Proiectarea bazata pe performanta

Raspunsul seismic al unei structuri printr-o analiza numerica

neliniara in deplasari
1. Modelarea fenomenului seismic in forte si respectiv deplasari.
De o buna perioada de vreme a aparut cu prioritate in multe tari cu risc
seismic mare, necesitatea evaluarii vulnerabilitatii constructiilor existente. Aceasta
evaluare este necesara pentru a se stabili consecintele producerii unui seism intr-o
anumita zona si a se identifica cladirile cu cea mai mare sensibilitate la un cutremur
in perspectiva unei consolidari a structurii de rezistenta. In acest sens, vulnerabilitatea
trebuie sa fie exprimata sub o forma compatibila cu notiunea de alee seismica astfel
incat sa se poata estima impactul sau asupra unei zone construite.
Aleea seismica se defineste prin probabilitatea de a se atinge sau a se depasi un
anumit nivel de solicitare seismica intr-o regiune data, intr-o perioada specificata de
timp. Exista trei mijloace clasice de a reprezenta aleea seismica:
- Intensitatea, reprezinta masura efectelor unui seism asupra constructiilor.
Este o masura pur calitativa care ramane foarte utilizata in tari seismice ca
Italia si Grecia, fiind singura ce poate oferi date accesibile pentru seismele
istorice; este perfect definita in Europa datorita scarii de intensitate EMS98.
- Acceleratia maxima a solului PGA, Peak Ground Acceleration.
- Spectrul de raspuns: reprezentarea acceleratiei aplicate asupra unei serii de
oscilatoare cu un grad de libertate dinamica supuse la o accelerograma
data.Acest mijloc este din ce in ce mai mult utilizat datorita faptului ca
integreaza parametrii importanti ca: continutul frecvential, viteza maxima,
deplasarea maxima si impune utilizarea in calcul a metodelor in deplasari.
Normele paraseismice au considerat din totdeauna actiunea seismica ca o forta
iar raspunsul calculat al unei structuri s-a determinat pe baza principiului fundamental
al Dinamicii. In consecinta, dimensionarea sau verificarea structurii la seism revenea
la a se echilibra aceste forte excitatoare.
In realitate, actiunea seismica se limiteaza la o deplasare impusa la baza
constructiei. Forta seismica mentionata de norme nu este decat o consecinta
(reactiunea) la aceasta deplasare. Atata timp cat deplasarea si forta respectiva sunt
legate printr-o relatie liniara, analiza dinamica prin aproximarea in forte echivaleaza
cu o analiza in deplasari. Aceasta echivalenta inceteaza insa de a mai fi valabila in
momentul in care comportarea materialului nu mai este liniar elastica. In acest caz se
recurge la aproximarea in forte apeland fie la metode de calcul numerice capabile sa
traduca pas cu pas comportamentul structural fizic neliniar, fie la coeficienti de
reducere a efortului respectiv (coeficienti de comportare) iar prevederile constructive
impuse asigura structurii ductilitatea corespunzatoare.
In concluzie, cand se dimensioneaza sau se verifica o structura prin noile
norme de proiectare paraseismica se urmareste sa se controleze deplasarile si nu sa
se echilibreze fortele provocate de seism. In plus actiunea seismica poate fi
reprezentata in mod natural printr-o deplasare si nu printr-o forta sau o simpla
acceleratie.

2. Modelarea comportarii structurale la actiunea seismica.

Structura de rezistenta se discretizeaza in elemente finite intr-un sistem plan
sau spatial iar in dreptul maselor structurii, la noduri, se aplica fortele laterale
seismice conventionale. Configuratia regulata sau neregulata a structurii influenteaza
performanta privind comportarea la cutremure puternice.
Modelarea structurii se va face tinand cont de urmatoarele principii:
daca miscarile de translatie laterale ale structurii sunt clar decuplate atunci se
poate considera in calcul un model bidimensional cu cate un grad de libertate
dinamica de translatie la nivelul fiecarui planseu;
daca miscarile de translatie si de torsiune sunt cuplate, atunci se impune alegerea
unui model tridimensional cu cel putin trei grade de libertate dinamica pentru
fiecare planseu,cu respectare urmatoarelor conditii:
gradele de libertate dinamica sa fie doua translatii orizontale si o rotatie
fata de axa perpendiculara pe planseu;
fiecare planseu sa fie indeformabil in planul sau si sa lucreze ca o saiba
rigida ce va antrena in miscare toti stalpii odata.
Pentru cladiri cu plansee flexibile nu mai sunt utilizabile modelele cu 3 grade
de libertate dinamica la fiecare nivel. Diferentele semnificative de rigiditate intre
diferite zone ale planseului pot conduce la modificari ale distributiei fortelor laterale
in interiorul structurii.
La elementele verticale de rezistenta (stalpi, diafragme) se pot produce efecte
nedorite de torsiune. In unele situatii se poate conta pe efectele de interactiune intre
elementele rezistente la fortele laterale (cadre) si elementele nestructurale (pereti).
Contributia peretilor structurali, respectiv a cadrelor de beton armat in rezistenta
ansamblului structural se exprima prin fractiunea din forta taietoare de baza preluata
de cele doua subsisteme structurale.Daca acesti pereti nu sunt distribuiti uniform in
plan si in elevatie pot aparea neregularitati torsionale. Aceste efecte suplimentare de
torsiune conduc la cresteri ale eforturilor si deformatiilor in elementele perimetrale.
Astfel, constructiile cu elemente rigide concentrate intr-o zona cu dimensiuni relativ
reduse, situata spre mijlocul cladirii si cu elemente mult mai flexibile in restul
constructiei prezinta de regula rotiri de torsiune importante, cu amplificari
periculoase ale deplasarilor elementelor dispuse periferic. Analiza dinamica modala
evidentiaza in asemenea cazuri primele moduri care cupleaza vibratiile de translatie
cu cele de torsiune, facand dificil controlul comportarii structurii. Pentru echilibrarea
structurii din punct de vedere al rigiditatii se recomanda plasarea unor pereti pe
contur, dispusi in pozitie avantajoasa sau marirea rigiditatii cadrelor perimetrale (de
obicei prin sporirea inaltimii grinzilor). Eficienta acestor interventii se poate verifica
prin decuplarea vibratiilor de translatie cu cele de rasucire de ansamblu.
De asemenea o configuratie neregulata pe verticala (existenta etajelor flexibile
sau a nivelelor cu rigiditate diferita) poate provoca concentrari ale tensiunilor
tangentiale din forfecare si rasucire.
Codurile de proiectare paraseismica a cladirilor includ reglementari pentru
luarea in considerare a efectelor torsiunii aparute in comportarea structurilor
asimetrice, dar si a celor cvasi-simetrice, in cazul in care raportul dintre perioadele
2

