stradale si industriale, provenite in mod
curent din activitatea gospodareasca, publica si respectiv industriala. La momentul actual in tara s-au
acumulat mai mult de 30 mln. t. de deseuri. Un rol special apartine reziduurilor rurale, care se

caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti mari de substante organice extrem de pretioase
pentru agricultura.
Poluarea fonic. Este generat, att de industrie, ct i de traficul rutier; nici amenajrile
comerciale sau rezideniale nu pot fi omise (dac ne gndim numai la condensatoarele aparatelor de
aer condiionat, montate n cele mai stupefiante locuri).
Traficul rutier. Nu trebuie s gndim doar la zgomotul complet asurzitor al motoarelor
autovehiculelor, vechi de cteva decenii combinat cu saxofoanele motoarelor noi-noue de
motociclete de-dat-recent; problema mai grav se refer la oxidul de carbon i plumbul oferite cu
generozitate de numrul, continuu cresctor, al motoarelor, zburdnd n voie n noua economie de
pia autohton.
In acest moment n Romnia exist autoritatea Protecia Mediului nconjurtor, care trebuie s
gseasc soluii pentru protejarea mediului i pstrarea lui n limitele impuse de protocoalele semnate
de guvernul Romaniei.
n rile civilizate, cu un grad corespunztor de urbanizare, oamenii i petrec mai mult de 90%
din via, n interiorul cldirilor. Prima ciudenie, pe care puini dintre noi o contientizeaz
apsat, este aceea c aerul din ncperile n care ne aflm este (n lipsa unor msuri consistente i
corecte de ventilare) mai poluat dect cel de afar.
In consecin, se impune o autoritate similar pentru mediul din interiorul cldirilor, Protecia
Mediului Interior.

Ce se poate face?
Pana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii materiale
indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului.
Despaduririle in scopul extinderii teritoriilor arabile sunt urmate de eroziuni ale terenurilor,
irigarile salinizeaza solul, pasunatul excesiv distruge pasunile.
Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune contientizarea efectelor pe care
le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si, de asemenea, ofera
metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii.
Aceste metode (o parte din cele identificate pana acum) se refera la :
1. Reducerea consumarii resurselor
Resursele naturale se impart in 2 grupuri : cele care pot fi rennoite, numite regenerabile
(cereale, animale, aer, ap, padure, etc. care pot fi noite in timp prin procese naturale sau cele
inepuizabile ca energia solara ) si cele care nu pot fi reinnoite, neregenerabile, cum sunt
combustibilii i mineralele care se regenereaz n milioane de ani, iar scala de timp a interesului
uman este de numai sute de ani.
Demografia, o problema a zilelor noastre? n prezent are loc o cretere a populaiei, a
industrializrii i urbanizrii. n figur se prezint creterea populaiei n timp, de unde rezult c
scade intervalul de timp n care aceasta se dubleaz (o cretere exponenial).
- Cresterea populaiei n timp solicit tot mai mult resursele naturale.
- Scade intervalul de timp n care aceasta se dubleaz, adic are loc o cretere exponenial. crestere
exponenial deoarece trecerea de la 2 la 4 sa facut n 45 de ani pe cnd creterea de la 1
la 2 s-a fcut n 100 de ani
Rezult o cretere a populaiei globului de
aprox. 80 mil. oameni pe an. In
2007 populatia a crescut cu 80 de milioane
de oameni, cresterea demografica cea mai
importanta inregistrandu-se n tarile sarace.
Creterea populaiei zilnic este definit prin
rata de natalitate zilnic i rata morii zilnice,
adic:
Creterea pop/zi = nr. nateri/zi - nr.mori/zi

=
= 350.000 - 135.000 = 215.000 oameni/zi
Rezult o cretere a populaiei globului de aprox. 80 milioane oameni pe an.
Dar orice individ necesit energie i resurse materiale.
Populaie*109
6
5
4
2
1

Ani
1830

1900

1950

2000

(Intre 1950 si 1990 populatia globului s-a dublat ajungnd la 5,3 miliarde, 80% trind in
ri srace sau aflate in curs de dezvoltare). Un studiu realizat de Fundatia germana pentru
populatia mondiala ne arata ca populatia globului se apropia de 6,7 miliarde de oameni in
2007. n studiu se arata ca n fiecare an 76 de milioane de femei ramn nsarcinate fara sa fi
planificat un copil.
Natiunile dezvoltate sunt vinovate totusi de marele consum de resurse naturale din cauza
nivelului ridicat de viata.
De exemplu, in 1992 americanul obisnuit consuma tot atata energie cat 27 de filipinezi sau 370
de etiopieni. De exemplu, se poate afirma c reducerea cererii de lemn de mahon in Statele Unite
si Japonia ar incetini distrugerea padurilor tropicale.
Educatia in acest sens si utilizarea constienta a resurselor pot contribui la scaderea
consumului lor.
Fugind din faa conflictelor armate, 20..25 de milioane de oameni caut securitatea n alte ri
sau n regiuni mai linitite din ara lor, dar mai insalubre. Refugiaii sunt n marea lor majoritate
femei, fete, copii, btrni, obligai, de cele mai multe ori, s triasc separat de familia lor.
In anii trecui 300.000 de adolesceni (biei) au fost nrolai ca soldai, ca victime ale
recrutrii forate sau ale traficului de persoane.
In acelai timp, n aceste zone, fetele sunt foarte expuse exploatrii sau abuzurilor sexuale.
Victime ale rzboiului, 80% dintre refugiai sunt femei i copii
Fugind de condiiile grele din mediul rural, o persoan din apte ajung s triasc n condiiile
mizere ale bidonville-urile.
Altdat, a tri n ora era un privilegiu i chiar o excepie. De un timp, tendina este invers,
lumea devine mai mult urban dect rural. n fiecare an, 62 de milioane de oameni prsesc
satele pentru a locui in orae. In oraele lumii triesc peste jumtate din populaia globului.
In lumea ntreag, numai n ultimul deceniu, aprox. 3.600.000 au fost victime ale conflictelor
interne, i asta doar pentru c ele manifest o gndire diferit sau sunt de o etnie diferit. Africa
pltete cel mai mult.
Acest fenomen schimb raportul ntre oameni i resursele lor de via (hran, ap....), care nu
sunt direct accesibile acolo unde triesc oamenii... Aa c urmeaz problemele aprovizionrii
oraelor i eliminrii deeurilor, o sarcin foarte grea a municipalitilor; care mai trebuie s
organizeze transportul, educaia etc. a noilor venii.
Viitorul oraelor este o provocare. Ce trebuie fcut pentru a avea o dezvoltare urban
durabil?

