Protein care se gsete n esutul conjunctiv, osos i cartilaginos i care prin fierbere se

transform n gelatin. (Adjectival) esut colagen. Din fr. collagne.

Colagenul este o proteina a tesutului conjuctiv din organism. El se gaseste intr-o

cantitate destul de mare atat in tot corpul omului, cat si al animalelor. Mai mult de
25% din proteinele de la mamifere sunt constituite din colagen. Molecula de colagen
are multe forme diferite si variate.
Nedreptatea vine odata cu varsta
Organismul tinde sa produca mai putin colagen sau de o calitate mai slaba pe masura ce
imbatraneste. Apar, totodata, unele incrucisari de elemente ce determina formarea unor
fibre mai rigide si mai putin solubile in apa.
Pielea, de fapt, este colagen in proportie de 70%. Cand o cantitate redusa de colagen sau
de o calitate necorespunzatoare este produsa, pielea isi pierde elasticitatea si incepe sa se
lase, scrie csid.ro.
Varsta, si deci lipsa colagenului, reduce puterea de intindere a tendoanelor. Abilitatea de a
te misca liber si confortabil este redusa din aceasta cauza.
Terapiile cu colagen
Cremele tipice cu colagen nu pot patrunde prin epiderma, dar tratamentele destinate
stimularii producerii de colagen sunt destul de promitatoare.
Terapiile de inlocuire a colagenului, in cazul in care colagenul este injectat in piele,
determina umflarea pielii, aratand schimbari dramatice si imediate in aspectul pielii.
Noile forme de tratament nu prezinta efecte secundare negative.
COLAGENUL, este componenta principal a esuturilor conjunctive,
tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de pete. Exist
numeroase varieti de colagen. Colagenul are o compoziie deosebit de a
keratinei i fibroinei, cci este bogat n glicol, prolin i hidroxiprolin, nu
conine cistin i triptofan.
Prin inclzire prelungit cu ap, colagenul nti se mbib,apoi se dizolv
transformandu-se n gelatin sau clei.

liofilizare
Procedeu de conservare a produselor biologice fragile (fragmente de tesuturi
sau organe, hormoni, vaccinuri, enzime, plasma, ser, gamaglobuline,
antibiotice, alte medicamente etc.). In vederea Iiofilizarii, produsul biologic
este mai intai congelat (de obicei In azot lichid, la -194,5C), apoi este
introdus intr-o incinta la nivelul careia, prin scaderea presiunii, se produce

deshidratarea probei. Produsul liofilizat nu sufera nici o alterare si poate fi

mentinut ca atare timp indelungat. Utilizarea sa este posibila dupa
reconstituire prin adaugare de apa distilata sau a unei solutii fiziologice.

CERAMO HIDROXIAPATITA

Substana de la care se pleac este pentacalciu-hidroxi-trifosfat, Ca5(OH)(PO4)3; printrun procedeu de sintetizare special se ajunge la ceramo-hidroxiapatita

proprieti fizico-mecanice

1. rezisten mecanic este foarte mare, fiind dat de structura

ceramic. Ceramica dens are rezisten mai mare dect cea poroas.
2.
3.
4.

sarcina electric neutr

chimic structur corespunztoare hidroxiapatitei mineralului osos

natural.

proprieti biologice
1.
2.

3.

ph neutru 7.

inactivitate antigenic
inactivitate cancerologic

osteointegrare Proprietatea dominant a ceramo-hidroxiapatitei este

iniierea i promovarea neoformaiei osoase n zona de grani cu osul,
proprietate numit osteotropie. Aceast bioreactivitate rezult din
eliberarea de ioni fiziologici de Ca2* i fosfat, HPO4, care sunt preluai
n metabolismul mineral natural, ajungnd n circulaie, n depozite, i n
procesele regulate de reconstrucie osoas. Acest proces are la baz
capacitatea de descompunere lent a ceramo-hidroxiapatitei [ se pune
ntrebarea dac astfel nu se va modifica suprafaa implantului de
hidroxiapatit, respectiv forma implantului ]. Legtura dintre implantul
ceramo-hidroxiapatit i os se realizeaz ca urmare a structurii analoge a
cristalelor de hidroxiapatit ale implantului i ale esutului osos. Fibrele
colagene din os ptrund ntre cristalele de hidroxiapatit ale implantului
i se mineralizeaz, realiznd o legtur chimic Interfaa os-implant este
n acest caz o inerfa difuz, realiznd OSTEOINTEGRAREA..
Aceast osteointegrare s-a demonstrat pe implante de ceramohidroxiapatit ndeprtate cu esut osos nconjurtor.
macroscopic s-a observat contact direct ntre osul alveolar i
materialul implantului la nivelul interfeei.
microscopic pe faa osoas a interfeei s-au evideniat osteocite, care
nconjur implantul.