proprii de translatie si torsiune (decuplate), se apropie de unitate. Apare un fenomen

echivalent rezonantei dinamice, datorat cuplarii vibratiilor de torsiune si translatie,
care amplifica semnificativ eforturile sectionale. Datorita acestui fapt, se prevede in
norme o excentricitate aditionala ( e1 ), care introduce efectul dinamic al vibratiilor de
torsiune si care se aduna cu excentricitatea reala ( e0 ) dintre centrul maselor (punctul
de aplicare a fortei seismice de nivel) si centrul de rigiditate.
e = e0 + e1 + e2 ,
in care e2 este excentricitatea accidentala care tine seama de diverse inexactitati in
calculul excentricitatii reale si de componenta torsionala a excitatiei seismice; aceasta
excentricitate se considera egala cu (15)% din dimensiunea cladirii perpendiculara
pe directia fortei seismice.
De remarcat ca avem de a face cu un efort de torsiune impiedicata, ca urmare a
faptului ca incastrarea stalpilor, peretilor si nucleelor in fundatii nu permite
deplanarea libera a sectiunilor. Ca urmare, apare un supliment de tensiuni normale si
tangentiale datorate bimomentului, momentului de incovoiere-rasucire si momentului
de torsiune pura. Valoarea acestor tensiuni poate fi de acelasi ordin de marime cu cele
din incovoiere.
In sfarsit, modelul structural devine mai riguros daca sunt considerate (cand
sunt importante) efectele interactiunii teren structura sau structura-fluid asupra
raspunsului seismic. Exemplu:
- modelul tridimensional al centralei nucleare considerand interactiunea dintre
coaja centralei propriuzise si structura principala (halele mecanice, electrice) prin
intermediul terenului de fundare;
- raspunsul seismic al unui castel de apa in interactiune cu terenul de fundare si cu
lichidul din cuva.
Cerintele de performanta conform cod FEMA.
a) Proiectarea bazata pe performanta implica mai multe niveluri ale performantei
seismice a constructiilor:
(1) OP OPeration Operational;
(2) IO Imediat Ocupation Ocupanta imediata;
(3) LSLife Safety Siguranta vietii;
(4) CPCrash PreventionPrevenirea prabusirii.
b) Aceste cerinte se indeplinesc pentru un anumit nivel de hazard definit de un
cutremur cu un anumit IMRInterval mediu de revenire. Astfel,
(1) IMR= 72 ani;
(2) IMR= 225 ani;
(3) IMR= 475 ani;
(4) IMR= 2475 ani.
c) Obiectivele de performanta corespunzatoare sunt:
(1) Toate functiunile sunt operationale.Degradari neinsemnate.
(2) Cladirea ramane sigura pentru ocupanti.Reparatii minore.
(3) Structura ramane stabila si are rezerve de rezistenta. Stabilitatea
componentelor nestructurale este controlata.

