1.

nmormntarea
Biserica Ortodox ne nvat c moartea este desprtirea sufletului de trup. Sfnta Scriptura
(Biblia) arat c atunci cnd " omul merge la lcasul su de veci", trupul trebuie "sa se ntoarc n
pmnt cum a fost, iar sufletul s se ntoarc la Dumnezeu care l-a dat " (Eclesiastul 12,5-7).
Bogat sau srac, rege sau rob, ntelept ori analfabet, toti prsim aceast viata ntr-o zi si ne
prezentam naintea lui Dumnezeu care ne va judeca, rnduindu-ne rsplata cuvenita. Dar
legtura celor morti cu cei vii nu nceteaz, ci ea se mentine prin rugciune nencetat pe care
Biserica o face pentru sufletele rposatilor, pstrnd comuniunea de iubire si ndjduind n
nvierea tuturor la sfrsitul veacurilor.
Cnd un crestin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de deruta, ntruct apar
preri si traditii diferite n legtur cu datinile ce nconjoar ceremonia nmormntrii.
Pentru a evita att confuziile, dar si superstitiile si datinile fr sens ori care nu au nici o legtur
cu credinta crestin ortodox, am nsemnat cele ce urmeaz si ncercnd astfel s sprijinim
familia decedatului.
Nu ne vom ocupa aici de problemele social-administrative care angajeaz alte institutii (oficiul
strii civile, medicul specialist n eliberarea documentului de constatare a decesului, administratia
cimitirului etc.), ci numai aspectele n care Biserica si slujitorii si sunt implicati.
Povtuirile au mai mult caracter practic, ntruct nu ne-am propus - si nici nu e cazul - o abordare
teologica a mortii si ceremonialului nmormntrii.
Ce trebuie s facem ?
Moartea unui dintre crestini este, fireste, prilej de ndurerare si ntristare. Cnd se ntmpla
decesul, familia trebuie s anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitnd
ajutorului bisericesc toate informatiile necesare. Preotul este cea mai autorizata persoana la care
membrii familiei trebuie s apeleze. Astfel si preotul isi ia masurile cuvenite pentru a mplini cum
se cuvine slujbele de pomenire si nmormntare. De la biserica se vor solicita doliul, un sfesnic,
lumnri, tmie, crbune pentru ars tmia, toiagul (o lumnare mare de ceara curata n forma
de colac), o cruce (de obicei din ceara), o icoana. De asemenea, se fixeaz cu preotul data si ora
nmormntrii si orele potrivite pentru slujbele de seara premergtoare nmormntrii (cina sau
stlpii). Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si
celorlalti membri ai parohiei c unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, ndemnndu-i s se
roage pentru acesta".
Trupul mortului este splat (scldat) cu apa curata, care aminteste de apa botezului prin care cel
rposat a devenit membru al Bisericii, este mbrcat apoi cu haine noi si curate (nchipuind
vesmntul cel nou al nestricciunii, cu care vom nvia la ziua judectii) si este pus n sicriu, cu
privirea spre rsrit (ntruct de acolo va veni Hristos la nvierea tuturor).
Pe piept i se pune o icoana sfintit (pentru a arata c respectivul crestin si d duhul ntru Hristos)
si lng minile care stau ncrucisate pe piept (dreapta peste stnga), toiagul care se aprinde
atunci cnd preotul slujeste.
Trupul e acoperit apoi cu o pnz alb, artnd c rposatul se afla sub acopermntul lui Hristos.
La captul mortului se aseaza sfesnicul n care rudele si cunoscutii care vin la nmormntare
aprind lumnri, rostind rugciunea scurta "Dumnezeu sa-l/s-o ierte!"
Att lumnrile care se aprind n sfesnic ori se tin n mini de ctre cei prezenti, n timpul slujbei,
ct si toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizeaz candelele aprinse ori lumina faptelor
bune cu care crestinul va ntmpina pe Hristos la Judecata de apoi. Lumnarea este si cluza
sufletului pe calea spre vesnicie, risipind ntunericul mortii si apropiindu-se de Hristos care a

spus: "Eu sunt lumina vietii: cel ce-Mi urmeaz Mie, nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina
vietii" (Ioan 8,12).
Deasupra usii de la intrarea n casa se aseaz o pnza de doliu (de culoare neagra) care rmne
acolo pn la pomenirea de 40 de zile.
De retinut:
- Nu este potrivit si nici ngduit ca pe icoana ori pe trupul mortului s se aseze bani de ctre rude
si cunoscuti. Cei care doresc s sprijine bneste familia ndoliata pot s o fac punnd banii pe o
tava
care
se
poate
aseza
lng
sicriu
ori
n
alta
parte
a
casei.