microscopie electronic demonstreaz o relaie intim ntre fibrele

colagene ale matricei osoase i cristalele de hidroxiapatit ale
implantului, realiznd un strat puternic de legtur.
Tipuri de ceramo-hidroxiapatit

ceramo-hidroxiapatit poroas cu volum poros de 50%.Macroporii sunt

reprezentai de un sistem de caviti aflate n legtur deschis unele cu altele,
avnd o structur foarte asemntoare cu a esutului osos spongios natural. Aceast
ceramic este folosit n special pentru reconstrucii osoase n implantologie i n
chirurgia parodoniului marginal n parodontopatii.

ceramo-hidroxiapatit dens folosit n stomatologia implantologic. Are ca

proprieti:
-

rezisten mecanic mai mare ca cea poroas.

rezisten mare fa de procesele de descompunere, adic o stabilitate

ndelungat.
-

stimularea osteotropiei este mai redus ca a celei poroase, totui

osteointegrarea este foarte bun.

S-a propus folosirea implantelor de ceramo-hidroxiapatit cu miez dens, suprafa cu

pori macrogranulari, iar elementele de legtur dintre pori tot din ceramo-hidroxiapatit
dens.
Deoarece hidroxiapatita se leag chimic de os, asigurnd osteointegrarea, s-a recomandat
plasmarea cu hidroxiapatit a implantelor metalice osul se adapteaz foarte bine la
Ti, dar se leag bio-chimic cu hidroxiapatita. Fixarea implantelor metalice n os se
realizeaz prin cteva tipuri de retenie mecanic pur, prin forma pe care o are
implantul: urub, tift, spiral, orificiile lamelor. Osul ca un esut viu rspunde
diferitelor dispozitive de fixare mecanic prin modificri ale structurii sale, modificri
care pot fi de tipul resorbiilor osoase, ducnd la mobilizare implantului, respectiv la
eliminarea acestuia. Pentru a evita mobilizare i eliminarea implantului se recomand
evitarea fixrii mecanice a implantelor, preferndu-se acoperirea implantelor de Ti cu
hidroxiapatit. Apare astfel implantul cu miez de Ti i suprafa de hidroxiapatit, dar
care trebuie s ndeplineasc anumite cerine: implantul s fie cilindric, neted, rezistent,
subire iar suprafaa implantului s se lege direct de os. Ca urmare, nu toate implantele
sunt adecvate pentru plasmare cu hidroxiapatit, unele fiind mai adecvate dect altele:
cel mai bine se preteaz cele cilindrice, urmate de cele urub cu spire groase dar nu prea
mici i nici prea adnci.
Dar i n cazul acoperirii implantelor de Ti cu hidroxiapatit exist curente contradictorii:
-

acoperirea cu hidroxiapatit determin o rezisten mai mare la rupere, lovire, zgriere, este
una dintre opinii;

THESE GOLLARD acoperirea implantelor de Ti cu hidroxiapatit accelereaz cicatrizarea

osoas prin promovarea neoformaiei osoase de ctre hidroxiapatit (osteotropia
hidroxiapatit );dar jonciunea hidroxiapatit-os este mecanic mai puternic dect jonciunea
hidroxiapatit-Ti, putnd aprea rupturi ale jonciunii hidroxiapatit-Ti, urmate de mobilizarea
implantului. Se mai pune i problema resorbiei eventuale a patului de hidroxiapatit pn la
dispariia total a acestuia. De asemenea hidroxiapatita la nivelul colului favorizeaz
acumularea plcii dentare. n concluzie, dup acest autor, pe termen lung retenia implantelor
este mai bun la cele de Ti, iar acoperirea cu hidroxiapatit este indicat n cazul unui suport
osos de calitate mediocr ( la maxilar ).