(4) Constructia ramane capabila sa sustina incarcarea gravitationala.Degradari

si pagube oricat de mari.
Cerintele de performanta conform Normativ P1001/2006.
a) Nivel de performanta.
(1) DLDegradation Limitation Limitarea degradarilor;
(2) LSLife SafetySiguranta vietii.
b) Nivel de hazard.
(1) IMR= 30 ani;
(2) IMR= 100 ani.
c) Obiectivele de performanta:
(1) Degradari structurale/nestructurale controlate.Cladirea nu este scoasa din uz
(2) Structura ramane stabila si are rezerve de rezistenta. Stabilitatea
componentelor nestructurale este controlata. Cladirea se poate repara in
conditii economice.
Din punct de vedere al proiectarii, cerintele de performanta DL si LS sunt
satisfacute daca sunt indeplinite conditiile de verificare asociate starilor limita SLU si
SLS. Astfel, pentru SLU, conditiile de verificare se refera la exigenta de existenta si
rigiditate (control explicit) si respectiv la exigente de ductilitate si stabilitate
histeretica (control implicit). Similar, pentru SLS, trebuiesc respectate exigentele de
rigiditate (control explicit).
3. Metode de calcul pentru determinarea raspunsului seismic.
3.1 Metoda de calcul static liniar, F.S.E. Forte Seismice Echivalente;
3.2 Metoda de calcul dinamic liniar, C.M.S.R. Calcul Modal cu Spectru de
Raspuns;
3.3 Metoda de calcul dinamic liniar I.E.M.D. Integrarea directa a Ecuatiilor
diferentiale Modale Decuplate;
3.4 Metoda de calcul static incremental neliniar Push-over;
3.5 Metoda de calcul dinamic neliniar I.E.M.C.Integrarea directa a Ecuatiilor
diferentiale de Miscare Cuplate.
Codul seismic romanesc recomanda pentru proiectarea curenta metodele F.S.E.
si C.M.S.R. Se indica alegerea unei anumite metode de calcul in functie de tipul
constructiei (regulate sau neregulate in plan sau in elevatie) si de necesitatea reducerii
factorului de comportare (in cazul structurilor neregulate).
Fortele seismice de proiectare se stabilesc pe baza unui coeficient de
comportare (de reducere) q, corelat cu ductilitatea potentiala a structurii. Sursele
factorului de reducere rezulta din:
aplicarea masurilor constructive, qov1;
diferenta dintre rezistentele efective si rezistentele de proiectare, qov2 ;
redundanta structurala (articulatiile plastice nu se formeaza simultan in
cadrul mecanismului de cedare), qov3.
Corespunzator, fortele laterale de calcul, in functie de forta elastica de cod, Fcod
vor fi: F1= qov1. Fcod; F2= qov1. qov2 .Fcod; F3= qov1. qov2 . qov3. Fcod.

3.1 Metoda F.S.E. reprezinta varianta simplificata a metodei C.M.S.R., aplicata

cand modul propriu fundamental de vibratie de translatie este predominant. Efectele
actiunii seismice se determina prin calcul static liniar cu fortele seismice
conventionale echivalente laterale aplicate separat pe cele doua directii orizontale
principale ale structurii.Forta taietoare de baza se determina pe fiecare din cele doua
directii, pentru primul mod propriu de vibratie de translatie pe acea directie.
Metoda F.S.E este intuitiva si simpla din punct de vedere ingineresc fiind
potrivita pentru structuri care satisfac urmatoarele conditii, pe cele doua directii
principale orizontale:
- criterii de regularitate in plan si elevatie din punct de vedere al alcatuirii
structurale;
- perioadele proprii ale primelor doua moduri de vibratie, de translatie,
corespunzatoare directiilor principale, sa fie mai mici decat 1,6 secunde.
3.2 Metoda C.M.S.R. are la baza suprapunerea raspunsurilor modale maxime
asociate modurilor proprii semnificative. Fiecare mod propriu de vibratie este
caracterizat de frecventa, de vectorul propriu (forma de vibratie ) si de fractiunea din
amortizarea critica modala. Se determina raspunsul maxim pentru fiecare mod
propriu de vibratie semnificativ si prin suprapunerea raspunsurilor maxime (cu reguli
de compunere modala) se calculeaza raspunsul maxim total.
In calculul modal trebuie considerate toate modurile de vibratie care contribuie
semnificativ la raspunsul modal. Criteriul frecvent utilizat in codurile de proiectare
considera un anumit numar de moduri proprii de vibratie pentru care masa modala
efectiv antrenata in miscare reprezinta cel putin 80% din masa totala a structurii.
Daca raspunsurile modale care au contributii semnificative in raspunsul
structural total pot fi considerate independente, atunci efectul total maxim este
estimat prin regula de combinare SRSS-Square Root of Square Sum (radacina patrata
din patratul radacinilor). Daca raspunsurile dinamice corespunzatoare unor moduri
alaturate nu sunt independente, atunci regula de suprapunere este combinatia patratica
completa CQC- Completely Quadrat Combination .
4. Evaluarea deplasarii structurii in cursul seismului Metoda Spectrului de capacitate.
Metoda Spectrului de capacitate se bazeaza pe compararea capacitatii structurii
de a se deforma si a inmagazina energie cu cerintele impuse de miscarea seismica
(fig. 1). Reprezentarile grafice fac posibila evaluarea stadiilor de degradare a
structurii la actiunea seismica definita prin spectrul cerintelor.
Parametrul esential in caracterizarea raspunsului seismic al unei structuri, atat
in satisfacerea exigentelor de siguranta a vietii, cat si a celor de limitare a
degradarilor, este deplasarea laterala. Din acest motiv, asigurarea prin conceptie a
unei rigiditati laterale suficiente devine primordiala in proiectarea seismica. In acest
sens, raspunsul seismic al constructiilor cu vibratii de torsiune majore provocate de
cuplarea modurilor de vibratie de torsiune cu cele de translatie, este unul nefavorabil,
cu sporuri semnificative ale deplasarilor laterale.