De-a lungul secolelor oraele au demonstrat puterea lor de a integra oamenii social,
cultural si economic. Si acum oraul este atractiv: servicii, educaie, sntate, cultur etc.
Dar poluarea sonor i chimic, riscurile care nsoesc o explozie urban sunt la limita
controlului.
Dreptul la via corect, n pace, a fiecrei persoane trebuie reafirmat si susinut cu trie si
peste tot n lume.
Fenomenul urbanizrii este foarte rapid, iar oraele devin tot
Tokyo
33 413 000
mai mari.
Azi, 50% din oameni triesc n orae. In 1800 procentul
New-York
24 112 176
era de doar 2% .
Mexico
22 414 319
Seul

22 173 711
Inca in 1990 ,
900485
Sao Paulocel putin
19 357
de milioane de
oameni din
orase plasate
in Africa,
Asia, America
Latina, traiesc
in conditii
situate mult
subt limita
saraciei.

2. Protecia mpotriva polurii

Aceasta este una din obligatiile guvernelor. Ea include interzicerea sau limitarea folosirii
pesticidelor si a altor materiale chimice, limitarea cantitatii de deseuri menajere si a poluantilor din
aer, prevenirea producerii de materiale radioactive si restrictionarea trasportului de combustibil
petrolier. Astfel daca guvernele ar impune dublarea grosimii containerelor transportoarelor de petrol
multe din accidentele care au dus la afectarea faunei ar fi avut efecte mai reduse.
3. Reciclarea resurselor
Hartia, sticla, freonul, aluminiul, metalul, elemente pe care pmntul le absoarbe greu, toate pot fi
reciclate. Mai exista si posibilitatea pre-reciclarii care consta in fabricarea de ambalaje reciclabile sau
refolosibile.
Prioritatea de mediu "numarul 1" pentru orice autoritate locala este si va ramane, cel putin in
viitorul apropiat, valorificarea deseurilor solide menajere. O analiz efectuat n Republica Moldova
( si nu este una din tarile cele mai poluante) arat c fiecare cetatean produce annual, in medie, cte
1m3 de deseuri, sau circa 400 kg.
4. Protejarea resurselor
Resursele naturale trebuie bine gestionate, folosite cu raiune. Acestea sunt cel mai bine
protejate in rezervatii naturale, dar zonele de protecie se pot extinde dac guvernele ar interzice
desfasurarea de activitati economice in anumite zone care au atat valoare ecologica cat si estetica sau
recreationala.
De altfel, au fost definiti indicatori de dezvoltare durabila, atat pentru o economie nationala,
sau chiar mai extinsa geografic (europeana, continentala, mondiala), cat si indicatori
microeconomici.
In continuare se vor prezenta doar indicatorii macroeconomici, indicatori de care ar trebui sa
tina seama orice guvern pentru a dirija dezvoltarea economica a tarii spre o dezvoltare durabila.
Indicatori macroeconomici de dezvoltare durabil

a)
Indicatori ce cuantific utilizarea raional a terenurilor i impactul asupra
ecosistemului:
raportul procentual de schimbare a destinaiei terenului (%) de la terenuri agricole la terenuri
pentru construcii,
potenialul de utilizare a terenului (%),
numrul de locuri de munc pe suprafaa (hectar),
producia estimat a terenului (producia anual i valoarea produselor raportat la suprafaa
util de producie),
emisii poluante i schimbri n intensitatea utilizrii terenurilor pe o perioad determinat de
timp,
producia curent i producia natural primar a terenului,
suprafaa de terenuri reabilitate prin lucrri de amenajri ecologice la nivel local sau regional.
b)
Indicatori ce cuantific impactul activitilor umane asupra pdurilor i
punilor
Lemnul este un material des utilizat n construcii, industria mobilei, industria hrtiei i
ambalajelor. Dei lemnul este un material regenerabil, defririle necontrolate i neraionale pot duce
la dezechilibre majore prin afectarea biosistemului i caracteristicilor pedologice ale solului cu efecte
n calitatea i sntatea oamenilor la nivel local, regional sau global.
De aceea, n analizele macroeconomice pentru fundamentarea unor proiecte de investiii sunt
necesare cteva informaii cu referire la:

locul exploatrii lemnului (bioregiunea),

gradul de acoperire cu vegetaie (%),

tipul esenei lemnoase,

suprafaa i densitatea pdurilor din zona exploatrii,

gradul de despdurire (%),

despdurirea anual, mpdurirea anual,

raportul despdurire / mpdurire,

ctigul previzionat rezultat din activitiile forestiere raportat la efectele pe termen

mediu i lung asupra eco-sistemului i colectivitilor umane,

producia anual a pdurii,

relaia dintre producia de lemn i creterea/scderea demografic a populaiei,

potenialul forestier (raportul dintre rezervele de lemn i populaie,

rezerva de lemn pe locuitor i hectar,

acoperirea cu vegetaie (%)

schimbarea suprafeei punilor (%) i influena n producia de carne rezultat(%);

c)
Indicatori ce iau n considerare diversitatea biologic
Realizarea unor mari obiective industriale (exemplu hidrocentrale, termocentrale etc.) poate
afecta biodiversitatea n zona apropiat amplasamentului construciei sau zonei de influen topometeo-geologic.
Ca indicatori de evaluare a impactului asupra diversitii biologice pot fi considerai
urmtorii:

numrul de suprafee protejate raportat la totalul suprafeelor de exploatare (%),

riscul dispariiei speciilor (indicele dispariiei speciilor),

investiii n lucrri de protecia mediului (investiia ecologic specific).

d)
Indicatori de evaluare a impactului asupra resurselor de ap
Apa reprezint resursa ce asigur viaa i sntatea eco-sistemului. Multe activiti din
industrie i construcii sunt att consumatoare de ap ct i poluante.
Ar fi util ca n funcie de specificul proiectului, la studiile de fezabilitate a proiectelor de
investiii macro i microeconomice s fie inclui n analiz indicatorii cum sunt:
rezerva de ap potabil din zona proiectului de investiii i

