Nu este deloc usor de dat un raspuns

la intrebarea din titlu. Grup etnic divers,

neomogen, romii sunt in acelasi timp prinsi
cumva la mijloc intre o traditie care dispare
pe zi ce trece si attribute ale vietii
moderne, care ii pun uneori in dificultate.
Exista o cale de mijloc? Se pare ca aceasta
este singura solutie. Pentru multi oameni,
elementul cel mai vizibil al identitatii
romilor a fost nomadismul.
Memoria si traditia nomadismului se
regasesc si in zilele noastre, acest lucru
fiind cel mai vizibil la nivelul modului de
locuire, inclusive in cazul unei mari parti a
romilor sedentarizati.
Astfel, corturile si traditionalele carute cu coviltir s-au
transformat frecvent in case mici, lipsite de confort si situate la
marginea localitatilor. Desigur, exista si acele numite “palate”,
case cu multe camere, etaje sau turnulete construite de romii
cu bani. Numai ca acestea sunt exceptii si tin de preferinta
romilor pentru improvizatie, decorativ si tendinta de a uimi.

Un alt element specific comunitatilor de romi este accentul

pus pe valorile familiei. Numai ca acest lucru se refera la familie
in sensul larg, care inglobeaza nu doar rudele de gradul intai
(copii, parinti, bunici etc.), ci si pe cei din acelasi neam. Adesea,
familia are o importanta relativ redusa in raport cu pastrarea
relatiilor centrate pe solidaritatea de neam. In acest fel,
apartenenta la familie asigura securitatea sociala si psihologica
a individului. Spre deosebire de importanta acordata familiei in
viata indivizilor si a comunitatii, apare frecventa neglijare a
aspectelor exterioare, administrative, legate de familie.
 De aceea, chiar si in zilele noastre, numeroase cupluri prefera sa
traiasca in concubinaj, iar cand se face totusi inregistrarea
casatoriei, numele din acte are o importanta redusa. In cadrul
familiei exista o divizare clara a rolurilor intre barbat si femeie. De
obicei, modelul urmat este unul traditionalist, in care barbatul este
raspunzator pentru asigurarea veniturilor necesare traiului si pentru
relatiile cu celelalte familii din comunitate, in timp ce femeia - care e
de fapt “inima” familiei – se ocupa de cresterea si educarea celor
mici, de prepararea hranei, de treburile casnice in general.
In comunitatile traditionale, realizarea casatoriei la varste
fragede este un alt obicei des intalnit, adesea criticat de autoritatile
statului, dar si de liderii educati ai romilor.
Datorita traditiei organizarii familiale/ tribale, romii pastreaza si
astazi multe elemente ale unei organizari autonome. In trecut,
grupurile de familii inrudite constituiau o ceata, care avea un
conducator. Acesta era ales pe viata, fiind barbatul cel mai
puternic si mai intelept, avand mereu o autoritate necontestata
de nimeni. Cea mai importanta din atributiunile conducatorului
(cunoscut in zilele noastre si sub numele de bulibasa) este de a
rezolva problemele in litigiu dintre romii aceleasi cete.
Judecata era facuta in fata intregii comunitati, pe baza legilor
nescrise ale acesteia. O forma de administrare a justitiei in
problemele interne ale comunitatii, specifica azi doar romilor
caldarari, este “Kris”-ul. Denumit in alte zone “stabor”, “cris”-ul
este constituit din adunarea capilor de familie alesi in functie de
reputatia si respectabilitatea lor. Aceste intruniri sunt publice si
sunt determinate de probleme ce pun in pericol coeziunea
interna a grupului, respectarea normelor sale sau a traditiilor ori
- uneori - de situatia economica.
Legea romani, sau Rromanipenul, contine cateva valori normative, in
majoritate centrate pe conceptul de familie. Desi inca se manifesta si azi
forme ale acestui mod traditional de organizare a romilor, realitatea este ca
procesul de sedentarizare si asimilare, ca si modernizarea inevitabila au dus
la disparitia sa aproape completa.
Daca familia reprezinta elemental definitoriu pentru fiecare comunitate
de romi, in schimb, la nivel global, romii raman o populatie cu o slaba
constiinta etnica. Conform studiilor sociologice de data recenta, romii au
cea mai slaba constiinta de sine dintre toate minoritatile entice din Romania.
Diferentele lingvistice sunt si ele semnificative: nu toti romii vorbesc
limba materna, mai toti vorbesc desigur romana, dar unii dintre ei au