Acceleratie spectrala SA [g]

Spectrul cerintelor (SA-SD)

Curba capacitatii structurii (A-D)

Punctul de intersectie defineste

stadiul de degradare al structurii

Deplasare spectrala SD [cm]

Reprezentarea grafica a metodei spectrului de capacitate

Fig. 1
Modul in care structurile raspund unei excitatii seismice, se exprima prin
spectrele de raspuns ale deplasarilor structurale, Sd , ale vitezelor Sv , sau ale
acceleratiilor, Sa , intre care exista urmatoarele relatii aproximative:
2
=
S a ( , ) =
S d ( , ) Sv ( , )

....... (1)

2
k
- pulsatia (frecventa circulara) a oscilatorului liniar de
= 2f =
m
T
masa ( m ) si rigiditate ( k ), cu perioada proprie neamortizata T;
c
- factorul de amortizare a oscilatorului liniar;
=
2m
c - coeficientul de amortizare prin frecare interna a materialului vascos

Unde, 2 =

din care este confectionata structura (pentru solide - modelul Voigt).

Prin spectre seismice de raspuns se intelege reprezentarea grafica a valorilor
spectrale maxime ale raspunsului unui set de sisteme cu caracteristici dinamice
proprii diferite, in functie de perioada proprie neamortizata si fractiunea din
amortizarea critica. Spectrele de raspuns sunt caracteristice unei anumite miscari a
terenului, fiind specifice amplasamentului in care a fost facuta inregistrarea.
Parametrii de care depinde raspunsul seismic (ag,) au fost imbunatatiti ca urmare a
prelucrarii complete a datelor instrumentale disponibile pentru diferite zone ale
teritoriului.
Obtinerea spectrelor seismice de raspuns se poate face direct prin discretizarea
accelerogramei cutremurului, acuratetea rezultatelor depinzand de marimea
intervalului de timp in care a fost discretizata inregistrarea. Deoarece spectrele
seismice prezinta numai valori maxime ale raspunsului, independent de istoria
miscarii terenului in timp, caracterul lor este aproximativ static. De asemenea
spectrele seismice nu furnizeaza informatii referitoare la durata miscarii seismice.
In aplicatiile practice se folosesc spectre medii de raspuns, care pot descrie o
miscare seismica medie intr-o anumita zona. Aceste spectre au un caracter
conventional, obtinandu-se prin medierea spectrelor de raspuns normalizate la un
nivel unic de intensitate a mai multor cutremure inregistrate; pun in evidenta, prin
intermediul spectrului Fourier, continutul de frecventa al accelerogramei din care sunt
6

obtinute. Astfel poate fi evaluata energia totala a sistemului cu un grad de libertate

dinamica-1GLD, la sfarsitul cutremurului, ignorand amortizarea,.
Configuratia spectrelor de raspuns depinde de proprietatile geofizice si
dinamice ale terenului din amplasamentul in care este situata structura. In terenuri
slabe, componentele cu frecvente inalte sunt rapid atenuate, iar cele cu frecvente
joase devin predominante si in consecinta efectele seismice maxime se vor intalni la
cladirile cu structura de rezistenta flexibila. In terenurile tari, situatia se inverseaza.
In proiectarea antiseismica a centralelor nuclearo-electrice si a altor obiective
de importanta deosebita (baraje, constructii militare etc), se desemneaza cutremurul
de proiectare in termenii unui set de curbe, cunoscute ca spectrul de proiectare pentru
diferite valori ale fractiunii din amortizarea critica.
Spectrul de proiectare este o relatie, relativ aplatizata, dintre acceleratie, viteza,
deplasare si perioada, obtinuta prin analizarea, evaluarea si combinarea statistica a
unui numar de spectre de raspuns, ale unor cutremure puternice inregistrate sau
degenerate sintetic. Valorile numerice ale acceleratiilor, vitezelor si deplasarilor din
spectrul de proiectare, sunt obtinute prin multiplicarea valorilor maxime ale
acceleratiilor, vitezelor si deplasarilor, la nivelul terenului, cu asa numitii factori de
amplificare dinamica, care pun in evidenta atat conditiile locale de teren, cat si cele
de focar pentru un cutremur oarecare. Acest coeficient dinamic, denumit si factor de
amplificare dupa R.G. Regulatory Guide 1.60 ale U.S. Atomic Energy Commission
sau factor de amplificare spectrala dupa Newmark si Hall, reprezinta un parametru de
baza in realizarea spectrului de raspuns de proiectare. Factorul de amplificare
dinamica pentru acceleratii este raportul dintre acceleratia spectrala maxima si
acceleratia maxima in camp liber.
Cunoscandu-se valorile maxime ale acceleratiilor ( a max ), vitezelor ( v max ) si
deplasarilor ( d max ) in camp liber, precum si valorile spectrale pentru acceleratiile
absolute ( S amax ), vitezele relative maxime ( S vmax ) si deplasarile relative ( S dmax ), s-au
calculat factorii de amplificare dinamica, adica raportul:
Fad

S amax S vmax S dmax

,
=
;
si
d max
a max
v max

pentru fractiunile de amortizare critica = 0% , 2% , 5% , 10% si 20% .