gradul de afectare, distribuia utilizrii apei,

consumul de ap pe locuitor sau angajat,
consumul de ap pe proces,
consumul specific de ap pe lucrare n construcii,
resurse regenerabile de ap pe cap de locuitor.
e)
Indicatori de evaluare a resurselor de materii prime i energie i potenialul
reciclrii
La proiectarea diferitelor produse de la cele mai simple (ambalaje) pn la cele mai complexe
(construcii, produse tehnice industriale, mijloace de transport etc.) trebuiesc avute n vedere
cantitile de materiale i grupele de materiale considerate de risc ecologic. Riscul ecologic poate fi
minimizat dac nc din faza de proiectare se au n vedere indicatori cum ar fi:
9
nivelul i durata de regenerare a materiilor prime utilizate;
9
reciclabilitatea (%) produsului,
9
gradul de recuperare al produselor n postutilizare,
9
gradul de reutilizare.
9
depleia sau epuizarea resurselor.
Depleia (epuizarea- consumul complet) resurselor este un indicator foarte important.
Indicatorul ce cuantific depleia (gradul de epuizare) a resurselor de materii prime sau
energie este dat de relaia dintre durata total a ciclului de via a materialelor dintr-un produs i
durata necesar de regenerare a resursei de materii prime sau de energie. n legislaia SUA i a
Uniunii Europene acest indicator este luat n calcul la stabilirea eco-taxelor (impozitului ecologic).
f)
Indicatori de efect ecologic
Indicatorii specifici cum ar fi:
cantitatea de deeuri pe industrie,
cantitatea de deeuri pe firm,
cantitatea de deeuri pe locuin (apartament, cas etc.),
cantitatea de deeuri pe cap de locuitor,
cantitatea de deeuri pe angajat,
cantitatea de deeuri reciclabile (kg sau %),
consumul de ap / cap de locuitor n zonele rezideniale,
cererea de ap potabil pentru aezrile rezideniale,
consumul de ap / angajat n zonele industriale, comerciale sau turistice,
cererea de ap potabil pentru zonele industriale, comerciale sau turistice,
nivelul de poluare al aerului (exprimat n concentraii CO, CO2, NOx, CFC),
nivelul de poluare al apei (concentraii de compui chimici organici sau anorganici
i/sau toxici, metale grele, eutropficarea etc.),
nivelul de poluare al solului (radioactivitatea, salinitatea,aciditatea),
nivelul polurii fonice (exprimat n decibeli) constituie indicatori de efect ecologic n
construcii.
g)
Indicatorii de Dezvoltare Uman (DU)
Indicatorii de dezvoltare uman sunt indicatorii care se refer direct la aspecte ce in calitatea
vieii cum ar fi condiiile de locuit, accesul la nvmnt i sntate, consumul de energie / resurse i
productivitatea muncii, nivelul de poluare ce ar afecta sntatea oamenilor.
Astfel de indicatori pot fi:
- numrul de locuitori dintr-o aezare urban sau rural,
- numrul de locuine,
- numrul de ocupani / apartament (locuin),
- suprafaa locuinei,
- suprafaa apartamentului,
- suprafaa net construit desfurat,
- consumul de energie pe cap de locuitor,
- consumul de energie pe unitatea de produs,
- consumul specific pe lucrare etc.

Pentru obiectivele industriale, agricole sau cu destinaie special putem considera de

indicatori cum ar fi:
suprafaa net construit desfurat,
numrul de angajai / 100 mp,
consumul de electricitate pe suprafaa de producie,
consumul de energie/ angajat,
suprafaa productiv,
consumul de energie pe angajat,
consumul de energie pe unitatea de produs,
consumul specific pe lucrare (caracteristic activitilor n construcii), etc.
5. EDUCATIA RAMANE GARANTIA CEA MAI FERMA A REZOLVARII
PROBLEMEI
Prioritate de rang zero - investitia in educatie s-a afirmat la conferinta organizata de
Asociatia Romna pentru Clubul de la Roma , din mai 2008.
In cadrul conferintei, a fost dezbatut si un document important pentru Romania - Strategia
Nationala pentru Dezvoltare Durabila, document care doreste sa obtina avizul Clubului de la
Roma la nivel european. De ce? "In mod special pentru simplul fapt ca Romania consuma de 5 ori
mai mult decat produce si aproape 70% din alimentele pe care le consuma sunt din import", a
precizat Calin Georgescu, secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma.
"Prin urmare este bine de stiut ca acest lucru, impreuna cu o balanta demografica in scadere
(Romania a pierdut in ultimii 18 ani aproape 1,7 milioane de locuitori, la care se adauga cei peste 2
milioane de romani care lucreaza in afara tarii), duc la o concluzie: saltul calitatii umane. Investitia in
educatie si formarea profesionala pentru a gasi solutii la toate aceste lucruri este esentiala, nu atat
pentru noi ca tara, cat si pentru intreaga Europa", a subliniat Georgescu.
Este necesar sa se stie ca in conditii casnice se produc reziduuri deosebit de toxice si nu se
recomanda ca ele sa fie evacuate impreuna cu celelalte deseuri menajere. Printre acestea fac parte:
diferite vopsele, detergenti, acumulatoare ulei ars, ulei pentru automobile, lampi luminiscente,
motoare de frigidere si altele. O parte din ele trebuie predate la puncte de colectare specializate,
altele inainte de evacuare trebuie impachetate cu grija pentru a evita contactul lor cu mediul
inconjurator.
Chiar si dupa preselectia stiinifica a deseurilor menajere, ce se acumuleaza n containerele
din zonele rezidentiale, care are loc astazi in marele orae din Romania, ele mai contin cantitati mari
de reziduuri utile. Se cunosc mai multe metode de valorificare a acestor deseuri, dar cele mai
raspandite sunt doua: compostarea si incinerarea (arderea). Desi multe tari din Europa precum si
SUA practica mai des procedeul incinerarii ca fiind mai practic, operativ (dar nu si mai ieftin),
ecologistii se impotrivesc lui. La arderea unor mase plastice se formeaza substante extrem de toxice
cum ar fi dioxina, de aceea prezenta statiilor de incinerare a reziduurilor in preajma localitatilor
pune in pericol sanatatea populatiei.
Cantitatea de bunuri pe care ne le poate oferi pamantul este limitata. Este limitat si volumul
pe care el il poate absorbi, sub forma poluarii. Datoria noastra este de a transmite generatiilor viitoare
cat mai multe resurse naturale si a nu reduce capacitatea ecologica a teritoriului unde locuim.

Dezvoltarea economic durabil i politica mondial (selectie)

1972 - Conferinta de la Stockholm, Suedia, privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema
mediului la nivel global si a necesitatilor de dezvoltare. n urma conferintei au rezultat:
Declaratia de la Stockholm,
Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
1. programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
2. activitatile pentru managementul mediului;
3. masurile de sprijin.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui Consiliu de Conducere si Secretariat
au fost nfiintate n decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
Fondul Voluntar pentru Mediu, nfiintat n ianuarie 1973, n conformitate cu procedurile
financiare ale Natiunuilor Unite.

