Despre vamile vazduhului Aceasti descoperire i s-a fiicut monahului Grigorie, care a fost ucenicul Sfantului Vasile cel Nou, praznuit de Biserica noastr la 26 martie. Acest monah, care a scris despre vederea ce urmeaza, a trait spre sfarsitul secolului al IX-lea la Constantinopol sia vazut acestea in urmatoarele imprejurari: in vremea aceea la Constantinopol triia Batranul sau, Sfantul Vasile, si o femeie virtuoasi, slujnica si ucenica sfantului, pe nume Teodora, murise de curand. Asadar Grigorie se nevoia pentru sufletul Teodorei, si vada daca se mantuise, si I-a rugat pe Batranul sau, Sfintul Vasile, si-i spun ceva. intr-adevar, sfantul il vizita intr-o zi si fi spuse zimbind: - Vrei s-o vezi pe Teodora, fiule? - Cum e cu putinta, parinte, i-a Spus, s-o vad pe Teodora, care a murit demult si acum se afla in cealalta viata? - in noaptea aceasta o vei vedea, i-a spus Sfantul. Noaptea, pe cand dormeam, povesteste monahul Grigorie, vazui un tanar care-mi spuse:- Vino sa mergi acum cu Batrénul tiu la Teodora. Mie atunci mi s-a parut ci m-am ridicat si m-am dus la chilia Batranului meu, nu |-am gisit acolo si, iesind afari, am alergat spre Maica Domnului din Vlaherne. Deodati m-am aflat in fata unui loc stramt si nesuferit prin care urcam si am ajuns in fata unei porti frumoase, care era inchisa. Printr-o fereastra mici am vazut induntru doug femei care discutau, si le-am intrebat: - Al cui este acest minunat palat? Una dintre ele mi-a spus ca este al cuviosului mew pirinte, Vasile, care cu putin inainte fusese acolo ca si-si viziteze fii duhovnicesti. ‘Auzind acestea, m-am bucurat si i-am spus c& sunt fiu duhovnicesc al lui, si am rugat-o sa-mi deschida sa intru. _ Tu p-ai mai fost aici, mi-a spus ea, nici nu te cunoastem, de accea du-te de aici, clici fara ingiduinta Teodorei nimeni nu poate intra, Aceste palate sunt ale cuviosului nostru parinte Vasile gi i le-a daruit pe toate ucenicei sale Teodora. Eu, auzind numele Teodora, am prins curaj si am inceput sA bat in poarti si sa strig. Atunci Teodora m-a auzit dinduntru si le-a spus celor dowd femei si mi deschid’. Intrind eu induntru, m-a imbratigat si m-a intrebat: ~ Cine te-a adus aici, Grigorie? Nu cumya ai murit si te-ai invrednicit si vii in acest loc fericit in viata vesnica? Eu, nestiind ci am o descoperire, i-am spus: = Doamna Teodora, n-am murit, ci ma aflu inci in viata piménteasci; insd cu rugaciunile cuviosulu: nostra parinte am ajuns aici ca sé aflu fn ce stare te afli, cum ai trecut de diavolii vicleni ai vazduhului si cum ai ribdat niprasnicia mortii.Aceea mi-a raspuns: Dragul meu fiu, Grigorie, durerile din clipele mortii trupului meu gi despartirea sufletului sunt asemanatoare unui om viu care este aruncat gol in flacari si care arde si se topeste incet-incet, pan ce sufletul se desparte de trup. Cand imi dideam sufletul, vedeam in jurul patului meu multi oameni negri care ma tulburau gi scragneau din dinti jmpotriva mea, scofand diferite racnete de animale. Oriunde inceream sa-mi intore privirea, fi vedeam in fata mea gi vederea lor era chiar mai rea decat iadul. Deodata, in aceasta agonie a mea, viizui doi tineri imbracati in alb, care s-au asezat in partea dreapta a patului meu si cu infansare severa gi infricosatoare le spuineau diavolilor celor intunecati la chip: - Diavoli nedrepti gi mizerabili, de ce veniti la moartea oamenilor si ii tulburati cu palivragelile si cu sttigatele voastre salbatice? Dar nu va bucurati, caci degraba veti pleca rusinati. Diavolii mi-au pus in fata toate faptele pe care le-am savarsit din anii tineretii, pacate cu cuvantul sau cu luerul, siziceau cA nu m-am pocait pentru ele. Dupa aceea a venit un tiran gras si barbar, cu chip de leu infuriat, iar eu, \azindu-l, am fost cuprins de mare fricd. Cei doi ingeri i-au spus: ~ Dezleaga legaturile trupului si nu-i da acestui suflet multi durere, caci nu are pacate mari si grele. Acela a umplut un pahar cu bautura, pe care am baut (ra voia mea. Era atat de amar si