Concluzii:
Dependenta neliniara inversa dintre M magnitudinea cutremurului si Fad
factorul de amplificare dinamica. Astfel, in urma producerii ultimilor
seisme, se poate constata:
30.08.1986 - M = 7,0 ; h = 133 km pentru = 5% Fad = 3,67
30.05.1990 - M = 6,7 ; h = 90 km pentru = 5% Fad = 3,73
31.05.1990 - M = 6,1 ; h = 79 km pentru = 5% Fad = 4,37
Factorii de amplificare dinamica sunt la fel de mari in comparatie cu cei
dati de R.G. 1.60 sau de AECL Canada, indiferent daca statiile seismice
sunt amplasate pe:
- roci sedimentare (Bucuresti, Bacau, Focsani, Iasi);
- roci tari (Vrancioaia, Muntele Rosu, Istrita),

 Factorii de amplificare dinamica pentru cutremurele vrancene ( Fad = 3,67 ),

au valori mai mari decat cele din normele americane ( Fad = 3,13 ) sau
canadiene ( Fad = 2,92 ), pentru o amortizare = 5% . Factorul de amplificare
dinamica Fad = 2,92 a fost folosit la proiectarea CNE Cernavoda.
Aceeasi concluzie ca la punctul anterior pentru factorii de amplificare
dinamica exprimati in viteze:
Fad =

S vmax
: 3,51... 2,61... 2,52
v max

Spectrele seismice elastice nu pot evalua posibilitatea aparitiei unor avarii

asteptate la un cutremur viitor deoarece degradarea structurala implica dezvoltarea
unor deformatii postelastice.
B

Spectrul seismic conform Normativului P100-2006

Fig. 2
Metodologiile de obtinere a spectrelor de raspuns inelastic din spectre de
raspuns elastic folosesc echivalenta dintre energia disipata prin histereza si
amortizarea vascoasa.
Raspunsul dinamic (in timp) al unui sistem neliniar este foarte dificil de
modelat, de aceea in practica se folosesc cu precadere metode de calcul neliniare
statice de tip Push-over" pentru determinarea comportamentului structurii. Aceste
metode permit, prin folosirea conjugata a spectrelor de raspuns inelastic,
determinarea raspunsului maxim al structurii, evaluat in deplasari si apoi in eforturi.
Din punctul de vedere practic al dimensionarii structurilor la actiunea seismica,
exista doua moduri de a aborda problema rezistentei acestora, pentru care factorul
cuantitativ este ductilitatea (deplasarea). Pe de o parte regasim prevederile
constructive ale codurilor de proiectare dublate de reducerea corespunzatoare a
fortelor seismice conventionale de calcul.
De cealalta parte se afla abordarea teoretica si modelizarea in element finit, in
care se porneste de la o discretizare suficient de fina a structurii si se obtine in urma
unei analize neliniare, raspunsul real al acesteia in cazul unui anumit tip de
eveniment seismic. Desi mult mai greu de pus in practica, aceasta ultima solutie este
varianta care trebuie aleasa in cadrul proiectelor de tehnicitate deosebita.

Calculul dinamic al structurilor nu poate fi in general efectuat pe un model

liniar. Acest gen de model se preteaza doar pentru studiul vibratiilor acelor sisteme
ale caror amplitudini raman moderate. Aceasta nu este insa cazul structurilor
amplasate in zone seismice. Din momentul in care amplitudinile constructiei devin
importante, raspunsul materialului din care este alcatuita structura trece dincolo de
domeniul elastic si comportarea sistemului devine neliniara.
Desi o structura reala este in general mult mai complexa decat un oscilator cu
1GLD un grad de libertate dinamic, putem deseori sa reducem studiul acesteia la un
astfel de model, iar un model simplu ne poate permite sa abordam notiunile esentiale
de ductilitate, spectre inelastice si de rezolvare numerica a sistemelor neliniare.
Pentru sistemul liniar, exista o corespondenta biunivoca intre forta si deplasare.
In mod traditional, dimensionarea unei astfel de structuri necesita doar o estimare a
fortelor care actioneaza asupra acesteia. Modul de gandire actual care se bazeaza pe
echilibrul fortelor active si reactive este in general preferat de ingineri.
Pentru sistemul elastoplastic, sau de maniera mai generala neliniar, nu mai
exista o relatie biunivoca intre forta si deplasare. Forta nu mai reprezinta parametrul
semnificativ, fiindca forta maxima pe care o poate prelua sistemul este in continuare
limitata de caracteristicile de rezistenta ale acestuia, dar aceasta forta maxima
corespunde unei infinitati de valori ale deplasarilor, dintre care unele pot fi in afara
limitei de stabilitate a sistemului. Ca urmare, parametrul fundamental ce trebuie
analizat in cadrul proiectarii este deplasarea maxima, Dm , sau, in mod echivalent, ductilitatea, .
Proprietatea unui material, a unui element sau a unei structuri de a se deforma
plastic, pastrandu-si nealterata capacitatea de rezistenta, este definita prin notiunea de
ductilitate.Problema asigurarii unei comportari ductile se impune nu numai pentru a
se prelua efectele cutremurelor puternice de catre elementele structurilor de
rezistenta, ci si in scopul obtinerii unei comportari structurale care sa permita
avertizarea fata de o eventuala apropiere de momentul cedarii. Proprietatile de
ductilitate sunt evidentiate prin reprezentarea relatiei dintre un efort si o deplasare:
- la nivelul materialului, prin relatia dintre eforturile unitare si deformatiile
specifice (ex.: ductilitatea de deformatie);
- la nivelul sectiunilor, prin relatia dintre eforturile sectionale si deformatiile
specifice (ex.: ductilitatea de curbura);
- la nivelul elementelor, prin relatia dintre eforturile sectionale si deplasari (ex.:
ductilitatea de deplasare unghiulara / liniara);
- la nivelul structurii in ansamblu, prin relatia dintre un efort generalizat global
si o deplasare globala (ex.: moment de rasturnare-deplasarea laterala de nivel).
Metoda cea mai simpla in Ingineria seismica de a calcula deplasarea neliniara a
unei structuri este de a apela la regula lui Newmark (1960) privind conservarea
deplasarilor: maximul deplasarii relative a unui oscilator simplu cu comportare
neliniara (reprezentata de un model elastic-plastic perfect) este identica cu a unui
oscilator simplu echivalent elastic liniar de aceeasi frecventa proprie si amortizare
(dar de o rigiditate redusa in raport cu rigiditatea elastica a oscilatorului initial). De
remarcat ca echivalenta deplasarilor nu este justificata decat pentru perioade mari,

