Curs 9

FENOMENE DE TRANSPORT

I. Fenomene de transport
I.1 Consideratii generale privind fenomenele de
transport
Fenomenele de transport sunt acele fenomene care descriu
transportul ordonat de substanta, impuls sau energie dintr-o
regiune in alta a unui mediu neomogen (ex. curgere lichidelor
si difuzia <-> transport de masa, vascozitatea <-> transport de
impuls, conductia termica <-> transport de energie)
Fenomenele de transport actioneaza in sensul anularii
neomogenitatilor, tinzand sa aduca sistemul intr-o stare de
echilibru.
Atingerea strii de echilibru se realizeaz n mod spontan,
fr consum de energie din exterior.

Fenomenele de transport sunt descrise cu ajutorul unor marimi fizice

care caracterizeaza cantitatea de substanta, energie, etc, ce traverseaza o
anumita suprafata imaginara iar ecuatia de transport are forma:

+ f (t , x, , ) = g (t , x, )
t

(1)

unde: reprezinta marimea fizica care descrie fenomenul de transport,

f reprezinta fluxul,
g este sursa care generaza fenomenul de transport
Toate fenomenele de transport exprima o lege (un principiu) de
conservare.
Fenomenele de transport au un rol fundamental in organismele vii, fiind
indispensabile functionarii acestora.
Fenomenele de transport prezente in organismele vii difera, prin
complexitatea proceselor implicate, de fenomenele de transport fizice
simple.

I.2 Difuzia moleculara, Legile lui Fick

Def.: Difuzia reprezint un fenomen de transport manifestat printr-un
transfer de substanta (atomi, molecule) sub influena unor neuniformitati de
concentratie sau densitate.
Difuzia are loc din regiunea cu concentratie mai mare spre regiunea cu
concentratie mai mica.
Procesul de difuzie se realizeaza prin intermediul mecanismului de agitatie
termica.
Intensitatea cu care se produce fenomenul de difuzie depinde de starea de
agregare a sistemului. Spre exemplu, la lichide fenomenul se produce cu o
intensitate mai mica dect la gaze, datorit forelor intermoleculare mai mari i a
agitatiei termice mai mici decat n cazul gazelor.
regiunea de
concentratie mare

flux de substanta

c-c

gradient de concentratie

regiunea de
concentratie mica

Fluxul de substanta si
gradientul de
concentratie au sens
opus
Fig. 1 Fenomenul de
difuzie intr-un sistem cu
o concentratie
neuniforma

Def.:
Fluxul de substan reprezint cantitatea de substan care traverseaz unitatea
de suprafa n unitatea de timp:

m
J=
St

(2)

Fluxul de substan transportat este proporional cu diferena de concentraie

de-a lungul direciei dup care are loc.

c
J = D
x

(3)

(prima lege a lui Fick)

D=coeficient de difuzie, [D]SI=1 m2/s

m
c
= D
tS
x

(4)

Legea I-a a lui Fick:

Cantitatea de substanta care traverseaza unitatea de suprafata in unitate de timp
este proportionala cu gradientul de concentratie.

Coeficientul de difuzie este numeric egal cu cantitatea de substan

difuzat n unitatea de timp printr-o suprafa unitar sub aciunea unui gradient
de concentraie egal cu unitatea.
Coeficientul de difuzie depinde de:
natura substanei, a mediului
frecarea intern
temperatur.
Dependena coeficientului de difuzie de mrimea particulelor:
In cazul sistemelor coloidale cu particule de form sferic, este dat de relaia lui
Einstein :

kT
D=
6r

(5)

Viteza de difufuzie a moleculelor scade odat cu creterea dimensiunilor lor,

este proporional cu temperatura i invers proporional cu vscozitatea.
Ex.: Acest lucru explic din ce motiv difuzia ntr-un gel sau solid este mult
mai nceat dect ntr-un fluid.
Obs.: Legea I-a lui Fick este valabila doar in cazul in care distributia spatiala a
concentratiei nu se modifica in timp, adica in cazul difuziei stationare.