- Rudele apropiate ale decedatului poarta pe reverul hainelor o panglica mica de culoare neagra,
numita doliu. De regula, acest doliu se poarta 40 de zile ori un an. n semn de ntristare, brbatii
nu se brbieresc pn la pomenirea de 40 de zile. Hainele de ceremonie ale celorlalti trebuie s
evite
culorile
vii,
tiptoare,
nepotrivite
cu
sobrietatea
momentului.
- De la moarte pn la nmormntare salutam pe membrii familiei (cnd mergem la casa celui
decedat ori cnd plecam de acolo, precum si la biserica, cu ocazia slujbei nmormntrii) cu
cuvintele
"Dumnezeu
sa-l/s-o
ierte!"
- Acelasi este salutul cu care ne adresam si cunoscutilor sau strinilor pe care-i gsim adunati
lng
trupul
rposatului.
- Aceste cuvinte de salut nlocuiesc pe cele de bun dimineata, bun ziua etc. care nu se folosesc n
astfel
de
momente.
2. Priveghere si Stlpi (Cina)
In zilele de pn la nmormntare, preotul este chemat de familie, de regula, dup-amiaza, pentru
a svrsi slujba "Stlpilor" sau cina. Aceasta slujba este o rugciune scurta (numit bisericeste
panihida) pentru sufletul celui rposat, la care se adaug citirea unor prti din cele patru
Evanghelii.
Pentru aceasta, se pregtesc din vreme cdelnita sau ctuia n care se aprinde crbune si se pune
tmie, precum si o coliva (de obicei din fructe, cozonac, biscuiti etc), un pahar cu vin si mncare,
pe care preotul le va binecuvnta la vreme.
Coliva fcuta din gru fiert, ndulcit cu miere sau zahar, nchipuie nsusi trupul mortului,
deoarece hrana principala a trupului omenesc e grul. Ea este totodat o expresie materiala a
credintei noastre n nemurire si nviere, fiind fcut din boabe de gru, pe care Domnul Insusi lea nfatisat ca simboluri ale nvierii trupurilor: "dup cum bobul de gru, ca s ncolteasca si s
aduc road, trebuie s fie ngropat mai nti n pmnt si s putrezeasc, tot asa si trupul
omenesc mai nti se ngroap si putrezeste, pentru ca s nfieze apoi ntru nestricciune " (I
Corinteni 15,36). Dulciurile si ingredientele care intra n compozitia colivei reprezint virtutiile
sfintilor sau ale rposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice, pe care ndjduim c a
dobndit-o mortul.
In timpul cat preotul svrseste slujba, arde si toiagul asezat pe pieptul mortului.
De retinut:
- Unii credinciosi pregtesc tmia cu care se va tmia decedatul n obiecte improvizate (linguri,
cni, farfurii, cutii de conserve etc), ceea ce nu numai c este inestetic si nepractit, dar constituie
si o lipsa de respect pentru cel decedat. Pentru a se evita astfel de situatii, este indicat s se
cumpere de la biserica ori de la magazinele specializate o ctuie (obiect destinat pregtirii tmiei
si tmierii) sau s se confectioneze un astfel de obiect, cu deosebita grija, de un meserias
priceput.
- Nu este potrivit apoi ca, pentru a arde tmia s se foloseasc drept "foc" sau "jar" spirt, hrtie,
capete de lumnare, lemne ori alte materiale inflamabile. Acestea, prin ardere, scot fum si miros
neplcut, anihilnd mirosul aromat al tmiei si afectnd respiratia celor prezenti. Cel mai
potrivit
este
s
se
procure
crbune
special
pentru
cadelnita
si
catuie.

- In timpul slujbei nceteaz orice alta activitate, iar cei prezenti pstreaz linistea si o atitudine
serioasa, rugndu-se mpreuna cu preotul pentru sufletul celui rposat. Nu se vorbeste, nu se fac
gesturi, nu se rade. De asemenea, fiind moment de rugciune, membrii familiei trebuie sa-si
impun o retinere de a plnge zgomotos ori cu vorbe, pentru a nu tulbura rnduiala slujbei. Cei
care tin lumnri aprinse n mini s fie atenti s nu aprind hainele celor din jur si s aib grija
s nu curg ceara pe jos, fie c sunt n casa, la capela mortuara sau n biserica.
- Dac n ziua respectiva este zi de post, mncarea trebuie s fie de post, asemenea si alimentele
folosite la alctuirea colivei. Pentru a nu gresi, este bine s ne uitam n calendarul bisericesc,
ntruct
sunt
si
perioade
de
dezlegare
la
anumite
mncruri
de
dulce.
- Dup plecarea preotului este bine, dac se face priveghere de toata noaptea, s se citeasc de
credinciosii
mai
evlaviosi,
din
sfintele
Evanghelii
si
Psaltirea.
