BALANTELE DE VERIFICARE A INREGISTRARILOR IN CONTURI

1.1 Notiune, importanta si forma

1. Notiune:
Balanta de verificare este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii
inregistrarii operatiunilor economice in conturi, legatura dintre conturile sintetice si cele analitice precum si
centralizarea datelor contabilitatii curente.
2. Importanta:

Verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi, care consta in respectarea

principiului dublei inregistrari si a calculelor effectuate;

Asigura legatura dintre conturile sintetice si bilant;

Asigura legatura dintre conturile sintetice si cele analitice;

Asigura centralizarea existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale;

Este un instrument de analiza a activitatii economice.

3. Forma:
Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare in care se inscriu sumele
inregistrate in conturi, cu respectarea celor trei principii fundamentale ale contabilitatii:
- principiul dublei reprezentari;
- principiul dublei inregistrari;
- principiul dublei centralizari.
Balanta de verificare contine toate conturile folosite de catre un agent economic, in fiecare cont fiind
inscrise: soldurile initiale, rulajele curente, total sume si soldurile finale. In cadrul balantei de verificare
exista anumite egalitati, care exprima un echilibru permanent intre datele inscrise in conturile din balanta,
echilibru rezultat prin respectarea principiului dublei inregistrari;
Legea contabilitatii nr. 82 din 1991, modificata prin OG nr.70/2004 (cu intrare in vigoare de la 01.01.2005)
prevede la articolul 21 ca pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor efectuate se
intocmeste balanta de verificare, cel putin anual, la incheierea exercitilui financiar, sau la termenele de
intocmire a situatiilor financiare periodice.
Balanta de verificare se intocmeste, de obicei, la sfarsitul fiecarei luni, ogligatoriu in ultima zi din fiecare
luna. Sumele inscrise in balanta de verificare se trec cumulat de la inceputul anului, pana la luna de efectuare
a balantei.

1.2 Felurile si functiile balantelor de verificare

Feluri de balanta:
Dupa natura conturilor:
1. balante ale conturilor sintetice
2. balante ale conturilor analitice
Dupa numarul de egalitati, balantele sintetice sunt:
1 cu o serie de egalitati: TSD=TSC sau Sfd=Sfc;
2 cu doua serii de egalitati: TSD=TSC si Sfd=Sfc;
3 cu trei serii de egalitati: Sid=Sic si RD=Rc si Sfd=Sfc;
4 cu patru serii de egalitati: Sid=Sic, Rd=Rc, TSD=TSC, Sfd=Sfc (in locul coloanei solduri
initiale, se trec in cursul anului total sume din luna precedenta);
5. cu cinci serii de egalitati.

Functiile balantei:
a) Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi.
- Aceasta functie consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi, prin intermediul
diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul
unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei;
- Inregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare a nerespectarii principiului dublei inregistrari,
trecerea eronata a sumelor din Registrul Jurnal in Registrul Cartea Mare si de aici in balanta, efectuarea unor

calcule gresite in formulele contabile complexe, stabilirea eronata a rulajelor si a soldurilor conturilor,
determina inegalitati intre totalurile balantei, care se semnalizeaza cu ajutorul ei, fapt ce ii confera caracterul
unui instrument de verificare, de control;
- Lipsa unei egalitati valorice sau a unor corelatii constituie dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie
identificate si corectate;
- Desi in conditiiile utilizarii calculatoarelor electronice in munca de contabilitate creste exactitatea
calculelor, functia de control a balantei de verificare se mentine, iar corelatiile pe care se bazeaza, servesc la
prevederea unor chei de control in programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.
b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant
- Balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabilitatea curenta a
unitatii;
- Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale
conturilor, preluate din balanta de verificare prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a
bilantului ;
- Soldurile initiale ale conturilor la inceputul anului sunt preluate din bilantul anual, potrivit principiului
intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a
exercitiului precedent.
c) Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice
- Aceasta functie consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont
sintetic care se desfasoara pe conturi analitice;
- Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in
contul sintetic si conturile sale analitice.
d) Functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale
- Gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii
unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului
economic, rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate etc.;
- Cuprinzind, sub forma centralizata, toate datele privitoare la existentele si miscarile elementelor
patrimoniale inregistrate in conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada de timp, balanta de
verificare asigura compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfirsitul ei si cu
alte perioade de gestiune expirate;
- Astfel, se pot stabili schimbarile produse in marimea si structura patrimoniului economic, eficienta plasarii
resurselor etc.
e) Functia de analiza a activitatii economice
- Balanta de verificare are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico - financiare pe
perioade scurte de timp, si in intervalul dintre doua bilanturi, fiind astfel, singurul instrument care furnizeaza
informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale;
- Aceasta analiza are anumite limite comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilantului contabil,
cu ajutorul balantelor de verificare obtinandu-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.