 In cazul in care difuzia este nestationare, concentratia se modifica in timp iar

transportul de substanta va avea tendinta de a uniformiza solutia.
S
J(x)

J(x+x)

Fig. 2 Difuzia
nestationara

x
x

Consideram un element
de volum V=xS.
Calculam variatia in timp
a concentratiei in acest
element de volum.

x+x

Din relatia de conservare a masei de substanta din volumul V obtinem:

c 1 ( J ( x) S t J ( x + x) S t ) J ( x) J ( x + x)
J
=
=
=
t t
Sx
x
x

(6)

Exprimam fluxul de substanta cu ajutorul primei legi a lui Fick si apot trecem la
limita (Dx->0, Dt-0;):

c
J
c
2c
=
= (D ) = D 2
t
x x x
x

(7)

(legea a II-a a lui Fick)

Obs.:
Transportul de substanta generat de gradientul de concentratie duce la
modificarea in timp a concentratiei si la uniformizarea solutiei.
Legea II-a a lui Fick:
Variatia in timp a concentratiei intr-o regiune data a solutiei este proportionala
cu variatia in spatiu a gradientului de concentratie, factorul de proportionalitate
fiind coeficientul de difuzie.

I.2.1 Rolul fenomenului de difuzie n lumea vie

Difuzia gazelor se manifest n cazul fenomenului de respiraie n
schimbul de gaze la nivelul celulelor etc.
Schimbul de gaze cu mediul exterior se realizeaz n trei faze:
Prima faz a respiraiei externe, reprezint schimbul de gaze
respiratorii ntre organism i mediul extern prin intermediul unor
structuri adecvate. Aceast respiraie extern cuprinde procese
fizico-chimice i mecanisme de ventilaie respiratorie.
Faza a doua este reprezentat de transportul gazelor prin mediul
intern i de schimbul de gaze dintre celule i mediul intern.
Faza a treia a respiraiei interne, intracelulare, care permite
obinerea de energie n cadrul celulelor, prin degradarea catabolic a
substanelor organice.

I.2.2 Difuzia prin membrana celular

Membrana este un strat (o pelicula) de grosime mica care
desparte doua medii cu caracteristici fizico-chimice diferite.
Tipuri de membrane:
-membrane permeabile (care permit trecerea componentelor unei
solutii in mod egal sau inegal permeabile care prezinta valori
diferite ale coeficientului de difuzie pentru componentele unei
solutii),
- membrane selectiv permeabile (care permit trecerea doar a unor
componente a unei solutii),
- membrane selectiv permeabile (care permit trecerea doar a
solventului, ex. in cazul osmozei),
- ireciproc permeabile (care permit trecerea solutului doar intr-un
singur sens).

Membrana celulara este o structura supramoleculara aflata la periferia celulei,

separand mediul celular de cel interstitial (de asemenea separa si organitele
celulare de citoplasma)

Membrana celulara este o membrana semipermeabila si selectiva.

Transportul de substanta prin membrana celulara este determinat de

permeabilitatea selectiva a acesteia.

Transportul prin membrana celulara poate fi clasificat in functie de anumiti

factori.
a) Consumul energetic:
- transport pasiv (are loc fara consum de energie metabolica in sensul
gradientului de concentratie sau presiune, ex. difuzia simpla, difuzia facilitata
si difuzia prin canale sau pori),
- transport activ (are loc cu consum de energie metabolica prin intermediul
ATP, este realizat de proteine transportoare cu o mare specificitate iar ceea ce
il face diferit de difuzia facilitata este consumul de energie, realizandu-se in
sens invers gradientului de concentratie).
b) Marimea moleculei transportate:
- transport de ioni (molecule mici),
-transport de macromolecule.