adica pentru oscilatoare suficient de suple in raport cu continutul frecvential al

excitatiei seismice.
Aspectul analizarii deplasarilor nu apare din nefericire exprimat in mod clar in
toate codurile de proiectare seismica care incearca sa pastreze posibilitatea utilizarii
unei logici ingineresti de proiectare bazata pe forte. Fortele sunt evaluate printr-un
calcul elastic si apoi reduse printr-un coeficient de reducere, R , a carui marime este
data de regulament. Valoarea acestui coeficient depinde de materialul folosit pentru
structura (otel, beton, zidarie) si de schema sa structurala (cadre, diafragme, ),
altfel spus, de valoarea maxima admisa a deplasarii pe care sistemul o poate accepta
sau, de o maniera echivalenta, de ductilitatea maxima acceptabila.
In acest sens,denumirea analizei neliniare tip Push-over sau Impingere
progresiva provine de la fundamentul metodei: stabilirea unei curbe unice efortdeplasare, care sa caracterizeze comportarea structurii de rezistenta supusa la o
excitatie impingere monoton crescatoare, din ce in ce mai puternica. Criteriile de
verificare ale elementelor structurale primare si nestructurale secundare sunt
definite comparand deformatia maxima efectiva produsa de seism cu capacitatea lor
maxima de a se deforma si inmagazina energie.
Este vorba de un calcul static aplicat pe un model neliniar sau liniar echivalent,
actionat de o serie de incarcari gravitationale (greutatea moarta, sarcini utile, sarcini
climatice-zapada) care raman constante pe tot parcursul experimentului numeric si de
incarcari laterale orizontale-seism, care cresc incremental. Aceste din urma incarcari
sunt multiplicate cu factorul crescator pana la obtinerea starii de deteriorare
plastica considerata ca limita acceptabila pentru securitatea structurii respective.
Incarcarile laterale sunt aplicate la nivelul maselor modelului structural si reproduc
fortele de inertie reprezentative din actiunea seismica, avand o repartitie in general
asemanatoare cu aceea a deplasarilor provenite din modul I fundamental de vibratie
(diagrama vectorilor proprii, i ). Aceasta repartitie este riguros exacta pentru un
sistem monomodal, in domeniul elastic de comportare a materialului.
Analiza neliniara static echivalenta tip Push-over bazata pe repartitia fortelor
laterale corespunzatoare modului fundamental de vibratie, nu este insa pertinenta
pentru un calcul seismic, decat daca modul fundamental devine preponderent, adica
masa antrenata in vibratie reprezinta peste 80% din masa totala a structurii.Aceasta
implica o dispozitie cvasi-regulata in plan si pe verticala atat a maselor, cat si a
rigiditatilor.
Repartitia eforturilor orizontale din seism este deasemenea uneori (arbitrar)
aleasa in functie de tipul structurii, astfel: dispozitie liniara-triunghiular inversa
pentru o structura regulata in cadre de inaltime H (de tip: =

x
), dispozitie
H
1,5

x
parabolica pentru o structura regulata cu pereti portanti (de tip: = ), dispozitie
H

uniforma pentru o structura etajata realizata in cadre - etaj tip piloti (parter flexibil).
In cazul unei structuri cu distributia maselor si rigiditatilor oarecare, Chopra
(1995) a propus o analiza specifica tip Push-over modal, capabila de a tine seama si
de participarea modurilor superioare in vibratia structurii.Aceasta revine la a realiza o

