5.

PROTECIA LUCRTORILOR PRIN SERVICII MEDICALE

5.1. Supravegherea strii de sntate a lucrtorilor
Formele de supraveghere a strii de sntate a lucrtorilor:
Angajatorii sunt obligai s asigure fondurile i condiiile efecturii tuturor serviciilor medicale necesare pentru supravegherea sntii
lucrtorilor - examenul medical la angajarea n munc, de adaptare, periodic i la reluarea activitii - acetia nefiind implicai n costurile aferente
supravegherii medicale specifice riscurilor profesionale, n costurile mbolnvirilor profesionale, ale accidentelor de munc i ale reabilitrii dup
boal profesional sau accident de munc.
Examenul medical la angajarea n munc
Se efectueaz obligatoriu pentru:
- lucrtorii care urmeaz a fi angajai cu contract pe perioad determinat sau nedeterminat;
- lucrtorii care reintr n activitate dup o ntrerupere de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive;
- lucrtorii care sunt transferai sau detaai n alte locuri de munc sau activiti;
- lucrtorii care i schimb meseria sau profesia.
Examenul medical la angajare se face la solicitarea angajatorului care va completa fia de solicitare a examenului medical la angajare (anexa nr.2
din HG____) i fia de expunere la riscuri profesionale (anexa nr.3 din HG_____).
n situaia transferului, lucrtorul este obligat s prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul su de
munc anterior.
Rezultatele examenului clinic i ale celorlalte examene medicale se nregistreaz n dosarul medical (anexa nr.4 din HG____).
Medicul de medicina muncii, n baza:
- fiei de solicitare (anexa nr.2),
- fiei de expunere la riscuri profesionale (anexa nr.3),
- dosarului medical (anexa nr.4), i a
- examenelor medicale complementare indicate n anexa nr.1 (din HG),

completeaz fia de aptitudine (anexa nr.5 din HG), cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condiionat, inapt temporar sau inapt
pentru locul de munc respectiv.
Fia de aptitudine se completeaz numai de ctre medicul de medicina muncii, n dou exemplare, unul pentru angajator (la dosarul de personal) i
cellalt pentru lucrtor.
Controlul medical de adaptare n munc
Controlul medical de adaptare n munc se efectueaz la indicaia medicului de medicina muncii.
Controlul medical periodic
Controlul medical periodic se efectueaz obligatoriu tuturor lucrtorilor, indiferent de tipul contractului de munc.
Periodicitatea examinrii periodice este stabilit n fiele din anexa nr.1 i ea poate fi modificat numai la propunerea medicului de medicina
muncii, cu informarea angajatorului.
Pentru lucrtorii care nu se regsesc n fiele din anexa nr.1, controlul medical periodic se face anual.
Rezultatele controlului medical periodic se nregistreaz n dosarul medical.
Concluzia se finalizeaz prin completarea fiei de aptitudine (anexa nr.5) numai de ctre medicul de medicina muncii, n dou
exemplare, unul pentru angajator i cellalt pentru lucrtor.
Examenul medical la reluarea activitii
Se face dup o ntrerupere a activitii de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, n termen de 7 zile
de la reluarea activitii.
Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de cte ori l consider necesar, n funcie de natura bolii sau a accidentului
pentru care lucrtotul a absentat.
Contestaia la concluzia medicului de medicina muncii
Persoana examinat poate contesta decizia medicului de medicina muncii, privind aptitudinea de munc.
Contestaia se adreseaz autoritii de sntate public judeene, n termen de 7 zile lucrtoare de la data primirii deciziei.
Autoritatea de sntate public judeean desemneaz o comisie de trei medici specialiti de medicina muncii i convoac prile implicate
n termen de 21 zile lucrtoare de la data primirii contestaiei. Decizia comisiei este consemnat ntr-un proces verbal i este comunicat n scris.
Concluzia procesului verbal este consemnat n fia de aptitudine care constituie obiectul contestaiei.

Promovarea sntii la locul de munc

Pormovarea sntii la locul de munc reprezint supravegherea activ a sntii lucrtorilor n raport cu caracteristicile locului de munc
i cu factorii de risc profesional.
Medicii specialiti efectueaz activiti specifice de promovare a sntii la locul de munc, participnd la realizarea i implementarea
programelor de informare, educare i formare profesional cu privire la SSM pentru lucrtorii la care s-a efectuat supravegherea sntii prin
examene medicale.
Documentele specifice privind supravegherea strii de sntate a lucrtorilor
DOCUMENTE SPECIFICE:

LA SERVICIUL RESURSE UMANE:

1. FIA DE SOLICITARE a examenului nedical la angajare. anexa nr. 2 din HG..

2. FIA DE EXPUNERE LA RISCURI PROFESIONALE ..............................- anexa nr. 3 din HG.

LA CABINETUL DE MEDICINA MUNCII:

3. DOSAR MEDICAL nr.................................................................................... anexa nr. 4 din HG

4. MEDICINA MUNCII FI DE APTITUDINE NR. .......................... anexa nr. 5 din HG
(un exemplar din fia de aptitudine se trimite la angajator, iar cellalt se nmneaz lucrtorului)
Art. 17; 23 din HG/2006

Dosarul medical i fia de expunere la riscuri profesionale se pstreaz la cabinetul de medicina muncii unde s-a efectuat examenul medical la
angajare i controlul medical periodic.
n cazul schimbrii cabinetului de medicina muncii, nregistrrile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.

