Analiza matematica

Probleme tip rezolvate

1) Fie f : R2 !R data prin:
f (x1 ; x2 ) = x21

2x1 x2 + 2x22 ; x = (x1 ; x2 ) 2 R2 :

i) Aratati ca f este indenit derivabila (are derivate partiale continue de

orice ordin).
ii) Calculati derivatele lui f de ordin 2:
iii) Determinati punctele critice ale lui f :
iv) Alegeti dintre acestea punctele de extrem local.
v) Precizati tipul extremelor locale.
Solutie. Se procedeaza exact ca in modelul prezentat la seminar.
i) Daca notam cu 1 : R2 ! R prima proiectie canonica, denita prin
2
2
! R a doua proiectie canon1 (x1 ; x2 ) = x1 ; (x1 ; x2 ) 2 R ; si prin 2 : R
2
ica, denita prin 2 (x1 ; x2 ) = x2 ; (x1 ; x2 ) 2 R ; observam imediat ca:
f=

2
1

1 2

2
2:

+2

Este evident ca D1 1 = 1; D2 1 = 0; D1 2 = 0 si D2 2 = 1: Intrucat

derivatele de ordinul intai sunt functii constante, inseamna ca derivatele de
ordin mai mare sau egal cu doi ale proiectiilor canonice sunt toate egale cu
zero. Prin urmare, propiectiile canonice sunt indenit derivabile. Cum aceasta
proprietate (de a indenit derivabila) se pastreaza prin operatiile aritmetice
elementare cu functii (adunari, scaderi si inmultiri) deducem ca si functia f este
tot indenit derivabila.
ii) Tinand cont ca derivata D1 actioneaza numai in raport cu variabila x1
(cealalta variabila x2 ind pentru ea o constanta) vom avea
D1 f (x1 ; x2 ) = D1 (x21

2x1 x2 + 2x22 ) = D1 (x21 )

= 2x1

2x2 D1 (x1 ) + 2x22 D1 (1) =

2x2 1 + 2x22 0 = 2x1

2x2 ;

adica
D1 f (x1 ; x2 ) = 2x1

2x2 :

Analog, derivata D2 actioneaza numai in raport cu variabila x2 (cealalta

variabila x1 ind pentru ea o constanta). Prin urmare
D2 f (x1 ; x2 ) = D2 (x21

2x1 x2 + 2x22 ) = x21 D2 (1)

= x21 0

2x1 1 + 2 2x2 =

2x1 D2 (x2 ) + 2D2 (x22 ) =

2x1 + 4x2 ;

adica
D2 f (x1 ; x2 ) =
1

2x1 + 4x2 :

Apoi
D12 f (x1 ; x2 ) := D1 [D1 f (x1 ; x2 )] = D1 (2x1
=2 1

2x2 ) = 2D1 (x1 )

2x2 D1 (1) =

2x2 0 = 2;

adica
D12 f (x1 ; x2 ) = 2:
Analog
D2 D1 f (x1 ; x2 ) := D2 [D1 f (x1 ; x2 )] = D2 (2x1
= 2x1 0

2 1=

2x2 ) = 2x1 D2 (1)

2D2 (x2 ) =

2;

adica
D2 D1 f (x1 ; x2 ) =

si
D1 D2 f (x1 ; x2 ) = D1 [D2 f (x1 ; x2 )] = D1 ( 2x1 + 4x2 ) =
=

2D1 (x1 ) + 4x2 D1 (1) =

2 1 + 4x2 0 =

2;

adica
D1 D2 f (x1 ; x2 ) =

2:

In ne
D22 f (x1 ; x2 ) := D2 [D2 f (x1 ; x2 )] = D2 ( 2x1 + 4x2 ) =
=

2x1 D2 (1) + 4D2 (x2 ) =

2x1 0 + 4 1 = 4;

adica
D22 f (x1 ; x2 ) = 4:
In concluzie
D1 f (x1 ; x2 )
D2 f (x1 ; x2 )
si

Sa remarcam ca

=
=

8 2
D f (x1 ; x2 )
>
>
< 1
D1 D2 f (x1 ; x2 )
D2 D1 f (x1 ; x2 )
>
>
: 2
D2 f (x1 ; x2 )

2x1 2x2 ;
2x1 + 4x2
=
=
=
=

2
2
:
2
4

D1 D2 f (x1 ; x2 ) = D2 D1 f (x1 ; x2 );
iar aceasta egalitate nu este intamplatoare; ea are loc intotdeauna pentru functiile indenit derivabile.
iii) Punctele critice sunt, prin denitie, solutiile sistemului de ecuatii
D1 f (x1 ; x2 )
D2 f (x1 ; x2 )
2