10

analiza tip Push-over pentru fiecare mod propriu de vibratie, structura fiind
asimilata cu un oscilator simplu si utilizand o repartitie a eforturilor laterale
asemanatoare cu deformata modala caracteristica pentru fiecare din aceste moduri.
Tinand seama de fiecare mod de vibratie, spectrul in deplasari furnizeaza direct
deplasarea modala corespunzatoare, pe baza regulei de echivalenta a deplasarilor
modificate. Aceste deplasari sunt in consecinta combinate tinand cont de factorii de
participare modali dupa regula de compunere modala SRSS-Square Root of Square
Sum (radacina patrata din suma patratelor), sau dupa regula CQC-Completely
Quadrat Combination (combinatia patratica completa).
Eforturile sunt apoi determinate in functie de deplasarile obtinute si in raport
cu legile de comportare neliniare ale elementelor utilizate.
Raspunsul structural total maxim (in eforturi sau deplasari) este estimat mai
precis cu regula SRSS sau CQC in cazul cand miscarea seismica are o compozitie
spectrala cu banda lata de frecventa si o durata efectiva mai mare ca perioada proprie
fundamentala de vibratie a structurii. Regula SRSS se va aplica cand raspunsurile
modale cu contributii semnificative pot fi considerate independente, modurile proprii
de vibratii fiind clar separate. Regula de compunere CQC se va aplica cand modurile
de vibratie corespunzatoare oscilatiilor j si k oarecare, nu pot fi considerate
independente; in acest caz se va considera un coeficient de corelatie modala.
Curba Push-over reprezentand capacitatea de rezistenta a unei structuri
supuse actiunii seismice, se poate obtine plecand de la un calcul static neliniar
efectuat pe un model Element Finit avand la baza o lege constitutiva specifica. Astfel,
materialul beton armat impune un comportament neliniar al materialului datorita
fisurarii la intindere si zdrobirii la compresiune a betonului si respectiv curgerii
plastice a otelului moale de constructii. Aceste neliniaritati constitutive pot fi luate in
considerare prin legi de comportament structural monoton sau ciclic care se pot
reprezenta in 3 mari familii:
- Modele globale, bazate pe legi biliniare elasto-plastice, cu/fara ecruisare (ex.
pentru otel ) sau respectiv pe legi triliniare-Takeda (ex. pentru betonul armat)
care leaga momentul incovoietor de curbura sau forta taietoare de deformatia
specifica unghiulara.Aceste modele necesita un numar mic de parametrii
pentru a defini curba primei incarcari (rigiditatea la incovoiere K = EI sau la
taiere K = GA ) ori comportamentul ciclic (util pentru calculul dinamic
temporal);
- Modele locale cu ajutorul carora se poate descrie comportarea fiecarui
material constitutiv din care sunt alcatuite elementele structurii: fier, beton ,
aderenta fier-beton, zidarie, s.a.;
- Modele semi-globale sau modele multistrat sau modele cu fibra. Astfel, in
teoria grinzii incovoiate se considera descrierea geometrica bidimensionala a
unei sectiuni presupusa a se comporata pe plan cinematic dupa ipoteza
J.Bernoulli a sectiunilor plane si normale, fara deformatii de forfecare sau,
respectiv dupa ipoteza S.Timoshenko a sectiunilor deplanate (distorsionate)
datorita efectului eforturilor unitare tangentiale.
In acest spirit, programul de calcul numeric CASTEM 2000, imbunatatit sub
forma CAST3M, creat de Pegon/1993, Guedes/1997 si Combescure/2001, este cu
11

predilectie folosit de inginerii structuristi din Comunitatea Europeana pentru

modelarea raspunsului constructiilor supuse actiunii seismice. O analiza statica
inelastica biografica de tip Push-over se poate efectua cu programul de calcul
IDARC 2D-versiunea 4.0. Legea histeretica triliniara adoptata pentru simularea
comportarii elementelor din beton armat include degradarea de rigiditate, deteriorarea
de rezistenta si lunecarea.
Pe baza consideratiunilor prezentate se traseaza curba de capacitate Pushover care traduce comportarea (raspunsul) structurii sub sarcina excitatoare (in
primul rand seismul). Astfel, se pune in abscisa-deplasarea D determinata la varful
structurii si in ordonata-forta taietoare V (reactiunea) calculata la baza structurii.
Determinarea valorii deplasarii laterale de curgere plastica la nivel structural se poate
defini ca deplasarea corespunzatoare atingerii nivelului maxim al fortei pentru un
sistem echivalent elasto-plastic ce are aceeasi rigiditate ca si sistemul de referinta.
Efortul de taiere reprezinta suma fortelor laterale exterioare multiplicate cu un
parametru crescator, (fig. 3). Se calculeaza caracteristicile de rigiditate si dinamice
ale structurii:
- Rigiditatea initiala, Ki , corespunde pantei curbei de capacitate in partea sa
elastica; tg = Ki const .
- Rigiditatea efectiva, K e , corespunde la 60% din valoarea fortei taietoare de
curgere plastica; K e = 0, 6

Vy
D1

[kN/m]

Rezulta perioadele de vibratie initiala, Ti , si respectiv efectiva, Te :

T=
T=
i
1

1
[s]
f1

Ki
M
Te T=
=
2
i
Ke
Ke

[s]