La transferul n alt unitate, lucrtorului i se vor nmna copii ale dosarului medical i ale fiei de expunere la riscuri profesionale, pentru a
fi predate la structura de medicina muncii a unitii respective.
La ntreruperea temporar (omaj) sau definitiv (pensionare) a activitii lucrtorului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul
medical al acestuia medicului su de familie.
Medicul de medicina muncii i medicul de familie al lucrtorului se vor informa reciproc i operativ la apariia unor modificri n starea
de sntate a lucrtorului.
Dosarul medical este protejat de prevederile legislaiei n vigoare privind secretul medical i este necomunicabil angajatorului.
Lucrtorii au acces la toate informaiile referitoare la starea lor de sntate.

5.2. Prim ajutor de baz - SMURD

CAPITOLUL
I
1.4.
Protocoale de
interventie
Prim-ajutor
de baza

1.4.1. Victima nu respira si nu are puls:

Primul gest n aceasta situatie este anuntarea situatiei la 112 solicitnd ajutorul echipei medicale calificate si cu dotare

corespunzatoare dupa care ncepem resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu are puls si esti sigur ca va
sosi ajutor profesionist calificat, ncepe ventilatia artificiala si compresiunile toracice. Ele se executa succesiv.
n cazul n care sunteti singurul salvator raportul ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de 2:15, acest lucru repetndu-se
timp de un minut
n cazul n care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se executa 10 cicluri dupa care se face reevaluarea
pacientului.
Fiecare ciclu se ncepe cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.
Tehnica ventilatiei artificiale
ngenuncheati lnga pacient. Cu capul victimei n hiperextensie se mentine gura usor ntredeschisa cu o mna, n timp ce cu
cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul. Inspirati profund aer

aseaza-ti etans gura pe gura victimei, si insuflati aer timp de 2-3 secunde. n acelasi timp se
verifica daca toracele se ridica atunci cnd noi insuflam .

Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel nct toracele sa se ridice. Tineti capul n hiperextensie cu barbia
ridicata ndepartnd gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care l insuflam
este mai important dect ritmul n care l administram.
Tehnica masajului cardiac extern
Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat n partea inferioara a sternului. Degetul
inelar merge de-a lungul rebordului costal pna la apendicele xifoid (locul de ntlnire a coastelor). La acest nivel lnga
acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte
mini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, aceasta este locul n care trebuie facute compresiunile toracice.

ngenuncheati lnga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul inelar, pornind din
partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de ntlnire a coastelor). Ajungnd cu degetul inelar la
apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator lnga el, apoi asezam podul palmei celeilalte mini, acesta fiind locul
n care trebuie facute compresiunile.
Aseazam cealalta mna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mna situata pe stern fara ca degetele sa se
sprijine pe torace.

Cu coatele ntinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia longitudinala a pacientului se
fac compresiunile astfel nct sa nfundam sternul cu o adncime de aproximativ 4-5 cm (numarnd cu voce tare, si 1 si

2 si 3 si 4 si 5). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

1.4.2. Victima nu respira dar are puls:
n acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10 ventilatii artificiale dupa care vom anunta
961 solicitnd ajutor medical calificat. Ne rentoarcem, reevaluam starea pacientului si vom actiona n functie de ceea ce
vom constata. n cazul n care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia pacientului verificnd periodic pulsul
pacientului.

1.4.3. Victima respira si are puls:

Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza n pozitia laterala de siguranta.
ngenunchind lnga victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai
apropiat al victimei n unghi drept fata de

corp, iar antebratul se ndoaie n sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace aseznd dosul palmei pe obrazul
victimei.
Se ridica genunchiul ( cel opus fata de salvator) victimei, tragndu-l n sus si mentinnd piciorul pe pamnt. Cu o mna
vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mna genunchiul pacientului. l vom ntoarce lateral spre salvator; ne
asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul n hiperextensie si deschidem gura.

Anuntam la 961 solicitnd ajutor medical calificat. Ne rentoarcem apoi la victima, reevaluam situatia si supraveghem
pacientul pna la sosirea echipajului medical.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
I
1.5.
Dezobstructia
cailor aeriene
superioare

1.5.1. Pacient constient:

Obstructia cailor aeriene nseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strain. Victima se
va sufoca. Obstructia poate fi incompleta sau completa. Daca victima este constienta va indica acest lucru prin prinderea
gtului cu o mna sau cu doua mini.

n cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa, pacientul este aplecat n fata si ncurajat sa tuseasca.
Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa ncercati o alta manevra , numita manevra Heimlich; se aplica atunci cnd
obstructia devine completa. Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, ndepartati picioarele, aseaza-ti o
mna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, cu cealalta mna prindeti mna nclestata si faceti miscari
bruste nauntru si n sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care la rndul lui va comprima plamnii si presiunea creata n bronhii va
arunca corpul strain n cavitatea bucala. Faceti aceste miscari pna eliberati caile aeriene.
1.5.2. Pacient inconstient:
Daca victima devine inconstienta, ntindeti-o pe pamnt si aplicati aceeasi manevra, ncalecnd picioarele victimei.
Reperati locul, aseznd podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Asezati cealalta mna peste

aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste n adncime si n sus.

Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, ntorcnd capul victimei ntr-o parte, verificati cavitatea bucala a acesteia
pentru a ndeparta bolul alimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, ncercati din nou sa ventilati, observnd
daca intra sau nu aerul. n caz de insucces repetati manevra Heimlich pna cnd caile aeriene vor fi libere.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
I
1.6. Aspiratia
cailor aeriene

Din punct de vedere anatomic, caile aeriene sunt mpartite n cai respiratorii superioare si inferioare, limita de separare
fiind corzile vocale.
Cauzele comune de obstructie a cailor repiratorii superioare includ: limba, tesuturile moi, sngele, voma, corpii straini si
laringospasmul.
La nivelul cailor aeriene inferioare, obstructia poate fi cauzata de secretii, edem, brohospasm, snge si continut gastric
aspirat.
Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utiliznd un aspirator si o sonda de aspiratie dura de tip Yankauer n

cazul n care cauza obstructiei este un lichid, iar n cazul n care cauza obstructiei este un corp strain dur, cum ar fi un bol
alimentar, atunci eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
I
1.7. Ventilatia
pe balon si
masca

n cazul resuscitarii cardio-pulmonare materialele de care putem dispune pentru asigurarea avansata a cailor respiratorii
si a ventilatiei adecvate includ:
Pipe Guedel sau cale oro-faringiana de diferite marimi:
Pipa Guedel poate fi folosita la orice pacient inconstient, rolul ei fiind mentinerea libera a cailor aeriene superioare. Pipa
de marime corespunzatoare si corect introdusa va apasa baza limbii mpiedicnd caderea acesteia n spate, spre faringele
posterior.
Alegerea marimii corespunzatoare pentru pipa se face prin masurarea distantei de la comisura bucala la unghiul
mandibulei.

Introducerea pipei Gedel n cavitatea bucala se face tinnd pipa cu concavitatea n sus. Cnd vrful pipei atinge bolta
palatina (cerul gurii) se roteste 180 de grade si se continua naintarea pna ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor

dentare.

Mastile de ventilatie gura la masca de diferite marimi, asigura protectia salvatorului n timpul ventilatiei. La folosirea
mastii se asigura o marime corespunzatoare fetei bolnavului.

Cu capul asezat n hiperextensie se aplica partea ngusta a mastii pe baza nasului, plasam ferm masca pe fata si o
mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta a orificiului mastii cu ridicarea concomitenta a mandibulei cu celelalte
degete.

Balonul de ventilatie

Balonul de ventilatie ofera posibilitatea ventilarii eficace si suplimentarea cu oxigen. Folosind balonul fara rezervor
concentratia oxigenului n aerul ventilat nu depaseste 60 %, iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se ataseaza la partea
inferioara a balonului) se asigura o ventilatie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
II
2.1. Principii
de baza

Defibrilarea reprezinta utilizarea n scop terapeutic a curentului electric administrat in doze mari, ntr-un interval foarte
scurt de timp. Socul electric depolarizeaza instantaneu un cord cu activitate electrica si mecanica ineficienta permitnd
reluarea unei activitati contractile eficiente.
Argumentele defibrilarii precoce rezulta din urmatoarele:
ritmul cel mai frecvent ntlnit n SCR este fibrilatia ventriculara
singurul tratament eficient al FV este defibrilarea.

succesul defibrilarii depinde de rapiditatea efectuarii manevrei.

FV tinde sa se degradeze trecnd n asistola n cteva minute.

Multi dintre pacientii aflati n fibrilatie ventriculara au sansa supravietuirii fara sechele neurologice chiar daca
defibrilarea s-a efectuat tardiv (6-10 minute), cu conditia initierii si efectuarii RCP pna la sosirea defibrilatorului.
Manevrele de RCP pot mentine FV si contribuie la mentinera perfuziei cerebrale si cardiace, n acelasi timp nsa nu
pot,singure converti FV la un ritm normal.
Viteza efectuarii defibrilarii este factorul determinant al succesului manevrelor resuscitarii. Studiile au aratat prezenta
tahicardiei ventriculare ca ritm initial la persoanele care au facut SCR n prespital n conditii ce exclud traumatismele. Acest
ritm dureaza nsa foarte putin, trecndu-se rapid n FV, iar pentru FV singura sansa de resuscitare este defibrilarea. n
continuare proportia pacientilor care ramn n FV descreste n fiecare minut, concomitent crescnd procentul asistolei, cu
mult mai putine sanse de resuscitare. Timp de 4 pna la 8 minute aproximativ 50% din pacientii n colaps sunt nca n FV.
Repetnd ca viteza efectuarii defibrilarii ramne factorul determinant, eforturile se vor concentra pentru a scurta timpul de la
aparitia SCR pna la defibrilare. Acest lucru se poate face si implementnd utilizarea pe scara larga a defibrilatoarelor
semiautomate.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
II
2.2. Tipuri de
defribrilatoar
e

Ele sunt de doua tipuri:

manuale, unde este necesara o persoana calificata cu pregatire medicala, pentru operarea lor
semiautomate, care au aparut recent, permitnd personalului fara pregatire medicala sa foloseasca aparatul cu
succes.

Back | Top |

Index | Next

CAPITOLUL
II
2.3.
Defibrilatorul
semiautomat

Avantajul defibrilatoarelor semiautomate este faptul ca, personalul care le opereaza, necesita mai putina experienta,

nefiind necesare cunostinte pentru interpretarea ritmurilor cardiace.