- Nu se fumeaz, nu se fac glume, nu se rade, nu se spun povesti, ci se pstreaz o atitudine
solemn.
- Unii credinciosi, n situatia cnd decedatul nu s-a spovedit si nu s-a mprtsit sau nu i s-a
aprins lumnarea atunci cnd si-a dat sufletul, solicit preotului la ectenie (rugciunea de
pomenire) s adauge "mort nespovedit, nemprtsit si fr lumnare". Intr-adevr, Biserica ne
nvat c "trecerea cuiva din viata fr spovedanie si fr grijanie (adic ultima mprtsire,
nainte de a-si da sufletul) este socotit, pe drept cuvnt, nu numai ca o mare pagub pentru
sufletul celui rposat, ci si un mare pcat pentru cei ai lui, rmasi n viat, daca lucrul s-a petrecut
din vina sau nepurtarea lor de grija". Dincolo de aceste situatii, n cazul cnd moartea s-a produs
accidental, iar decedatul cnd era n viat se spovedea si se mprtsea, catehismul ortodox
ngduie ca atunci cnd se face pomenire sau parastas pentru astfel de morti, numele lor s fie
nsotit de artarea "mort nemprtsit si nespovedit", iar uneori si "fr lumnare".
3. Ritualul nmormntrii
In ziua si la ora stabilita de comun acord cu preotul pentru nmormntare, rudele pregtesc
tmia si ofer preotului si cntretului cate o lumnare aprinsa.
Dup slujba ce se oficiaz la casa decedatului (ori la capela sau casa mortuara), se organizeaz
procesiunea de nmormntare, care rmne aceeasi pn la cimitir.
Convoiul mortuar se aranjeaz astfel: n frunte merge un credincios cu crucea (care va fi pusa la
cptiul mortului); urmeaz cei ce poarta coliva si vinul, pomul cu darurile ce s mpart sracilor
(simbol al vietii si al mortii, nchipuind raiul n care se doreste a ajunge sufletul mortului), cei cu
coroanele (daca sunt), purttorii de sfesnice, cntretul si preotul, carul mortuar (dricul) cu
sicriul, rudele mortului si ceilalti participanti.
Pe drum pn la biserica si apoi pn la cimitir, se cnt "Sfinte Dumnezeule" funebru de ctre
cor sau credinciosi, sub conducerea cntretului.
Cnd convoiul ajunge la anumite rspntii de drumuri ori n locurile legate de viata si activitatea
decedatului sau n dreptul unei biserici, preotul zice n dreptul sicriului ectenia pentru morti.
De retinut:
- Obiceiul de a sparge o cana sau un vas atunci cnd decedatul este scos din cas pentru
nmormntare este pgn si reprezint mentinerea unei superstitii care denot ignorant.
- Fanfara la nmormntare este un obicei strin de traditia ortodox, care n-a admis cntarea
instrumental n cult. De multe ori, astfel de formatii cnt piese muzicale populare, romante,
marsuri, care sunt n total dezacord cu sobrietatea evenimentului nmormntrii. Astfel de
practici dovedesc lipsa de seriozitate a celor care le solicita si putinul respect ce-l poarta celor
decedati. ndeosebi, n perioadele celor patru mari posturi din an, trebuie evitat cu desvrsire
angajarea
unei
fanfare
la
nmormntare.
- In timpul slujbei la biserica se va pstra aceeasi atmosfera de liniste si de reculegere.
- Celor prezenti li se mpart lumnri aprinse (uneori nsotite de o batista, o pnz alba sau un
prosop, precum si un covrig, un mar sau un colcel etc.) de sufletul celui rposat. Cei ce primesc
aceste daruri sunt datori s spun "Dumnezeu sa-l ierte" sau "Bogdaproste!" (Cuvnt slav,

ncettenit la noi, dar care n traducere nseamn tot "Dumnezeu sa-l ierte!"). Aceste formule
nlocuiesc pe cea obisnuita de "multumesc" ori frantuzismul "merci" care nu se folosesc n
asemenea
ocazii.
- Unii credinciosi atentioneaz persoanele nsrcinate cu oferirea lumnrilor, adesea chiar n
timpul slujbei, s nu dea si rudelor apropiate ale celui decedat. Practica aceasta este nefondata.
Oferirea si primirea lumnrii aprinse reprezint credinta comuna n "Lumina-Hristos" care
calauzeste sufletul decedatului pe calea vesniciei. Cu att mai mult, rudele apropiate sunt chemate
s se adaug celor ce mrturisesc aceast credinta si s poarte n mini simbolul "luminii celei
neapuse"
- La sfrsitul slujbei, membrii familiei si ceilalti credinciosi srut icoana aflata pe pieptul
mortului, iar cei mai apropiati ca rudenie, mana ori fata mortului, aceasta reprezentnd srutarea
cea mai de pe urma. Gestul acesta, semnul iertrii si al mpcrii prin care ne luam rmas bun de
la cel care pleac dintre noi, se face n perfecta ordine si liniste, ntruct ne aflam n lcasul
bisericii
si
nu
trebuie
perturbata
atmosfera
slujbei
de
nmormntare.
