Familia COMPOSITAE

Coada soricelului (Achillea Millefolium L.)

Caractere de recunoastere
Planta: Specie ierboasa perena, inalta de 20-80
cm; partea subterana: rizom lignificat, oblic sau orizontal,
cu stoloni subterani; tulpini aeriene de doua categorii:
tulpini florifere groase pana la 0,5 cm ramificate terminal,
foliate, cu internodii lungi si paroase terminate cu
inflorescente mici si tulpini sterile cu internodii scurte,
purtand numai frunze: frunze: dispuse altern, lanceolate,
pana la 30 cm lungime si 1-4 cm latime, cele bazale si de 8
cm in medie, cele tulpinale de 2-3 ori penat sectate cu
lacinii foarte inguste; flori dispuse in corimburi compuse din
peste 100 antodii ovoide, lungi de 4-6 mm, cu involucru din
bractee paroase; la fiecare antodiu sunt 5-6 flori radiale
albe cu corola cu 3 lobi, femele si cca 20 flori tubuloase,
hermafrodite, cu corola cu 5 dinti, 5 stamine concrescute si
ovar inferior; fruct: achena alungita (cca 2 mm), grosime
0,2-0,4 mm.
Infloreste in masa in lunile VI-IX.
Materia prima: Herba Millefolii partile
aeriene cu inflorescente dispuse pe o tulpina de cel mult 20
cm, provenind de la speciile A. millefolium L., A collina
Beker, A.pannonica Scheele, A. critmifolia W.etK si A.stricta
Sch., ce se recolteaza de multe ori impreuna; se recunosc
usor dupa frunzele penat sectate, glabre sau paroase, cu
lacinii netede, uniform distribuite, cele terminale ingust sau
liniar lanceolate.Florile marginale sunt albe, uneori rozee,
cu ligule obovate.Mirosul slab aromat, gustul amar, usor
sarat, astringent.Se recolteaza si numai inflorescentele
Flores Millefolii.
Ecologie si raspandire: Planta cu amplitudine
ecologica foarte larga, fiind raspandita atat in locuri insorite
cat si umbrite din zona de ses pana in cea montana, in
intreaga tara, prin fanete, poieni, margini de paduri,
drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase
usoare.Se recomanda sa se valorifice planta din zonele mai
joase si mai sudice, unde sintetizeaza o cantitate mai mare
de uleiuri eterice.
Zonare pentru cultura: zone favorabile sunt
Campia Baraganului, Campia Dobrogei, Campia Burnazului,
Campia Olteniei (judetele Dolj si Olt), Campia Timisului.
Tehnologia de cultura: Fiind o planta perena si
cu continut bogat in ulei esential, se recomanda ca terenul
pe care urmeaza sa asa cultive Coada soricelului sa fie de 23 ani cultivat cu plante prasitoare, dupa care terenul se va
mentine curat de buruieni in tot timpul anului.Nu se
recomanda sa revina pe acelasi loc decat dupa 4-5 ani,
deoarece se inmultesc mult bolile si daunatorii care
diminueaza mult productia.
Atat productia de flori cat si cea de planta
inflorita este simtitor imbunatatita datorita ingrasamintelor
naturale sau chimice, in special cele fosfatice si
azotoase.Cantitatile necesare se administreaza in functie de
fertilitatea naturala a solului, planta premergatoare si
nivelul agrotehnic.Ingrasamintele naturale nu se recomanda
a fi incorporate direct, ci la planta premergatoare.
Pentru reusita deplina a culturii, terenul
trebuie pregatit gradinareste; astfel, dupa recoltarea
plantei premergatoare se executa o aratura de 25-30
cm.Concomitent cu aratura se executa discuirea si graparea
energica a solului in asa fel incat acesta sa fie
maruntit.Ultima lucrare inainte de semanat este tavalugitul
care se executa in functie de umiditatea in sol.
