Sindromul Asperger

Sindromul Asperger este o tulburare de dezvoltare relativ noua in ceea ce priveste diagnosticarea.
In 1944, Hans Asperger a descris un grup de copii cu varste cuprinse intre 6 si 11 ani care in ciuda
unei aparente comunicari si aptitudini cognitive tipice aveau probleme semnificative in ceea ce priveste
interactiunea sociala. Aceste probleme mai includeau interes intens pentru un anumit domeniu,
empatie saraca, neindemanare, dificultate in a-si controla volumul vocii atunci cand vorbesc, folosirea
de tonuri ciudate ale vocii, probleme in ceea ce priveste adaptarea scolara. Desi termenul de sindrom
Asperger a trecut neobservat pana in anul 1980, in present sindromul este inclus in cadrul PDD si este
similar cu tulburarea autista.
In cadrul DSM definitia sindromului Asperger este similara cu cea a tulburarii autiste. Copiii cu
sindromul Asperger au probleme considerabile in ceea ce priveste intareactiunea sociala si comunicarea
si au comportamente si interese neobisnuite. Totusi, isi dezvolta limbajul la varsta normala ( desi
comunicarea lor este diferita de cea a celorlalti copii de aceeasi varsta) si au QI-ul incadrat in limitele
normale. Ca si copiii cu autism cei cu sindromul Asperger au cele trei simptome majore din PDD, dar
in modul lo r unic: Probleme de interactiune sociala, Probleme de comunicare, Comportamente
stereotipe si repetitive, interese neobisnuite, respuns neobisnuit la mediu.
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Asperger (DSM-IV-TR, 2000):
1. Deteriorare calitativa in interactiunea sociala manifestata prin cel putin doua din urmatoarele:
1. Deteriorare marcata in uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul in fata, expresia
faciala, posturile corporale si gesturile de reglare a interactiunii sociale;
2. Incapacitatea de a stabilii relatii cu egalii corespunzatoare nivelului de dezvoltare;
3. Lipsa cautarii spontane de impartasii satisfactia, interesele sau realizarile cu alti oameni ( de ex., lipsa
de a arata, de a adduce, de a specifica altor oameni obiectele de interes)
4. Lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala.

1. Patternuri stereotipe, repetitive si restranse de comportament, interese si activitati, manifestate prin

cel putin unul din urmatorii itemi:
1. Preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patternuri restranse si stereotipe de interes, si care este
anormala, fie ca intensitate sau centrare;
2. Aderenta inflexibila evidenta de rutine sau ritualuri specifice, nonfunctionale.
3. Manierisme motorii repetitive si stereotype (de ex., fluturatul sau rasucitul mainilor sau degetelor sau
miscari complexe ale intregului corp);
4. Preocupare persistenta pentru parti ale obiectelor.

1. Perturbarea cauzeaza deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, professional ori in alte
domenii importante de functionare.

1. Nu exista o intarziere generala semnificativa clinic in limbaj ( de ex., utilizeaza cuvinte isolate catre
etatea de 2 ani si fraze comunicative catre etatea de 3 ani)

1. Nu exista o intarziere semnificativa clinic in dezvoltarea cognitive sau in dezvoltarea aptitudinilor de

autoajutorare corespunzatoare etatii, in comportamentul adaptativ (altele dacat in interactiunea
sociala) si in curiozitatea pentru ambianta in copilarie.

1. Nu sunt satisfacute criteriile pentru o alta tulburare de dezvoltare pervaziva specifica sau pentru
schizofrenie.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Tulburarea Asperger trebuie distinsa de alte tulburari de dezvoltare pervaziva, toate acestea fiind
caracterizate prin probleme de interactiune sociala.

Tulburarea Asperger difera de tulburarea autista . In tulburarea autista exista anomalii