Difuzia simpla prin membrana celulara

Consideram o membrana permeabila care separ doua medii de
concentraii diferite,
Consideram ca schimburile prin membrana decurgnd n condiiile strii
staionare.
membrana

cE

cI

x = grosimea membranei
celulare
Ce = concentraia soluiei
extracelulare
Ci = concentraia soluiei
intracelulare

Fig. 3 Difuzia printr-o membrana celulara

Conform primei legi a lui Fick:

J=

c cI
c cE
D
m
=
=D E
= D I
(c E c I ) = P (c E c I ) = PC
x
x
x
St

P = coeficientul de permeabilitate al membranei

(7)

Factorii care determin coeficientul de permeabilitate al

membranei celulare:
a) Coeficientul de partiie, raportul dintre solubilitatea unei
substane n grsimi (sau solvenii lor) i solubilitatea ei n ap.
Compui nepolari substane ai cror electroni sunt
repartizai uniform. Au o solubilitate mare n grsimi i
sczut n ap ( mare). Se numesc compui liofili i
traverseaz foarte uor membranele.
Compui polari neionici au o distribuie neuniform a
electronilor, avnd grupri electropozitive i
electronegative. Coeficientul de partiie este moderat, deci
traverseaz mai uor membrana.
Compui ionici substane care disociaz n ioni pozitivi
i negativi (electrolii). Ionii rezultai formeaz un strat de
hidratare n jurul lor, n acest fel micndu-se independent
n soluie. Sunt solubili n ap i aproape insolubili n
grsimi.
b) Dimensiunea particulei difuzante cu creterea dimensiunii
moleculelor scade coeficientul de permeabilitate. (moleculele de ap
trec foarte uor, cele de uree tred uor, cele de glucoz foarte greu, iar
proteinele deloc).

 n cazul ionilor, dimensiunea lor la trecerea prin membran depinde de gradul de

hidratare i de sarcina electric.

Gradul de hidratare:
Ionii cu Z mic au mai puine straturi electronice, deci ptura
de hidratare mai groas (ex. Li+), deci dimensiuni mai mari i
permeabilitate mic . Cei cu Z mare au ptur electronic mai mare,
deci ptur de hidratare mai mic, deci dimensiuni reduse (ex. K+)
i permeabilitate mare;
Sarcina electric:
Ionii bivaleni i trivaleni atrag mai multe molecule de ap
rezultnd un grad de hidratare mai mare, ceea ce nseamn o
permeabilitate redus. n plus, membranele celulelor vii sunt
polarizate, deci ionii se vor mica uor n sensul gradientului
electric i greu n sens invers;
pH-ul mediului:
Influeneaz disocierea i hidratarea electroliilor, prin
aceasta influennd permeabilitatea membranei.

I.3 Transportul cldurii prin conductie, convectie si

radiatie
I.3.1 Transportul cldurii prin conductie
Fenomenul de transport al cldurii se numeste conductibilitate termica.
Conductibilitatea termica este determinata de existenta unui gradient
de temperatura.
Consideram un sistem neuniform ncalzit, adic exista o diferenta de
temperatura ntre diferite puncte ale sale.
=> In sistem apare un flux de caldura (JQ) pana in momentul in care se
ajunge la echilibru termic (se egaleaz temperaturile).
Mecanismul de transmitere energia cinetic a moleculelor fiind mai
mare la captul mai cald duce la o ciocnire mare a moleculelor i
energia caloric se transmite din aproape n aproape la captul opus.

S
T2

T1

Fig. 8 Transportul de caldura printrun material conductor de suprafata

S si grosime x

flux de caldura
(T2>T1)
x

DEF.:
Fluxul de cldur (JQ) reprezint cantitatea de cldur Q ce trece prin
unitatea de arie S n unitatea de timp.

JQ

Q
=
S t

(8)

Fluxul de cldur depinde de gradientul de temperatur i de natura

substanei. (Legea lui Fourier)

Q
T
=
JQ =
St
x

(9)

Q
T
= S
q=
t
x

(10)

Cantitatea de caldura transportata in unitatea de timp depinde de aria

sectiunii transversale prin care are loc transportul de caldura,
graientul de temperatura si natura substantei.

coeficient de conductibilitate termic, []SI=1 W/mK.

x
R=
S

(11)

R=rezistenta termica a mediului, [R]SI=1 K/W

q=

Q
T
=
R
t

(12)

Obs.:
Conductia termica in cazul metalelor se realizeaza
preponderent prin intermediul electronilor de conductie.
In cazul nemetalelor conductia termica se realizeaza prin
intermediul fononilor.
Conductibilitatea termic a cristalelor depinde de direcie
deoarece sunt sisteme anizotrope;
Conductibilitatea termic a lichidelor este mai mic dect a
solidelor, iar a gazelor este mai mic dect cea a lichidelor;
Conductibilitatea termic i cea electric cresc atunci cnd
temperatura scade.