Cel mai potrivit mod de inmultire este
semanatul direct in camp, in pragul iernii.Distanta optima
de semanat este de 50 cm intre randuri, iar pe rand 12-15
cm, astfel ca la metru patrat vor fi in medie 12-16
fire.Adancimea de semanat nu trebuie sa depaseasca 0,5 cm
datorita dimensiunilor mici ale semintelor.
Semintele germineaza in sol in 45-60 de zile,
iar primele 2 frunze adevarate apar la 7-9 zile de la
germinare.
Ca lucrari de intretinere se executa doua
prasile manuale si tot atatea mecanice, in functie de starea
de imburuienare a terenului.Raritul se executa cand
plantele au 5-8 cm latime si se lasa o distanta de 12-15 cm
intre plante pe rand.
Cultura poate fi mentinuta timp de 4-5 ani,
rarindu-se dupa necesitate la 10-15 cm ptentru a preveni
alungirea exagerata a tulpinilor, cat si pentru a evita in felul
acesta culcarea tulpinilor sub actiunea unor ploi torentiale
sau a vanturilor puternice.
Evaluarea productiei de inflorescente se face
ca la florile de nalba, iar cea a partilor aeriene inflorite este
similara celei de maghiran.
Recoltarea inflorescentelor se incepe in
momentul in care majoritatea florilor sunt complet
deschise, de preferinta spre sfarsitul infloririi in zile senine,
dupa orele 10 (intre orele 12-14 continutul in azulen este
maxim).Florile se taie de la locul unde incepe sa se ramifice
inflorescentele.La acelasi moment optim de recoltare se
executa si taierea plantei in lungime de maxim 20 cm
masurata de la varf in jos, aceasta cand se cere in mod
special Herba Millefolii.
Plantele vor inflori din nou si permit o noua
recoltare de inflorescente sau de planta intrega in luna
septembrie.
Recoltarea produsului din flora spontana: Se
face cu secera sau cosorul, incepand din mai pana in
septembrie, in aceleasi conditii ca la cultura.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii:

Uscarea se face pe cale naturala la umbra, cand practic nu
scade continutul in proazulena, in strat subtire si conditii de
ventilare; la temperatura camerei de 18-20 grade, uscarea
dureaza 36-56 de ore.Uscarea pe cale artificiala se executa
la temperatura de 33-35 grade.
Randamentul la uscare este de 3,5-4/1.Dupa
deshidratare produsul (atat inflorescentele cat si iarba) se
pastreaza bine la loc uscat si ferit de lumina in vrac sau
ambalat in saci textili I si II.
Conditiile tehnice de receptie prevad pentru
produsul Flores Millefolii inflorescente cu flori alb-crem si
bractee verzi de la punctul de unire cu tulpina.Se admit
maxim 5% flori brunifiate, corpuri straine organice 0,5% si
minerale 0,5%, iar umiditate maxima 13%.Pentru produsul
Herba Millefolii se receptioneaza tulpinile cu inflorescente
(in momentul infloririi), in lungime de cel mult 20 cm de la
varf.Se admit max 2% plante cu flori brunifiate si
fructificatii, corpuri straine organice 0,5% si minerale 1%, iar
umiditatea maxima 13%.
Compozitie chimica: Partile aeriene recoltate
la inflorire si uscate ale plantei contin 0,10-0,40% ulei
volatil, iar inflorescentele pana la 0,50%.Din unele zone ale
tarii s-au recoltat probe de inflorescente care uscare in
conditii naturale, la aer, au avut un continut de pana la
0,80% ulei volatil bogat in camazulen.Randamentul in
productia curenta este de cca 0,20% ulei volatil obtinut di
materia prima uscata corespunzator.
