FATALAUL

de T.Arghezi
Poezia Fatalaul face parte din volumul de versuri Flori de mucigai (1931) .Acesta
infatiseaza o lume aflata la marginea societatii, compusa din hoti, criminali, prostituate,
puscariasi, indivizi insignifianti, tarani esuati la mahala ,chivute, o lume parasita de
divinitate, de natura, de oameni scufundata in tenebrele propriei conditii(N.Balota, Opera
lui Tudor Arghezi ). Poetul este cronicarul lucid al vietii din puscarie si isi reprima deliberat
orice sentiment de compasiune, desi coboara in infern cu fiecare damnat. Fatalaul, Tinca,
Rada, Ion Ion sunt numai cateva din fapturile care populeaza volumul.
I. Elemente de compozitie :
Titlul : Dictionarul explicatival limbii romane da urmatoarea explicatie acestui substantiv: 1.
hermafrodit;2. peiorativ sau glumet, baiat caruia ii place mai mult compania fetelor, care
este timid sau are apucaturi de fata.Substantivul s-a format prin derivare de la fata cu
sufixul alau, care este augmentativ.Atitudinea ironica a poetului este evidenta de la bun
inceput.
Lectura poeziei ne indreptateste sa optam pentru primul sens al cuvantului.De altfel,
G.Calinescu vede in fatalau frumusetea virila a lui Adonis de Vacaresti, iar N.Balota, un
androgin cu figura angelica.Literatura consacrata androginului precizeaza conotatiile diferite
pe care mitul le-a avut de-a lungul timpului.Pentru antici, androginul este o faptura
miraculoasa, cvasidivina; in evul mediu, el capata semnificatii diabolice.In poezia argheziana
unui damnat i se atribuie insusiri mitice. Amestecul de diabolic si de divin este sugerat de
versurile Subsuoara/ De fecioara,/ Ai picioare/ Domnisoare; Solz de sticla-n unghie./
Ochiul tau injunghie; Doar anapoda si sparc,/Cine stie din ce zmarc,/ Morfolit de o copita/
De faptura negraita/ Cu coarne de gheata,/ Cu coama de ceata,/ Cu uger de omat -/ Iese asa fel
de fat.
Secvente poetice:
Prima strofa este portretul in versuri al unui personaj grotesc.Formula de adresare ma si
folosirea persoanei a doua singular ,tu semeni a femeie, degetete ti-s, a adjectivelor
pronominale tau, ta scot in evidenta familiaritatea poetului .In comparatie cu portretele
personajelor pozitive sau negative din epica populara (De exemplu,Toma Alimos, personajul
pozitiv al baladei cu acelasi titlu,este Nalt la stat,/Mare la sfat, in timp ce Manea, personajul
negativ al aceleiasi balade este slut ,urat, gros si artagos. In balada Miorita, ciobanul
moldovean este tras printr-un inel, are fetisoara ca spuma laptelui, iar ochisorii sunt
mura campului.), in portretul fatalaului sunt parodiate cliseele acesteia.Gratiosul si
grotescul coexista.: Cu vreo cateva tuleie,/Ma, tu semeni a femeie./La spranceana/
Fetiscana,/Subsuoara/
De
fecioara,/Ai
picioare/
Domnisoare,/Coapsa
lata,/
Adancata.Constructia oximoronica Si al dracului ! a miere/ Si a tiparoase/ Hoitul tau
miroase subliniaza ideea combinarii gratiosului cu grotescul.Feminitatea fatalaului este
redata de comparatiile savante: Ti-este mana/ Ca zmantana/ Degetele ti-s/ Parca ti le-a scris / Gemene,/ Sa semene;/ Degetele: ca viermusii,/ Pielea; pilea corcodusii. Acestea exprima nu
numai finetea unora dintre trasaturile fatalaului, ci si ciudatenia alcatuirii altora.In portretul
fatalaului se imbina elementele diabolice Solz de sticla-n unghie./ Ochiul tau injunghie
cu cele divine.Poetul il descrie cu interes, imaginea acestei fapturi ii starneste fantezia.
Cea de-a doua strofa prezinta impactul pe care il are un astfel de ins asupra tinerelor
fete.Buzei tale apa da/ Fantana si leapada./ Fata ,de cum te-o vedea,/ Ca din vant ramane
grea,/ Caci pleoapa de ti-o ridici/ O ciupesti cu trei furnici.Toate particularitatile fatalaului au
conotatii negative.Aceste imagini amintesc de mitul erotic al zburatorului.Dar si acesta este
parodiat.Se stie ca in lirica populara zburatorul este o faptura miraculoasa care le provoaca

adolescentelor primii fiori ai iubirii.Jindul, senzatiile contradictorii, focul de iubit nu au

lasat grea nici o fata prinsa in mrejele zburatorului.Erotismul fatalaului este demonic.
In strofa a treia ,surprins si totodata fascinat de imaginea fatalaului, poetul cauta o
explicatie a genealogiei lui stranii: O fi fost ma-ta vioara,/ Trestie sau caprioara/ Si-o fi prins
in pantec plod/ De strigoi de voievod ? Interogatia retorica si folosirea prezumtivului
subliniaza stupoarea poetului .Elementele din care s-ar putea naste o astfel de faptura apartin
unor planuri diferite: cultural (vioara), vegetal (trestia), animal (caprioara), mortuar
(strigoi de voievod).Fatalaul nu are nimic din omul obisnuit, el este anapoda si sparc,se
trage dintr-ofaptura negraita/ Cu coarne de gheata,/ Cu coama de ceata,/ Cu uger de
omat.Epitetele de gheata si de omat asociate racelii demonice hiperbolizeaza aceasta
idee.
Ultimele trei versuri : Din atata-mparechiere si impreunare,/ Tu ai iesit talhar la drumul
mare./ Na ! Tine o tigare. pot fi considerate poanta acestei poezii.Referindu-se la ele,
G.Calinescu afirma ca au rolul de a acoperi pudic atata imaginatie printr-un gest familiar.
Lasandu-si libera imaginatia, poetul realizeaza portretul unui hot de rand caruia ii atribuie
insusiri mitice.Abia la sfarsit el ii demasca adevarata identitate si rupe vraja pe care a
intretinut-o atata timp cat a fabulat.
II.Limbajul poeziei; expresivitatea:
La fel ca si celelalte poezii din volumul Flori de mucigai si Fatalaul socheaza prin
limbaj.Identificam in poezie marci ale oralitatii : ma, na, constructia incidenta al
dracului, interogatia retorica.Apar ,de asemenea, elemente de argou: hoit, a ramane grea,
a lepada, cuvinte populare : tuleie, muiere, pantec, plod, dar si constructii de mare
rafinament pe care le-am semnalat deja..Portretul fatalaului este grotesc si fascinant
totodata.Pendularea intre vulgar si gratios, intre banal si mitic, intre limbajul popular si cel
cult fac din Fatalaul o poezie tipic modernista.Este usor de recunoscut in structura ei estetica
uratului.
Versul liber este in concordanta cu continutul poeziei.Poetul pastreaza din lirica populara
rima imperecheata.Unele rime savante ,intre parti de propozitie diferite ridici/furnici,
vedea/ grea, ti-s/ scris, amintesc de lirica eminesciana.
In realizarea poeziei autorul mizeaza pe combinarea registrelor stilistice ( inalt sau cult si
popular, argotic, vulgar) si rezultatul este o opera de rafinament ,de subtilitate artistica
(G.Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent ).