Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Emilia Plugaru
valuri.
Download
Marea Neagra
In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru,
Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 o/00) in
comparatie cu cea a oceanului planetar.
frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru
navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata. Sub
influenta vinturilor se formeaza un curent circular, dirijat de linia tarmurilor, care,
datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica. Un
curent de suprafata transporta prin Bosfor apele mai dulci ale Marii Negre spre
Marea Mediterana; in adancime se formeaza un curent copmensator, care
transporta in sens contrar ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulatie
verticala, la adincimi mai mari nu patrunde suficient oxigen si predomina
hidrogenul sulfurat.
Din cele mai vechi timpuri Marea Neagra a constituit o cale de legatura prin
intermediul careia populatia bastinasa din regiunile pontice a intrat in contact cu
cultura miceniana. Incepind din sec. al VIII-lea i.e.n. pe tarmurile Marii Negre
colonistii greci (care o numea Pontul Euxin) au intemeiat un numar de orase
(Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis,
Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia, Panticapaion, Dioscurias, Phasis,
Trapezunt, Sinope, Heracleea Pontica, etc.) care au avut un important rol
economic, politic si cultural contribuind la grabirea procesului descompunerii
comunei primitive la triiburile locale. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.)
un rol preponderent in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul
Atena. Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator,
devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii
Negre (cu exceptia Bitiniei), reprezentand o amenintare serioasa pentru influenta
romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac
incepator, si-a intins stapanirea asupra tarmului stang al Marii Negre, cuprins intre
Nistru si Apollonia Pontica. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in
provincia Moesia in anul 46 e.n. orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre
(Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapinirea Romei, cunoscand o noua
perioada de inflorire economica si culturala (perioada romana). Dominatia romana
in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-bizantina (in secolele IV VII e.n.), care, pentru a-si mentine stapanirea drumurilor comerciale din Marea
Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe
cea a cnejilor rusi. Dupa cucuerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni
(1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din
aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni, care
pana la cucerirea turceasca si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii
Negre. La sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea, Marea Neagra
constituia hotarul estic al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei,
trecerea Crimeei sub suzeranitatea turceasca (1475) si caderea Chiliei si a Cetatii
Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in
stapanirea Imperiului Otoman. In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII XIX, stapanirea turceasca s-a restrans continuu, pana ce, in urma primului razboi
balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele
riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.
Litoralul Marii Negre constituie o importanta zona balneoclimatica; de-a lungul s-au
dezvoltat numeroase statiuni de renume international: Mamaia, Eforie, Mangalia,
Yalta, Soci, Suhumi, Batumi, Varna.
Litoralul romanesc al Marii Negre prezinta aspecte diferite. In nord, de la gura de
varsare a bratului Musura si pana la Capul Midia (cca. 150 km), tarmul este jos, pe
alocuri instabil, nisipos, cu dune si cordoane litorale, cu plaje largi. La sud de Capul
Midia pana la granita cu Bulgaria, tarmul este inalt si abrupt (faleza), sapat in loess
si depozite sarmatice, prezentand numai din loc in loc plaje (Mamaia, Agigea,
Eforie Nord si Eforie Sud, Costinesti, Mangalia). Faleza a fost amenajata prin taluze
de verdeata si diguri. Plajele litoralului romanesc al Marii Negre prin expunerea lor
estica si prin nisipul fin, sunt foarte cautate in Europa.
Clima litoralului romanesc al Marii Negre este temperat-continentala, cu usoare
influente marine. Variatiile anuale si diurne ale temperaturii aerului sunt mai
moderate decat in restul tarii (70 - 80 de zile de vara). Precipitatiile atmosferice
sunt foarte variabile si se produc la intervale mari (400 - 700 mm annual).
Vecinatatea marii si a uscatului favorizeaza formarea brizelor. Litoralul romanesc al
Marii Negre este supus iarna viscolului (vanturile de nord-est). De-a lungul
litoralului se pot deosebi doua nuante climatice:
- la nord de Capul Midia, evaporatii puternice ziua (Delta Dunarii si Complexul
Razelm), care asigura umezirea aerului si duc la scaderea amplitudinilor termice
- la sud de Capul Midia, regimul temperaturii aerului este mai moderat si cu
caracter marin mai pronuntat; vara, temperatura aerului este mai coborata decat
in nord, iar iarna este mai ridicata.