Uleiul
volatil
contine
8-10%
compusi
triterpenici monociclici, precum si triterpene biciclice, ca:
d-alfa-pinen,,
-borneol,
triona,
cariofilen,
alte
sesquiterpene si alcooli sescviterpenici, acid salicilic,
formic, acetic, izovalerianic si camazulen.Continutul in
camazulen variaza intre 0,01 si 0,10% in inflorescente, iar in
uleiul volatil intre 20 si 30%.Prin selectie s-au obtinut in tara
noastra inflorescente continand o,52% ulei volatil cu 81%
camazulen, iar in partile aeriene 0,23-0,25% ulei volatil
(respectiv 20,8-30,7% camazulen).Continutul in camazulen
difera in functie de specie, momentul infloririi, caracterul
individual, modul de uscare, depozitare etc.
Pe langa ulei volatil partile aeriene ale plantei
contin o substanta amara de natura glico-alcaloidica
achilena, tanin (cca 3%), acid aconitic, asparagina, colina,
acid ascorbic (cca 0,30%) in frunzele uscate, ulei gras (cca
2%) format din acizii linoleic, oleic, miristic, palmitic si
gliceride ale acestor acizi, alcool cerilic liber si sub forma de
acetat,
rezine
(cca
0,6%)
un
glicozid
benzaldehidcianhidrinic, saruri de magneziu etc.
Actiune
farmacodinamica

utilizari
terapeutice: Cercetarile stiintifice din ultimele 3 decenii au
demonstrat ca achilena reduce timpul de coagulare a
sangelui, mareste pana la 4 ori cantitatea de bila secretata
si reduce tensiunea arteriala probabil datorita continutului
in colina.
Datorita componentelor din uleiul volatil si in
special camazulenului are proprietati antiinflamatorii, usor
antiaseptice
si
protectoare
impotriva
radiatiilor,
epitelizante.
Extractele eterice de frunze si flori au actiune
antibiotica in timp ce extractele apoase sunt inactive.
Partile aeriene ale plantei, in special
inflorescentele recoltata in plina epoca de inflorire, pot
inlocui musetelul ca sursa de azulen.
In medicina populara are cele mai variate
intrebuintari: tonic-stomahic mar, antihemoragic in special
in metroragii si hemoroizi, antiseptic, cicatrizant,
antiinflamator etc.
In filoterapia moderna aceasta specie se
utilizeaza in special ca tonic-amar in anorexii, in special la
convalescenti, deoarece prin gustul amar imprimat de
achileina creste pe cale reflex-conditionata apetitul.Tot
datorita acestei substante care reduce timpul de coagulare a
sangelui se obtin rezultate bune in afectiuni hemoroidale
diminuand totodata congestia, usuca secretia si are
proprietati dezinfectante si calmante.In menoragii si alte
hemoragii durata de actiune hemostatica este de 1-2 ore.
Intra in compozitia ceaiurilor: antiastmatic,
anticolitic, contra colicilor nr 2, gastric si gastric nr 2,
hepatic nr 2, diuretic nr3 si laxativ antihemoroidal.
Familia SCROPHULARIACEAE
Degetel rosu (Digitalis Purpurea L.)
Caractere de recunoastere
Planta: Specie bienala, exclusiv de cultura, in
primul an numai cu o rozeta de frunze, in al doilea an cu
tulpina erecta, neramificata, inalta de 30-120 de cm;
intreaga planta este paroasa; radacina: pivotanta, lunga de
20-30 de cm, groasa de circa un cm, cu ramificatii subtiri si
foarte dese, care acopera in intregime radacina principala;
tulpina; formata numai in anul II, groasa pana la 3 cm, este
cenusie din cauza perilor numerosi, moi, alipiti; frunzele: in
anul I dispuse in rozeta; in anul II frunzele tulpinale apar
altern, dimensiunile lor scazand treptat catre varf; toate
frunzele au marginea cu dinti rotunjiti, fata superioara
zbarcita cu peri scurti si rari, iar cea inferioara cu peri desi,
cenusii si nervatiune penata, foarte evidenta; flori: grupate
in raceme cu flori numeroase, dispuse intr-o singura
directie; florile au cate un pedicel lung de 1-1,5 cm si cate o
mica bractee ovala la baza; corola zigimorfa in forma de
degetar, lunga de 3,5-5 cm, avand un labiu superior rotunjit

(din 2 petale) si unul inferior din unirea a 3 petale, dintre

care cea mijlocie se prelungeste ca o limba; culoarea este
rosie-purpurie la exterior, roza la interior, cu peri si cu pete
punctiforme brune, inconjurate de catre un cerculet alb;
dureaza doar 5-6 zile; fructe: capsule ovoide biloculare,
lungi de cca 1 cm, protejate de caliciul persistent; in
interior numeroase seminte mici, lungi de cca 2 mm,
prismatice, caramizii sau brune.
Materia prima: Folium Digitalis Purpurea - sunt
frunzele inferioare ale plantei, alungit-lanceolate, atenuate
la baza in petiol, uneori aproape spatulate, lungi de 10-20
(30) cm, late de 3-6 (8) cm, ascutite, fin serate,
glandulospubescente pe ambele fete, indeosebi de-a lungul
nervurilor.Frunzele mijlocii sunt ovale sau eliptic-lanceolate,
iar
cele
superioare
sunt
descrencende
sio
semiamplexicaule.Fata inferioara a limbului este prevazuta
cu nervuri proeminente, albicioase dispuse in forma de
retea, caracteristica rezultata din ramificarea si
anastomozarea nervurilor secundare si tertiare.Culoarea
frunzelor uscate este verde-inchis pe partea superioara si
verde-cenusie pe cea inferioara.Mirosul este slab, particular,
iar gustul amar.
Ecologie si zonare in cultura: Specie
pretentioasa fata de temperatura, in conditii de rasadnita
rasarind cel mai bine la 22-26 grade Celsius (in numai 6
zile), iar la semanatul direct in camp, fie toamna tarziu in
pragul iernii, fie primavara devreme, rasarirea incepe la 4-5
grade (in 7-10 zile) , dar in masa numai la cca 10
grade.Cresterea plantelor este foarte lenta timp de o luna si
jumatate, datorita temperaturilor scazute, accelerandu-se
odata cu cresterea temperaturii.Aceasta crestere inceata
mareste pericolou de imburuienare in stadii timpurii.Peste
iarna, plantele sunt afectate de temperaturi scazute, mai
ales daca terenul nu este acoperit cu zapada (la temperaturi
medii lunare sub 4 grade cu minime de 20-25 grade nu
rezista decat protejate de zapada, iar la 30 grade degera
chiar sub strat protector).Planta este sensibilizata de
perioade cu temperatura mai ridicata, urmate de geruri.In
cursul verii da cele mai bune rezultate la temperaturi
moderate, asa cum sunt in zona de deal.
Fata de umiditate are pretentii deosebite, in
special in perioada rasaririi, cauza pentru care semanatul de
toamna este de preferat celui de primavara, pentru ca
semintele sa beneficieze de umiditatea acumulata in sol pe
timpul iernii.Vegeteaza cel mai bine in zona cu precipitatii
abundente (600-650 mm anual) si umiditate atmosferica de
70%.
Degetelul rosu este o planta de lumina directa,
aceasta influentand favorabil atat cresterea cat si continutul
in principii active.
Fata de sol are o plasticitate indeosebi de
mare, mergand de la nisipuri pana la soluri turboase.Cele
mai potrivite sunt insa solurile cu structura, care se
incalzesc mai usor, pentru a accelera dezvoltarea in primele
faze.Pe soluri argiloase, grele, reci, compacte, plantele
stagneaza in vegetatie, iar pe soluri cu apa stagnata
plantele pot degera peste iarna sau pot fi atacate de
putregaiuri.
Planta este zonata in nordul Moldovei (judetele
Botosani,
Suceava),
Transilvania
(judetele
Brasov,
Hunedoara), Subcarpatii Meridionali (judetele Dambovita,
Arges, Valcea).
Tehnologia de cultura: Pregatirea terenului
pentru cultura Degetelului rosu se face gradinareste.Solul
trebuie sa aiba in perioada aratului un continut mijlociu de
apa, deoarece numai in acest moment brazda se rastoarna
dupa plug in bulgari mici.
In cursul verii, dupa recoltarea plantei
premergatoare, care in acest caz de preferat este o
prasitoare ce lasa terenul liber cat mai devreme si cat mai
curat de buruieni, stratul arabil este de obicei afanat si cu
umezeala suficienta pentru a se executa o aratura buna.In
aceste conditii se face aratura adanca la 27-30 cm, urmata
de o grapare puternica.Dozele de ingrasaminte sunt similare
cu cele pentru degetelul lanos.
Pana la insamantarea direct in camp, solul se
intretine curat de buruieni si se executa lucrari cu
cultivatorul
sau
grapa
pentru
a-i
conserva
umiditatea.Inainte de insamantare, terenul se tavalugeste
bine.Inasamantarea se face in pragul iernii, in asa fel ca
rasarirea plantei sa aiba loc primavara devreme.Se poate
insamanta si primavara foarte devreme.Semanatul se face
cu masina de semanat SU-29 la care se ataseaza cutii pentru
seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adancime, la
intervale de 50 cm intre randuri.Pentru marcarea randurilor
se folosesc plante indicatoare ca: salata, rapita de toamna
sau alte plante cu seminte mici, care se pot semana toamna
si au germinatia rapida.Pentru a obtine o insamantare
uniforma, samanta se amesteca in prealabil cu material
inert in proportie de o parte samanta la 5-6 parti material
inert, adaugandu-se totodata si samanta plantei indicatoare
(100 g la hectar).Cantitatea de samanta de Degetel rosu
necesara insamantarii unui hectar este de 1,5-2 kg, cu o
germinatie de 75%, o puritate de 97% si o umiditate maxima
de 12%.Este absolut necesar ca insamantarea sa se faca in
pamant bine pregatit si cu umiditate normala.Dupa semanat
se executa o tavalugire usoara.
Imediat dupa aparitia plantelor indicatoare,
cand se pot distinge randurile, se executa un plivit manual,
indiferent daca rasarirea degetelului intarzie.Odata cu
plivitul se fac si prasile.Pentru afanarea solului, distrugerea
buruienilor si a crustei, sunt insa necesare mai multe
prasile, care se pot face cu prasitoarea mecanica.

La primele doua prasile mecanice se pun la

cutitele parasitoarei aparatori laterali aranjati astfel inacta
sa fie indepartai de randuri la 10 cm.Daca cultura este prea
deasa, se face rarirea plantelor pe randuri lasandu-se
buchete de 5-10 cm, distantate intre ele la 15-20 cm.
La Degetelul rosu se recolteaza frunzele ajunse
la deplina lor dezvoltare.Recoltarea frunzelor se face
succesiv: mai intai se starng frunzele exterioare ale rozetei,
fara petiol, cele din mijloc lasandu-se sa se dezvolte in
continuare.Recoltarea frunzelor trebuie facuta numai pe
timp uscat si insorit, in special in orele de pranz.
In anul II de cultura, de pe parcelele rezervate
pentru obtinerea semintelor nu se mai recolteaza
frunze.Cand se deschid primele flori, se ciupesc varfurile
tulpinilor.Inflorirea si coacerea fructelor (capsulelor) se
produc incepand succesiv de la baza inflorescentei.
