Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De Tudor Arghezi
Cand a fost, la inceput,
Nu era nimic facut.
Lumea toata era goala,
Ca o tidva ca o oala.
Era noaptea peste tot,
Ca-n cutia cu compot.
Era ceata,
Ca-n borcanul cu dulceata,
Si tacere,
Ca intr-un hardau cu miere.
Pe atuncea, Dumnezeu,
Singur, o ducea cam greu;
Ar fi vrut sa vada soare,
Ca apune si rasare
Si sa stea intotdeauna
Macar de vorba cu luna.
Ar fi vrut si el, saracul,
Sa asculte pitpalacul,
Ciocarlia, pitigoiul,
Si campia cu cimpoiul.
Dar in noaptea asta chioara
Nu era o cioara!
N-avea nici pe cin' sa certe
Si hartie neliniata.
A luat un ghem de sfoara
Si i-a dat drumul afara,
Din cer in mare,
Si scoase soarele cat o caldare.
A luat clei si pap
Si-a facut un crap.
Si pe langa clei
A luat o punga cu scantei,
Si facu si luna
Si stelele, una si una.
Caci, uitasem, pasamite,
Niste foarfeci ruginite
SI niste materiale,
Niste mucavale,
Niste coca, niste glomotoace,
Niste prafuri, cu care Sfintia Sa n-avusese ce face.
Si cam fara ea sa vrea,
Facu omul dupa stea,
Facu struguri pentru om,
Si asa, pom langa pom,
Flori cu flori si ape-n ape,
Totul gata fu aproape,
Dumnezeu facu, Vasile,
Lumea toata-n sase zile.
Erau mici,
Insa voinici,
Rumeni, iuti si dolofani
Ca la cinci sau sase ani.
Tinandu-se-n livada,
De mana, ca sa nu cada,
Numarau mereu pe deste,
Ce au si ce mai lipseste.
Caci feicare simtea
Ca ii lipseste ceva,
Si ce lipsea nu stia.
Stiti ca tot eu am ghicit
Si va spun ce le-a lipsit,
N-aveau cu ce sa se joace:
Finca n-aveau dobitoace.
Dumnezeu si el uitase
Sa le faca-n sase zile,
Dobitoacele,
Dar pastra cojoacele,
Copcile, tiparele,
Puse degetarele,
Puse ata-n ace,
Si-ncepu sa faca dobitoace
*
Ca sa se afle intreaba
Regizorul ma intreaba:
-"Povestirea se pricepe?"
Eu raspund ca se pricepe.
-"Bine!piesa poate-ncepe."
Batu gongul de trei ori,
Micilor ascultatori!
Si stingeti acum lumina,
Ca s-a ridicat Cortina.
-"Bine!zise Dumnezeu,
Sa se-nceapa lucrul meu.
Am facut cu voi contract
Ca piesa sa fie intr-un act."
-"Sa vie salaorii:
Barbierul, croitorul,
Vopsitorul,
Si toti actorii."
Luati-o-acum cu-ncetisorul
Ca sa auzim ce spune croitorul.
Amice,
Uite croitorul ce zice:
-"Sunt croitor de stofe moi
Si stric costumele noi.
Cine
Nu vine
Sa-l dreg, la mine?
Si nu arde?Le vezi?
Sunt cand albastre, cand verzi,
Sunt parca vreo cincizeci
De flacari incremenite si reci,
Ca niste zmaralde, ca niste safire
Cu raza subtire."
-"Doamne, -zisera ucenicii, Estia sunt licuricii.
Cu care se joaca noaptea piticii.
(Se aude cobza:zdrang!zdrang!)
Nu pune mana, Doamne, ca se sting."
-"Au mai ramas, Imparate,
Florile astea nebotezate,
Care zboara tot prin flori.
Cate doua surori,
Cate doi fratiori,
De catifea pestrita.
Uite-i, s-au lasat pe-o craita,
Uite-i, s-au mutat pe o muscata,
Si motaie pe-o garoafa baltata;
Cum sa botezam acetse inceputuri?"
-"Haide sa le zicem fluturi."
Si asa, rand pe rand,
Toate s-au numit in gand.
Si cum ne-am indatorat,