- Practica de a lipi pe crucea din mana mortului o moneda este pgn si trebuie prsit. Cu
acest ban se credea c mortii pltesc luntrasului Caron trecerea peste Stix (un fluviu) al
infernului. A atasa un ban de Sfnta Cruce reprezint o impietate si perpetuarea unei superstitii
pe
care
orice
crestin
ortodox
nu
o
poate
sustine.
- Cnd preotul citeste rugciunea de dezlegare, unii credinciosi, nefiind atenti la sensul cuvintelor,
se reped s dezlege panglica cu care sunt legate picioarele mortului. Gestul acesta trebuie evitat,
ridicarea piedicii urmnd s se petreac nu n biserica, ci la cimitir, pe marginea gropii. Preotul,
de fapt, se roag astfel: "Dezleag, Doamne, pe adormitul robul Tu (aici ii spune numele) de
pcatul sufletesc si trupesc", iar a doua rugciune: "Si-i iart lui toate cate a pctuit cu cuvntul,
cu lucrul sau cu gndul, dezlegndu-l si de legtura pusa n orice chip asupra lui, cu care el nsusi
din manie sau din alta pricina s-a legat pe sine...". Deci este limpede c preotul nu se roag pentru
dezlegarea
piedicii
de
la
picioare,
ci
pentru
dezlegarea
pcatelor.
- Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce n biserica unde rmn pe parcursul slujbei
nmormntrii. n coliva, colac si n capete se aprind lumnri, arznd tot timpul slujbei.
Coroanele
si
pomul
rmn
la
usa
bisericii.
Brbatii
vor
intra
n
lcasul
sfintei
biserici
cu
capul
descoperit.
- La cptiul celui decedat se asaza unul sau doua sfesnice, n care cei prezenti aprind lumnri.
- La organizarea convoiului funebru se obisnuieste ca, lng cruce, cineva s poarte fotografia
ndoliata
a
celui
decedat
sau
icoana
cu
patronul
numelui.
- Atunci cnd se fac opriri pentru a rosti preotul ectenia, unii credinciosi desemnati din vreme
aseaz sub carul mortuar ori naintea acestuia bucti de pnz alb numite poduri. Ele reprezint
"vmile vzduhului", peste care trebuie s treac sufletul celui decedat, n ascensiunea s spre
tronul de judecata al lui Dumnezeu. Tot acum se mpart daruri de pomana si bani celor sraci,
spre
pomenirea
celui
rposat.
- Daca vreunul din membrii familiei sau un alt credincios (prieten, coleg de serviciu, etc.) doreste
s tina un cuvnt la catafalcul celui decedat, trebuie s ia legtura cu preotul slujitor care-i va
indica
momentul
cel
mai
potrivit
pentru
aceasta.
- Pentru economia de timp a celor prezenti (unele rude sunt venite de la mari deprtri) si pentru
faptul c un cortegiu funerar nu trebuie s fie un prilej de fala ori de parada, este indicat s se
evite plimbrile lungi cu acest prilej, alegndu-se drumul cel mai scurt spre cimitir.
- Exista si o alta ntelegere gresit n legtura cu traseul de parcurs de la casa decedatului la
biserica si de acolo la cimitir. Toti stiu c cel decedat se duce "pe drumul fr ntoarcere". Aceasta
expresie nseamn n fapt c mortul nu se mai ntoarce, evident, acas. Multi nsa considera c
expresia "drumul fr ntoarcere" ar nsemna c nu trebuie sub nici un chip s te ntorci cu mortul
pe acelasi drum. De aici, o serie ntreaga de complicatii, ncercndu-se itinerarii greoaie, care
consuma timpul si supun pe cei ndoliati la parcurgerea pe jos a unor distante mari de drum,
accentundu-le inutil oboseala. Pentru a evita astfel de situatii, cei care se ocupa cu organizarea
ceremonialului
este
bine
s
se
sftuiasc,
n
prealabil,
cu
preotul.
- Mai dinuie pe alocuri si superstitia c n prima zi a sptmnii - luni - nu este bine s se fac
nmormntare ("pentru c e nceputul sptmnii si ar muri toti din casa"). Fireste c o atare
"credint" este fals si nu trebuie luata n considerare, nmormntarea putndu-se s se fac n
orice
zi
a
sptmnii.