Pentru a evita risipirea semintelor, tulpinile se
taie cand o treime din capsule sunt coapte, adica atunci
cand sunt de culoare caramizie.Tulpinile recoltate se leaga
in snopi mici, grosi de 15-20 cm, care se aseaza in piramide
de cate 5-6 snopi si se depoziteaza intr-un loc curat unde
capsulele isi termina coacerea.Treieratul se face cu mana,
pe prelate.Semintele obtinute se dau prin ciur si prin
vanturatoare si se pastreaza in incaperi uscate si aerisite.
Bolile, daunatorii si mijloace de combatere:
Plantele tinere de Degetel rosu pot fi afectate de
antracnoza (Colletotrichum fuscum Lambert).Aceata boala
se recunoaste dupa petele mici de culoare bruna-deschis
care apar pe frunze.Petele sunt circulare, cu diametrul de
0,5-0,7 mm si sunt inconjurate de un al doilea cerc de
culoare bruna-rosiatica sau purpurie.In urma atacului,
frunzele se usuca.Boala se combate prin stropiri cu zeama
bordeleza 0,5%, iar frunzele atacate se aduna si se ard.
O alta boala este putregau\iul radacinilor si al
coletului (Sclerotina sclerotiorum Luib.).Aceasta se dezvolta
atunci cand se exagereaza cu udatul sau cand palnatia este
facuta pe terenurile pe care apa stagneaza un anumit
timp.O planta atacata de putregai se ingalbeneste si se
usuca.Daca scoatem planta afara, se observa in jurul
coletului sau al radacinii o pasla albicioasa.Se combate
preventiv
prin
evitarea
terenurilor
grele
si
nepermeabile.Curativ se combate prin masuri agrotehnice.
Unele ciuperci produc patarea frunzelor
imbatranite (Ascochyta digitalis Fuck si Septoria digitalis
Pass.).Se combat recoltand frunzele la maturitatea
tehnica.Sunt si unele viroze care ataca degetelul
rosu.Acestea se recunosc dupa petele galbene-deschis
mozaicat care apar pe frunze si uneori le rasucesc.
Dintre daunatori semanalam coropisnitele,
larvele carbusului de mai, viermele sarma etc.Combaterea
lor este cea indeobste cunoscuta si descrisa la celelate
plante.
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii:
Uscarea frunzelor se face pe cale naturala, intainzandu-le in
poduri in incaperi amenajate in acest scop.Stratul trebuie sa
fie subtire.Un produs cu aspect frumos se obtine intinzand
produsul frunza cu frunza pe rame sau pe o podea acoperita
cu hartie.Pe o rama de uscat de 1/0,70 m se pot pune 2-3 kg
frunze in stare proaspata.Uscarea la temperatura normala
dureaza 5-6 zile.Prelungirea acestei operatii din cauza unui
timp ploios sau a unei temperaturi scazute are ca rezultat o
pierdere considerabila a principiilor active din frunze.In
acest caz sunt recomandate uscatoriile cu aer incalzit la
maximum 40 grade.Frunzele sunt uscate atunci cand nervura
principala se rupe cu zgomot.
Randamentul se uscare este de 5,5 kg produs
crud pentru un kg produs uscat.
Conditiile tehnice de receptie prevad ca
produsul sa fie format din frunze de cel putin 6 cm latime,
admitandu-se ca impuritati maxim 5% frunze brunifiate, max
5% resturi de tulpini si petiol si max 0,5% frunze sub
dimensiunile reduse, corpuri straine organice max 0,5% si
minerale max 0,25%, umiditate max 8%.
Compozitie
chimica:
Frunzele
contin
heterozide cardiotonice (0,40-0,80 %) a caror genina
(aglicon) este de natura cardenolidica si heterozide
necardiotonice a caror genina contine un nucleu sterolic cu
21 sau 27 atomi de carbon (glicozide de natura saponinica).
Heterozidele cardiotonice se impart dupa structura chimica
a geninei in 3 grupe sau serii: A, B si E.