O.N.U. - RIO DE JANEIRO, Brazilia 1992

1992 - la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si
Dezvoltarea, n cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si
protectia mediului n obiectivul de dezvoltare durabila, precum si dreptul international al mediului,
ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. n cadrul conferintei au fost adoptate:

Declaratia de la Rio

Agenda 21 planul de actiune pentru dezvoltarea durabila, cu ncepere din secolul al XXI-lea
Conventia privind diversitatea biologica
Conventia cadru privind schimbarile climatice
Conventia Cadru a ONU cu privire la Schimbarea Climei elaborata in 1992 la Rio-de-Janeiro si
ratificata pana in prezent de 176 de ri prevede obligatii ale partilor semnatare de reducere a
volumului de emisii a gazelor de sera pana la nivelul anului 1990.
Ea stabileste ca statele dezvoltate sa-si atribuie cea mai mare responsabilitate pentru
combaterea schimbarii climei, la fel ca si obligatia de a acoperi costul
actiunilor respective. Aceste tari trebuie sa aiba rolul de lider in
diminuarea consecintelor schimbarii climei si a impacturilor ei adverse.
Asupra tuturor tarilor se va extinde o presiune crescanda de a reduce
cantitatile de carbune si petrol utilizate
ONU Kyoto 1997
Protocolul de la Kyoto este un tratat international cu privire la incalzirea
globala. Prevede ca tarile industrializate sa reduca emisiile de gaze cu efect de
sera cu 5,2% fa de 1990. A fost negociat la Kyoto, Japonia in decembrie
1997, deschis pentru semnare la 16 martie 1998 si inchis la 15 martie 1999.
Acordul a intrat n vigoare la 16 februarie 2005 dup ce Rusia l-a ratificat n 18 noiembrie 2004
(semnat 2005). In noiembrie 2004 tarile participante au fost n numar de 127. Printre tarile care nu au
ratificat acest tratat se afla Statele Unite ale Americii, responsabila pentru 36,1% din totalul emisiilor
de gaze cu efect de sera.
Tari mari, precum India si China, care sunt considerate inca in curs de dezvoltare, sunt exceptate
de la prevederile tratatului. Dar aici se naste o problema deoarece China in actualul regim de crestere
va depasi Statele Unite din punct de vedere al emisiei de gaze cu efect de sera, dar nu se angajeaza in
reducerea acestora atata vreme cat nici Statele Unite nu fac acelasi demers, si atata vreme cat China
este considerata prin protocolul de la Kyoto, care expira in 2012, tara in curs de dezvoltare.
Desi la Kyoto, in 1997, s-a hotarat reducerea emisiilor de poluanti atmosferici, protocol ratificat
de Romania, SUA s-a opus. Profiturile marilor monopoluri atarna, deocamdata, mai greu decat
starea de sanatate a TEREI...

Solutiile pe termen scurt si mediu ar fi energiile regenerabile, nepoluante - solara, eoliana

etc.Efectul poluant al traficului poate fi redus prin restrictionari de circulatie, prin limitarea
supradimensionarii puterii unor motoare ori de exemplu, asa cum se petrec lucrurile in Elvetia,
prin incarcarea camioanelor de mare tonaj in trenurile electrice.
Summit-ul de la Copenhaga pe tema dezvoltarii durabile (martie 1995) a accentuat nevoia
de combatere a excluderii sociale si a protectiei sanatatii publice.

Tratatul de la Amsterdam -1999, a facut o referire speciala la dezvoltarea durabila.

Totusi, abia la Consiliul European de la Goteborg, din iunie 2001, a fost convenita o
strategie pentru dezvoltarea durabila, care ofera o a treia dimensiune, de mediu, strategiei de
la Lisabona si stabileste o noua abordare a politicilor. Strategia se bazeaza pe principiul ca

efectele economice, sociale si asupra mediului ale politicilor trebuie examinate intr-o maniera
coordonata si luate in considerare in procesul de luare a deciziilor.
Mai recent, se manifest interes pentru o a patra dimensiune a principiului dezvoltrii economice
durabile : cultura popoarelor, care trebuie protejat, conservat i susinut n toate colurile
lumii, n condiiile dezvoltrii economice (care poate avea ca efect distrugerea culturii).
2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la
Johannesburg a avut
Principalele probleme discutate la Summitul de la Johanesburg din anul 2002 au fost :
9 reducerea numrului celor care nu au acces la rezerve de ap potabil, de la peste
1
miliard la 500 milioane pna n anul 2015;
9 njumtirea numrului celor ce nu au condiii de salubritate corespunztoare, la 1,2
miliarde;
9 pn n 2010 s creasc aplicarea tehnologiilor mai curate i eficiente de utilizare a
combustibililor fosili, s se mbunteasc eficiena energetic i s creasc aria de utilizare
a surselor de energie regenerabile la cel puin 15% din energia primar de alimentare;
9 s se combat rspndirea bolilor transmisibile i s creasc investiiile n asisten medical.
Iar ca principale rezultate ale summitului:
Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila
Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila.
- Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca fiind un element central al
agendei internatioanle si a dat un nou impuls pentru aplicarea practica a masurilor globale de lupta
mpotriva saraciei si pentru protectia mediului.
- S-a dezvoltat ntelegerea conceptului de dezvoltare durabila, n special prin evidentierea legaturilor
principale
dintre
saracie,
mediu
si
utilizarea
resurselor
naturale.
- Prin Declaratia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru progresul si
dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica,
dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national, regional si global.
10 ani dup Rio, comunitatea international se regsete la Johannesburg, avnd ca subiect de anliz
dezvoltarea durabil. Se lanseaz noiunea de dezvoltare uman durabil.
2007. Pe 3 decembrie, a inceput la Bali, Idonezia Conferinta ONU pe tema
schimbarilor climatice. La conferinta participa delegatii din aprope 190 de tari.
Conferinta ONU de la Bali a inceput cu un anunt deloc surprinzator din partea Australiei care a
ratificat protocolul de la Kyoto, privind reducerea emisiilor de gaze poluante, intorcand astfel
spatele Statelor Unite care ramane singura tara puternic industrializata care nu a ratificat protocolul.
EUROPA i DEZVOLTARE ECONOMIC DURABILA
ACTIUNI NTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei aten?ii deosebite protectiei
mediului n contextul expansiunii economice si a mbunattirii standardelor de viata.
1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu, fiind
mentionata pentru prima data n cadrul unui tratat al Comunittii Europene.
1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut complet n cadrul politicilor
europene.
1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii viznd protectia mediului
precum
si
promovarea
dezvoltarii
durabile
n
cadrul
Uniunii
Europene.
2000 Sefii statelor membre UE reuniti n sedinta Consiliului European de la Lisabona s-au angajat
sa creeze "pna n anul 2010, cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din
lume".
2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE.

