Povestea cprarului

Cnd ne-au respins de la movil,

Czurm muli pe-aceste lunci.
i-ntreg un regiment atunci,
De ce-a vzut, a plns de mil.
n iruri strnse i-mprocnd
Necontenit cu foc mulimea,
Se da-ndrt dorobnimea,
Loc turcilor pe es fcnd.
Curgea i mult i iute focul,
Iar ntre-ai notri i vrjmai
Erau cel mult optzeci de pai Dar noi lsam cu palma locul.
i, iat-n urma tuturor.
Un biet cprar, avnd un frate
Ucis, s-opri s-l ieie-n spate,
i-apoi spre ir porni cu zor.
Dar, lunecnd pe iarba ud
Fiind i slab, czu-n curnd,
Iar noi strigam s intre-n rnd;
El a rmas nevrnd s-aud.
La ochi cu puca l-am vzut,
ngenuncheat acolo-n cale,
Trgnd spre-arapii ce din vale
Veneau mereu. O, n-am crezut
C omul n mnie poate
S-azvrl-aa de mult omor,
C plumbii-n dezndejdea lor
Curg ru! Dar azi le cred pe toate.
Iar noi ne-ndeprtam mereu,
i i-am strigat de-a multa oar
C e nebun, c st s moar,
i c-i pcat de Dumnezeu.
Nevrnd s-l lase pe cmpie,
i s-l aduc neputnd,

El sta cu mortul, dus de-un gnd:

Strjer rzbuntor s-i fie!
Dar turcii vin, tot vin, un roi,
i tot mai larg li-e-n urm pasul Acum nici nu ne-aude glasul,
Acum el e pierdut de noi.
Treizeci de pai mai au nizamii,
Au cincisprezece, zece-acum i-atepi pe-ai ti, plngnd pe drum,
Tu, suflet pustiit al mamii!
Dar iat-l, cade! L-a lovit
Pesemne-un plumb din multa ploaie;
Pe spate-acum murind se-ndoaie,
Dar l-am vzut cum s-a-nvrtit
Spre frate-su, cznd deodat
Cu faa-n jos, prnd c-ar vra
S-l apere pe mort aa i-atunci coloana-naintat
A turcilor, sosind povoi,
I-a i cuprins, urmndu-i goana,
i i-a-necat apoi coloana
i nu i-am mai vzut apoi.
nfiorat i-acum mi bate
Cu jale inima, cnd scriu:
Strivit de turci, s mori de viu,
Veghind la capul unui frate!
Cnd ne-am retras pe-acele lunci,
Respini de turci de la movil,
Un regiment ntreg, de mil,
A plns de ce-a vzut atunci!