=
=

0
;
0

adica, in cazul nostru particular,

2x1 2x2
2x1 + 4x2

=
=

0
:
0

Adunand cele doua ecuatii rezulta

2x2 = 0 () x2 = 0:
Inlocuind in prima ecuatie obtinem
2x1 = 0 () x1 = 0:
Prin urmare, singurul punct critic este x0 = (0; 0):
iv) Pentru a decide daca un punct critic este un punct de extrem local pentru
o functie indenit derivabila utilizam matricea hessiana
Hf (x0 ) :=

D12 f (x0 )
D2 D1 f (x0 )

D1 D2 f (x0 )
D22 f (x0 )

2
2

2
4

Deoarece
2
2

det Hf (x0 ) = det

2
4

=2 4

( 2)2 = 8

4=4>0

deducem ca punctul x0 = (0; 0) este un extrem local pentru functia f:

v) Intrucat suntem in cazul
det Hf (x0 ) = D12 f (x0 ) D22 f (x0 )

(D1 D2 f (x0 ))2 > 0

rezulta ca
D12 f (x0 ) D22 f (x0 ) = [D12 f (x0 ) D22 f (x0 )

(D1 D2 f (x0 ))2 ] + (D1 D2 f (x0 ))2 > 0:

Prin urmare, derivatele D12 f (x0 ) si D22 f (x0 ) au acelasi semn.Deoarece D12 f (x0 ) =
2 > 0; inseamna ca extremumul local x0 = (0; 0) este un minim local.
Remarca.
1) Avand in vedere ca f (0; 0) = 0; pentru ca x0 = (0; 0) sa e un minim
global ar trebui ca
f (x1 ; x2 )

0 = f (0; 0); 8(x1 ; x2 ) 2 R2 :

Daca lucrurile nu ar sta asa, ar trebui sa existe un punct y = (y1 ; y2 ) 2 R2

astfel incat f (y1 ; y2 ) < 0: De aici ar rezulta ca f ar trebui sa mai aiba inca un
extrem local (in care sa ia o valoare strict negativa), adica inca un punct critic.
Cum multimea punctelor critice ale lui f contine un singur punct, ajungem la
o contradictie. Asadar, punctul x0 = (0; 0) este un minim global pentru f:
2) Un alt mod de a pune in evidenta acest fapt se obtine astfel:
f (x1 ; x2 ) = x21

2x1 x2 + 2x22 = (x21

3

2x1 x2 + x22 ) + x22 =

x2 )2 + x22

= (x1

0 = f (0; 0); 8(x1 ; x2 ) 2 R2 :

3) Pentru a decide daca un punct critic este un punct de extrem local pentru
o functie indenit derivabila se poate proceda si in alt mod. Sa consideram
matricea hessiana:
Hf (x0 ) :=

D12 f (x0 )
D2 D1 f (x0 )

D1 D2 f (x0 )
D22 f (x0 )

2
2

2
4

De fapt pe noi ne intereseaza valorile proprii ale acestei matrici; mai precis,
ceea ce conteaza este semnul acestor valori proprii. Sa remarcam ca intrucat
D1 D2 f (x0 ) = D2 D1 f (x0 );
totdeauna matricea hessiana este simetrica si prin urmare valorile sale proprii
vor reale. Inseamna ca are sens sa vorbim despre semnul lor. Ne reamintim
ca valorile proprii ale unei matrici sunt radacinile ecuatiei caracteristice
det (Hf (x0 )

I2 ) = 0;

unde
1
0

I2 =

0
1

este matricea unitate cu doua linii si doua coloane.

In cazul nostru concret vom avea
Hf (0; 0)

I2 =

2
4

0
0

2
2

Deoarece
det

2
2

=2 4

= (2

4
2

)(4
2

4=

)
2

( 2)( 2) =
6 +4

vom obtine ecuatia caracteristica

2

6 + 4 = 0:

Ne reamintim, din matematica din liceu, ca

1
1

2
2

=6
:
=4

Deoarece 1 2 = 4 > 0 deducem ca valorile proprii sunt de acelasi

semn, ceea ce inseamna ca punctul critic x0 = (0; 0) este un punct de extrem
local.
Pentru a vedea de ce tip este extremul local va sucient sa punem in
evidenta semnul (comun ! al) valorilor proprii.
4

Cum 1 si
inseamna ca

au acelasi semn si suma lor

1

> 0 si

(= 6) este strict pozitiva

> 0:

Rezulta ca punctul de extrem (0; 0) este un minim local.

20 ) Fie g : R ! R data prin:

g(x) := 2k

( 1)k xk+1

(k + 1)x + 2k ex

k sin kx:

a) Sa se probeze ca functia g are primitive (pe R).

b) Sa se arate ca exista exact o primitiva care se anuleaza in punctul x0 =
( 1)k+1 :
200 ) Fie t0 ; x0 2 R: Se considera problema Cauchy:
dx
dt

x(t0 )

=
=

(
x0

k)x

(( ))

unde este un parametru real.

c) Sa se arate ca aceasta problema are solutie unica data de formula .... .
d) In cazul t0 = ( 1)k ; x0 = k=2; sa se reprezinte grac solutia problemei
Cauchy ( ) si apoi sa se precizeze monotonia acesteia. Discutie dupa valorile
parametrului :
e) Sa se descrie un proces natural care poate modelat matematic prin
problema ( ): In functie de exemplul utilizat si admitand ca se cunoaste timpul
de injumatatire T1=2 sau timpul de dublare T2 ; sa se determine parametrul :
Solutie.
20 )
a) Intrucat g este o suma de functii elementare de baza (functie constanta +
functie polinomiala de gradul k + 1 + functie polinomiala de gradul 1 + functie
exponentiala + functie trigonometrica) rezulta ca g este o functie elementara si
prin urmare va continua pe tot R: Deoarece functiile continue pe un interval
au primitive pe acel interval, inseamna ca si functia g va avea primitive pe R:
b) Avand in vedere tabelul de primitive prezentat la curs, deducem ca o
primitiva pentru g este
G0 (x) = 2kx

( 1)k

1
xk+2
k+2

(k + 1)x2 =2 + 2k ex

+ 4 cos kx:

Toate primitivele lui g; pe R; vor apartine familiei G0 + c; c 2 R: Daca G este

o primitiva a lui g care se anuleaza in punctul x0 = ( 1)k+1 ; atunci va trebui
sa existe un c 2 R astfel incat G = G0 + c si G0 (( 1)k+1 ) + c = 0; adica
c = G0 (( 1)k+1 ): Cum constanta c se determina in mod unic din conditiile
din enunt, inseamna ca unica primitiva a lui g care se anuleaza in punctul
x0 = ( 1)k+1 este G = G0 G0 (( 1)k+1 ):
200 )
5

c) Fie a 2 R: Vom arata ca problema Cauchy

dx
dt

=
=

x(t0 )

ax
x0

are solutie unica data de:

x(t) = x0 ea(t

t0 )

; t 2 R:

O functie derivabila x( ) : R ! R este o solutie a acestei probleme Cauchy

daca si numai daca
x0 (t) = ax(t); 8t 2 R
:
x(t0 ) = x0
Aceste fapt este, la randul sau, echivalent cu vericarea urmatoarelor doua
conditii:
x0 (t) ax(t) = 0; 8t 2 R
:
x(t0 )
= x0
Inmultind prima egalitate cu e
at 0

x (t) ae
x(t0 )

iar daca avem in vedere ca

e

ae

at

at 0

x (t) + (e
x(t0 )

at
at

obtinem:
x(t)

= (e

=
=

0; 8t 2 R
;
x0

at 0

) deducem ca

at 0

) x(t)

=
=

0; 8t 2 R
:
x0

Dar,
at 0

x (t) + (e

at 0

) x(t) = (e

at

x(t))0 :

Asadar va trebui ca
e

at 0

x (t) + (e
x(t0 )

at 0

) x(t)

=
=

0; 8t 2 R
:
x0

Prin urmare,
(e

x(t))0
x(t0 )
at

=
=

0; 8t 2 R
:
x0

Avand in vedere un corolar al teoremei cresterilor nite (teorema lui Lagrange din manualul de Analiza matematica pentru clasa a XI-a) deducem ca
functia
R3t
e at x(t) 2 R
trebuie sa e o constanta. Acest fapt se traduce prin egalitatea
e

at

x(t) = e

at0

x(t0 ); 8t 2 R:

In concluzie, daca avem in vedere si conditia initiala x(t0 ) = x0 ; deducem

ca o functie derivabila x( ) : R ! R este o solutie a problemei Cauchy initiale
daca si numai daca se verica egalitatea
at

x(t) = e

at0

x0 ; 8t 2 R;

adica, daca si numai daca are loc reprezentarea

x(t) = ea(t

t0 )

x0 ; 8t 2 R:

Din unicitatea reprezentarii se deduce si unicitatea solutiei.