4. La cimitir
Dup ncheierea slujbei prohodului din biserica se porneste, n aceeasi procesiune, ctre cimitir.
Pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se cnt "Vesnica pomenire". nainte de
acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sa-si ia ultimul rmas bun, pot s-o fac acum, srutnd
icoana de pe pieptul celui decedat, si, dup caz, mana acestuia. Preotul apoi svrseste tot ritualul
de ngropare (vars untdelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvnteaz
coliva si darurile care se mpart la cimitir.
De retinut:
- Icoana de pe pieptul mortului se ia de ctre rude si se duce acas, ea folosindu-se, de regula, si la
pomenirea de patruzeci de zile (panaghia). De asemenea - desi nu este obligatoriu - si toiagul
poate fi luat acas si aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat.
- Acum se scoate - de ctre rude - piedica de la picioarele mortului care se las n sicriu.
- Florile care au fost puse n sicriu este potrivit s se strng si, dup acoperirea mormntului, s
fie
asezate
deasupra,
ele
amintind
de
frumusetea
raiului.
- Pomul (ramura de copac) mpodobit cu fructe, dulciuri, covrigi etc., care s-a purtat naintea
cortegiului mortuar, se nfige la mormnt lng cruce, dup ce a fost golit de bunatatile din el,
care
se
dau
de
pomana.
- Tot acum se impart, pentru sufletele rposatului diferite daruri. De preferat c aceast
milostenie
s
se
ndrepte
ctre
strinii
nevoiasi.
- S-a ncetatenit obiceiul ca, dup astuparea mormntului, s se dea "peste groap", de pomana, o
plapuma (ori o ptur), perne, o cldare cu apa, o gin vie etc. Toate acestea nu au dect o
singura semnificatie: milostenia pentru sufletul celui rposat care nu trebuie s treac neaprat
de la cel ce da ctre cel ce primeste peste mormnt, gestul neimplicnd nici o rezonanta si
neavnd
nici
o
ncrctur
religioas.
- Familia si asa ncercata de durere nu trebuie s fac excese n ceea ce priveste pregtirea de
nmormntare. Un astfel de trist eveniment nu trebuie transformat n prilej de fala sau ntr-o
ntrecere de a face pregtiri cat mai multe si cat mai scumpe. Trebuie pstrat msura n tot ceea
ce ntreprindem, preocupndu-ne mai mult de rugciunea pentru sufletul celui decedat, dect de
mese mbelsugate si daruri costisitoare. Nu cosciugul scump, nici multele coroane sau jerbe ori
mncrurile rafinate si abundente trebuie s preocupe familia, ci rugciunea profunda de care
sufletul decedatului are nevoie, cci se pregteste de ntlnirea cu Dumnezeu. Cel mai potrivit
este, n astfel de situatii, s se faca milostenii (adic s se dea de pomana) din alimente si haine
crestinilor care triesc o viata grea n azilurile de btrni, orfanilor, vduvelor, caselor de copii,
asociatiilor de handicapati, ntr-un cuvnt, strinilor care efectiv au nevoie si se bucura de o haina
ori
de
o
farfurie
cu
mncare.
5. Pomenirea dup nmormntare
Familia celui decedat cheam la masa, dup nmormntare, pe cei care au luat parte la ceremonie,
rude, cunoscuti si, ndeosebi, pe cei care au ajutat la pregtirile de nhumare.
Dup oficierea slujbei si binecuvntarea ofrandelor de mncare si butur, cei prezenti sunt
datori s mnnce cu cuviinta si cu rugciune n gnd, pentru cel decedat. Nu se vorbeste fr
rost, nu se fac glume, nu se rade, dar nici nu se mnnc nici nu se bea ntocmai ca la nunta. In
loc de "noroc!" sau alta urare, atunci cnd se gusta din pahar, se zice "Dumnezeu sa-l/s-o ierte",
iar cnd se primeste un vas, mbrcminte, etc. de pomana, nu se zice multumesc ci "Dumnezeu
s primeasc!".
Obiceiul de a vrsa vin din pahar la pomana trebuie s dispar. Cine vars vin pe covoare
dovedeste nu numai c se tine de obiceiuri paganesti, dar este lipsit de buncuviinta, murdrind
fr rost covorul ori altceva acas sau la biserica.
Cnd cineva pleac beat de la pomana, a pctuit att acela, dar si cel care i-a dat butur peste
msur.

Milostenia cea mai primita este cea fcuta celor lipsiti, infirmilor, bolnavilor, btrnilor
neajutorati, celor care nu pot munci, familiilor nevoiase cu multi copii, celor abandonati n casele
sau leagnele de copii.