Acest lucru permite unei game largi de persoane (politie, pompieri etc.), sa efectueze actul de defibrilare naintea sosirii
echipajelor medicale.
Succesul defibrilarii depinde de trecerea unui curent adecvat n vederea depolarizarii miocardului, acest lucru fiind
conditionat de pozitia electrozilor, impedanta transtoracica, volumul corpului pacientului si energia folosita la soc.
Operatorul va lipi electrozii de defibrilare de singura folosinta pe toracele pacientului si va apasa pe butonul de analiza
al defibrilatorului care la rndul sau va efectua monitorizarea si interpretarea automata a ritmului. Daca ritmul detectat
necesita defibrilare, defibrilatorul se va ncarca automat, iar operatorul va primi instructiuni scrise si auditive pentru
efectuarea socului apasnd pe un buton special aflat pe defibrilator si nu pe electrozii de defibrilare.
Energia utilizata la prima defibrilare la adult este de 200 J, n cazul insuccesului se repeta nca o data cu 200 J, iar restul
socurilor n timpul resuscitarii vor fi efectuate cu o energie de 360 J. Nu exista limita la numarul de socuri care poate fi
efectuat.
Defibrilarile vor fi efectuate n grupuri de cte trei. Deoarece cele trei socuri pot fi efectuate rapid nu este necesara
ntreruperea secventei de soc pentru efectuarea masajului cardiac si a ventilatiei. Dupa cel de al treilea soc, aparatul
analizeaza din nou ritmul cardiac si va indica verificarea pulsului de catre salvator si continuarea manevrelor de resuscitare
n cazul n care salvatorul nu identifica prezenta pulsului.
Principiile defibrilarii precoce
Stabilesc ca tot personalul instruit n BLS trebuie sa stie sa utilizeze un defibrilator. Conceptul a fost rapid acceptat si
aplicat.
Personalul care efectueaza manevrele de BLS include: personal medical care lucreaza n spital sau prespital, pompieri,
politisti, alte categorii care pot interveni ca primi intervenienti n locuri si situatii n care poate apare stopul cardio-respirator
(salvatori marini, montani, personal de nsotire sau ngrijire, echipe de prim ajutor de pe platformele industriale, de foraj,

etc.). Practic defibrilarea trebuie considerata parte integranta a BLS.

Defibrilatorul este un dispozitiv care descarca controlat soc elctric n vederea ntreruperii unei aritmii. Vorbim de
defibrilare cnd aritmia este FV si de cardioversie cnd este vorba de alte aritmii-fibrilatie atriala, flutter atrial, tahicardie
ventriculara.
Principalele componente ale unui defibrilator sunt: potentiometru variabil pentru selectarea nivelurilor de energie, un
transformator de conversie a curentului alternativ n curent direct, un capacitor pentru stocarea energiei, un buton pentru
comanda ncarcarii si altul pentru descarcare nchiznd astfel circuitul dintre capacitor si electrozi. Defibrilatoarele
semiautomate prezinta cteva caracteristici: legatura cu pacientul se efectueaza prin electrozi adezivi de defibrilare atasati la
cabluri flexibil, deasemenea aparatul contine un sistem de detectie si analiza a ritmului programat pentru FV/TV. La
detectarea unui asemenea ritm defibrilatorul ,,indica operatorului sa administreze socul. Componenta ,,automata se refera
la detectarea ritmului de catre aparat si nu de catre operator.
Energie, intensitate, tensiune

PUTEREA(WATT)=U(VOLTI) x I(AMPERI)
ENERGIA(JOULI)=P(WATT) x TIMP(SECUNDE)
ENERGIA(JOULI)=U(VOLTI) x I(AMPERI) x TIMP(SECUNDE)
I(AMPERI)=U(VOLTI) / R(OHMI)

Desi operatorul selecteaza nivelul de energie, totusi fluxul de curent masurat n amperi este cel care defibrileaza. Cu o
cantitate fixa de energie stocata n capacitor curentul administrat depinde de impedanta (rezistenta) dintre electrozii
defibrilatorului.
Importanta defibrilatoarelor semiautomate

Utilizarea defibrilatoarelor a fost mult timp rezervata personalului medical. La ora actuala aceasta manevra tinde sa
devina parte componenta a BLS, motiv pentru care trebuie nsusit de personalul instruit n aceste manevre.
Termenul de semiautomat implica existenta unui sistem de detectie si analiza a ritmului .Unele dintre acestea sunt
complet automate, altele fiind doar semiautomatr. Toate prezinta doi electrozi adezivi cu dublu rol: culegerea informatiilor
despre ritmul cardiac si administrarea socului electric.
Operatorul este cel care ataseaza cei doi electrozi, comanda aparatului sa analizeze ritmul si n situatia n care se
impune, comanda administrarea socului. Este importanta aceasta ultima decizie a operatorului.

1.
2.
3.
4.

Pasii operationali:
Porniti aparatul
Atasati electrozii
Comandati analiza ritmului
Urmariti instructiunile aparatului

5. Comandati descarcarea socului.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
II
3.1. Notiuni
de anatomie a
sistemului
osteoarticular

Corpul omeneesc este mpartit n 4 segmente:

Cap
Gt

Trunchi
Membre
Capul reprezinta segmentul superior si este format din craniu si oasele fetei.
Gtul este segmentul care leaga capul de trunchi.
Trunchiul cuprinde trei regiuni:
toracele
abdomenul
bazinul

Toracele este regiunea superioara a trunchiului, delimitata napoi de coloana vertebrala, nainte de stern, lateral de cele
12 perechi de coaste si n jos de muschiul diafragm. Cutia toracica contine plamnii, inima, vasele mari, traheea, bronhiile si
esofagul.
Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, contine organele digestiei: ficat, stomac, intestin subtire si gros,
pancreasul precum si splina si rinichii.
Bazinul este regiunea inferioara a trunchiului, cuprinde vezica urinara, organele genitale interne. Portiunea inferioara a
bazinului este pelvisul.
Membrele sunt parti ale corpului legate de trunchi, care se clasifica n membre superioare si inferioare.
Membrele superioare cuprind patru segmente:
umar
bratul este partea dintre umar si cot
antebratul reprezinta sectiunea dintre cot si mna
mna este partea terminala a membrului superior.
Centura membrului superior formeaza scheletul umarului si asigura legatura dintre oasele membrului liber si toracele osos.