I.3.2 Transportul cldurii prin convecie

(cureni)
Are loc prin intermediul unui fluid (lichid sau gaz) care vine n
contact cu un material solid compact aflat la alt temperatur.
In cazul procesului de convectie schimbul de caldura are loc mai
lent decat in cazul procesului de conductie.
Ex.: incalzirea unei camere in timpul iernii se face in cea mai
mare parte prin convectie. Cu toate ca este un izolator, aerul poate
transporta cu usurinta energia termica prin intermediul curentilor
care se formeaza intr-o incapere in care exista o sursa de caldura (ex.
un radator).
Dac solidul cu care vine n contact masa de aer este la o
temperatur mai sczut dect a acestuia, atunci aerul cald cedeaz
peretelui o parte din energie i se va rci. Devenind prin rcire mai
dens, aerul va cdea, urmnd s fie nlocuit de o cantitate de aer
mai cald din incint.
n acest fel se realizeaz o deplasare continu de aer n jurul peretelui
i totodat se realizeaz un transfer de cldur de la aerul cald la
peretele rece.
Prin nclzire, la locul de contact cu o surs cald, fluidul i
modific densitatea i ca urmare se formeaz cureni ascendeni.

Legea de propagare a caldurii prin convectie este data de relatia:

q = h S T

(13)

(legea lui Newton)

h=coeficientul de convectie ([h]SI= 1 W/m2K),

S=aria suprafetei de contact

T=diferenta de temperatura dintre suprafata de contact si mediul exterior.

I.3.3 Transportul cldurii prin radiaie

Spre deosebire de conducie i convecie, la transportul cldurii
prin radiaie nu este necesar un mediu material pentru a transporta
energia.
Energia caloric se transmite prin unde electromagnetice cu
lungime de und mai mare dect a luminii de culoare roie din spectrul
vizibil (>rou), care sunt purttoare cu cldur. Ele se numesc radiaii
infraroii.
Corpurile care permit trecerea radiaiilor infraroii se numesc
diatermane iar cele care nu permit trecerea lor se numesc atermane.
Cnd un corp metalic atinge o temperatur de 500 oC el se
nroete i devine luminos. Odat cu creterea n continuare a
temperaturii culoarea lui variaz spre alb.
Cldura pe care o primete corpul prin nclzire se transform n
energie radiant.
Energia radiant emis n unitatea de timp se numete putere
emitoare a corpului (putere radianta).
Un corp care absoarbe toate radiaiile care cad asupra lui se
numete corp negru. Atunci cnd un corp negru este nclzit, el emite
toate radiaiile posibile. Corpul negru este definit ca emitor i totodat
absorbant perfect de radiaie.

Puterea radianta a corpului negru este data de relatia:

Q
q=
= S T 4
t

(14) (Legea lui Stefan-Boltzman)

=5.66910-8 W/m2K2 (constanta lui Stefan-Boltzman)

Pentru un corp real puterea radianta se exprima astfel:

q = e S T

e=emisivitatea corpului
e=1 pentru un corp negru,
e=0.97 pentru organismul uman
e=0.02 pentru o suprafata de aluminiu slefuita.

