Medicamentul potrivit

Cand Dumnezeu a izgonit pe om din rai , diavolul i-a sugerat lui Dumnezeu sa ii
faca o bucurie omului. Daca Adam tot trebuie sa traiasca cu Eva atunci de ce sa nu o
iubeasca?! Dumnezeu a ramas socat cum de s-a gandit diavolul la asa ceva Diavole
ce-ti veni? I-ai ispitit sa cada si sa se certe intre ei iar acum imi spui sa se iubeasca?
Diavolul rade si adauga Sa se iubeasca. Dar iubirea lor pe cata fericire ar putea aduce
sa aduca la fel de multa tristete. Eva niciodata sa nu stie ce vrea si intotdeauna sa vrea
mai mult. Sa ceara de la Adam tot ceea ce el nu poate face si sa nu il lase niciodata sa
traiasca in liniste. Adam sa fie slab impotriva Evei , sa ii dea tot ce poate si sa faca
intotdeauna ceea ce poate mai bine , dar niciodata sa nu fie in stare sa o multumeasca pe
Eva. Adam o va cauta intotdeauna pe Eva si Eva va fi ascunsa mereu. Si Dumnezeu a
inceput sa rada de ce a putut zice diavolul incat cerurile s-au cutremurat si iadul s-a
inspaimantat, de frica incepandu-se a se inchina; cat despre pamant , acesta a crapat in
toate directiile. Cand s-a oprit Dumnezeu din ras a spus Atunci asa sa fie cum spui tu .
Si cu cat vor fi mai multi sa se gaseasca mai greu si sa se multumeasca si mai greu.
Barbatul isi va cauta fericirea in femeie iar aceasta cu greu i-o va da. Pentru o singura
mangaiere va primi mii de palme. Pentru o singura noapte de fericire va indura
nenumarate zile de amaraciune. Pentru o clipa de implinire va indura o viata de neajuns.
Si cat despre femeie sa nu ii fie niciodata diferita barbatului, sa ii para ca ii spune totul
clar si acesta niciodata sa nu o inteleaga. Sa caute intotdeauna barbatul cel mai bun si sa
il si gaseasca dar niciodata sa nu isi dea seama ca il au in fata decat dupa ce acesta a fost
devastat. Cu foarte mult greu sa isi gaseasca barbatul pe care il cauta . Intotdeauna sa se
indragosteasca de cei care sa le aduca nefericirea. .
Diavolul ramane mirat de vorbele lui Dumnezeu . El deja primise mai mult de
cat ar fi vrut si era uimit de cat de amuzat putea fi Dumnezeu de aceasta isprava Atunc
sa fie cum o vrea Domnul. Fiind acestea spuse diavolul cobora inapoi in iadul sau
fara a fi nici pana acum lamurit cum de a reusit sa gaseasca asa o napasta sa o aduca
asupra omului.
Cum timpul a trecut si oamenii deja erau miliarde blestemul iubirii era si mai
napastuitor. Asa napastuitor, atat de greu si atat de dureros in cat a inceput sa taie prea
adanc in inima omului. Avand chipul Domnului in el , omul s-a dezvoltat frumos dar nu
a putut scapa de acest blestem al iubirii. Totusi apar din cand in cand cei care trec prin
destule experinete de iubire incat inteleg cat este de nemernica napasta asta , incat ajung
de la atata durere sa reuseasca sa iasa de sub acest blestem. Atat de mult isi rup inimile
barbatii femeilor si femeile barbatilor incat de la durere se trezesc si nu mai simt nevoia