Ea este constituita din doua oase: clavicula si scapula.

Membrele inferioare cuprind:
coapsa este portiunea dintre sold si genunchi
gamba reprezinta portiunea dintre genunchi si picior
piciorul este partea terminala a membrului inferior.
Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale. Oasele coxale se unesc inainte ntre ele, napoi cu sacrul si
coccigele, formtnd peretele osos al unei cavitati importante numita pelvis.
Aparatul locomotor ndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti ale corpului. Este alcatuit din sistemul osteoarticular specializat pentru functia de sustinere si sistemul muscular pentru functia de miscare. Oasele au rol n sustinerea
muschilor si mentin pozitia verticala a corpului. Articulatiile permit miscarile oaselor Ele sunt mobile, semimobile si fixe. O
articulatie este formata dintr-o cavitate articulara fixa si un cap articular mobil, nconjurate de o capsula articulara. Muschii
efectueaza miscarile. Ele sunt nserati pe oase si produc miscarea lor prin contractii. Deosebim doua categorii de muschi:
Muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si care servesc pentru miscarile corpului.
Muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschii organelor interne.
Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme:
- lungi, late, scurte.
Scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei
Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.
Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre
lombare, 5 vertebre sacrale sudate ntre ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate ntre ele.

Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior.

Scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna
(nauntru), radius (n afara) si oasele minii.
Scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula.
Scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia (nauntru) si peroneul
( n afara), rotula naintea genunchiului, oasele piciorului.
Oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubis.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
III
3.2.
Evaluarea
primara a
pacientului
traumatizat

In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa facem. Orice greseala
comisa poate agrava starea bolnavului punndu-i viata n pericol.
Obiectivul principal urmarit n cazul pacientilor traumatizati consta n asigurarea tratamentului precoce si corect pentru
ca acest lucru poate mbunatatii semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului. Deci principiul fundamental care trebuie sa
conduca comportamentul nostru n timpul unei urgente este:
A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI !

Secventele urmarite n cazul acestor situatii sunt similare cu cele ntlnite la pacientii fara traumatisme.
Evaluarea zonei si siguranta salvatorului ramn n atentia noastra.
Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor

ndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitnd riscurile si / sau agravarea situatiei.
1. eliberarea cailor aeriene - n acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei.
2. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud
3. verificarea pulsului

Daca este necesar se ncep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia n care se constata existenta unei
hemoragii masive, situatie cnd se realieaza hemostaza apoi se vor ncepe manevrele de resuscitare.
n toate cazurile de trauma se are n vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.
Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:
la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viata n pericol).
la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului
la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui n apropierea capului
la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gtului
la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gtului pacientului
la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...)
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenului radiografic.
Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale.
Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Pentru fixarea gulerului cervical ntotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul
pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul n ax,

cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se ndeparteze toate hainele din jurul gtului pacientului.
Se ncepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gtului fara a-l mai misca.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
III
3.2.
Evaluarea
primara a

pacientului
traumatizat

In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa facem. Orice greseala
comisa poate agrava starea bolnavului punndu-i viata n pericol.
Obiectivul principal urmarit n cazul pacientilor traumatizati consta n asigurarea tratamentului precoce si corect pentru
ca acest lucru poate mbunatatii semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului. Deci principiul fundamental care trebuie sa
conduca comportamentul nostru n timpul unei urgente este:
A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI !
Secventele urmarite n cazul acestor situatii sunt similare cu cele ntlnite la pacientii fara traumatisme.
Evaluarea zonei si siguranta salvatorului ramn n atentia noastra.
Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor
ndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitnd riscurile si / sau agravarea situatiei.
1. eliberarea cailor aeriene - n acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei.
2. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud
3. verificarea pulsului
Daca este necesar se ncep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia n care se constata existenta unei

hemoragii masive, situatie cnd se realieaza hemostaza apoi se vor ncepe manevrele de resuscitare.
n toate cazurile de trauma se are n vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.
Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:
la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viata n pericol).
la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului
la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui n apropierea capului
la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gtului
la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gtului pacientului
la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...)
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenului radiografic.
Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale.
Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Pentru fixarea gulerului cervical ntotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul
pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul n ax,

cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se ndeparteze toate hainele din jurul gtului pacientului.
Se ncepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gtului fara a-l mai misca.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
III
3.4.
Traumatisme
osteoarticulare

Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau n cadrul unor politraumatisme.