2002 - Consiliul European de la Barcelona, din martie 2002 a afirmat ca la Consiliul European din
primavara anului 2003 va fi revizuita strategia de dezvoltare durabila, cu accentul pe punerea in
practica a rezultatelor Summit-ului mondial pe tema dezvoltarii durabile. De asemenea, Consiliul a
fost solicitat sa ajunga cat mai rapid la un acord asupra Directivei cu privire la taxa pe energie.
Consiliul European a invitat Statele membre sa conceapa propriile strategii de dezvoltare
durabila, iar reuniunile ulterioare ale Consiliului European vor oferi indrumare politica, in cazul
in care este necesar, pentru a promova dezvoltarea durabila in Uniune.
Consiliul European a identificat un numar de obiective si masuri in cele patru domenii
prioritare ale viitoarei politici de dezvoltare a Uniunii :
1. Combaterea modificarii climei emisiile de gaze care produc efectul de sera si contribuie
la incalzirea globara a Planetei, cu repercusiuni asupra climei.
2. Asigurarea dezvoltarii durabile o politica durabila a transporturilor trebuie sa rezolve
problemele legate de cresterea volumului traficului, zgomotului, poluarii si sa incurajeze
modalitatile de transport care nu afecteaza mediul.
3. Snatatea publica Uniunea trebuie sa raspunda ingrijorarilor cetatenilor sai in privinta
securitatii si calitatii alimentelor, utilizarii substantelor chimice, bolilor infectioase.
4. Administrarea mai responsabila a resurselor naturale performantele economice trebuie
legate de utilizarea resurselor naturale si de nivelul deseurilor, mentinand biodiversiatea,
protejarea ecosistemelor si evitarea desertificarii.
In martie 2005, ministrul britanic al economiei, Gordon Brown, la ntlnirea G8 de la Londra,
a organizat o ntlnire special destinat mediului i ndemnat ca toate rile dezvoltate economic
s depun eforturi substaniale pentru lupta mpotriva polurii i nclzirii planetei, amintind c
Marea Britanie va face tot posibilul s respecte protocolul semnat la Kyoto, avnd ambiia s
stabilizeze, ctre anul 2010, emisiile poluante la nivelul anului 1990.
2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a
cuprins mai multe etape:
in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a trasat o serie de directii de urmat.
Au fost evidentiate anumite directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative:
schimbarile climatice, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii
sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii;
in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile
directoare ale dezvoltarii durabile, care sus?inea ca Agenda rennoita de la Lisabona este o
componenta esentiala a obiectivului dezvoltarii durabile.
2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa.
2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului
privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost semnat la summitul
de la Lisabona, Portugalia.
Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si lupta mpotriva
ncalzirii globale. De asemenea, cteva prevederi ale Tratatului se refera la solidaritatea n probleme
legate de furnizarea de energie si a schimbarilor n domeniul politicii energetice europene.
Reduceri semnificative ale emisiilor gazelor de ser au fost nregistrate n decursul anilor
1990, variind de la 3,5 % n Uniunea European pn la 34 % n ECE i 38 %.
Comunitatea European, cele 25 State Membre ale sale i rile din Europa Central i de Est
au ratificat protocolul de la Kyoto n 2002, Federaia Rus n 2005 (cabinetul rus a aprobat in
septembrie 2004). Protocolul de la Kyoto va intra n vigoare, avnd n vedere c un numr suficient
de ri care cauzeaz o proporie suficient de emisii vor fi ratificat acest protocol.
Uniunea a depus instrumentele de ratificare a Protocolului de la Kyoto la 31 mai 2002.
n baza Protocolului de la Kyoto, Comunitatea Europeana s-a angajat sa reduca emisiile
gazelor de sera (GHG) cu 8% n perioada 2008-2012, comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1990.
Art. 6 din Protocolul de la Kyoto, permite transferul de la o parte la alta a unitatilor de reducere a
emisiilor ca rezultat al proiectelor care si propun reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

Conform protocolului, prin gaze cu efect de sera se inteleg: compusi gazosi ai atmosferei, att
naturali, ct si artificiali, care absorb si reemit radiatii infrarosii, neincluse n Protocolul de la
Montreal; mai precis: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid de azot (N1O),
hidrofluorocarbonati (HFCs), perfluorocarbonati (PFCs) si hexafluorida de sulfura (SF6) (anexa A la
Protocolul de la Kyoto).
Protocolul de la Kyoto este doar primul pas spre reducerile de emisii la nivel global de 60
pn la 70 % n rile industrializate fiind nevoie de a se atinge concentraii de gaze de ser i
condiii de clim durabile, conform obiectivului propus al UE de a limita creterea temperaturii la
un maxim de 2C peste nivelele preindustriale. Asemenea reduceri vor cere o trecere mult mai
substanial ctre surse de energie cu carbon sczut i zero dect este probabil s apar n baza
preconizrilor actuale pentru a atinge obiectivele de la Kyoto. n rile din Europa Occidental,
deoarece consumul global de energie este nc n cretere, viteza de adoptare a surselor de energie
rennoibile, precum i viitorul pentru energia nuclear, sunt ambele foarte importante n vederea
atingerii obiectivelor viitoare referitoare la problematica gazelor de ser.
n UE, transportul contribuie cu aproximativ 20 % din totalul emisiilor de gaze de ser, n
timp ce n rile n curs de aderare contribuia este n mod considerabil mai sczut, din moment ce
transportul rutier este mai redus.
Emisiile din industrie contribuie cu aproximativ 20 % din totalul emisiilor de gaze de ser n
majoritatea Europei. Arderea combustibilului pentru generarea de energie i cldur este sursa
principal.
Coloana referitoare la media de ozon de deasupra Europei n martie pentru perioada 1997
2001 este cu aproximativ 7 % mai mic dect coloana cu media pentru perioada 19791981. Aceast
scdere este mai mare dect scderea medie global la latitudini nordice mijlocii pentru iarnprimvar de aproximativ 4 %.
Implementarea Conveniei de la Viena i a Protocolului acesteia de la Montreal a fost n mod clar o
intervenie de succes n Europa Occidental, unde utilizarea substanelor care reduc ozonul a sczut
mai repede dect s-a cerut n baza Protocolului.

Totui viaa lung a acestor substane n atmosfer nseamn c stratul de ozon poate s nu fie
recuperat n ntregime pn dup 2050, chiar i cu aceast ncetare treptat mai rapid.
n rile din Europa Central i de Est i EECAC n ultimii cinci ani s-a observat de asemenea o
reducere att n producerea ct i n consumul de substane care reduc ozonul.
Producerea de substane care reduc ozonul n Europa de Vest a sczut pn la aproape 90 %. Totui,
producerea de HCFC cu potenial sczut de reducere a ozonului dar potenial ridicat de nclzire
global este n cretere.
Contrabanda i producerea ilegal de substane care reduc ozonul e estimat la 10 % din producia
global a anului 1995. Aceste activiti ilegale vor ntrzia recuperarea stratului de ozon cu civa
ani.
rile din Europa de Vest au contribuit cu 48 % din plile totale la nivel mondial ctre fondul
multilateral ntre 1991 i 2000. Suma total cheltuit pn acum de fond se ateapt s duc la
ncetarea treptat a folosirii a 122 milioane kg ODP (mai mult dect de dou ori producia anului
1997 din Europa Occidental ODP: potenial de reducere a ozonului).
Previziunile pentru 2010 arat scderi substaniale, care duc la o mbuntire substanial a
proteciei sntii, dar insuficient pentru a permite ca valorile int s fie atinse peste tot n UE.