dezgustator, incat neputand suferi amaraciunea, sufletul mi-a iegit din trup si L-au luat ingerii, urednd la cer. Atunci eu am vazut cum trupul imi este intins la pamant si ma minunam. Ma minunam pentru ci nu stiam c& la moartea sarmanului om se intémpIa toate acestea.in vreme ce ingerii ma tineau, au fost inconjurati de diavolii cei silbatici, care strigau: ,,Acest suflet are multe piicate scrise gi trebuie s& dati raspuns pentru ele”. ‘Atunci ingerii au cercetat ce fapte bune am savarsit in viata mea gi le-au aratat, c&ci si eu, sirmana, am lucrat dup’ puterile mele pentru suflet. Diavolii care auzeau de faptele bune pe care le faicusem erau nemulfumiti si se luptau cu ingerii vrand si ma smulga din mainile lor. Dupa aceea |-am vazut pe sfantul parinte al nostru Vasile, care le-a spus ingerilor: ,,Domnii mei, acest suflet a slujit mult pentru mine si m-a odihnit la batraneti. De ‘aceea m-am rugat la Dumnezeu si mi |-a daruit, in marea Sa indurare. Daca veti socoti ca acest suflet este vrednic si-I duceti in locagul cerese pe care I-a pregatit Dumnezeu pentru mine gi fiii mei duhovnicesti Astfel, acela a plecat si ingerii au zburat in indltimi cu aripile lor de aur si, tinandu-ma, am urcat spre rasdrit, in drumul nostru rispundeam la diferite vami diavolesti prin care trebuie si treaca sufletul spre a fi cercetat pentru faptele sale. $i acestea sunt: * Vama indelungii vorbiri ‘Am intalnit un grup de demoni negri care il aveau printre ei pe conducitorul lor. Crede-ma, ful meu Grigorie, martor imi © Dumnezeu ca numele tuturor oamenitor pe care-i osfindisem mi-au fost spuse de diavoli si ceasul si clipa in care i-am osdndit, cuvintele pe care le-am spus impotriva lor, si cereau si m& judece. E adevarat cA in multe imprejurari rastalmaceau cuvintele cu viclenie, Dac& spusesem vreo vorba pentru a indrepta pe cineva sau din iubire, diavolii mi le prezentau ca si cuvinte osanditoare si cereau socoteali pentru toate ingerilor ingerii le raspundeau spunand adevarul si, cu mijlocirile Parintelui nostru, Sfantul Vasile, am plecat de acolo.* Vama hulitii Prin aceasti vama am trecut féiri si fim opriti, cu rugiciunile Batrénului nostru, Sfantul Vasile. ingerii, indl§ndu se, spuneau intre ei c& mare har a aflat acest suflet de la robul lui Dumnezeu, Vasile”, altfel am fi avut mari necavuri la trecerea prin aceste vami. * Vama minciunii jn ceata aceasta se afla o multime de diavoli ale caror lefe erau foarte urate si mizerabile. Cand ne-au vazut, aduceau dovezi, strigdnd si urlind, c& de multe ori, indeosebi in anii copiliriei mele, am spus minciuni sau am ascuns adevarul. Mi-au aratat timpul, locul gi cuvintele pe care le-am rostit si persoanele cu care am vorbit. Dar ingerii spuneau adevarul despre lucririle vietii_mele, despre pocdinta, lacrimile si rugiciunile pe care le-am facut si astfel, cu rugaciunile Parintelui nostru duhovnic, Vasile, am trecut si de aceasté vai. * Vama maniei sia furei Aici era o adunare de multi diavoli, unde conducdtorul lor stitea in mijloc foarte infuriat si le poruncea cu voce salbatic’ celorlalti, fird ca noi si injelegem ce spune. M-au cercetat asadar, nu numai atunci cénd ma certam gi ma infuriam cu ménie si rdutate sau cu privire salbaticd impotriva altora, dar si cdnd fi pedepseam si ma infuriam pe copiii mei si le adresam uneori cuvinte severe. Chiar. yi atunc! cand inspaiméntasem pe cineva, sau de avusesem vrajmisie ori tinere de minte a réului, sau cand plecam nemulumita. Toate acestea mi le strigau indeamanunt. Orice purtare si comportament avusesemfata de ceilalti oameni, aceeasi purtare mimau si diavolii. Ne-au spus inc si numele oamenilor pe care-i ranisem cu cuvintele severe si cu mania mea, ceasul in care le-am rostit, precum gi cuvintele insele, cum le spuneam cand ma supiram pe cineva. Dar si de acolo, cu rugaciunile Sfantului nostru Parinte Vasile, am plecat. * Vama mandrici Ureand mai sus, i-am intalnit pe diavolii mandriei, dar aceia n-au gasit nimic prin care si ma acuze, c&ci eu