3.4.1. Fracturi si imobilizarea lor

Fracturile sunt leziuni ce apar n urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constnd n ntreruperea
continuitatii acestuia. n functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe
feluri:
fracturi nchise - tegumentele n jurul focarului de fractura sunt intacte
fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga
fracturi directe - n care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii
fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant
De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturi spiroide,
fracturi cu nfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesnd ntreaga circumferinta a osului sau incomplete
(partiale). La batrni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi n urma unor traumatisme minore, sau
chiar la efectuarea unui pas gresit.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:

Semne de probabilitate
durere spontana sau ntru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare
impotenta functionala a membrului afectat
deformarea si scurtarea regiunii
echimoze tardive
tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale
Semne de certitudine (semne sigure)

mobilitate anormala n focar

perceperea palpatorie de crepitatii osoase
netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura
ntreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC N CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE
EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.
Fracturile se pot nsotii de o serie de complicatii:
Complicatii imediate:
transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa
lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate
infectia focarului de fractura
Complicatii tardive (ntrziate):
cicatrizarea anormala a plagii osoase (n unele boli cronice)
pseudartroza (ntrzierea consolidarii fracturii)
calusul vicios
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru
evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele
speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, n functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea
siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu
articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. nainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara,
nedureroasa a segmentului n ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise. Fracturile deschise se

imobilizeaza n pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.
Tipuri de atele speciale:
atele Kramer (confectionate din srma)
atele pneumatice (gonflabile)
atele vacuum
Atele improvizate: din scndura, crengi de copac...

Fracturile membrului superior:

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie
constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia n care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de
partea bolnava mpins catre spate si n sus.
Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela
putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.
Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip
de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor minii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete

Fracturile membrului inferior:
Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale.
Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se ntinde de deasupra oaselor bazinului pna la
calci. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se ntinde de la regiunea inghinala pna la calci. Cnd femurul este
fracturat n apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a
membrului din regiunea fesiera pna la calci.
Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.
Fractura de rotula se produce prin cadere n genunchi, se imobilizeaza n atele posterioare.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la
doua coaste nvecinate. Imobilizarea se face prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la
acest nivel. Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (n inspir cnd
toracele se destinde fragmentul se nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior),
durere, cianoza.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramne nemiscat, nu se mai permite
mobilizarea lui si se tine pe un plan dur n pozitie culcat pe spate.

3.4.2 Entorsa
Forma minora a traumatismelor articulare, n care nu se pierde contactul permanent ntre suprafetele articulare si consta
din ntinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta n imobilizarea provizorie
acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.
3.4.3. Luxatia
Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o
articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau

incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei.
Accidentatul se transporta la spital.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
III
3.5.
Traumatisme
le partilor
moi

n functie de starea tegumentului traumatismele pot fi nchise - contuzii - sau deschise - plagi.
3.5.1. Contuziile
Sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrnd nsa
integritatea tegumentelor. n fuctie de forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau
mixte.
Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat (apare
ca o zona rosie albastruie, care n cteva zile si modifica culoarea, devenind vnata, apoi galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza acumularii ntre tesuturi sau organe, a unei
cantitati variabile de snge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai mari.
3.5.2. Plagile
Plagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. n cazul plagilor, o mare importanta prezinta intervalul
dintre producerea lor si momentul aplicarii primului tratament. Astfel, se considera o plaga recenta aceea careia i se aplica
tratament ntr-un interval de 6-8 ore de la producere (plaga neinfectata), peste acest interval majoritatea plagilor fiind
infectate.
Subiectiv plagile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcam alaturi de prezenta plagii si hemoragie de intensitate
variabila, care o nsoteste.
Tratamentul plagilor urmareste prevenirea complicatiilor si obtinerea unei vindecari ct mai rapide si de buna calitate.
Consta din toaleta locala a plagii si pansarea lor.

3.5.3. Hemoragii
Hemoragia reprezinta scurgerea sngelui n afara sistemului vascular printr-una sau mai multe solutii de continuitate.
Dupa tipul vasului lezat poate fi:
arteriala: n care sngele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tsneste ritmic, sincron cu bataile inimii;
venoasa: sngele de culoare rosu nchis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ
modesta;
capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursa principala a hemoragiei;
n functie de sediul sngerarii:
externa: sngele se scurge n afara, printr-o solutie de continuitate tegumentara ( plaga )
interna: sngele se acumuleaza ntr-una din cavitatile normale ale organismului;
exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna ntr-un organ cavitar, urmata de eliminarea sngelui la exterior pe cai
naturale

epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;

hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de snge amestecat cu cheaguri si eventual resturi alimentare;
n hemoragii puternice poate fi snge rosu, proaspat, nealterat, sau n sngerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat
de cafea (cnd sngele stagneaza n stomac).
melena: exteriorizarea sngelui acumulat n tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de
aspectul si culoarea pacurei.
hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune;
Dupa cantitatea de snge pierdut, hemoaragia poate fi:
mica: se pierde o cantitate de snge pna la 500 ml

medie: se pierde 500-1000 ml de snge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli n ortostatism;
mari: cantitea de snge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci,
hipotensiune arteriala, tahipnee;
cataclismice: pierderi de snge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient inconstient;

3.5.4. Hemostaza
Oprirea sngerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana n cazul unor hemoragii mici, prin interventia
mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze
hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.
Hemostaza proviorie se poate realiza prin:
compresiune digitala
pansament compresiv
garou
Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii n cazul unei
hemoragii arteriale si sub plaga n cazul unei hemoragii venoase, tinnd cont de sensul circulatiei. Cnd hemoragia nu poate
fi stapnita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa n care caz compresiunea vasului ce
sngereaza se face cu degetul introdus direct n plaga. Aceasta metoda nu poate fi dect de scurta durata, trebuind sa
recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze.
Cteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. n lipsa
unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o crpa curata, peste care se strnge pansamentul
circular (fasa).

Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara,
etc. Se foloseste doar n cazuri extreme si n situatia n care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de
membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sngerarii, produce
oprirea circulatiei sngelui n portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore
poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care nsoteste
bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30
minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar n conditii de spital si de personal competent.
Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sngereaza. Cel mai folosit
procedeu fiind prin ligatura cu fire.
3.5.5. Pansamente
Se aplica diferentiat dupa regiunea anatomica:
La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina care ncepe cu 2 ture

circulare trecute pe frunte, deasupra sprncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se trece succesiv nainte si napoi (spre
radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pna cnd acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu cteva ture
circulare.

Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament n prastie, cu ajutorul unei fsii de tifon de 3050 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legnd capetele taiate ncrucisate.

La nivelul toracelui si abdomenuluise face n functie de tipul plagii si localizare. n cazul plagilor penetrante (adnci)
aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari dect plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei
laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitnd pansamentului sa functioneze ca o supapa. n timpul inspirului, cnd
toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitnd intrarea aerului. n timpul expirului, cnd toracele revine,
pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitnd iesirea aerului si la acest nivel.

Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data l vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca
plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale n exterior) vom folosi un pansament umed.

La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, n spirala.

Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla nca n plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat n pozitia gasita
si se transporta de urgenta la spital.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
III
3.6.
Mobilizarea
traumatizatul
ui

3.6.1 Degajarea pacientului traumatizat

La locul accidentului se face doar n scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara. Degajarea victimei se
face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului.

Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului:

pacientul se afla ntr-o ncapere cu fum sau foc
pacientul se afla ntr-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna
pacientul se afla ntr-o masina cu pericol iminent de explozie

nainte de a ncepe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de
siguranta.

Salvatorul introduce o mna sub bratul victimei si va mentine capul n ax,

iar cealalta mna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare se ncearca scoaterea ei
din autoturism, avnd permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarul salvatorului.

Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si
anume: capul va fi mentinut n permanenta n ax

n cazul n care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face dect dupa asezarea lui n decubit
dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul
victimei, l v-a pune n ax si l v-a imobiliza comandnd ntreaga operatiune de ntoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza
lateral de victima, ct mai aproape de ea, ridicnd bratul dinspre salvatori n sus, lnga capul victimei. La comanda celui
aflat la cap, toti salvatorii vor efectua ntoarcerea n acelasi timp, mentinnd n permanenta coloana pacientului n ax.

O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului iar pentru transport se poate folosi
targa metalica, de lemn sau vacuum.
3.6.2 Transportul traumatizatilor pe targi

Pentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati:

Una din variante ar fi prin asearea targii lnga victima, la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceasta se ntoarce
lateral si un salvator va mpinge targa sub pacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru
salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinndu-l n ax, ceilalti trei salvatori se vor aseza lateral de
pacient astfel: un salvator se pozitoneaza n dreptul toracelui aseznd o mna pe umarul victimei si cealalta mna la
nivelul soldului, al doilea salvator se pozitioneaza n dreptul soldului aseznd o mna la nivelul toracelui ncrucisnd
mna lui cu cea a salvatorului asezat n dreptul toracelui. Cealalta mna o va aseza pe coapsa victimei. Cel de al treilea
salvator se aseaza n dreptul picioarelor victimei.

O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui care fixeaza
capul victimiei. Salvatorii si vor introduce minile sub pacient cu palma orientata n sus, ei fiind asezati la acelasi nivel
descris mai sus.

Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, fixeaza coloana si
comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat o alta
persoana v-a mpinge targa sub pacient.

Targa metalica are avantajul ca este format din doua piese ceea ce usureaza foarte mult folosirea lui. Se poate regla
lungimea targii n functie de lungimea victimei. Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane.
Cel care sta la capul victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor ntoarce victima lateral
odata pe partea stg apoi pe partea dreapta, astfel nct sa se poate pozitiona targa sub pacient.

Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda a se folosi pentru transportul
pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma
corpului victimei. Acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitndu-i nici miscarea de
lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului cervical.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
IV
4.1. Arsuri

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si iradiatii.
Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura nalta, metale ncalzite,
gaze sau vapori suprancalziti, corpi solizi incandescenti.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline:

hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc.

Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune.
Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.
Bilantul lezional al pacientului ars se face n functie de suprafata arsa si de gradul de profunzime al arsurii. Pentru
calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si regula lui 9.

Prin aceasta regula se poate exprima n procente suprafata arsa a fiecarui segment de corp, care sunt exprimate cu cifra 9
sau multiplu de noua.

De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a ntregului membru inferior este de 18%. Total arsura a afectat 27% din
suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta categorie de pacienti
capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic
comparativ cu adultul.
Localizari periculoase si arsuri grave sunt:
fata, gtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator
toate arsurile care sunt n apropierea fetei (pleoape), minii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare
la nivelul membrelor.
arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura
arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului
arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi
arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric
n functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu patru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local,
durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea ndelungata si nerationala la soare.
Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind nlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie.
Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocnd aparitia flictenelor, vezicule (basici)
pline cu lichid galbui, care nu este altceva dect plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide
fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse
terminatiile nervoase de la acest nivel.
Arsura de grad III intereseaza dermul n totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este att de
intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.

Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

Primul ajutor n cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate. Siguranta salvatorului
este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform
protocolului ABC sunt si ele valabile.
Caracteristici:
n cazul arsurilor provocate de flacara. Important n aceste situatii este oprirea ct mai rapida a arderii cu jet de apa.
Acest lucru este valabil si pentru situatiile cnd flacara este deja stinsa, deoarece n acest moment arsura se poate propaga n
continuare n profunzime. Se ndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de
dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie.

n cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa n aceste situatii trebuie sa fie de
o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se ndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct
proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei.
n cazul arsurilor provocate de curentul electric important este ndepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers).
Totdeauna se are n vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile
electrice produc leziuni att la suprafata ct si n profunzimea organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic.
Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza
informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt
interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari n activitatea inimii
deosebit de grave chiar moartea.