Cnd decedatul face parte dintr-o familie fr posibilitati materiale, este potrivit ca rudele s
apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii si va angaja comitetul parohial, obtinnd
cele necesare din donatiile credinciosilor. Astfel, familia nu se va simti umilita, ntruct a apelat la
marea familie a parohiei, iar preotul si credinciosii au posibilitatea de a mplini porunca dragostei
crestine care trebuie vdit prin fapte concrete, n astfel de situatii.
De retinut:
- Cei care se ntorc de la nmormntare, ntruct urmeaz s ia parte la masa, sunt asteptati de
gazda cu apa de splat pe mini. S-a ncetatenit obiceiul ca cei ce se spal s nu se stearg, pentru
c "nu se sterge". Fireste c aceast practica este lipsit de sens. Ea, probabil, tine de o anumita
strategie a familiei care cu greu se poate oferi mai multe prosoape de sters atunci cnd cei poftiti
la
masa
sunt
n
numr
mare.
- Trebuie avut n vedere faptul ca, daca ziua de pomenire cade n post, toate mncrurile trebuie
preparate numai de post. Prin aceasta se dovedeste pstrarea credintei autentice, iar pe de alta
parte rugciunea conjugata cu postul este mai puternica. Se mai aud uneori voci care spun c ar
trebui s se fac si mncare de dulce, pentru c "mortului nu-i plcea mncarea de post". Aceasta
este o viziune ngusta asupra relatiei pe care noi, cei vii, o pstrm cu cei decedati, prin rugciune
si prin post. Mortul nu mnnc, nu bea, pentru c sufletul lui este imaterial, iar "mprtia lui
Dumnezeu
- spune Sf. Apostol
Pavel
- nu
este mncare
si butur".
- Deci, se cuvine a pstra si respecta cu sfintenie rnduiala Bisericii, apelndu-se permanent la
sfatul competent al preotului.
6. Pomenirile de dup nmormntare
Biserica nvata c viata omului nu se sfarseste odat cu moartea trupului. De aceea, crestinii nu-si
uita mortii dup ngroparea lor, ci se preocupa de rugciuni pentru ei si de pomenirea numelui
lor. Soroacele de pomenire individuala a mortilor n Biserica Ortodoxa sunt urmtoarele:
- La 3 zile dup moarte (care coincide, de regula, cu ziua nmormntrii), n cinstea Sfintei Treimi
si
a
nvierii
din
morti
a
Mntuitorului
a
treia
zi.
- La 9 zile dup moarte, "ca rposatul s se nvredniceasc de partasia cu cele 9 cete ngeresti si n
amintirea ceasului al noualea, cnd Domnul, nainte de a muri pe cruce, a fgduit tlharului raiul
pe
care
ne
rugam
sa-l
mosteneasca
si
mortii
nostri".
- La 40 de zile (sau sase sptmni), n amintirea Inltrii la cer a Domnului, care a avut loc la 40
de zile dup nviere, "pentru c tot asa s se nalte si sufletul rposatului la cer".
La
trei,
sase
si
noua
luni,
n
cinstea
Sfintei
Treimi
- La un an, dup exemplul crestinilor din vechime care n fiecare an prznuiau ziua mortii
martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
- In fiecare an, pn la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale
creatiei.
De retinut:
- Spre a nu gresi n privinta pregtirilor pentru aceste pomeniri, cel mai indicat este s se ia
legtura in prealabil cu preotul. Acest lucru este necesar ntruct trebuie stabilite, de comun
acord,
data
si
ora
svrsirii
pomenirii.
- De obicei, soroacele nu se fac n orice zi a sptmnii, ci mai ales martea, joia si smbta.
ATENTIE!
Nu se fac parastase n urmtoare zile si perioade din cursul anului:
a) Duminicile de peste an, pentru c duminica amintind de Ziua nvierii, e zi de bucurie, iar nu de
ntristare.

b) In cele dousprezece zile dintre Nasterea si Botezul Domnului. Chiar daca n unele biserici se
fac parastase duminica, cel putin n duminicile Penticostarului, adic n cele dintre Pasti si
Rusalii, nu se cuvine nicidecum s se fac parastase, pentru a nu se ntuneca bucuria Praznicului
Cel Mare al nvierii.
c) De la lsatul secului de carne pn la smbta ntia din Postul Mare, smbta Sf. Teodor.
d) Din smbta Floriilor pn n Duminica Tomei.
e) La praznicele mprtesti sau srbtori mari.
- In timpul Postului Mare, nu se face parastas n zilele de rnd (luni, marti, miercuri, joi, vineri),
deoarece n aceste zile nu se face liturghie obisnuita sau deplina.
- Este de dorit ca pomenirile s se fac legate de svrsirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai
importanta slujba de mijlocire pentru cei morti. Daca nu este posibil de fiecare data, cel putin la
40 de zile, la un an si la sapte ani, ar fi de dorit ca parastasul s urmeze dup Sfnta Liturghie.