semnificative in domeniul interactiunii sociale, limbajului si jocului, pe cand in tulburarea Asperger
aptitudinile lingvistice si cognitive precoce nu sunt intarziate in mod semnificativ. In afara de
aceasta, in tulburarea autista, interesele si activitatile, restranse, repetitive si streotipe sunt adesea
caracterizate prin prezenta manierismelor motorii, a preocuparii pentru parti ale obiectelor, ritualuri
si detresa marcata, pe cand in tulburarea Asperger, acestea sunt observate in primul rand in
urmarirea atotcuprinzatoare a intereselor circumscrise incluzand un subiect caruia individul ii
dedica foarte mult timp stangand informatii si date. Diferentierea celor doua cazuri poate fi
problematica in unele cazuri. In tulburarea autista, patternurile de interactiune sociala tipica sunt
marcate de autoizolare sau de abordari sociale marcat rigide, pe cand in tulburarea Asperger pare a
exista o motivatie pentru abordarea celorlalti, chiar daca aceasta este facuta intr-o maniera
excentrica, unilaterala, prolixa si insensibila.
Tulburarea Asperger trebuie sa fie deasemena deferentiata de tulburarea Rett, tulburarea
dezintegrativa a copilariei, schizofrenia cu debut in copilarie, mutismul selectiv, tulburarea de
limbaj expresiv, tulburarea mixta de limbaj expresiv si receptiv.
Sindromul Asperger este o tulburare comportamental care aparine de autism, o psihopatie autist
caracterizat prin dificultate de ncadrare social cu caracter permanent. Sindromul Asperger este o
tulburare de dezvoltare care se caracterizeaz printr-o afectare a comportamentului social, a
interaciunii sociale prin existena unor preocupri i interese restrictive.
Dei cei cu sindromul Asperger au o dezvoltare normal cognitiv i de limbaj (pot acumula foarte
multe informaii ntr-un domeniu tehnic, limbajul este corect gramatical marcat ns de stereotipii i
pedanterie), n schimb au o incapacitate de rezonare afectiv, de exprimare a reciprocitii emoionale,
de comunicare empatic. Aadar, cu toate c au un nivel intelectual normal sau superior, pesoanele
cusindromul Asperger par nendemnatice pe plan social i interactiv (de acest sindrom se pare c
suferea i Einstein) i apariia, uneori, n adolescen a episoadelor psihotice.
Simptomele pentru cei cu sindromul Asperger se pot depista nc din copilrie: afectare marcat a
comportamentelor non-verbale (lipsa mobilitii i expresivitii faciale), capacitate redus n iniierea
relaiilor cu cei de aceeai vrst, lipsa de spontaneitate n exprimarea unor stri emoionale (bucurie,
tristee etc), lipsa reciprocitii emoionale i sociale, existena unor preocupri anormale ca intensitate

i interes, manifestri motorii stereotipe i repetitive, toate acestea fr a exista ntrziere n dezvoltarea
psihomotorie sau de limbaj.
Sindromul Asperger trebuie difereniat de celelalte manifestri ale autismului, ceea ce n literatura de
specialitate se numesc tulburri din spectrul autismului: tulburarea autist (autismul clasic de tip
Kanner sau autismul infantil), sindromul Asperger i autismul atipic.
Fa de celelalte tipuri de autism, principalul criteriu de difereniere este limbajul i dezvoltarea
cognitiv, uneori chiar inteligena sclipitoare. Persoana cu sindromul Asperger are un limbaj bine
dezvoltat cu exprimare gramatical corect (s-a putut observa c autistul are tendina s vorbeasc la
persoana II sau III). Adaptarea social i nivelul interaciuniii sociale este mult mai eficace dect la
autismul clasic, cu posibilitatea de educare i dezvoltare a acestor abiliti. Cei cu acest sindrom au un
risc sporit de dezvoltare a altor afeciuni psihiatrice: depresia, tulburarea de deficit de atenie,
schizofrenia i tulburarea obsesiv-compulsiv.
Sindromul Asperger apare n copilrie i dureaz de regul pn la maturitate i afecteaz mai mult
bieii dect fetele. Cauzele sindromului Asperger nu sunt nc cunoscute, dar se presupune a avea o
mare importan factorii de natur genetic.
Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are
dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. Oamenii cu sindrom Asperger au unele
manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave
de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si
tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa
vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de
inteligenta este normal sau superior normalului.
Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale
genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca
cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata.
Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea
simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva

sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom
Asperger care sa se manifeste la fel.
Simptome in timpul copilariei
Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa
mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii. Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa
se manifeste in urmatoarele moduri:
incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute,
precum capacitatea de a citilimbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si
astepta randul pentru a vorbi
ii displace orice schimbare in rutina zilnica
lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile celor din jur)
incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care
vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un
comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri,
accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles
poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale
poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
poate avea expresii si posturi aparte
poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu
sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de
puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de
astronomie
pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile
private sunt frecvent exteriorizate
este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de
utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate
avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar
poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini,
la gusturi intense sau texturi aparte
poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate
fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce
priveste detaliile.

Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul
Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea,
cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in
activitati sociale.
Simptome in adolescenta si la adultul tanar
Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa
deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in
continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului. Adolescentul cu sindrom Asperger,
precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la
abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun
mare pret pe a fi si a arata de gasca, efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant
emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si
pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste
dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de
vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.
Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina
cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger
pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic
dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand
dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea
regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan
civic.
Simptomele adultului
Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se
stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o
mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa
invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu
sindromul Asperger se casatoresc si au copii.
Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii. Acestea includ:
interactiuni sociale defectuoase

comportament, interese si activitati neobisnuite

limbaj dezvoltat normal
lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul
inconjurator.
Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce
priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile
de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa
despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale
copilului afectat).
Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului
Asperger.
Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:
test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de
inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate
evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului;
copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in
comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul
non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate
de copil
examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii,
reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si
comunicarea indirecta, precum sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul
acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si
depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.
La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste
criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IVTR), publicatie ce apartine de Asociatia Americana de Psihiatrie.
Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de
concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu
sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea
de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza.

Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang
Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.
Persoanele cu sindromul Asperger nu au un mod defectuos de a gandi ci doar diferit. De obicei
au o motivatie intrinseca foarte puternica de a aprofunda cunoasterea, adevarul si perfectiunea
si au prioritati diferite in atingerea lor fata de ceilalti oameni. Mai exista de asemenea si o
perceptie diferita a situatiilor si experientelor senzoriale. De exemplu pentru persoanele cu
Asperger poate avea prioritate rezolvarea unei probleme fata de nevoia de recunoatere sociala
sau de satisfacere a nevoilor emotionale.
Persoanele cu Asperger pot percepe erori care pot parea nesemnificative celorlalti, dand
atentie mai degraba detaliilor decat viziunii de ansamblu.
Ca trasaturi de personalitate s-ar putea nota urmatoarele: sunt directi, spun ce au in minte,
sunt onesti, au un simt puternic al dreptatii sociale. Cauta frecvent singuratatea si se bucura de
momentele de singuratate, sunt prieteni loiali si au simt al umorului special.
Persoanle cu Asperger pot avea dificultati in managementul emotiilor si expresiilor.
Copiii si adultii cu Asperger pot avea un nivel ridicat al anxietatii, tristetii sau furiei care poate
indica o tulburare afectiva. Pot avea deasemenea probleme in a-si exprima dragostea si
afectiunea asa cum se asteapta ceilalti. Din fericire in prezent exista programe de terapie care
ajuta cu success in exprimarea si controlul emotiilor.
(Tony Attwood)

TULBURARE ASPERGER, AUTISM NALT FUNCTIONAL SAU PSIHOPATIE SCHIZOID ?

Autismul nalt functional
Autismul nalt functional ntruneste toate criteriile pentru Autismul infantil cu
mentiunea c acesti copii au inteligent normal si limbajul dezvoltat; acest lucru
face ca diferentierea de Asperger s fie foarte dificil de fcut si de multe ori s
existe greseli de diagnostic n acest sens. Nu toti autorii sunt de acord ca
Autismul Infantil este diferit de TA, unii dintre ei consider c este aceeasi
tulburare. Exist totusi o unanimitate privind existenta unui continuum n TPDD.
Tulburare Asperger versus Autism nalt functional.
Au fost descrise urmtoarele diferente ntre cele dou entitti:
- TA are mai mult volubilitate n vorbire dect Autism Infantil (NIMH (2000),
TA are o conversatie mai bun n interactiunea n diad dect Autism Infantil
profilul QI-verbal este mai bun la adolescentii cu TA dect la cei cu Autism Infantil
(Belkadi et all., 2003), insertia social a adultilor cu TA este superioar celor cu
Autism Infantil (vezi profilul psihologic efectuat de Gillberg filozofului german
Witghenstein)
- Ellen Fenster-Kuel (2000) citat de Klin si Volkmar (2003) considera c TA este
diferit de Autismul Infantil, c se fac adesea greseli de diagnostic; copiii cu TA