Grupa A avand ca genina gigitoxigenina, din
care fac parte:
purpureaglicozidul A (desacetillanatozid
A) este un heterozid care se gasaste in
special in planta proaspata si care prin
hidroliza enzimatica da o molecula de
digitoxina si una de glucoza.
digitoxina (digitalina Nativelle), primul
heterozid extras in stare pura din
frunzele de Digitalis purpureae.Prin
hidroliza da o molecula de digitoxigenina
si 3 molecule de digitoxoza.
Heterozide care contin numai 2 sau 1
molecule de digitoxoza legate de
digitoxigenina, cu sau fara molecula de
glucoza.
Heterozide care au un alt zahar in loc de
digitoxoza (digitaloza,fucoza etc), avand
sau nu si o molecula de glucoza, de
exemplu: odorobiozidul G.Acesta, prin
hidroliza, da odoxid H si o molecula de
glucoza.
Grupa B Toate heterozidele din grupa A au un
corespondent in seria B, care se deosebeste prin aceea ca

digitoxigenina este inlocuita cu gitoxigenina, genina ce are o

grupa OH in plus (in pozitia 16).Astfel, purpureaglicozidului
A ii corespunde purpureaglicozidului B, digitoxinei gitoxina,
odorobiozidului G digitalinum verum, odorozidului H
strospezidul etc.
Grupe E - Toate heterozidele din grupa B au un
corespondent in seria E, care se formeaza prin inlocuirea
gitoxigeninei cu gitaloxigenina, genina care are gruparea
OH din pozitia 16 (-O-CHO). Astfel, purpureaglicozidului B ii
corespunde glucogitaloxina, digitoxinei gitaloxina,
la
digitalinum verum glucoverodoxina, trospezidului verodoxina
etc .
Dintre
heterozidele
necardioactive
(necardiotonice), se mentioneaza grupa digitanolului cu
nucleu sterolic continand 21 atomi de carbon si din care fac
parte: diginina, digitalonina, lanofoleina, digipronina,
digifoleina etc.
Tot
dintre
substantele
fara
activitate
cardiotonica mai fac parte saponozide de natura steroidica:
digitonina si tigonina.
Frunzele de Digitalis purpurea mai contin cca
10% substante minerale bogate in K, Ca si Mn, acizii citric,
cafeic, p-cumaric, ferulic, ascorbic etc.; flanovoide ca
digitoflavona sau luteolina; colina si acetilcolina, mucilagii si
enzime.
Actiune
farmacodinamica

utilizari
terapeutice: Prin actiunea lor specifica, heterozidele
cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie a
miocardului, care este urmata de o rarire a batailor inimii,
prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard si o
usoara crestere a excitabilitatii centrilor heterotropi
cardiaci.Prin aceste efecte, frunzele de D. purpurea produc
o ameliorare a circulatiei generale a sangelui, cresterea
oxigenarii tesuturilor, inlaturarea stazei si a edemelor si
marirea diurezei.
Datorita prezentei saponozidelor, resorbtia
heterozidelor cardiotonice este marita la nivelul intestinului
subtire.Existenta in frunze a mai multor grupe de heterozide
cardiotonice si a celorlalte prioncipii active contribuie la
potentarea actiunii farmacodinamice ca intensitate si
durata.Mecanismul de actiune a acestor glicozide consta
probabil in cresterea utilizarii glucozei la nivelul fibrei
miocardice mai ales prin marirea continutlui in A.T.P.
necesar transformarilor acetomiozinei.
Indicatiile majore ale frunzelor de Digitalis
purpurea sunt insuficienta cardiaca de diferite tipuri si in
cea insotota de fibrilatie atriala.Datorita faptului ca exista si
numeroase contraindicatii pentru tratamentul digitalic
(insuficiente cardiace produse de pericarditele sclerozante,
tahicardie ventriculara, tromboza coronariana etc.), acesta
va fi aplicat numai sub supravegherea medicului specialist.