Solutia problemei din enunt se obtine alegand a =
k: Asadar, unica
solutie a problemei ( ) va data de formula:
x(t) = x0 e(

k)(t t0 )

; t 2 R:

d) In cazul particular din enunt obtinem

x(t) =

k (
e
2

k)(t ( 1)k )

Intrucat
x0 (t) = (

k)

k (
e
2

; t 2 R:

k)(t ( 1)k )

si avand in vedere inegalitatea

k (
e
2

k)(t ( 1)k )

> 0; 8t 2 R;

deducem ca semnul derivatei x0 ( ) coincide cu semnul lui

k: In consecinta,
pentru
k < 0; adica < k; functia x( ) va strict descrescatoare si lim
t!1

x(t) = 0; pentru
k = 0; adica
k=2; pentru orice t 2 R); iar pentru
strict crescatoare si lim x(t) = 0:
t!

= k; solutia va stationara (x(t) =

k > 0; adica > k; functia x( ) va

In privinta reprezentarii grace vom alege k = 5 si tratam cazurile

= 5 si = 6: Vom obtine, succesiv, urmatoarele grace:
)

= 0;

y
125

100

75

50

25

0
-5

-2.5

2.5

5
x

pentru solutia x(t) = 5=2 e

)

5(t+1)

0
-5

-2.5

2.5

5
x

-2

-4

pentru solutia "stationara" x(t) = 5=2;

)

y 1000

750

500

250

0
-5

-2.5

2.5

5
x

pentru solutia x(t) = 5=2 et+1 :

e) O colonie de microorganisme traieste intr-un anumit mediu considerat a
izolat de orice inuenta exterioara. Dezvoltarea sa depinde doar de resursele
de hrana. Sa presupunem ca volumul coloniei, adica numarul de indivizi din
colonie, la un anumit moment de timp t este x(t): Rata de crestere (in cazul
existentei din abundenta a resuselor de hrana) sau descrestere (daca resursele
de hrana sunt limitate) a coloniei este proportionala cu volumul coloniei (legea
lui Malthus). Intrucat rata de crestere (descrestere) a coloniei este exprimabila
matematic prin derivata x0 (t); se obtine ecuatia diferentiala
x0 (t) = ax(t);
unde a 2 R va constanta de proportionalitate, specica tipului de colonie, din
legea mentionata. Sa retinem ca, in cazul existentei din abundenta a resurselor
de hrana, vom avea a > 0; iar in cazul unor resurse limitate de hrana vom
in situatia a < 0: Varianta a = 0 corespunde cazului stationar in care volumul coloniei se mentine constant. Vom mai mentiona si faptul ca daca studiul
respectivei colonii incepe la momentul t0 atunci se presupune ca se cunoaste
volumul acesteia la acest moment "initial" x(t0 ) = x0 : In acest mod se obtine
urmatoarea problema, cu o conditie "initiala",
dx
dt

x(t0 )

=
=

ax
;
x0

numita problema de tip Cauchy, dupa numele matematicianului francez care s-a
ocupat, in prima jumatate a veacului al XIX - lea, de aceasta problema.
Am vazut mai sus ca solutia acestei probleme este data de formula:
x(t) = x0 ea(t
9

t0 )

; t 2 R:

Prin urmare, cum x(t0 + T1=2 ) = x0 =2; va trebui sa avem:

x0 =2 = x0 ea(t0 +T1=2

t0 )

Dupa simplicarea cu x0 si aplicarea logaritmului natural ln; obtinem:

ln 2 = aT1=2 :
Vom obtine:

ln 2
:
T1=2

a=
Pentru a =

k vom gasi
=k

ln 2
T1=2

In cazul dublarii valoarea cautata a constantei a este:

ln 2
a=
;
T2
iar daca a =

k vom avea
=k+

ln 2
:
T2

3) Fie a 2 R: Sa se arate ca multimea functiilor ' : R ! R care sunt

derivabile si sunt solutii ale ecuatiei diferentiale
dx
= ax
dt
formeaza un spatiu vectorial real Sa . Care este dimensiunea acestui spatiu ?
Determinati o baza pentru Sa :
Solutie.
Sa notam
Sa : = f' : R ! R j' derivabil
a si '0 (t) = a'(t); 8t 2 R g:
Daca ';

2 Sa si ;

( '+

2 R rezulta ca

) (t) = '0 (t) +

(t) = a'(t) + a (t) = a[ '(t) +

ceea ce nu inseamna altceva decat ca ' +

spatiu vectorial real.
Daca ' 2 Sa rezulta
'0 (t) = a'(t) () '0 (t)
()

(t)];

2 Sa ; adica faptul ca Sa este un

a'(t) = 0 () ['0 (t)

a'(t)]e

at

= 0 ()

d
['(t)e at ] = 0 () 9C 2 R astfel incat '(t)e akt = C ()
dt
() 9C 2 R astfel incat '(t) = Ceat ; t 2 R:

Prin urmare o baza pentru Sa este data de functia '0 (t) = eat ; t 2 R:
Rezulta ca dim Sa = 1:

10