De n-ai fi Tu

De n-ai fi Tu, n-ar fi nici ziua

Cu toate razele-i divine,
Nici semanatul, nici culesul,
Caci toate sunt si cresc prin Tine.
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici seara
Cu dulci intoarcerile-acasa,
Nici toamna si nici primavara,
Caci totul Mana Ta ni-l lasa.
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici noaptea
Cu odihnirea noitoare,
Nici trecerea ce primeneste
Caci toate sunt a Ta lucrare.
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zorii,
Nici dimineata si-nviere,
Nici tineretea, nici cantarea,
Caci tuturor esti Tu putere.
Dar toate-acestea, toate-toate
Soptesc si striga spre-orisicine
C-ai fost, ca esti si vei fi vesnic
Frumos si Adevar si Bine.