Internetul, drepturile de autor și

pirații Raport final

Anamaria Bumbar, Sociologie, Seria 1, Grupa 2, Anul 1

Această lucrare servește drept raport final pentru activitatea de pe blog-ul cu

titlul „Internetul, drepturile de autor și pirații” pe care am realizat- o pe parcursul a 3 luni.
Veți găsi în cele ce urmează explicațiile și concluziile la care am ajuns în legătură cu tema
precizată mai sus dar și poziția mea cu privire la aceasta.

Tema acestui raport este „Internetul, drepturile de autor și pirații”. Așa cum am
procedat și pe blog, și în acest raport îmi propun să răspund la cîteva întrebări simple ce au ca
țintă internetul și felul în care suntem noi influențați de el, drepturile de autor și modul în care
sunt sau nu ele respectate și pirateria software care este sau nu o problmă majoră a secolului
în care trăim. Acest raport este rezultatul celor 3 luni în care, datorită activității mele de pe
blog, am aflat și observat cum și în ce proporții este prezent internetul în viața noastră.

Internetul

Internetul a schimbat complet modul în care oamenii lucrează, comunică, se

cunosc și se distrează. Peste tot în lume, milioane de oamenii se conectează într-o rețea în care
nu există frontiere politice, rasiale, etnice sau religioase. Aceștea îşi împartăşesc gândurile,
speranţele, munca, ştirile şi comentează prin firele şi calculatoarele care compun internetul.
Multe dintre mijloacele de comunicaţie complet noi au fost inventate, permiţându-vă astfel să
folosiţi internetul la fel cum folosiţi telefonul, eliminând complet taxele pentru distantă,chiar
dacă apelați pe cineva la antipoizi. Tehnologiile permit oamenilor să comunice în mod intim;
altele permit vaste discuţii ale grupurilor, care traversează globul, iar altele permit atât
comunicaţii intime cu o persoană, cât şi comunicaţii publice cu grupuri mari. Astfel
funcționează internetul însă el nu reprezintă doar atât.

1
Puteţi intra în lumi virtuale sau să vă întâlniţi în sesiuni de conversaţii virtuale (virtual chat)
în care dumneavoastră vă creaţi propria personalitate online, numită avatar, care comunică cu
alte avataruri. Internetul permite crearea unui remarcabil conţinut multimedia online,
combinând animaţia, sunetul şi programând prin tehnologii ca streaming audio și video,
Shockwave şi Multicast IP. Dar ce se întâmplă cu dumneavoastră atunci când nu mai sunteți
conectați la internet? E oare internetul o metodă de deindividualizare? La aceste întrebări sper
să găsesc răspunsul în anii ce vor urma, până atunci nu îmi rămâne decât să sper că voi fi
suficient de puternică încât să nu mă las condusă de internet.

Drepturile de autor

Dreptul de autor reprezintă ansamblul prerogativelor, inclusiv dreptul exclusiv

de a reproduce, distribui, executa, afișa, sau de licentă, de care se bucură autorii ca rezultat al
unui efort creativ independent cu referire la operele create; instituția dreptului de autor este
instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor. Stim că există drepturi pentru autori,
știm că există o instituție care se ocupă ca aceste drepturi ale autorilor să fie respectate, dar nu
știm când și cum ne dăm seama dacă o creație este sau nu originală, dacă aceasta încalcă sau
nu anumite drepturi de autor. De aici a pornit și ideea pentru postul cu titlul „Ce înseamnă
original?” și răspunsul la acestă întrebare „Originalitatea nu constă în a spune ce nu a mai
spus nimeni, ci în a spune exact ceea ce gândeşti tu însuţi.” (James Stephens ) Concluzia mea
este că dreptul de a naviga online liber nu trebuie să implice încălcarea drepturilor celorlalți.

Pirateria software

Pirateria software este unul din modurile prin care se realizează încălcarea
drepturilor de autor. Este poate cel mai la îndemâna mod de a procura tot ceea ce avem nevoie
fară să fim nevoiți să ne ridicăm din fața biroului, să părăsim locuința și să cheltuim bani sau
timp. „Pirateria” sau „frauda pe internet” are următoarele caracteristici:

– permite accesul la descărcat copii ale software-lor piratate;

– distribuie reclame ale softeware-lor piratate prin intermediul mail-ului;
– oferă și transmite coduri sau alte tehnologii pentru a combate securitatea privind anti-
copierea.

2
Procesul de „piraterie” a început odată cu apariția internetului și se află într-o continuă
creștere.

Însă pirateria s-a dovedit a fi și benefică în unele situații. Pirații au adesea o

contribuție însemnată când vine vorba de industria muzicală de exemplu. Un studiu
britanic arată că persoanele care au declarat că downloadează ilegal de pe internet
cheltuie, în medie, 77 de lire pe an pentru a cumpăra muzică. Pe blogul meu
http://anamariabumbar.blogspot.com veți găsi mai multe informații despre acest studiu
care din punctul meu de vedere este relevant și pentru România.

Pe de altă parte, din ce în ce mai multe țări au început să ia măsuri de combatere a

pirateriei. De exemplu Franța care a promulgat de curând legea cunoscută sub numele de
„Legea celor trei lovituri” (”The three strikes rule”) adresată celor care nu respectă
drepturile de autor. Potrivit site-ului www.economist.com în acestă lege este menționat
faptul că cei care descarcă materiale de pe internet în mod ilegal vor fi pedepsiți gradual.
În primă instanță aceștia vor primi un mail de atenționare, apoi o scrisoare oficială de
avertisment, pentru ca la cea de-a treia abatere să li se întrerupă conexiunea la internet
pentru un an. Așadar, atâta timp cât există măsuri antipiraterie și un cadru legal care să
protejeze drepturile de autor, există și o oarecare diminuare a activității de copyright. O
astfel de metodă ar da roade probabil și în România însă noi mai avem mult până atunci.

În concluzie, nu voi oferi o formulă magică prin care să conving oamenii că

nu e bine să plagiezi pentru că singurul mod de a-i convinge, cred eu, e să le oferim cât
mai multe exemple cu situații în care oamenii asemeni lor au fost depistați și pedepsiți
pentru că au practicat activități de copyright. Este din ce în ce mai evident că încălcarea
drepturilor de autor ne afectează pe toți fie că „furăm” sau suntem „furați”.

Îndemnul meu: „ Nu plagiați!”