Consumul de substante cu efect de saracire a ozonului inregitrat in Europa Centrala si de Est.

Poluarea aerului in UE
Poluarea aerului rmne o problem n majoritatea oraelor. Concentraiile medii de ozon la nivelul
solului continu s creasc dei valorile concentraiilor la vrf scad. Expunerea la particule de
materie poate fi cea mai mare potenial problem de sntate din cauza polurii aerului n
majoritatea oraelor. Dei concentraiile au sczut de cnd a nceput monitorizarea, o proporie
semnificativ din populaia urban se confrunt cu concentraii deasupra valorilor limit viitoare ale
UE.
Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) i ntr-o msur mai mic cu oxizi de azot (NOx) a fost redus
semnificativ n Europa Occidental.
Ozonul la nivelul solului i particulele de materie (PM) rmn totui aspecte ngrijortoare pentru
sntatea omului i pentru efectele asupra ecosistemelor. n timp ce calitatea aerului se
mbuntete i ea n Europa Central i de Est i n EECAC, n special cele din urm mai au
probleme cu bioxidul de sulf i cu oxizii de azot.
Se remarc o preocupare crescut n ceea ce privete legturile dintre mediu i sntatea uman. La
nivel global, i probabil i n Europa, un sfert spre o treime din cauza bolilor poate fi atribuit
factorilor de mediu.
Exist o nelegere rezonabil a relaiei cauz-efect ntre ap i cei mai importani ageni poluani ai
aerului i sntatea uman, dar puin sau adesea inexistent n ceea ce privete consecinele asupra
sntii ale schimbrii climei i substanelor chimice periculoase din mediu. Relaiile cauzale pentru
cea mai mare ameninare asupra sntii de poluare a aerului, impuritile din aer, nu sunt
disponibile. Puini indicatori relevani sunt disponibili, dar lucrul a nceput s se desfoare i s
testeze un sistem pan-european de indicatori care s acopere principalele probleme legate de
sntatea mediului.
n timp ce nivelele europene de ap i poluarea aerului sunt n general sczute n comparaie cu
anumite regiuni din lume i s-au nregistrat mbuntiri semnificative n timpul ultimelor decenii, un
numr de probleme legate de sntate persist, n special n cteva ri est-europene. Transportul
continu s fie un factor care contribuie semnificativ la afectarea sntii prin poluare i zgomot, iar
mortalitatea i morbiditatea prin accidente. Dei sunt probe limitate de afectare a sntii, substane
chimice periculoase n mediu i evacuarea deeurilor continu s fie
ngrijortoare.
O estimare a mortalitii datorat expunerii pe termen lung n 120 de orae europene (pentru
un total de 80 milioane de locuitori), a artat c aproximativ 60 000 de mori pe an pot fi asociate cu
expunerea pe termen lung la poluarea aerului cu impuriti.
Comisia Europeana si Agentia Europeana de Mediu a lansat in februarie primul serviciu pe internet
de inregistrare a emisiilor industriale in aer si apa. Acesta, numit Registrul European de Emisii
Poluante (REEP), a inregistrat un succes enorm, fiind accesat in primele trei luni de functionare de
mai bine de 100.000 de utilizatori. In fata acestui "entuziasm", executivul european a hotarat ca
initiativa merita sa fie nu numai continuata dar chiar imbunatatita, in special prin cresterea si
imbunatatirea gradului de informare. Astfel, Registrul va indexa mai multi agenti poluanti, mai multe
surse industriale de emisie, precum si mai multe tipuri de emisii.
Un raport recent al Comisiei Europene, ce se bazeaza pe datele culese din vechile tari membre UE si
Ungaria si Norvegia, concluzioneaza ca o mare parte din poluarea industriala este cauzata doar de
cateva uzine.
Documentul arata ca 2.780 de ferme de pasari si porci sunt responsabile pentru 76% din emisiile de
amoniac in aer. Mercurul, o alta substanta periculoasa, este deversat in apa mai ales de catre industria
chimica (49%) si industria metalurgica (19%). In ceea ce priveste mercurul emis in aer, in principal
vinovate sunt industriile generatoare de energie (31%), urmate de industria chimica (26%) si
industria metalurgica (20%).
Nume cunoscute ale industriei europene, cum sunt Atofina, Glaxo, BASF si Solvic, sunt printre
primele pe lista instalatiilor industriale responsabile pentru mai mult de 10% dintre emisiile raportate
in UE.

Evolutia globala (trendul) a doua din gazele din grupa celor nominalizate cu efect in
saracirea stratului de ozon si poluarea grava a atmosferei (pana in 2003)

Transportul si mediul, o relatie ce trebuie bine analizata

Printre cei mai importanti poluatori ai mediului inconjurator, cu mare impact negativ asupra
sanatatii omului si naturii, este si transportul. Acesta polueaza in primul rand aerul din imediata
apropiere a omului, anume acel aer cu care omul respira. Daca, poate calitatea apei este factorul
numarul unu de influenta a mediului asupra sanatatii omului, atunci cu siguranta aerul este pe acelasi
loc sau cel mult pe locul doi. Iata de ce in ultimele decenii relatia mijloacele de transport, mai numite
si surse mobile de poluare a atmosferei, si mediul inconjurator sunt obiectul unor mari dezbateri de
ordin stiintific, tehnologic, medical, de amenajare a teritoriului, de politica de mediu, juridic, politica
de stat etc.
Cea mai importanta veriga poluatoare in sistemul transportului contemporan este automobilul
in toata diversitatea: limuzine, camioane, autobuse, etc., cu diverse capacitati de sarcina, viteza,
confort si altele.