Generalitati:
Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate
Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase
Se folosesc pe ct posibil pansamente sterile sau crpe foarte curate, umezite. Nu se pune gheata n contact direct cu
tegumentul.
Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
IV
4.2.
Hipotermia

O temperastura centrala mai mica de 350 C se numeste hipotermie. Valoarea normala a temperaturii corpului este
cuprinsa ntre 36-370C
Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii, necatii.
Temperatura corpului se pierde mai repede n apa dect n aer. n functie de severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls slab
palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma.
Primul ajutor n aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie
acordata la mobilizarea hipotermicului. Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la
stop cardiac. n cazul pacientilor aflati n stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele
hipotermicului este mai rigid.
HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PNA CE NU ESTE RENCALZIT.
Rencalzirea hipotermicilor se face lent, 10C / ora. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienti este de durata mai
lunga, pna la atingerea temperaturii normale a corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita dect dupa ce temperatura corpului
este peste 30 de grade C.
Metode cunoscute si folosite pentru rencalzire sunt:
rencalzire externa pasiva, consta din nvelirea pacientului cu paturi si pastrarea lui n mediu ambiant cald. Acest tip de
rencalzire se foloseste pentru pacientii cu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 grade
C.

rencalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului n baie cu apa ncalzita la 40 grade C sau prin
folosirea de paturi ncalzite sau pungi cu apa calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati n hipotermie
medie cu o temperatura centrala pna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia n apa calda se foloseste atunci cnd
dorim sa rencalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care au pierdut temperatura n mod rapid.

rencalzirea activa centrala - folosite n unitati spitalicesti.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
IV
4.3. Inec

necul poate fi asociat cu alcoolul, hipotermia, tentativa de suicid, trauma, criza de epilepsie, etc.
Siguranta salvatorului capata aspecte deosebit de importante n aceste situatii. Salvatorul trebuie sa evite orice fel de
risc n cazul n care nu stie sa noate sau n cazul n care nu detine echipamentul potrivit pentru intrarea n apa rece. Orice
pacient nnecat este suspicionat de existenta leziunii de coloana cervicala, victima se pastreaza n pozitie orizontala, fara a
ncepe manevrele de resuscitare naintea scoaterii victimei din apa. Indiferent carui fapt se datoreaza necul, din punct de
vedere fiziologic nti se instaleaza stopul respirator apoi apare stopul cardiac. Acest lucru apare ca urmare a nchiderii cailor
aeriene (spasm laringian) ceea ce duce la stop respirator si ca urmare a hipoxiei se instaleaza stopul cardiac. Ca urmare a
acestui mecanism plamnii pacientilor nu sunt inundati de apa. Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta
faptul ca necul este n apa dulce sau n apa sarata. n cazul n care victima revine complet la starea de constienta dupa
scoaterea ei din apa, ea trebuie sa fie transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiv este fara simptomatologie
semnificativa, aici se tine sub observatie pentru minimum 6 ore.
Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL

Intoxicatiile cu CO
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete. Este o intoxicatie
de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala.
Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei, aspect visiniu al
pielii.
Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea n zona cu emanari de gaze fara echipament de
protectie.
n toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat ct mai rapid la o unitate spitaliceasca. Daca
este posibil administram oxigen ct mai precoce n concentratii mari.
Intoxicatiile cu medicamente
Apar n doua circumstante: accidental mai ales la vrstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii
polimedicamentoase.
Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate exista o halena specifica, dureri
abdominale, varsaturi, diaree.
Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) ale pacientului se
respecta. Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si ele vor fi transportate mpreuna
cu pacientul la spital. Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, iar n cazul victimei inconstiente
se va transporta n pozitia laterala de siguranta.

Intoxicatia cu substante caustice

n grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze puternice
(amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce n raport cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de
la simplul eritem la necroza.
Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la nghitire, varsaturi
mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la
cteva ore dupa ingestie.
Conduita de urmat:
Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC). n cazul
stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura
pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea
substantei corozive. Exemplu: n cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.
Intoxicatia cu ciuperci
Apare cel mai frecvent n mod accidental.
Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata.
Conduita de urmat: Prezentare ct mai rapid la medic. Cu ct se ntrzie nceperea tratamentului adecvat situatiei, cu att
urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara).
Intoxicatia cu fum
Deseori integrate ntr-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauza cea mai
frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si
a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.

Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor
vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul ct mai urgent la spital cu administrare de
oxigen ,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta n pozitia laterala de siguranta.

Back | Top | Index | Next

CAPITOLUL
IV
4.5.
Electrocutare
a

Accidentele datorate curentului electric apar n urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a producerii unui
arc electric. n raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari:
senzatie de tremuratura a corpului
contracturi musculare generalizate
pierderea constientei si chiar moartea.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei ntindere , profunzime si gravitate se datoresc transformarii
la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice n energie calorica. Voltajul arde si intensitatea omoara.
Conduita de urmat:
Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima nainte de a ntrerupe curentul electric. Se ntrerupe sursa de curent. Se
ndeparteaza victima de sursa de curent utiliznd un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura, haine uscate, avnd grija
sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea
ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Daca victima nu respira si nu are puls se ncep imediat
manevrele de resuscitare cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii electrocutati
se transporta la spital.