fusesem sfracd si n-avusesem nimic cu care si ma mandrese. * Vama blasfemiei Conducatorul acestor diavoli era plin de s&lbaticie, gi cand aceia ne-au vazut, scragneau din dinfi, rosteau blasfemii impotriva noastra si ficeau diferite semne. M-au inspaimantat si mi-au spus ci am rostit de trei ori blasfemii in tineretea mea. Atunci ingerii au adus ca dovada pocainta si marturisirea pe care le-am flicut pentru aceste picate ale mele, si cu rugiciunile Sfantului Gheorghe am plecat mai departe. * Vama invidiei Ajungand aici, cu harul lui Hristos, acele chipuri silbatice n-au avut si-mi aducd nici o acuzatie si am plecat bucurosi. Cu toate acestea scrésneau din dinfi cu mult Fautate si ménie, vrind, daca ar fi fost cu putinfé, si ma inghiti.* Vama prostiei sia palavragelii In aceasta legiune diavoleasca, stapanii intunericului ne-au cerut si rspund la toate palivragelile si vorbele nerusinate pe care le rostisem din tinerete. Si cantecele mele satanice gi paciitoase mi le socoteau ca vrednice de pedeapsa. Eu nu stiam ce si rispund gi eram mirati de faptul c& le fincau minte, dupa atatia ani, dat fiind cd eu le uitasem. Dar si de aici, cu rugiciunile Sfintul nostra duhovnic, Vasile, am plecat, * Vama dobinzilor si a siretlicului Aceasti vama fi cerceteazi pe cei care au luat dobainzi si pe cei care-i ingeald pe alfii si le iau averile si valorile lor. Au inceput asadar si ma cerceteze dacd am ingelat pe cineva sau daca i-am luat bani, cinstea sau lucrul sau. Dar intrucét nu puteau si dovedeascd nimic din toate relele pe care mi le spuneau, desi serdgneau din dinti si_ mi infricosau, am trecut si pe acolo aproape nestingheriti. * Vama leneviei si a somnului Aici diavolii m-au cercetat daci dormisem si dacd-mi fusese lene si merg la bisericd sau daca din (randavie n-am facut binele pe care trebuia si-l fac mie gi semenilor mei. Dar si de aici, neaflandu-mi-se nici 0 vind, am fost lasati si plecam. * Vama iubirii de arginti in aceasta vami exista multi ceafa si intuneric. M-au cereetat si aici acei diavoli negri si negasind nimic cu care si ma invinuiasca, caci toata viata fusesem siracd, am fost Masafi s& plecdm mai departe.* Vama betiei Urcaind, am ajuns la vama betiei, ai cirei diavoli asteptau si ma inghit ca lupii rpitori. Dar deoarece nu au de la Dumnezeu puterea de a cerceta toate sufletele, au venit ingerii care ma insoteau si au cercetat cat vin am baut in intreaga mea viati. Atunci diavolii sélbaticiti au inceput sa strige: ,.N-ai baut atatea pahare la sarbatoarea aceea, unde erau prezenti cutare si cutare? Nu te-ai imbitat in ziua cutare? N-ai baut cand te-ai dus in casa lui cutare si ai golit atétea pahare?” Acestea si altele imi spuneau, care erau adevarate. Atunci ingerii au pus in cumpéna faptele mele bune gi cat de mult ma pocaisem de acele picate. Cu rugaciunile Duhovnicului meu am plecat si de aici. Pe drum, ingerii imi spuneau: - Vezi cate primejdii pandesc sufletul cand trece prin aceste vami nemiloase ale vazduhului? Eu le-am spus. - Da, Domnii mei, mare este primejdia pentru suflete si cred c& nimeni nu poate trece netulburat. Cred de asemenea cA nici un muritor nu stie ce se intampla aici cu sufletul. Vai si amar! Ce-l asteapta pe sufletul omului dupa iesirea lui din lumea cea desarti! $i noi nesocotim si nu ne ingrijim, neintelephii, de mantuirea sufletului nostru. Atunei ingerii mi-au spus. - Exist Scripturile si invafiturile Sfintilor Parinti, dar luxul, imbuibarea, plicerile si petrecerea in lume ii orbese pe oameni si nu le vad, nici nu cugetd la ele, ci traiesc ca si cand niciodat’ n-ar muri. Nesocotese faptele bune, indeosebi iubirea si milostenia, care pot ajuta sufletul mai mult decat orice gi-l fac si treacd prin vami nestingherit. Dar acestia sunt putini. Vai de cei care nu au fapte bune. Caci moartea vine si fi ia pe neasteptate, dartrecand pe aici ii insfacd diavolii si cat ai clipi fi coboara in locasurile intunecoase si mizerabile ale iadului, pind la cea de-a Doua Venire a