Czurm muli pe-aceste lunci. i-ntreg un regiment atunci, De ce-a vzut, a plns de mil. n iruri strnse i-mprocnd Necontenit cu foc mulimea, Se da-ndrt dorobnimea, Loc turcilor pe es fcnd. Curgea i mult i iute focul, Iar ntre-ai notri i vrjmai Erau cel mult optzeci de pai Dar noi lsam cu palma locul. i, iat-n urma tuturor. Un biet cprar, avnd un frate Ucis, s-opri s-l ieie-n spate, i-apoi spre ir porni cu zor. Dar, lunecnd pe iarba ud Fiind i slab, czu-n curnd, Iar noi strigam s intre-n rnd; El a rmas nevrnd s-aud. La ochi cu puca l-am vzut, ngenuncheat acolo-n cale, Trgnd spre-arapii ce din vale Veneau mereu. O, n-am crezut C omul n mnie poate S-azvrl-aa de mult omor, C plumbii-n dezndejdea lor Curg ru! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndeprtam mereu, i i-am strigat de-a multa oar C e nebun, c st s moar, i c-i pcat de Dumnezeu. Nevrnd s-l lase pe cmpie, i s-l aduc neputnd,
El sta cu mortul, dus de-un gnd:
Strjer rzbuntor s-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, i tot mai larg li-e-n urm pasul Acum nici nu ne-aude glasul, Acum el e pierdut de noi. Treizeci de pai mai au nizamii, Au cincisprezece, zece-acum i-atepi pe-ai ti, plngnd pe drum, Tu, suflet pustiit al mamii! Dar iat-l, cade! L-a lovit Pesemne-un plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am vzut cum s-a-nvrtit Spre frate-su, cznd deodat Cu faa-n jos, prnd c-ar vra S-l apere pe mort aa i-atunci coloana-naintat A turcilor, sosind povoi, I-a i cuprins, urmndu-i goana, i i-a-necat apoi coloana i nu i-am mai vzut apoi. nfiorat i-acum mi bate Cu jale inima, cnd scriu: Strivit de turci, s mori de viu, Veghind la capul unui frate! Cnd ne-am retras pe-acele lunci, Respini de turci de la movil, Un regiment ntreg, de mil, A plns de ce-a vzut atunci!