pot prezenta adesea si comportamente de tip TOC, THDA sau TO; autoarea
consider c Autismul Infantil are o simptomatologie relativ permanent cu
scderea abilitatilor si sarcinilor verbale n timp ce TA are doar o oboseal a
performantelor, testele psihologice (Block design subtest of the WISC/WAIS) au
performante superioare pe msurtorile verbale la cei cu TA fat de Autism
Infantil (Jolliffe and Baron-Cohen, 2000)
- Mare parte din clinicieni gsesc util distinctia dintre TA si Autismul Infantil
(Campbell et all., 1996; Volkmar and Klim, 2000; Simpson, 2003).
Exist autori care consider c Autism Infantil nu este semnificativ diferit de TA:
Baron-Cohen et all., 2003 considera c TA este identic cu Autism Infantil, au
acelasi stil cognitiv si acelasi model folk psychology si folk physics.
Acelasi autor consider c autismul este o conditie psihiatric creia nu i se
potriveste nici termenul de disorder, disability sau handicap ci este o deficienta cu
different cognitive style. Bauer (2000) citat de Klin si Volkmar, 2003 considera
c TA este un termen aplicat pentru o form inalt de functionare a TPDD si c
reprezint o tulburare neurologic de baz a dezvoltrii n care exit trei categorii
de anomalii:
la nivelul relatiilor sociale si abilittilor sociale
la nivelul folosirii limbajului pentru comunicare
la nivelul comportamentului care este caracterizat prin atitudini repetitive,
perseverative cu interese limitate si foarte intense
TA reprezint portiunea din continuumul TPDD care se caracterizeaz prin abilitti
cognitive ridicate (Klin si Volkmar, 2003).
CONCLUZII
Dificulttile legate de corecta evaluare a Tulburrii Asperger s-au diminuat n
urma recunoasterii oficiale de ctre Asociatia American de Psihiatrie n editia a
IV-a a DSM n 1994. Cu toate acestea, utilizarea clinic a acestui concept
diagnostic este nc la nceput, existnd dificultti de ncadrare nosologic, legate
de perspectiva evolutiei si a proiectrii modalittilor de interventie terapeutic.
Criteriile de diagnostic se suprapun ntr-o oarecare masur cu cele de Autism
Infantil, motiv pentru care exist discutii legate de dificultatile diferentierii ntre
Tulburarea Asperger si Autismul nalt Functional. Spre deosebire de Autismul
Infantil, Tulburarea Asperger prezint o lips a ntrzierilor n dezvoltarea
achizitiilor limbajului, n dezvoltarea cognitiv si exteriorizeaz comportamente
adaptative cu exceptia interactiunii sociale. Se consider c Tulburarea Asperger
se situeaz la captul cu functionarea cea mai nalt a continumului Tulburrilor
Pervazive de Dezvoltare.
Tulburarea schizoid de personalitate n copilrie descris de Wolf (citat de Klin et
all., 1995), care desi nu s-a mentinut n taxinomiile internationale, este o alt
entitate care este inclus n algoritmul diagnostic la evaluarea unui copil
prezentnd criterii diagnostice apartinnd Tulburrii Asperger, datorit aceleiasi

suprapuneri a unor caracteristici clinice. Cel mai important criteriu de diferentiere

ntre cele dou tulburri este nivelul superior al interactiunii sociale al persoanelor
prezentnd Tulburare schizoid de personalitate, restrngerea comunicrii sociale
tinnd de absenta intentiei la o persoan cu abilitti de comunicare si nu de
dificultate si neadecvare, asa cum se ntampl n cazul persoanelor cu Tulburare
Asperger. Este descris o evolutie a adaptrii sociale pe termen lung net
superioar la Tulburarea schizoid de personalitate n raport cu Tulburarea
Asperger (Szatmari et all., 2003; Howlin, 2003).
Nu exist nc unanimitate de opinie privind TA, Autismul nalt functional si
Tulburarea schizoid de personalitate n copilarie.
BIBLIOGRAFIE
1. American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual (4th Edition),
Washingthon DC, American Psychiatric Association Press, 1994
2. Asperger H. (1944) Die autistichen Psychopathen im Kindersalter. Arch Psychiatrie
Nervenkrankheiten 117:76-136
3. Avikainen S., Wohlschlager A., Liuhanen S., Hanninen R., Hari R. (2003) Impaired
mirror-image imitation in asperger and high-functioning autistic subjects. Curr Biol.
13(4):339-341.
4. Baron-Cohen S., Richler J., Bisarya D., Gurunathan N., Wheelwright S. (2003) The
systemizing quotient: an investigation of adults with Asperger syndrome or highfunctioning autism, and normal sex differences. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci.
28;358(1430):361-374.
5. Belkadi Z., Gierski F., Clerc C., Bertot V., Brasselet C., Motte J. (2003) Asperger
syndrome in childhood: review of four cases. Arch Pediatr. 10(2):110-6
6. Campbell M., Schopler F., Cueva J.E., Hallin A., ( 1996) Treatment of autistic disorders.
Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 35: 134-142
7. Castelli F., Frith C, Happe F, Frith U. (2002) Autism, Asperger syndrome and brain
mechanisms for the attribution of mental states to animated shapes. Brain. 125(Pt
8):1839-1849.
8. Charman T. (2002) The prevalence of autism spectrum disorders. Recent evidence and
future challenges. Eur Child Adolesc Psychiatry. 11(6):249-56
9. Dobrescu I. (2003) Psihiatria copilului si adolescentului, Editura Medical, Bucuresti,
152-157
10. Ehlers S., Gillberg C.(1993) The epidemiology of Asperger syndrome: a total
population study. Journal of Child Psychiatry and Psychology 34: 1327-1350
11. Fiona J.S., Baron-Cohen S., Bolton P., Brayne C. (2002) Brief report: prevalence of
autism spectrum conditions in children aged 5-11 years in Cambridgeshire, UK. Autism
6(3):231-7
12. Fombonne E, Tidmarsh L. (2003) Epidemiologic data on Asperger disorder. Child
Adolesc Psychiatr Clin N Am. 12(1):15-21, v-vi.
13. Georgescu M. (1998) Psihiatrie Ghid practic, Editura National, Bucuresti, 270-275
14. Ghazdiuddin M., Gerstein L.(1996), Pedantic speaking style differentiates Asperger
syndrome from high-functioning autism, Journal of Autism and Developmental Disorders
26:585-595
15. Gillberg C.(1999) Asperger syndrome and related disorders. European Child and
Adolescent Psychiatry Vol .8, Suppl. 2 II/8