Domnului. Acestea, desigur, le-ai fi patit si tu, daca ai fi fost lipsité de indurarea lui Dumnezeu si de rugaciunile robului Acestuia, Sfantul Vasile. * Vama tinerii de minte a raului AceastA vami fi cerceteazi pe cei care au vrajmasii cu vecinul lor si cu orice semen de-al lor si care nu vor s&-l ierte, dup porunca data de Hristos. Cand ne-au vazut acei diavoli, au sarit pe mine cdutand sa-mi gaseasci vreo vind, dar cu harul Jui Hristos n-au aflat nimic si au plecat rusinafi, strigdnd: Am uitat si-i scriem gregelile”. $i in vreme ce ei spuneau gi alte minciuni, noi am plecat. Atunci am prins curaj si i-am intrebat pe ingeri: = Cum de cunose acesti nedrepti greselile fiecdrui om? - Nu stii, imi spuse un inger, c& dupa botez fiecare crestin primeste un inger pazitor, fara sa-l vada, ca sa-l calauzeasc& spre bine si si scrie toate faptele sale bune? La fel este insotit si de un diavol care scrie faptele rele pe care le savarseste. Asadar, cdind omul pacdtuieste, diavolul care-I urmareste instrinfeaza despre fapta pe care a facut-o. Daca, de pilda, a furat, instiinteaz’ vama talhariei. Insa dacd faptele bune pe care le face un suflet sunt mai humeroase, atunci ingerul pazitor le prezint pe acestea la vama gi sufletul este eliberat. Toate acestea se intampla doar la ortodocsi, al caror drum este spre Hristos gi care au primit botezul cel adevarat. Pentru cei lipsiti de evlavie nu {in socoteala, nici nu se ingrijese de ei, nici nu-i ispitesc pentru a pacatui.+ Vama vrajitorici si a fermeciitoriei Aceasti vama fi cerceteazi pe vrajitori si pe fermecitori. Diavolii de aici aveau chipuri de fiare, serpi, cAini, tauri sAlbatici gi alte animale salbatice. Dar cu harul lui Dumnezeu, neavand nimic de spus si de cercetat asupra mea, ne-au Misat sf plecim. Urcdnd, i-am intrebat din nou pe ingeri: ~ In ce fel pot fi iertate pacatele oamenilor care traiesc in lume gi cum pot fi sterse din cartile diavolilor vazduhului? Tar aceia mi-au raspuns: - Pot fi iertate gi sterse cand se pocdiesc si isi marturisese pacatele lor si cand implinesc canonul duhovnicului gi primese iertarea. Insi dac& fie cuiva rugine si se spovedeasca si crede cA ii e de ajuns doar distantarea de pcat, atunci pacatele nu i se iarté. Caci Domnul a dat Apostolilor Sai harul de a lega si dezlega pacatele oamenilor si prin intermediul arhiereilor si a preotilor duhovnici se pastreazi pani astizi Taina Spovedaniei. Cand diavolii vad ca pacatele oamenilor sunt sterse, se tulbura si se straduiese si-i arunce in altele mai mari. Multi ins’, inspaiméntati de canonul greu al duhovnicului, impart pacatele lor si le spun jumatate unui duhovnic gi cealalta jumatate altui duhovnic. Dar acestia sunt amagiti de diavol, fiinded asta nu inseamna spovedanie si pocainta, ci viclenie. Oamenii trebuie sa aleaga un duhovnic pentru toata viata, daca e cu putinta, si sA nul schimbe fara sA fie nevoie. Altfel nu se pot izbavi de duhurile viclene ale vazduhului. * Vama Kicomiei si imbuibarit pantecelui Acesti diavoli erau grasi ca porcii, sdlbatici si mai puternici decat ceilalti. Cand ne-au vazut, s-au repezit asupra mea si mi-au aratat cum imi imbuibam pantecele simancam pe furis in vremea cand eram copil si indeosebi in Posturile Mari. Ma acuzau cA nu mi-am finut fagaduielile date la Sfintul Botez. Spuneau ca am fagaduit si ma lepid de faptele lor, iar eu, din contra, am facut voia lor. De cealalta parte, ingerii se luptau aratnd faptele bune ale mele, si astfel am plecat de acolo. + Curand am ajuns la vama idolatriei gi ereziilor, dar nu ne-au spus nici un cuvant acolo gi am plecat imediat. * Vama idolatriei * Vama pofiei trupesti Conducatorul acestor diavoli statea pe un tron inalt, avea in slujba lui alte 0 mie de legiuni diavolesti si igi schimba incontinuu chipul. Uneori aparea ca un balaur, alteori ca un sobolan, alteori ca un mistret, iar alteori ca un peste rapitor. in jurul lui se afla mizerie si murdarie nesuferita, iar slujbasii sai stateau infuriati gi gata si ma atace. Vazdnd cine sunt, n-au gasit nimic cu care si ma uze. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, am fost eliberati din aceasta mizerie. Atunci ingerii mi-au spus urmatoarele: Multe suflete ajung pana aici neimpiedicate de celelalte vimi, dar aceasté vam a poftei trupesti fi arunca in iadul cel intunecat pentru faptele pe care le-au facut, c&ci acest icat il manie pe Dumnezeu mai mult decat toate celelalte. $ * Vama fetelor vopsite Aceasti legiune diavoleasca fi cerceteaza pe barbatii yi femeile care isi fardeazi si schimonosesc fefele in diferite culori, miresme, si care-si vopsese parul fiinded nu le place chipul cu care i-a inzestrat Dumnezeu si doresc siarate chipul care le place lor, prin diferite culori si mijloace. Diavolii au zis atunci, aratand spre mine: ,,Acest suflet a cazut de doua ori in acest pacat si avem dreptul si-l luim noi”. ingerii au aratat faptele mele bune si am trecut cu mult efort si cu rugaciunile Sfantului Vasile. * Vama adulterului Aceasta vam fi cerceteaza pe cei care sunt casatoriti si fac pacate cu alti barbati sau femei si in felul acesta pateaza cununa lor. Impreuna cu acestia fi cerceteaza gi pe cei care picdtuiesc impotriva firii si pe toti marsavii care pateazi casnicia. Dar eu, pentru ca, slava lui Dumnezeu, n-am facut asemenea fapte cu care si ma acuze, am plecat spre urmatoarea vama. * Vama uciderii Aceasta vamii ji cerceteaza pe cei care au ucis si pe cei care din furie si-au lovit semenul sau i-au facut altceva rau. Dar si de acolo am plecat. * Vama furtisagului Cei de aici au cercetat toate faptele mele rele ale furtigagului gi vicleniei. Si de aici, cu rugaciunile P&rintelui nostru duhovnic, Sfantul Vasile, am plecat. * Vama desfranarii Conducatorul acestei legiuni purta un vesméant scildat in spume $1 sange si se bucura ca gi cand ar fi fost imbracat in vesmant imparatesc. Ingerii mi-au spus c& aceasta s-a intémplat din pricina nenumaratelor fapte mizerabile si desfranar ale oamenilor. Cand ne-au vazutau sarit asupra noastra si se mirau cum de am trecut prin celelalte vami si am ajuns pana la ei. Astfel, au inceput sa ma cerceteze amanuntit. Si nu rosteau doar faptele adevarate pe care le savarsisem, dar si multe minciuni, yraind sé m& smulga din mainile ingerilor si si ma arunce in iad. ingerii le-au spus c& toate acelea de mult timp nu le mai faptuiesc gi cd m-am pocait. Aceia ziceau: ~ Si noi stim ca s-a lepadat de cle, dar ne iubea si avea cugete viclene in inima ei si nu le-a marturisit niciodata duhovnicului sifu, nici n-a f&cut canon, nici lertare n-a primit de la duhovnic. Asadar cum de a primit aceasta atata har si straluceste ca soarele? ingerii insd mi-au luat apararea si am inaintat, in vreme ce diavolii scrasneau din dinti, intrucdt nu se asteptau si scap din ghearele lor. Pe drum, ingerii mi-au spus. - Sa stii cd din aceasté vami putine suflete pot scapa {Gra sa se vatame. Cei mai multi dintre oameni, si desigur vei ce mu cunose Sfintele Scripturi, biruiti de imbuibarea pantecelui si de pofta trupeasca, ajungand in aceasta vama sunt cercetati infricogator de citre diavoli si cad in iadul intunecat gsi plin de suferinte. Tu insa, cu ajutorul Parintelui tau, ai scapat si din ghearele acestei vimi; si de aici incolo nu mai exista nici o teama. * Vama nemilostenici in timp ce ingerii imi spuneau cuvintele de mai sus, am ajuns la vama nemilosteniei si a inimii intarite, care cerceteaza cu mare rautate si precizie pe cei care urisc si nu se milostivesc de ceilalti oameni. Conducdtorul lor parea c& sufera de o boala cumplita si se ficea ca se plange pe sine, gemea ca un suferind gi se prefiicea ci are simptomele celor ce sutera de saracie, boala sau vreo altinevoie si cer milostenie. ins alteori se infuria pe intreaga legiune a lui. Dupa ce m-au cercetat si nu m-au gasit lipsita de milostenie, ci milostivi, caci dadeam celor siraci si bolnavi, dupa puterile mele, au rmas rusinali, iar ingeri m-au luat si am plecat. Pe drum mi-au spus: = Majoritatea oamenilor au