1.3 Tehnica intocmirii balantei de verificare

Elaborarea balantei de verificare reprezinta o lucrare cu caracter periodic, intocmindu-se lunar si ori de cate
ori este necesar, procedandu-se astfel: se trec din bilant soldurile in conturi, se inregistreaza operatiile
economice si financiare in ordine cronologica in jurnal, prin formule contabile, apoi in ordine sistematica
din jurnal in conturi, se transpun datele din conturi in balanta de verificare si se aduna coloanele balantei.
Stabilirea soldului final se face prin relatiile:
1. Sfd =Sid+Rd-Rc
2. Sfc =Sic+Rc-Rd
In balanta cu patru serii de egalitate, soldul final se mai poate determina si prin diferenta intre totalul
sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare.
Etapele intocmirii balantei de verificare sunt urmatoarele:
1 se trec datele din evidenta cronologica (din Registru Jurnal) in evidenta sistematica (Registrul
Cartea Mare sau fisele de cont sau T-uri1);
1

2
3

se totalizeaza sumele din evidenta sistematica; se totalizeaza datele din fiecare fisa de cont,
stabilindu-se rulajele lunii curente, total sumele si soldurile fiecarui cont;
se transpun datele din fisele de cont sau T-uri (din evidenta sistematica) in formularul de balanta
de verificare; (T-urile se utilizeaza din motive didactice; ele sunt considerate, de fapt, fise de post. Se
folosesc pentru ca elevii sa se familiarizeze mai usor cu inregistrarea unor sume in evidenta sistematia.)

se aduna coloanele balantei de verificare si se verifica egalitatile dintre coloanele perechi.

II. CONTROLUL FINANCIAR

Controlul financiar - componenta a controlului economic - are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a
modului cum sunt administrate mijloacele materiale si financiare, de catre societatile comerciale, publice,
modul de realizare si cheltuire a banului public, urmareste asigurarea si consolidarea echilibrului financiar,
asigurarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei nationale.
Scopul principal al controlului este acela de a:
- preveni abaterile cu caracter financiar si faptele cauzatoare de prejudicii;
- asigura integritatea patrimoniului;
- asigura respectarea legalitatii si a disciplinei financiare;
- stabileste raspunderea pentru prejudiciile provocate;
- contribuie la cresterea eficacitatii si eficientei economice.
Functiile controlului financiar:
Prin modul de organizare si exercitare, precum si prin modul si obiectivele ce le urmareste, controlul
financiar indeplineste unele functii si anume: functia de evaluare, preventive, de documentare recuperatorie
si o functie pedagogica.
1. Functia de evaluare. Cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatiei reale, comparative

cu cea de actele contabile, realizarile obtinute in raport cu obiectivele si scopurile

prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei functii, pe langa constatarea starii reale, se efectueaza si
o apreciere a performantelor unei actiuni economice.
2. Functia preventiva. Consta intr-o serie de masuri luate de catre organele de control, in

vederea evitarii si eliminarii unor fraude, inainte de a se produce efectele negative ale
acestora, prin identificarea si anularea cauzelor care le genereaza sau favorizeaza. Prin aceasta
actiune, controlul are sarcina de a opri actele si operatiunile care nu sunt legale, in faza de angajare a
societatii comerciale de consiliu de administratie al acesteia. In aceste sens, actiunea preventive se manifesta
inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor, astfel incat sa se preintampine eventualele prejudicii.
Prin intermediul acestei functii, pe langa legalitatea actelor si operatiunilor se mai urmareste oportunitatea,
necesitatea si economicitatea acestora.
3.Functia de documentare. Permite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea

economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice, relevarea fraudelor si

depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor eficiente pentru a fi
generalizate. Astfel, controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii
pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
4. Functia recuperatorie. Evidentiaza un aspect foarte important al controlului financiar,

deoarece ea nu se limiteaza la prevenirea si aprecierea starii de fapt, dar actioneaza si pentru

descoperirea si recuperarea pagubelor, precum si pentru stabilirea, conform legii, a
raspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au obligatia de a
stabili forma procedurala prin care urmeaza sa se faca recuperarea, pentru stabilirea integritatii avutului
public.
Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe calea executarii silite, recuperarea pe calea
raspunderii materiale reglementata de legislatia muncii, precum si recuperarea pe calea actiunii civile in
justitie.
5. Functia pedagogica. Permite actiuni de educare a celor care au drepturi si obligatii in
formarea si utilizarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesc corpul de control,

prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa reprezinte un model de comportament corect dar si
intransigent. Aceasta functie se realizeaza si in combaterea manifestarilor ilegale, prin depistarea si
sanctionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata in jurul acestor cazuri va contribui si va favoriza
indeplinirea corecta, in deplina legalitate a atributiilor de serviciu.
Formele controlului financiar
Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o justificare economica, de a asigura
profit sporit in folosirea resurselor materiale, financiare si de munca.
Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se completeaza reciproc si alcatuiesc
impreuna sistemul integral, general si cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor si sectoarelor de activitate
economico-sociala. Imbinarea stransa, unitara, a diferitelor forme de control asigura desfasurarea intregii
activitati financiare in conformitate cu directivele stabilite, facandu-se posibila delimitarea fiecarei forme,
precum si stabilirea organelor care il executa.
Dupa momentul in care se exercita controlul, atat din punct de vedere al datei de desfasurare, cat si din punct
de vedere al operatiunilor supuse controlului, acesta se manifesta sub trei forme:
- control preventiv;
- control operativ-curent;
- control ulterior.
Separarea celor trei forme de control asigura o delimitare stricta a persoanelor care pot efectua controlul, a
obiectivelor de control, a posibilitatilor de valorificare a constatarilor si a scopului fiecarei forme de control.
Fiecare forma de control insa asigura prevenirea, constatarea si inlaturarea aspectelor negative in activitatea
economica desfasurata, cat si a neregulilor financiare, creand posibilitatea atingerii obiectivelor programate.
In practica, aceste forme de control se conditioneaza si se influenteaza reciproc, un control preventiv bine
realizat, usureaza munca controlului operativ-curent si poate inlatura chiar controlul ulterior, acesta
ramanand fara obiect.
Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienta a mijloacelor materiale si
disponibilitatilor banesti, la intarirea ordinii si cresterii raspunderii in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la
respectarea stricta a legislatiei de gestiune, la preintampinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor
deficiente inainte de a se produce efecte negative.
Controlul financiar preventiv presupune implicarea atat a personalului cu functii economice dar si a
personalului cu functii tehnice, datorita vizelor de compartiment privind necesitatea desfasurarii operatiunii
economice pe care acest control le presupune.
Prin implicarea in activitatea economica si a activitatilor tehnologice si tehnice, face ca aceasta forma de
control sa devina mai eficienta, rezultatele financiare fiind in definitiv si consecinta masurilor tehnicotehnologice.
Convergenta eforturilor tehnic-tehnologice si economice in actiunea de crestere a eficientei economice a
rezultatelor financiare se asigura incepand din faza de conceptie, cu proiectarea, incheierea contractelor
economice si pana la inregistrarea rezultatelor activitatilor controlate.
De aceea, controlul financiar preventiv trebuie sa actioneze in vederea perfectionarii activitatii tehnictehnologice ca factor esential al cresterii rezultatelor financiare.
Controlul operativ-curent se desfasoara in totalitate in acelasi timp cu activitatea economica a agentului
economic. Prin acest control se urmareste atat modul in care se gestioneaza patrimoniul agentului economic
cat si modul in care sunt indeplinite sarcinile curente.
Desfasurandu-se zi de zi, aceasta forma de control ofera posibilitatea surprinderii fenomenelor economice
negative, corectarea operativa ale acestora si prevenirea pe viitor a unor asemenea fenomene care au
consecinte uneori dezastruoase.
Sfera de cuprindere a acestui control este foarte larga, analizandu-se toata activitatea si operatiunile cu
consecinte financiare.
Controlul financiar ulterior se exercita dupa desfasurarea activitatilor sau operatiunilor economicofinanciare cu privire la gestiunea patrimoniului si are ca principale obiective:
- existenta patrimoniului;
- respectarea legislatiei si a disciplinei financiare;
- stabilirea si realizarea veniturilor;
- efectuarea cheltuielilor;
- analiza rezultatelor economico-financiare.