In jurul automobilului se nasc si se ncrnceneaz cele mai mari contradictii dintre beneficiul
adus omului de mijloacele de transport si dauna adusa mediului de viata al omului si insusi omului.
Astfel, beneficiarii, detinatorii de autovehicule, consumatorii de servicii automobilistice considera, si
pe drept, automobilul unul din cele mai importante elemente pentru confortul vietii moderne. Intradevar, automobilul a influentat puternic modul de viata al omului, iar in tarile supraautomobilizate,
chiar si psihologia lui.
Pe de alta parte, ecologistii, medicii, sociologii si alti specialisti ce tin in vizorul activitatilor
lor si relatia automobil mediu natural atentioneaza asupra daunei enorme care o aduce transportul,
in primul rand cel automobilistic actionat de motoare cu ardere interna, mediului de viata al omului si
sanatatii lui. Aspectul negativ al acestei relatii a fost observat chiar la inceputul erei
automobilismului. In primele documente ce reglementau traficul automobilistic, aparute la sf. sec.
XIX - inceputul sec. XX, se prevedea ca automobilul sa nu produca mult fum. Astazi, chiar si daca

autovehiculele nu produc fum vizibil si cu miros neplacut, impactul negativ e enorm de mult mai
mare, si nu in ultimul rand datorita numarului lor colosal de mare. Iata de ce, inca prin anii 70 ai
secolului XX, specialistul american in relatie automobil mediu om, de la Universitatea din
California, K. Kentor, spunea ca automobilul si americanii s-au angajat intr-o lupta pe viata si pe
moarte: automobilul ii jefuieste pe americani, lipsindu-i de pamant si aer, de modul de gandire si
chiar de viata.
Astazi in lume se exploateaza peste o jumatate miliard de vehicule. In unele tari numarul
automobililor este comparabil cu cel al populatiei. Astfel in SUA un automobil revine la 1,5
locuitori, in Germania 1 automobil la 2-3 locuitori, in Olanda un automobil la 3-4 locuitori. In
Republica Moldova raportul e de circa un automobil la 10 locuitori ceea ce este egal cu media pe
glob.
Cum, si de ce, automobilul ne jefuieste de pamant si aer, ne ia sanatatea?
Mai intai, automobilul ne arde cea mai mare parte din petrolul extras anual pe glob. Numai circa 45% din acest petrol sunt folosite pentru sinteza chimica pentru producerea unor materiale si substante
importante cu proprietati programate, ce nu se intalnesc in natura, cum ar fi fibre, tesaturi, polimeri
cu proprietati metalice, cu rezistenta termica inalta, cu o gama mare de proprietati fizico-chimice,
mecanice, fiziologice, care au aplicare aproape in toate domeniile de activitate umana de la
gospodaria casnica si producerea medicamentelor pana la construirea automobilelor si aparatelor
cosmice, chiar si produse alimentare artificiale.
Celelalte 95% se ard in scopuri energetice, circa 60% din total arde in motoarele mijloacelor
de transport. Consumul atat de mare al combustibilului fosil lichid de catre parcul mijloacelor de
transport face ca si cota in emisiile de compusi nocivi formati in procesul arderii sa fie tot atat de
mare. In unele tari, inalt dezvoltate, automobilului ii apartin circa 30 % din totalul emisiilor nocive in
atmosfera, in alte tari, economic subdezvoltate, parcului automobilistic i revin 80% din emisii.
n produsele petroliere mai raman o parte din impuritatile pe care le contine petrolul nativ:
compusi ai sulfului, azotului. Apoi, in benzina se mai adaoga diferiti compusi pentru ai imbunatati
calitatile de combustibil cum ar fi antidetonantii tetraetil de plumb, bromura de plumb, in masura
mai mica compusi ai altor metale.
Si, in sfarsit cel mai important moment: functionarea tuturor motoarelor nu este ideala. Ele
nu pot asigura combustia deplina a intregii cantitati de combustibil in orice conditii de exploatare.
Din motivele enumerate, de la 3 pana la 25% din combustibilul petrolier ce trece prin motor
nu se transforma in bioxid de carbon si vapori de apa ci in oxid de carbon (CO), hidrocarburi
aromatice, nesaturate, policiclice, radicali ai acestora, diferite produse ale oxidarii lor: peroxizi,
aldehide atc. O parte din azotul din aer, ajuns in cilindrii motorului la temperatura inalta de acolo
partial se oxideaza formand diferiti oxizi de nitrogen. La acestia se adaoga si oxizii de sulf formati
din oxidarea impuritatilor de sulf din combustibil. Daca benzina este tratata cu adaos antidetonator de
plumb, la temperatura inalta din cilindri, se formeaza si o serie de compusi organici si neorganici ai
plumbului. Astfel, prin teava de esapament a vehiculului se elimina diferite cantitati de circa doua
sute compusi chimici toxici.
La ora actuala, conform evaluarilor, la o mie de automobile in fiecare 24 ore revin emisii in
cantitati de 2500 kg oxid de carbon, 500 kg hidrocarburi, 300 400 kg oxizi de azot, circa 1 kg de
aldehide.
Altfel spus, o tona de benzina arsa in cilindrii unui motor de automobil, pe langa bioxidul de
carbon si vaporii de apa compusi netoxici, se mai transforma si in circa 50 kg oxid de carbon, 23
kg hidrocarburi, 16 kg oxizi ai azotului, 2 kg oxizi de sulf, 1 kg aldehide, 04 kg de compusi ai
plumbului daca aceasta este asa numita benzina etilata. Majoritatea acestor compusi sunt foarte
nocivi, poseda proprietati toxice, cancerigene, excitante.
De exemplu, oxidul de carbon (CO), (un automobil, cu toate sistemele bine reglate, produce
30 35 kg de acest gaz la arderea unei tone de benzina) se combina cu hemoglobina din sange,
formnd compusul carboxihemoglobina, care nu mai poate transporta oxigenul la celule
organismului. Numai o concentratie de 1,25 g de oxid de carbon la 1m3 de aer produce blocarea
totala a hemoglobinei din sange. Pe strazile aglomerate de autoturisme concentratie de CO atinge
pana la 50 mg/m3 aer. In asemenea conditii, concentratia de carboxihemoglobina in sange se mentine
intre 2 5 % , ceea ce e de 5 12 ori mai mult decat fondul natural de 0,4 %. Mentinerea acestei

concentratii de carboxihemoglobina in sange sporeste riscul acceselor de insuficienta coronariana,