pazit poruncile lui Dumnezeu, dar n-au avut milostivire fata de cei suferinzi si saraci si, ajungand aici, au fost aruncafi in iad, dupa ce trecusera de toate celelalte vami. Poarta Cerului Urednd am vazut cu bucurie Poarta Cerului, care strilucea ca si cristalul, ineat mintea si graiul omenesc n-o pot descrie si nu si-o pot inchipui. Paznic era un tandir cu chip Iuminos, cu brau si par de aur, care ne-a primit cu bucurie, cdci un suflet sosise, dupa cercetarea atétor duhuri vielene, la Poarta Cerului. Intrand in cer, am ajuns intr-un vazduh infricosétor si neinteles, deasupra cruia se jntindea un acoperamant de aur. Dedesubtul acestuia se afla o multime de tineri Juminogi la chip si frumogi, care straluceau ca soarele. Cand ne-au vazut, s-au bucurat de mantuirea mea, m-au felicitat si au psalmodiat atat de dulce si melodios, incat graiul omenese nu e cu puting si descrie. Eu, plina de bucurie si fericire, jnaintam cu insotitorii mei pentru a ma inchina la Cel ce statea pe infricosatorul tron, impiratul Tisus Hristos. Urcdnd, am vazut nori, insi nu ca cei obisnuiti, ci ca niste flori de sute de ori mai frumoase decat cele pamantesti.. Dupa acestea, am vazut revarsandu-se alt nor alb, foarte Iuminos, si pe urma a aparut un altul, auriu, din care pirea cA ies fulgere si flacari de foc. Apoi am inaintat si am vzut in inaltime nemasuratd tronul lui Dumnezeu, care lumina si rispandea raze pretutindeni. fn jurultronului stiteau nenumarate mii de tineri cu vesminte albe si stralucitoare. Cate am vazut acolo, frate Grigorie, nu pot sf ti le povestese, nici mintea ta nu le poate pricepe. ‘Am ajuns in fata acestui tron infricogitor si am vazut minunaté gi negraiti slava. Atunci, ingerii care ma insofeau au psalmodiat de trei ori slavindu-L cu fried pe negraitul Dumnezeu. Dupa aceea ne-am inchinat de trei oti la Sfainta Treime si impreuna cu noi multimea ingerilor prezen{i acolo, si tofi ne-am bucurat pentru méntuirea mea. ‘Atunci am auzit un glas preadulce care le spunea insotitorilor mei, ingerii: ,Conduceti acest suflet prin toate locasurile raiului si prin cele ale iadului, precum faceti cu toate sufletele, si dupa accea si odihniti in locasul si palatul robului meu Vasile, c&ci acolo m-a rugat acesta si-l odihnesc. Plecand de acolo bucurosi, am vizitat mai intai locagurile Sfintilor, care erau nenumirate gi straluceau ca razele soarelui. Toate acestea se aflau intr-o gridin& nesfarsiti si impodobita cu diferite flori inmiresmate. Locagurile fiecarei legiuni a Sfintilor sunt diferite, adica intr-un loc sunt Apostolii, in altul Proorocii, in altul Mucenicii, lerarhii, Ascetir, si locasul fiecdruia are o frumusete distincta, in functie de faptele pe care le-au pe pamant. Asadar, toti acesti Sfinti ieseau si ne intampinau, ne imbratisau si tofi se bucurau de mantuirea mea. C4nd am intrat in sénul lui Avraam, adica in locasul lui, Lam vazut in mare slava si in evlavie cereasca. Acolo erau si palatele lui Isaac gi lacob, care straluceau de har dumnezeiesc. Acolo odihneau fiii crestinilor, cati au trait in lume fara picat, Acolo odihneau pe douasprezece tronuri stralucitoare ca razele soarelui cei doisprezece Patriarhi, din care se trag cele dowasprezece neamuri ale lui Israel, si de asemenea sufletele nematerialnice aleSfintilor. Sufletele Sfintilor pareau a fi in trup, dar era cu neputint sa le apuce mani de om, adic& erau ca gi razele soarelui, pe care nu le poti atinge. Dupa aceea am mers in partea de apus, unde se afl iadul in care locuiesc sufletele date acestuia. Am vazut, fiul meu Grigorie, cum temnitele intunecoase erau pline, ca nisipul mari, de sufletele oamenilor pacdtosi, acoperite de ceata neagr a mori. Acolo nu se aude nimic altceva in afara de ,,vai si amar!”, iar jalea gi suferinfa lor nu pot fi descrise. Coborand in partile acelea intunecate, care erau luminate de prezenta ingerilor, m-au inconjurat frica si groaza. Un inger mi-a spus: ,,Ai scapat de aceste locaguri ‘intunecoase, intrucat te-ai pocait si ai