Prin realizarea obiectivelor sale, controlul financiar ulterior asigura informatii conducerii operative, care sa-i
permita luarea unor masuri eficiente in domeniul economic, intareste ordinea si disciplina financiara.
Intre controlul financiar preventiv si cel ulterior exista relatii de conditionare, influentare si completare,
astfel:
- controlul financiar preventiv previne abaterile cu caracter financiar, iar controlul ulterior constata
prejudiciile produse, stabileste cauzele si persoanele raspunzatoare si propune masuri pentru prevenirea in
viitor a unor abateri similare;
- controlul financiar preventiv blocheaza, in faza de angajare sau de efectuare operatiunile pentru care nu
sunt indeplinite conditiile legale, dar nu stabileste rezultatele operatiunilor respective si nu descopera
operatiunile nereale, intrucat acestea nu s-au produs inca.
Controlul financiar ulterior analizeaza modul in care sunt respectate prevederile legale, cum sunt respectate
dispozitiile conducerii, cauzele care au influentat rezultatele financiare, avand o sfera de cuprindere mult
mai cuprinzatoare, incluzand si modul in care s-a exercitat controlul financiar preventiv, stabilind abateri si
nereguli dupa ce acestea au avut loc;
- controlul financiar preventiv proiecteaza desfasurarea operatiunilor in conditii de legalitate, iar controlul
financiar ulterior constata daca aceste conditii au fost respectate intocmai cu ocazia producerii efective a
operatiunilor;
- controlul financiar ulterior, pe langa functia de constatare a faptelor cauzatoare de prejudicii si abaterilor cu
caracter financiar, prin masurile pe care le impune conducerii in vederea remedierii deficientelor constatate,
prezinta si un caracter preventiv pentru operatiunile economico-financiare care urmeaza a se desfasura in
viitor.
Dupa modul de organizare controlul poate fi:
- control financiar preventiv;
- control financiar propriu.
Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului propriu, opreste in faza de angajare si de plata
operatiunile prin care se incalca dispozitiile legale in vigoare, in scopul prevenirii producerii de pagube. Se
supun controlului financiar preventiv operatiuni cum sunt:
- incheierea contractelor cu parteneri interni si externi;
- incasarile si platile in lei si in valuta, de orice natura, efectuate in numerar si prin operatiunile bancare, cu
persoane juridice sau fizice;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului
social;
- gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor subunitatilor sau unitatilor componente.
Operatiunile, documentele supuse controlului financiar preventiv pot fi completate prin dispozitiile
conducerii agentului economic in functie de specificul activitatii si structurii ei organizatorice.
Controlul financiar propriu, este o forma a controlului financiar ulterior care urmareste respectarea
dispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti pe baza
documentelor inregistrate in evidenta tehnic-operativa si in contabilitate.
In functie de specificul activitatii, controlul financiar propriu are ca obiective principale respectarea
normelor legale cu privire la:
- existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor de orice fel si detinute sub orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale si banesti, declasarile si casarile de bunuri;
- efectuarea, in numerar sau prin cont, a incasarilor si platilor, in lei si in valuta, de orice natura, inclusiv a
salariilor si a retinerilor din acestea si a altor obligatii fata de salariati.
Acest control se efectueaza ori de cate ori se apreciaza ca este necesar fiind in totalitate sau prin sondaj in
raport cu volumul, valoarea si natura bunurilor, tentatiile si posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare
si gestionare, precum si frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar reprezentativ de
repere si documente care sa permita stabilirea unor concluzii temeinice asupra respectarii actelor normative
din domeniul financiar, contabil si gestionar.
In cazul constatarii de pagube, controlul se extinde asupra intregii perioade in care, legal, pot fi luate masuri
de recuperare a acestora si de tragere la raspundere a persoanelor vinovate.