(15)

I.3.4 Transportul cldurii n organism

Organismul uman produce cldur care se transmite din centrul corpului
spre suprafa, iar de aici spre mediul exterior.
Cantitatea de cldur i temperatura din interiorul organismului difer de
la un organ la altul. Cldura este transportat din locurile cu temperatura
mai ridicat spre cele cu temperatura mai sczut prin conducie i
convecie.
Conductibilitatea termic a esuturilor este redus, mai ales a celor
groase, astfel nct rolul principal n transportul cldurii l constituie
sngele.
Transmiterea cldurii prin intermediul sngelui este favorizat i de
cldura lui specific mare, fiind aproximativ egal cu cea a apei
(1 cal/ggrad sau 4185 J/kggrad).
Transportul cldurii din interiorul organismului cu temperatura Ti spre
suprafaa lui cu temperatura TS este dat de relaia:

Q1 = C1(Ti TS)

(16)

C1 este capacitatea caloric a organismului n transferul cldurii din

interior spre suprafa.

 Transportul cldurii de la suprafaa corpului cu temperatura TS n mediul

exterior cu temperatura Te este dat de o relaie similar:

Q2 = C2(TS Te)

(17)

C2 este capacitatea caloric a organismului n transportul cldurii de la

suprafaa lui n mediul ambiant.
n regim staionar: Q1 = Q2, adic:

C1(Ti-TS) = C2(TS-Te)

C1 Ts Te
=
C 2 Ti Ts
C1/C2 = indice termic al circulatiei

(18)

(19)

Transmisia cldurii spre exterior se realizeaz prin conducie,

convecie, radiere i evaporarea apei prin transpiraie.
Transmiterea cldurii prin conducie, convecie i radiere
reprezint aproximativ 70 80 % din totalul cldurii transmise
mediului exterior, iar prin evaporare se cedeaz 20 30 % din
aceasta.
n condiii de efort fizic pierderea de cldur prin evaporare
este de 6070 % din totalul cldurii. n cazul muncilor fizice
grele corpul poate pierde 4 12 l ap prin evaporare, ceea ce
reprezint o cedare considerabil de cldur.
Din cauza aderrii unui strat de aer de circa 4 8 mm la
suprafaa pielii, numit strat marginal, corpul se va opune
cedrii cldurii prin curenii de convecie i conducie.
Grosimea acestui strat scade atunci cnd corpul este n
micare.

Termografia
Este o metoda de diagnostic imagistic noninvaziv si cu o acuratete
comparabila cu a altor metode de diagnostic imagistic.
Aceasta metoda exploreaza termogeneza in conditii normale sau de
boala.

Intrebari test grila

1) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
Proprietatile coligative ale unei solutii sunt acele proprietati care depind de
numarul de particule si sunt independente de natura acestora.
Punctul de fierbere al apei depinde de puritatea acesteia.
Temperatura de fierbere a apei scade odata cu cresterea puritatii acesteia.
Temperatura de inghet a apei creste odata cu cresterea puritatii acesteia.
2) Osmoza:
Reprezinta procesul de difuzie selectiva a solventului printr-o membrana
semipermeabila.
Osmoza este o proprietate coligative a solutiilor.
Determina aparitia unei presiuni osmotice in cazul a doua solutii de concentratii
diferite separate printr-o membrana semipermeabila.
Osmoza este un proces ireversibil.

3) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

Presiunea osmotic reprezinta presiunea care trebuie s fie aplicat unei soluii
pentru a mpiedica trecerea solventului n sensul natural de difuzie printr-o
membran semipermeabil.
Presiunea osmotica depinde de temperatura.
Presiunea osmotica este independenta de temperatura.
Osmoza inversa poate fi folosita la filtrarea apei.
4) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
Osmoza inversa necesita aplicarea unei presiuni din exterior mai mare decat
presiunea osmotica.
Osmoza inversa necesita aplicarea unei presiuni din exterior mai mica decat
presiunea osmotica.
In cazul osmozei inverse difuzia solventului are loc de la solutia mai concentrata
spre cea mai putin concentrata.
In cazul osmozei inverse difuzia solventului are loc de la solutia mai putin
concentrata spre cea mai concentrata.

5) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

Doua solutii in acelasi solvent sunt izotone sau izotonice daca au aceeasi
concentratie molara.
Doua solutii izotone sunt in mod necesar si izoosmotice.
Dac o membran semipermeabil separ o soluie hipoton de una hiperton,
atunci solventul va difuza de la soluia hipoton spre cea hiperton pn se va
realiza izotonia.
Doua solutii in acelasi solvent sunt izotone sau izotonice daca au concentratii
molare diferite.
6) Doua solutii:
Sunt izoosmotice daca au aceeasi presiune osmotica.
Sunt izotonice daca au aceeasi concentratie molara.
Cu aceeasi concentratie molara pot avea presiuni osmotice diferite.
Izoosmotice pot fi in acelasi timp si izotone.
7) Osmoza explica:
Modul de difuzie a solventului printr-o membrana semipermeabila.
Modul de difuzie al solutului printr-o membrana semipermeabila.
Cresterea volumului celular cand acestea sunt plasate intr-o solutie hipotonica.
Scaderea volumului celular cand acestea sunt plasate intr-o solutie hipotonica.

Probleme:
1) 1.00g de sulfanilamida nevolatila, C6H8O2N2S, este dizolvata in 10.0 g de
acetona, C3H6O. Presiunea vaporilor saturati de acetona pura la o temperatura
egala cu cea a solutiei este de 400 mmHg. Determinati presiunea vaporilor
saturati pentru solutie.
a) Se determina nr. de moli de solut.
n (C6H8O2N2S) = mass / MM
n(C6H8O2N2S) = 1.00g (6 x 12 + 8 x 1 + 2 x 16 + 2 x 14 + 32.1) g/mol
= 1.00 172.1 = 0.0058 mol
b) Se determina numarul de moli de solvent.
n(C3H6O) = mass M
n(C3H6O) = 10.0g (3 x 12 + 6 x 1 + 16) g/mol
= 10.0 58 = 0.172 mol
c) Se determina fractia molara a solventului.
Xsolvent = nsolvent / (nsolute + nsolvent)
Xa = n(C3H6O) [n(C3H6O) + n(C6H8O2N2S)]
= 0.172 [0.172 + 0.0058] = 0.967
d) Se determina presiunea vaporilor saturati pentru solutie.
Pa = XaPo
Pa = 0.967 x 400 mmHg = 386.8 mmHg = 387 mmHg

2) 5.00g dintr-un compus nevolatil este dizolvat in 100 g de apa la temperatura de

30 oC. Presiunea de vapori a solutiei este 31.20 Torri. Prsiunea vaporilor de
apa pura la 30 oC este de 31.8 Torri. Determinati masa molara a solutului.
(1 Torr=133,3223684 Pa).
a) Se determina fractia molara pentru solut:
Xb = (Pao - Pa) / Pao; Xb = (31.82 - 31.2) / 31.82 = 0.0195
b) Se determina fractia molara pentru solvent:
n(H2O) = mass / molecular mass
n(H2O) = 100g / (2 x 1 + 16)g/mol = 5.556mol
c) Se determina numarul de moli de solut:
Xsolute = nsolute / (nsolute + nsolvent)
0.0195 = nsolute (nsolute + 5.556)
0.0195(nsolute + 5.556) = nsolute
0.0195(nsolute) + 0.108 = nsolute
0.108 = nsolute - 0.0195(nsolute)
0.108 = 0.9805(nsolute)
(nsolute) = 0.108 0.9805 = 0.11 mol
d) Se determina masa molara pentru solut:
M = mass / moles
M = 5.00g 0.11 mol = 45.45 g/mol

3) Calculati cate grame de glucoza sunt necesare pentru prepararea a 250 mL de

solutie cu punctul de congelare de -0.93 oC (M=180 g/mol, constanta crioscopica a
apei este de 1.86 oC/mol). Care este presiunea osmotica dezvoltata de solutie?
4) Calculati punctul de congelare al unei solutii obtinute prin dizolvarea a 45 g de
glucoza in 100 mL de solutie. (M=180 g/mol, Kc=1.86 oC/mol)
5) O solutie dezvolta o presiune osmotica de 0.5 Osm. Determinati temperatura de
congelare a solutiei.