pus capiit picatului si datorita putinelor tale fapte bune sau mai bine zis datorita rugaciunilor Parintelui tau duhovnicesc, Vasile”. Dupi ce am vizitat toate locasurile iadului, un alt inger mi-a spus: ,,Teodora, stii ci azi bunul tiu Parinte duhovnic, Vasile, iti face pomenirea de patruzeci de zile?” $i spunand acestea, m-a lsat in preafrumosul locas al parintelui meu duhovnicesc si au plecat. Atunci am inteles ci, dup’ patruzeci de zile de la moartea mea, am ajuns in locagul pe care il vezi si care nu este al meu, precum iti dai seama, ci al P&rintelui nostru, Sfantul Vasile, rob credincios al lui Dumnezeu. Toti fiii sti duhovnicesti pe care ii invata gi fi calauzeste la pocadinta locuiese in acest palat stralucitor, impreuna cu el. - Vino acum sa vezi si camerele noastre, care cu putin inainte au fost vizitate si de Parintele nostru, Vasile. Eu am urmat-o pe Teodora si am intrat intr-o curte mare, asternuté cu placute stralucitoare de aur, intre care se aflau plantati diferiti copaci, a ciror frumusete era de nedescris. Teodora purta un vesmant alb de bumbac, pe cap avea o basma rosie, iar de pe frunte ji curgea ca sudoarea sfant mir cu mireasma imbelsugata. Privind sprerasarit, am vazut minunate palate imparatesti, iar cdnd am intrat in ele am observat langa scari o mas& minunatd de smarald i alte pictre pretioase, plina de poame frumoase, precum gi vesminte de bumbac cu flori inmiresmate. Acolo, pe un tron maret era Tatil nostru, fmparatul gi Stapinul tuturor. Tronul Siu era verde si minunat si stralucea mai tare ca soarele gi toti cei de acolo mancau poame gi se odihneau. Cei care mancau pareau oameni desivarsiti, nu aveau trupuri groase, ci erau ca razele soarelui, cu fete frumoase si vesele. De asemenea nu se deosebeau barbatii de femei. $i cu cat mancau din bucatele de la masa aceea cereascd, cu atat si vesmintele se infrumusetau, céici erau ceresti gi duhovnicesti, pregatite de Dumnezeu pentru robii Lui cei alesi. Discutau intre ei cu voce dulce gi surasuri duioase. Cativa tineri turnau o bautura trandafirie care -anteia in paharele de cristal si se imbelgugau cu totii din dulceata Duhului Sfant. Eu i-am admirat vreme indelungat’, deoarece fetcle lor straluceau ca trandafirul racoritor. Teodora, aflandu-se inaintea mea, s-a apropiat de Sfantul nostru Parinte Vasile si i-a vorbit despre mine; iar acesta, privindu-ma, mi-a zambit si mi-a facut semn si ma apropii. Apropiindu-ma, i-am pus metanie si am cerut binecuvantare. Acela mi-a zis: ,,Dumnezeu, fiule, si te miluiasca gi s& te binecuvanteze si s& te invredniceascd si intri in Cercasca Lui imparatie”. Si in timp ce ma aflam ingenuncheat in fata lui, m-a ridicat cu mana sa gi mi-a spus: ,,Uiti-te la Teodora, dragul meu Grigorie, despre care de multe ori m-ai intrebat in ce stare se afla si unde a ajuns. Asadar linigteste-te si s4 nu mai intrebi iaragi de ea”. Fericita si binecuvantata Teodora, uitandu-se la mine cu privire vesela, mi-a spus: ,,Dumnezeu sa-ti rasplateasca, fiul meu Grigorie, pentru grija pe care ai avut-o pentrusufletul meu si pentru rugaciunile cdtre El, si dupa dorinta ta, cu Tugaciunile Sfantului Parinte al nostru, si te invredniceasc& sé vii aici, unde ma aflu eu”. ‘Apoi Sfaintul Vasile i-a spus Teodorei: Du-te, fiiea mea, si arati-i lui Grigorie frumusetea copacilor din gridina noastra”. Teodora m-a luat si m-a condus in dreapta gradinii, unde am vazut minunata poarta de aur $i zidurile dimprejur, de asemenea de aur. Deschizind, am intrat si am vazut gridina impodobit’ cu arbori mici de forme variate si cu flori de diferite culori, a caror frumusete si mireasma erau de nedescris. Aceia nu puteau fi vatamati de nimic si se aflau mereu in aceeasi stare, fiindc& erau ceresti si nemunttori, si eu fi priveam cuprins de extaz. Atunci Teodora imi spuse: ~ Daca acesti arbori te-au adus la extaz gi mirare, fiul meu, ce ai face daca i-ai vedea pe cei din Rai, pe care Domnul i-a sadit spre risarit? Caci nu exista nici o ‘comparatie intre aceia