16. Graham P., Turk J., Verhulst F.C.(1999) Child Psychiatry. A developmental approach.
Third Edition. Oxford University Press
17. Howlin P. (2003) Outcome in high-functioning adults with autism with and without
early language delays: implications for the differentiation between autism and Asperger
syndrome. J Autism Dev Disord. 33(1):3-13.
18. Huang H.L., Shieh Y.L., Wu H.J., Chuang S.F., Yang P., Jong Y.J. (2002) Aspergers
syndrome and aberrant neurofunctional organization a case report. Kaohsiung J Med
Sci. 18(4):198-204.
19. Jolliffe T, Baron-Cohen S. (2000) Linguistic processing in high-functioning adults with
autism or Aspergers syndrome. Is global coherence impaired? Psychol Med. 30(5):116987
20. Kaland N, Moller-Nielsen A, Callesen K, Mortensen EL, Gottlieb D, Smith L. (2002)- A
new advanced test of theory of mind: evidence from children and adolescents with
Asperger syndrome J Child Psychol Psychiatry 43(4):517-28
21. Kanner L. (1943), Autistic distrurbances of affective contact Nerv Child 2:217-250
22. Klin A., Volkmar F.R., Sparrow S., Cicchetti D.V., Rourke B.P.( 1995) Validity and
neuropsychological characterization of Asperger syndrome: convergence witn
nonverballearning disabilities syndrome. Journal of Child Psychiatry and Psychology 36,
1227- 1240
23. Klin A., Volkmar F.R. (2003) Asperger syndrome. Child Adolesc Psychiatr Clin N
Am. 12(1):XIII-XVI.
24. Klin A., Volkmar F.R. (2003) Asperger syndrome: diagnosis and external validity.
Child Adolesc Psychiatr Clin N Am. 12(1):1- 13, v.
25. Prior M. (2003) Is there an increase in the prevalence of autism spectrum disorders?
J Paediatr Child Health. 39(2):81-2.
26. Rinehart NJ, Bradshaw JL, Brereton AV, Tonge BJ. (2002) Lateralization in individuals
with high-functioning autism and Aspergers disorder: a frontostriatal model. J Autism
Dev Disord. 32(4):321-331.
27. Simpson D (2003) Autism spectrum disorder is not as certain as implied. BMJ.
326(7396):986.
28. Szatmari P, Archer L., Fisman S., Streiner D.L., Wilson F.(1995) Asperger syndrome
and autism : differences in behaviour, cognition and adaptative functioning, Journal of
American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 34: 1662-1671
29. Szatmari P, Bryson SE, Boyle MH, Streiner DL, Duku E (2003) Predictors of outcome
among high functioning children with autism and Asperger syndrome. J Child Psychol
Psychiatry. 4(4):520-8.
30. Volkmar F.R., Klim A.(2000) Pervasive Developmental Disorder in Kaplan H.I., Sadock
B.J. (eds): Kaplan&Sadocks Comprehensive Textbook of Psychiatry Seventh Edition
(2000) Baltimore,Williams&Wilkinson, Cap 38: 2659-2679
31. Wing L (1981) Severe impairments of social interaction and associated abnormalities
in children: Epidemiology and classification. J Autism Dev Disorder 9:11-30
32. Wing L, Potter D. (2002) The epidemiology of autistic spectrum disorders: is the
prevalence rising? Ment Retard Dev Disabil Res Rev.;8(3):151-61.