infarctului
miocardic,
aparitiei
starilor
de
stres
psihologic.
O parte din emisiile automobilistice ajung in atmosfera sub forma de aerosol, particule solide
sau lichide foarte mici, invizibile pentru ochiul omului (funinginea, sarurile de plumb, vapori de
hidrocarburi, etc.). Astfel, si datorita automobilului, in aerul orasenesc masa particulelor aerosolice
este de pana la 200 ori mai mare (20 mg/m3) decat in aerul de la suprafata oceanului (0,1 mg/m3).
Impactul indirect este determinat de faptul ca modifica functiile atmosferei, mentine o temperatura
mai inalta in oras, ceea ce provoaca reducerea umiditatii relative cu 2 8 %, conditioneaza formarea
mai frecventa a norilor deasupra oraselor, fapt care mareste numarul de zile cetoase iarna cu 30
100%,
modifica
balanta
radiatiei
solare,
reduce
vizibilitatea.
Un rol mare in formarea smogului fotochimic il au oxizii de azot care se formeaza inevitabil
in procesul combustiei din cilindrele motoarelor cu ardere interna. Acestia, sub influenta razelor
solare trec prin asa numitul ciclu fotolitic in urma caruia in aer se formeaza monoxidul de azot,
oxigen atomar, si ozon. Toti acesti oxidanti influenteaza nociv nu numai organismul uman ci si
plantele, toata vegetatia din zona.
Benzina cu adaos de plumb se mai produce n unele tri, este adevarat, cantitatea a scazut
foarte mult. Plumbul care s-a acumulat in mediu, ca urmare a utilizarii benzinei etilate, mai este in
circuitul atmosferic. Acesta s-a acumulat in solul din apropierea autostrzilor i rutelor aglomerate,
trece in plantele cultivate acolo, apoi in organismele animalelor si oamenilor. Plumbul ajuns in
organismul uman poate fi cauza nevrozei periferice, anemiei, unor boli de ficat etc.
Oxizii de sulf care exist in gazele de esapament al automobilelor, pe langa faptul ca participa
la afectarea cailor respiratorii, mai participa la acidifierea mediului (prin transformarea in acid
sulfuric), fenomen cu impact negativ asupra vegetatiei , constructiilor, instalatiilor.
Insa nu numai prin gazele de esapament automobilul este nociv pentru om si mediu. El mai
este sursa de poluare cu cauciuc, atat de la uzarea pneurilor ct si de la pneurile uzate aruncate la
intamplare, sau arse in mod necontrolat.
Automobilul mai este un potential poluator cu acid si plumb de la acumulatoarele de
electricitate, daca acestea, fiind uzate, nu se colecteaza corect si centralizat.
In cazul supraaglomerarii, a proastei organizari a traficului oamenii au de suferit din cauza
poluarii sonice. In foarte multe orase mari, intensitatea zgomotului in timpul zilei depaseste cu mult
normele sanitare, provocand disconfort, agravarea bolilor psihice.
Se poate atrage atentia si asupra emisiei de bioxid de carbon (CO2). Acest gaz, n mod
normal, nu este o substanta toxica. In atmosfera el este prezent in cantitate de 0,3 %. In ultimul secol,
datorita arderii unor cantitati enorme de combustibil fosil (carbune, petrol, gaz), emisiile de CO2
depasesc posibilitatea asimilarii lui de catre oceane si vegetatia terestra. Concentratia lui in atmosfera
creste. Aceasta crestere dezechilibreaza raportul dintre caldura venita pe pamant din univers si cea
eliminata, contribund puternic la cresterea ncalzii globale (efectul de sera). La arderea unei tone
de benzin se elimina in medie 2 tone de bioxid de carbon. Iata una din cele mai mare surse de gaz
de ser, fiind a doua dupa sectorul producerii energiei termice si electrice.
In ianuarie 2004 David King a intrat n atentia intregului mapamond. David King este ministrul pe
probleme stiintifice n Anglia si un mare om de stiinta. El i-a facut o vizita lui Tony Blair inainte de a
publica articolul despre situatia critica in care planeta Terra se afla, acesta din urma spunandu-I sa
pastreze tacerea asupra acestui subiect. Considerand ca e o problema destul de grava pe care intreaga
omenire ar trebui sa o cunoasca, n ianuarie 2004 a publicat concluziile sale stiintifice n Jurnalul
American de Stiinta. In articol, King spune: "dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai
severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe dect amenintarea terorista."
O luna mai tarziu s-a aflat ca si Pentagonul studia aceasta problema de cativa ani. Studiul
Pentagonului a durat pana in octombrie 2003 si a fost dat publicitatii sub numele: "An Abrupt Climat
Change Scenario and Its Implications for United States National Security" adica "Scenariul
Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA." Pentagonul a
oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din
anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit n numai

33 de ani. Ceea ce e mai rau, este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul
a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca "calotele nu se topesc"
sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare dect cea mai mare amenintare pe care
ar putea-o avea terorismul asupra USA.

In loc de concluzii: Rio, Kyoto, Johannesburg, Bali.lupta umanitii pentru

salvarea planetei si dezvoltrii durabile continua.
Planul initial, Kyoto, apoi Johannesburg, prevedea ca pn n 2010 s fie folosit energia
eolian si solara n proportie de 15% din totalul de energie folosit n lume. SUA refuz stabilirea unei
cifre concrete, OPEC sustine actiunea american, pentru a nu pierde sursele extraordinare de venituri
pe care le aduce petrolul. Acordul final nu a prevzut cifre obiectiv, fiind apreciat un esec pentru
rile UE. Un rezultat important a fost, energia nuclear nu a mai fost trecut n rndul energiilor
ecologice.
Rusia a semnat protocolul Kyoto (2005), China anunta semnarea protocolului.
SUA cedeaz la cantitatea de pete ce poate fi pescuit ( se pareciaz c din stocurile de peste sunt
la limita supraexploatarii), dar nu doreste semnarea protocolului. De altfel, doua state mari, SUA si
Australia, se mpotriveau in 2006 semnrii protocolului. In Australia au fost strnse 20.000 de
semnaturi, pe internet, situl guvenului, care cer stoparea loby-lui pro Kyoto.
Dar sase tri din Asia-Pacific, au aderat la un acord numit Clean Development and Climate :
Australia, China, India, Japan, South Korea, and the United States.
O serie de economisti au manifestat scepticismul lor in legatura cu democratia industriala ,
afirmand ca transferul tehnologiei catre tarile lumii a treia seamn cu o initiativ a socialismului
global.
La Bali, 2007, Australia anunta ca este de acord cu semnarea protocolului.
Toat lumea este de acord c, pn n 2015, numrul oamenilor care nu beneficiaz de ap
potabil s fie redus la jumatate.
Cteva cifre care prezint interes :
80% din resursele mondiale sunt folosite de 20 % din populatia Pmntului.
93% din resursele exploatate
50% din cresterea cererii anuale de energie va proveni din Asia.
25% din totalul gazelor cu efect de ser sunt emise de SUA.
1,2 miliarde de locuitori ai Terei triesc cu mai putin de 1 dolar pe zi.
1,3 miliarde de locuitori nu au acces la energie.
1,4 miliarde de locuitori nu acces la ap potabil. Dac nu se face nimic in acest sens, vor fi 3
miliarde pn n 2020.
5 milioane de oameni mor anual datorita consumului de ap infestat (malarie, diaree).
Dac fiecare locuitor al Terei ar consuma ct consum un francez, ar trebui s trim pe 3
planete ca Ter aca s fie satisfcute nevoile.
'Cum arata scoala azi arata maine tara', spunea Spiru Haret. Daca nu tinem cont de acest lucru
este inutil sa facem tot felul de concepte si documente, care sunt bazate pe cei care trebuie sa le
implementeze si care nu sunt pregatiti sa faca asa ceva, pentru ca nu au cunostintele necesare".

Prioritate de rang zero - investitia in educatie