si acestia. Eu am rugat-o si-mi arate acele Iucruri superioare si minunate, dar ea mi-a zi - Nu e cu putin{a, fiul meu, s& vezi acele taine neintelese, intrucat te afli incd in lumea trecditoare. Cele pe care le vezi aici le-a dobandit Parintele nostru Vasile, care inca din varsta copiliriei se nevoia cu posturi, privegheri si pitimiri pana acum, la adanci batraneti, pentru a locui jmpreuna cu totii fii lui duhovnicesti care s-au ostenit $i au pazit poruncile lui Dumnezeu, Ingrijeste-te deci si tu, cAt mai esti incd in lume, sa te nevoiesti ca sii vii aici spre a odihni impreund pind la a Doua Venire a Domnului nostru. Caci dupa invierea de obste a tuturor oamenilor si dupa Judecata de Apoi, Domnul ne va darui alte ucruri, mai inalte si odihnitoare, cum spune si Apostolul Pavel: Cele pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit sila inima omului mu s-au suit, acestea le-a pregatit Dumnezeu pentru ce-i ce-L iubesc pe Dénsul.Eu, cand am auzit c4 nu sunt acolo cu trupul meu, ci numai cu sufletul, m-am mirat si ma striduiam s& ma pipai pentru a vedea daca am trup si oase, dar mi se prea ca $i cum ag fi atins o razA de soare si as fi strans-o fird sa tin nimic gi fara s4 simt greutate. Asadar in felul acesta, in somn, am avut aceasta descoperire, fiind limpede la minte si minunéndu-ma de cele vazute. Dupa aceea mi s-a parut cd am intrat in curte pe poarta pe care am venit si am gisit masa goala de vesminte si oameni. Atunci mi-am venit in fire si m-am eliberat de acele lucruri preaminunate. Am inceput s4 mA cercetez pe mine si cele care atat de bine mi se intiparisera in minte; sa fie, ziceam, de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Am mers la duhovnicul meu, cuviosul Vasile, ca si iau binecuvantare si si-L intreb. Cand am primit binecuvantarea lui, m-a intrebat: ~ Stii, fiul meu Grigorie, c& in noaptea aceasta ne-am desfatat impreuna din bucuriile vegnice? Eu, prefficdindu-ma ca nu stiu nimic, i-am spus: - Parinte, in noaptea aceasta am fost in chilia mea si am dormit. - Da, fiule, gtiu si eu cA ai fost cu trupul in chilia ta, mi-a zis el, dar cu duhul si mintea ta ai umblat prin alte locuri. Asadar, cele pe care {i le-am aritat in noaptea aceasta si nu le consideri visuri, ci descoperire adevarata. N-ai fost la Teodora in noaptea aceasta? N-ai ajuns la locagul meu de veci? Nu alergai si ma ajungi si te-ai aflat la poarta cea mare, unde a venit Teodora gi te-a primit cu mare bucurie? Nu ti-a povestit cercetarea la care a fost supusa de catre vamile vazduhului? N-ai intrat in curte cu Teodora, la porunca mea, si ai vazut masa minunata $i frumusetile gradinii, florile inmiresmate gi tinerii care va slujeau? N-ai aparut in fata mea gi ti-am ardtat-o pe Teodora, despre care ma rugai sa-ti povestesc in ce starese afla? Nu te-a condus aceea la porunca mea in gradina cea minunata, unde ai vzut copacii cei infloriti si diversi? Auzind din nou din gura duhovnicului meu toate acestea, am rimas fard grai si am lesinat. Apoi lacrimile au inceput si-mi curga rau si cugetam la indltimea sfinfeniei si a minunilor Sfantului meu Parinte, ci este inger pamAntesc si, in vreme ce cu trupul era aici, cu sufletul se afla in cer. Dup’ aceea, Sfintul mi-a spus. ,,Daca iti petreci viaja dupa poruncile lui Dumnezeu, fiule, daca te feresti de rautate si lucrezi virtutea, atunci vei fi primit acolo, dupa moartea ta, in locasurile vegnice pe care mi le-a daruit Domnul in marea Lui bunatate. Eu in scurt timp voi pleca din lumea aceasta desarta, iar tu ma vei urma in viata virtuoasi si fapte bune, dupi cum mi-a descoperit Domnul. Fii cu luare-aminte, fiule, si nu graiesti nimic despre cele pe care le-ai vazut, atala vreme cat eu ma voi afla in aceast4 lume, Dupa moartea mea, cand vei scrie smerita mea viat& si faptele mele, s& le povestesti si pe acestea, pentru ca oamenii sa se foloseasca. Si spunand aceste cuvinte, cuviosul meu Parinte mi-a porunci si merg in chilia mea si si ma ostenese pentru mantuirea sufletului meu