sa gaseasca perechea. Atat de multa durere si tristete se acumuleaza incat nu mai simt
nevoia pentru o singura clipa de fericire. Unii reusesc sa se tina depare de napasta
numita iubire si reusesc sa duca o viata pe cat se poate numi viata. Vor trai intotdeauna
cum ar fi bolnavi de cancer in ultimul stadiu . Vor sti ca sunt bolbnavi si vor trai cu o
permanenta durere la un moment murind. Pe unii ii va gasi iubirea si daca ei nu vor
vrea sa fie gasiti. Dupa atata suferinta de i-a adus la stadiul cancerului vor fi
neincrezatori. La ei iubira va fi ca chimio-terapia, ii va slabi la inceput si mai tare , vor
arata si mai bolnavi , poate ca ii va durea si mai tare, dar de la un moment daca nu mor
se vor vindeca. Acestia sunt cei care se vindeca . de bine de rau ei vor mai acea cate o
raceala, o pneumonie dar nu cancer.
La inceput toti suntem sanatosi dar unii mai mult ca altii incepem sa cautam acea
mangaiere dar primim numai palme. Tot timpul primim numai palme ori de cate ori
incercam si mangaierea aceea numai apare. Mai grav este cand nici macar palmele nu le
mai primim. Atunci cancerul apare si cu cat cautam mai rapid si mai intens si tot nu
gasim , acesta se extinde si ne mananca din interior.
Chiar daca reusim sa ne cuplam cu cineva, si ma mare este durerea ce ramane
atunci cand ne dam seama ca nu este ce cautam noi. Noi deja bolnavi de cancer cautam
pastila care sa ne salveze viata. Cautam si cautam pana cand dam de medicament. Citim
instructiunile si ne dam seama ca ne poate omora sau ne poate salva. Oricata nevoie am
avea de medicament pentru a ne vindeca, pana la urma medicamentul ala este o alta
persoana cu vointa libera. Chiar daca tu ai nevoie de ea asta nu va insemna ca ea are
nevoie de tine sau ca daca are nevoie de tine intradevar asta nu inseamna ca te va si lua.
Intr-un final. Toti suntem pana la urma si bolnavi de cancer dar si medicamente. Unii
sunt medicamente unversale ce ar putea sa vindece pe oricine, dar din pacate acestia
sunt cei care au nevoie numai de un singur medicament pe care de obicei nu il gasesc sau
nu il primesc; si din pacate nu multi ajung sa se vindece si sa fie vindecatori sau devin
vindecatori dar ei mor bolnavi de cancer. Grav e ca aceste medicamente universale ,care
pot vindeca pe oricine, sunt rare si de obicei cauta sa vindice, dar uneori isi gasesc
medicamentul lor de care se agata. Chiar daca ar avea nevoie unul de altul iubirea e o
napasta si un blestem si de aceea ori cu greu ori nu vor reusi sa aiba parte unul de altul.
Nu se vor vindeca si eventual se vor imbolnavi si mai tare. Putini se gasesc si se vindeca
unii pe altii. Cei mai multi trec pe langa medicamentul lor si iau alt medicament din
cauza caruia se vor imbolnavi si mai tare.
Iubirea e sursa si vindecarea acestui cancer. Iubirea ne face sa fim si bolnavi si
medicamente. De atatea ori ni se intampla sa ne gasim medicamentul si sa nu reusim
sa-l luam pentru ca nu reusim sa intelegem. De atatea ori stam cu medicamentul in

mana dar nu reusim sa-l luam , totusi pana la urma luam alte pastile de care nu avem
nevoie.
Poate ca daca am gasit medicamentul potrivit ar trebui sa fac tot posibilul si
imposibilul sa-l iau. Ar trebui sa sacrific intreaga lume numai pentru a reusi sa iau ceea
ce-mi trebuie si sa traiesc; dar daca actiunea mea e prea generala pentru a putea sa
inteleg acest medicament ca bolnav; chiar daca as putea fara probleme sa ii vindec
cancerul ; daca nu vrea sau ce fac eu ii face rau in loc sa ii fac mai bine ; eu nu am ce
face. Eu mi-am gasit medicamentul. Chiar daca nu il pot lua nu voi cauta altul. E dureros
sa stii ca pastila care iti trebuie nu ai cum sa o iei si sa stai bolnav, dar un medicament
universal trebuie sa vindece; cu ata mai mult daca e orba de medicamentul sau particular.
Chiar daca nu ma voi vindeca, macar cu doze mai mici as putea macar sa fac putin mai
bine pentru medicamentul meu.
Altceva intr-un final nu am si nici nu vreau sa iau, chiar daca nu pot sa iau ce-mi
trebuie; dar asta este ultimul lucru de care sa-mi pese atat timp cat pot face ceva pentru
bolnavul care am nevoie de mine.
Dumnezeu a lasat o napasta asupra mea pe care nu o voi intelege si nici nu voi
vrea sa o inteleg vreodata. Atata durere se aduna si de fiecare data parca imi mai moare
ceva din mine . Dar ma intreb cum ar fi fost fara ?
Oare ce ne-am fi facut noi fara aceasta napasta a iubirii? Asa-i, multi mor
bolnavi, dar unii se si vindeca cu adevarat. Poate ca eu nu sunt unul din cei care se vor
vindeca si chiar nu-mi pasa. Poate ca pana la urma ma va omori, dar stiu ca macar cineva
s-a vindecat din mine. Fericiti sunt cei care se vindeca reciproc.
Poate ca viata asta pe pamant era plicticoasa fara iubire. Poate ca nu am fi stiut
nici macar ce sa facem pe acest pamant, nu am fi stiut cum sa facem, nu am fi stiut de ce
sa facem fara iubire. Iubirea aduce mult rau in lumea asta. Asa-I daca ne uitam la prima
vedere asa-i. Dar ii da si un sens; ii da si ceva de facut. Multi mor, dar unii se vindeca.
Poate ca Dumnezeu nu a fost atat de rau cand l-a blestemat pe Adam sa o iubeasca
pe Eva si pe Eva sa il iubeasca pe Adam.