asimilat limba altor grupuri entice din zona unde locuiesc: maghiara,
germana, turca etc.
Nu in ultimul rand, trebuie mentionat ca romii din Romania nu au o
religie comuna si nu si-au transcris cultura sau istoria in carti. Cel mai
adesea, romii au adoptat religia populatiei majoritare langa care au trait.
Aceasta face ca majoritatea romilor din Romania sa fie ortodocsi, chiar daca
exista comunitati intregi de romi de religie catolica sau reformata (in Ardeal)
sau chiar musulmana (in Dobrogea).
 O tendinta care se inregistreaza tot mai mult in ultimii
ani este cresterea numarului de rromi apartinand
confesiunilor neoprotestante, in special cultelor penticostal
si baptist. Pe de alta parte, generalizand, se poate spune
ca romii pun foarte putin accentual pe cultura scrisa, de
aceea tot ce tine de modul de viata, cutume, credinte,
legende sau reprezentari se transmite pe cale orala.
Din cauza lipsei de omogenitate etnica si a asimilarii de
majoritate, cu greu se mai poate vorbi de elemente
caracteristice ale traditiilor romilor.
  Cu toate acestea, romii se individualizeaza indiscutabil –
printre altele - prin pasiunea si apetitul pentru muzica si
dans.
Suntem convinsi ca tezaurul culturii rome, al identitatii
acestei etnii este mult mai bogat decat ceea ce am putut
noi sa prezentam in acest numar al publicatiei “Rom
European”. Dar am vrut ca acesta sa fie un nou inceput,
continuarea este oricum deschisa tuturor.
•Tigancile si-au
pastrat cu sfintenie
portul indian;
• Satrele traiesc din
mestesugarit. Odata
au jucat un rol
important in istoria
Romaniei, fiind buni
mestesugari. La
marginea fronturilor
stateau cei mai buni
mestesugari- tiganii
•Jocul si cantecul
popular il au in sange
•Unii dintre ei au de la o vreme si
masini. E primul semn de adaptare
la societate
Rosul este culoarea
preferata a
tigancilor. Ele nu
au renuntat la stilul
propriu- baticul
este purtat doar de
femeile casatorite.
Fustele lungi si
inflorate nu vor fi
niciodata inlocuite
de rochii ,
pantaloni sau de
fuste scurte
 Traiesc in
corturi.
Migreaza. Unul
din ultimele
popoare
migratoare
traieste printre
noi si cei mai
multi nu il
observam
Caldararitul-
meseria lor-
sta la baza
tuicii din
gospodariile
romanesti In satre isi duc
traiul de zi cu zi
vara
Aici fac cazane, caldari,
galeti. femeile cresc copii si
fac muncile mai usoare
Copii ajuta si ei adesea.
Ei beneficaza totusi de
libertatea totala. Ajunsi
la adolescenta, la
perioada in care se
casatoresc regulile devin
mult mai stricte- in
special pentru fete
Familia e numeroasa la ei.
Copii inseamna bogatie. Iar o
femeie infertila este supusa
vrajilor. Ea trebuie sa manance
noaptea, cand e luna plina,
iarba de pe mormantul unei
femei care a murit insarcinata.
Adesea femeile fara copii sunt
alungate din comunitate.
Infertilitatea femeii este si
unul din putinele motive din
care cuplurile de tigani au voie
sa se desparta
Animalele din jurul satrei sunt
considerate pure. traditia lor spune
ca animalele din jurul satrei sunt
membrii comunitatii
Copiii si
batranii sunt
la fel ca la
romani
avantajati in
comunitate. Copiii umbla
Totusi dintre desculti. Au
copii si tot campul
batrani, cei din jurul
mai intelepti satrei loc de
vor primi joaca, tot
intotdeuna timpul si
primii toata
mancare. libertatea
Copii sunt din lume
multi...
Casatoria fetelor este
aranjata inca inainte de
nasterea acestora.
Baiatul trebuie sa fie
obligatoriu tigan si sa
stie meserie. Fetele
trebuie sa fie virgine in
noaptea nuntii, lucru
verificat de tigancile
batrane.
Fascinante in traditia
tiganeasca sunt
ritualurile premaritale.
Despartirea de copilarie
este plansa.
Tiganii nu divorteaza.
Violenta este in familiile
traditionale o obisnuita
modalitate de educare a
copiilor sau a femeilor.
Ea nu trebuie insa privita
ca o bestialitate. Viata
tiganilor este dura,
dragostea este lipsita de
tandrete iar bataia o
forma de comunicare.
Tiganul isi bate tiganca
dar o iubeste.
Copii sunt si ei iubiti in
felul tipic tiganesc.
Murdari, adesea
dezbracati, adesea
batuti- reprezinta
totusi bogatia
tiganilor
Aurul poate fi gasit
pana si in cea mai
saraca familie de
tigani. Cel putin un
dinte...
Fetele primesc
bijuterii zestre,
monede vechi cu
Franz Ferdinand,
"ghiuluri" si cercei
mari.