Faust - capodoper a creaiei scriitorului german Johann Wolfgang Goethe.

Elaborarea acestei o-pere a durat aproape 60 de ani. Autorul a subintitulat-o

tragedie, dar poate Ii socotit totodat poem dramatic sau dram filozofic.
Partea nti a operei a aprut n 1808, iar cea de a doua, postum, n anul 1833.

Pornind de la celebra legend popular (din care este inspirat de asemenea

tragedia dramaturgului englez Chris-topher Marlowe - The Tragicall Histoire of Dr.
Faustus i poemul lui Lessing) a alchimistului care, pentru a ptrunde tainele
tiinei, i vinde sufletul diavolului, Goethe a creat o extraordinar dram, n centrul
creia se afl omul care caut sensul existenei. Piesa se deschide cu un amplu
prolog, Prolog pe scen, prilej cu care Goethe i prezint concepiile eseniale
despre teatru, i Prolog n cer, care ne introduce n tema i n subiectul dramei.
Dumnezeu i Me-fistofel, diavolul, fac o prinsoare. Acesta din urm, convins c omul
este dominat de principiul rului, se angajeaz s ctige sufletul lui Faust. El este
un savant btrn, mcinat de numeroase contradicii i incertitudini, profund
descumpnit de zdrnicia tuturor tiinelor ce nu au izbutit s-i dezvluie sensul
vieii. Faust ncheie un pact cu diavolul Mefisfofel, obligndu-se s i druiasc
sufletul, n momentul n care fericirea pe care o va tri l va determina s cear
clipei s se opreasc, urmnd s primeasc n schimb tineree i plceri.
Aventurile n care l antreneaz Mefistofel pe Faust simbolizeaz treptele
parcurse de om spre dobndirea fericirii.
Beia din pivnia lui Auerbach semnific plcerile vulgare, care nu pot
satisface un spirit nsetat de absolut, precum este Faust.
ntinerit, Faust se apropie de fericire prin iubirea pentru Margareta, o
flint pur, sacrificat de Mefistofel spre a zdrnici aspiraiile lui Faust.
Margareta este nvinuit de pruncucidere i osndit.
n cea de a doua parte a operei, este prezentat dragostea dintre Faust i
Elena, celebra frumusee a antichitii. Elena simbolizeaz aspiraia lui
Goethe spre armonia perfect dintre spirit i materie, realizat de vechii
greci. nsoirea dintre cei doi se destram ns.
Faust gsete fericirea n viaa activ, n creaia folositoare oamenilor i
societii n general. Faust afl c sensul vieii st n fapt, n activitatea
creatoare i adreseaz clipei invocaia prevzut n pact. Mefistofel,
potrivit pactului, vrea s i ia sufletul, dar Faust este mntuit prin faptul c
a reuit s se ridice de la egoism la cel mai nalt altruism, pentru c i-a
pus viaa i activitatea creatoare n slujba societii.