Istoria psihologiei

Primul psiholog autentic este poporul

Cunoasterea psihologica a fost incercata din cele mai vechi timpuri, poate inca din momentul in care oamenii
deveneau constineti de ei insisi. Psihologia luata doar ca preocupare cognitiva empirica si ipotetica este straveche.
Psihologia ca stiinta este de data recenta, nu are mai mult de un secol.
Termenul de psihologie cu toata etimologia sa greceasca, este modern si apare pentru prima data in titlul unei
lucrari de morala a lui Rudolf Goclenius tatal tiparita la Marburg in 1590. In sensul modern, pentru a desemna stiinta
fenomenelor omenesti, termenul a fost intrebuintat intaia oara de Chr. Wolff care publica o Psychologia empirica
(1732) bazata pe observatie precum si o Psychologia rationalis (1734) care cuprindea speculatii abstracte asupra
spiritului.
John Locke, in a sa Incercare asupra intelectului uman (1690) se margineste la observatia si analiza facultatilor
psihice fara a vorbi de o substanta spirituala. In operele materialistilor francezi din secolul al XVIII-lea, d'Holbach,
Lamettrie, Cabanis, apare aceeasi tendinta de desprindere a psihologiei de filozofie, prima urmand sa fie considerata
printre stiintele naturale.
Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funciile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. n teoria
mecanicist a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-i gsea niciun loc. ntr-o lucrare din 1704, Leibnitz menioneaz
pentru prima dat existena unor procese subcontiente.
Adevrat printe al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care n lucrarea sa Philosophische
Versuche ber die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777) (Consideraii filozofice asupra naturii umane i
desvoltrii sale) face o descriere amnunit a funciilor i proceselor psihice cu valabilitate pn n timpurile noastre.
ncepnd cu secolul al 19-lea psihologia a nceput s se contureze ca disciplin de sine stttoare. n acelai
timp s-au dezvoltat diverse curente i diferite orientri, n funcie de concepiile respectivilor psihologi. Ca n orice
ramur a tiinei care s-a desprins din filozofie, probleme pur filozofice asupra naturii spiritului n-au ncetat s fie
dezbtute, ducnd chiar la apariia unei filozofii a spiritului sau psihologii filozofice.
Psihologia experimental, fondat pe lucrrile lui Wilhelm Wundt i William James, i ndreapt n special
atenia asupra problemelor generale cum sunt comportamentul i dispoziia, incluznd i strile patologice,
importante pentru psihologia clinic.
coala fenomenologic cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano i Karl Jaspers consider procesele psihice ca fenomene
indivizibile, n timp ce Behaviorismul, bazat n mare parte pe lucrrile lui Ivan Petrovici Pavlov, privete
comportamentul uman ca manifestare condionat, o asociaie de stimuli cu rspunsuri specifice.
n psihologia german un loc deosebit l ocup Psihologia configuraionist (Gestaltpsychologie), ai crei
reprezentani (Max Wertheimer, Wolfgang Khler) privesc viaa psihic ca un ntreg unitar.
nc de la sfritul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosete ca metod terapeutic Psihanaliza i inaugureaz
Psihologia abisal.
Psihologia umanist, aprut ca reacie mpotriva behaviorismului i psihanalizei, are rdcini n Existenialism i
pune accentul pe experiena individual, ncercnd s explice esena fiinei umane prin investigaii calitative
(Abraham Maslow).