- La ntocmirea sau scrierea pomelnicului nu este nici nevoie si nici recomandat s se adaug "la
pomenirea de noua zile, 40 de zile, un an, sapte ani, etc.". Cartile de cult nu prevd asa ceva, si
nici slujitorii nu trebuie s adauge nimic n plus, ca si cnd ar trebui s atragem atentia
Mntuitorului asupra sorocului de care este vorba.
- La pomenirea de 40 de zile, numit pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe lng celelalte,
se pregtesc o icoan si un colac. Din colac preotul va scoate prticica pe care o va aseza apoi pe
icoan si din care va mprti spre gustare rudelor decedatului.
- Referitor la darurile care se dau de pomana, se obisnuieste ca, la 40 de zile si un an, s se dea
diferite lucruri si mai ales mbrcminte si ncltminte, obiecte de uz casnic, , dar nu ne opreste
nimeni s dam oricnd si orice pentru cel rposat. Exista obiceiul ndatinat s se mpart de
fiecare dat farfurii cu mncare, cni sau pahare, si linguri sau furculite: sase, dousprezece,
douzeci si patru. Rnduielile bisericesti nu prevd nimic n aceast privinta si fiecare poate da
cat crede de cuviint, numrul acestora neavnd nici o influenta asupra strii sufletesti a celui
rposat.
- Familia trebuie s aib grija ca rposatul s fie pomenit cat mai mult cu putinta n cadrul Sfintei
Liturghii. De aceea, dup pomenirea de 40 de zile, este bine s se dea preotului un pomelnic
pentru patruzeci de zile (numit srindar), ori pentru un an, pe care acesta sa-l pomeneasc la
toate sfintele liturghii pe care le svrseste n sfnta biserica.
- In fiecare din smbetele Postului Mare, pentru cei decedati dup srbtoarea Sfintei nvieri din
anul precedent, rudele "poarta capetele", adic fac pomeniri pentru sufletul acestuia, aducnd la
biserica prescuri (capete), coliva si vin. Preotul, cu acest prilej, svrseste slujba parastasului.
- Obiceiul, practicat n unele parti de tara, de a se deshuma mortii la sapte ani si a se renhuma cu
slujb special nu este prevzut n crtile de slujb. Oricum, slujba care se face atunci nu este cea
a nmormntrii, ci a parastasului.
- In legtur cu aceste zile de pomenire a mortilor, exista grija ca ele s fie respectate cu sfintenie
la momentul n care se mplinesc aceste soroace. Daca una din ele cade ntr-o zi sau perioada n
care, conform rnduielilor bisericesti, nu se fac pomeniri de morti, atunci este bine ca slujba
respectiva s se fac mai nainte pentru ca, atunci cnd vine sorocul respectiv, slujba s fie deja
svrsit. Este deci indicat ca ea s se fac nainte si nu dup sorocul de pomenire.
- Pentru toate astfel de pomeniri este nevoie de coliva, colac, vin si lumnri. Celelalte daruri sunt
n functie de posibilitatile celor care fac pomenirea.
- Contrar unei preri rspndite n popor, s se stie c se poate face coliva de gru fiert si n
perioada dintre Sfintele Pasti si pogorrea Sfntului Duh.

- Daca zilele de pomenire coincid cu pomenirea altor rposati, este bine ca slujba s se fac n
comun si nu separat, caci cu cat rugciunea are caracter colectiv, cu att este mai puternic.
- La aceste zile de pomenire individuala a celor rposati, Biserica a stabilit zilele de pomenire
generala a mortilor, si anume: smbta dinaintea duminicii lsatului de sec de carne sau a
Infricosatei judecati, numita si Mosii de iarna si smbta dinaintea Pogorrii Duhului Sfnt sau
Mosii de vara, la care traditia a adugat si Mosii de toamna (intre 26 octombrie si 8 noiembrie),
ziua de sase august, Pastele blajinilor (luni si marti dup Duminica Tomei) si Joia Inaltarii, n
special pentru eroi, ca si ziua hramului bisericii.
Toate aceste zile de pomenire, individuala sau colectiva, sunt momente de vie si profunda
comuniune cu cei rposati. Ele trebuie respectate si cultivate, cci prin aceasta ntretinem viu
cultul mortilor si legtura cu pmntul sfnt al tarii care acoper osemintele lor.
7. Alte rnduieli si povatuiri
- Pentru cei ce au rposat fr lumnare (adic nu li s-a putut aprinde si pune n mana o lumnare
cnd si-au dat sufletul), n preziua Sfintelor Pasti se da la altar o lumnare mare (numita fclie),
adesea mpodobita cu o pnz alba, ori un prosop, pe care preotul o aprinde de la Pasti pn la
Inaltare, la ceremoniile din sfntul locas. Unii crestini practica aceast rnduiala n fiecare an,
pn la pomenirea de sapte ani.
- Lumnrile folosite la slujbele de nmormntare, si de pomenire a mortilor, sunt o jertfa, si c
orice ofranda adusa lui Dumnezeu, trebuie s fie curata. De aceea, crestinii trebuie s evite
procurarea si folosirea lumnrilor din comertul de stat ori de la persoane particulare, ntruct n
majoritatea covrsitoare a cazurilor fabricarea lor se face fr a respecta procesul tehnologic
conservat de Biserica, folosindu-se deseuri petrolifere si diversi nlocuitori care prin ardere
provoac fum neccios si toxic. In acelasi timp, multi din cei ce fabrica n clandestinitate
lumnrile sunt necredinciosi si lucreaz n conditii de neglijenta si insalubritate. De aceea,
amintind si faptul c fabricarea lumnrilor de cult este monopol bisericesc, credinciosii au
ndatorirea s foloseasc numai lumnri de la pangarele parohiale, ntruct sunt produse la
atelierele specializate ale Episcopiei, de oameni cu frica lui Dumnezeu si n conditii care le confer
calitatea de dar potrivit pentru jertfa.
- Pentru pruncii morti, la vrsta de sapte ani, pentru diaconi si preoti de mir, precum si pentru
arhierei si clugri, slujba nmormntrii este diferita.
- Pentru toti decedatii care se ngroap n Sptmna Luminata (ntre Sfintele Pasti si Duminica
Tomei), slujba nmormntrii se face dup o rnduiala speciala.
- Celor care urmeaz a fi incinerati (adic li se ard trupurile n crematoriu) nu li se svrsesc nici
slujba nmormntrii si nici slujbele de la soroacele de pomenire a celor morti, rnduite de
Biserica.
- Celor care s-au sinucis cu buna stiinta si in integritatea faculttilor mintale nu li se svrseste
nici o slujba si sunt ngropati la marginea cimitirului, ntr-u loc anume destinat.
- Pentru sinucigasii iesiti din minti se svrseste slujba nmormntrii pe marginea gropii, dup
un ritual redus. Nu se trage clopotul si nu se tin cuvntri.
- Crucea de la mormnt care se "ridica", de regula dup pomenirea de 40 de zile ori la un an de la
moarte, nlocuind pe cea de lemn, se sfinteste la cimitir de ctre preot printr-o slujba speciala.
Pentru aceasta se vor pregti la mormnt un vas cu apa curata, busuioc, lumnri, tmie, o coliva
si putin vin. Unii credinciosi acoper crucea cu o pnz alb, nainte de a se stropi de ctre preot
cu agheasma, pnza aceea fiind data apoi de pomana. Obiceiul este profan si se practica la
dezvelirea unor monumente, sculpturi ori placi comemorative. Asadar, prezenta pnzei nu este
necesar.

- Mormintele trebuie ngrijite de rudele decedatului n permanenta (nu numai la anumite zile de
pomenire a mortilor). n legtura cu aceasta, s luam aminte c unii crestini se silesc a face din
morminte adevrate case ori palate luxoase. Se cheltuiesc bani multi pentru marmura, pentru
feronerie si grilaje de lux, dar se uita milostenia care trebuie s fie grija de cpti pentru cei ce
gem sub greutatea lespezilor lustruite, sub povara lanturilor nichelate, ncorsetati n adevrate
cutii de beton si mozaic. De multe ori, lng aceste morminte se aliniaz altele pline de blrii si
de negrija noastr. Crestineste este ca si mormintele vecine, chir daca nu apartin familiei, s ne
preocupe, curtindu-le de buruieni fiindc responsabili lor directi au uitat de cei morti sau le
neglijeaz cu vinovatie.
- Timp de patruzeci de zile, dup traditie, arde la piciorul crucii candela si mormntul se tmiaz
(de una din rude ori de o persoana desemnata n acest scop).
- La pomenirea de sapte ani, nu se dezgropa osemintele, dup cum se practica pe alocuri, ci se
face doar slujba parastasului. Odihna celor rposati nu trebuie deranjata, cu att mai mult, cu cat
preotul, la nmormntare, a nsemnat groapa zicnd: "se pecetluieste mormntul acesta pn la a
doua venire a Domnului".
Pentru alte datini, obiceiuri, traditii si practici locale (n msura n care Biserica le accepta),
trebuie s se ia legtura cu preotul de enorie, asa cum am mai spus.
Suntem datori ns, ca niste buni crestini, s facem precum ne-a nvtat Biserica noastr
ortodox, ndeprtnd obiceiurile si datinile omenesti si ndeplinind, pentru folos sufletesc,
povtuirile lor.