Deci, curba efort V - deplasare D constituie o caracteristica intrinseca a

structurii din punct de vedere al efectului actiunilor laterale orizontale (vant, seism,
franarea pisicii pe podul rulant s.a.) de natura statica sau dinamica.
Curba V D pune in evidenta capacitatea structurii de a disipa energia si in
consecinta furnizeaza o estimare a mecanismelor de plastificare asteptate, precum si
distributia deteriorarii structurale progresive, in functie de intensitatea crescanda a
fortelor seismice excitatoare si de marimea deplasarilor orizontale corespunzatoare.
Dupa cum s-a vazut, curba de capacitate Push-over se poate obtine plecand
de la un calcul static neliniar care insa uneori este dificil de a se realiza datorita
problemelor privind convergenta rezolvarii ecuatiilor diferentiale care caracterizeaza
fenomenul fizic si a greutatilor intampinate in modelarea cu Element Finit.
Cateodata este mai simplu si mai putin costisitor de a se utiliza metode
simplificate bazate pe o suita de calcule lineare si pe legi constitutive de comportare
elastica-perfect plastica. In orice caz, in toate cazurile, pertinenta rezultatului
obtinut prin proceduri iterative depinde de capacitatea algoritmului utilizat de a tine
cont si a modela corespunzator alterarea progresiva a comportamentului structurii in
sensul degradarii rigiditatii si cresterii flexibilitatii elementelor structurale; acest

12

proces devine evident odata cu aparitia deformatiilor plastice sau, pentru structuri in
cadre, odata cu formarea articulatiilor plastice.
V [kN ] forta taietoare la baza; =
V
Ki

F
i =1

Vy
0, 6 Vy

V = f ( D)

D[m] deplasarea la varf

D1 Dy

Curba de capacitate
Fig. 3

La proiectare, formarea succesiva a articulatiilor plastice trebuie controlata in

cadrul fenomenului de adaptare a structurii. Se recomanda ca liniile dirijate de creare
a articulatiilor plastice sa se formeze succesiv la capetele sirurilor de grinzi, incepand
de jos in sus. Stalpii vor reprezenta liniile finale elastice. Dirijarea liniilor de
plastificare de-a lungul capetelor riglelor pare solutia cea mai indicata, daca se tine
seama ca ductilitatea riglelor este mult mai ridicata decat a stalpilor.
Grinzile fiind elemente supuse in principal la momente incovoietoare si forte
taietoare pot fi ductilizate relativ usor. Sporirea capacitatii de plastificare a sectiunii
grinzii se obtine prin consolidarea zonei comprimate, adoptarea unor procente de
armare reduse pentru ca armatura longitudinala sa ajunga la curgere inaintea
zdrobirii betonului si utilizarea unor oteluri cu palier de curgere. In aceste conditii, se
obtin grinzi cu ductilitate de 1020.
Stalpii fiind elemente supuse la forte de compresiune mari, cu momente
incovoietoare si forte taietoare, sunt cu mult mai greu de ductilizat. Efortul axial de
compresiune este cauza principala a fragilizarii elementului. Printr-o fretare
transversala adecvata, deformarea transversala este blocata, iar starea de tensiune de
compresiune axiala se modifica in compresiune triaxiala, transformand materialul
casant si fragil, intr-unul rezistent si ductil. Cum ductilitatea este invers proportionala
cu tensiunea de compresiune, se recomanda ca valoarea efortului unitar mediu de
compresiune sa nu depaseasca (0,250,35) Rb . Cu aceste masuri se pot obtine pentru
stalpi valori ale ductilitatii de 25.
Pentru a realiza apropierea comportarii modelului de calcul numeric de
comportarea structurii reale in cadre, se promoveaza o metoda simplificatoare bazata
pe formarea succesiva a articulatiilor plastice (cu capacitate mare de deformatie) ca
urmare a aplicarii teoremei statice de maximum a incarcarii de cedare.Este necesar de
a se parcurge toate fazele prin care trece structura actionata de un sistem de incarcari
ce creste proportional de la valoarea zero pana la cea corespunzatoare cedarii, in
cadrul unui calcul biografic pe un mecanism favorabil de disipare de energie.

13

- Determinarea momentelor incovoietoare capabile de plastificare in toate

sectiunile critice ale elementelor de rezistenta (stalpi, rigle) ale
structurii.Aceasta se va realiza cu ajutorul legii constitutive momentcurbura, rezultata din analiza raspunsurilor sectionale. Diagrama de
moment incovoietor trebuie sa satisfaca simultan conditiile de echilibru si
de plastifiere.
- Calculul eforturilor efective din structura datorita incarcarilor verticale
gravitationale si respectiv a solicitarilor incrementale produse de aplicarea
unui sistem de forte orizontale laterale unitare reprezentand actiunea
seismica.
- Determinarea amplasarii urmatoarei articulatii plastice si a incarcarii
laterale corespunzatoare. Modelarea structurii cu noua articulatie si iterarea
momentelor incovoietoare.
- Incrementarea incarcarii laterale pana ce se obtine articulatia plastica
urmatoare in diagrama de moment incovoietor si, in final, pana la obtinerea
starii imita de ruina - mecanism de cedare plastica (prin deplasari, forta
taietoare etc.). Acesta poate fi un mecanism de cedare general prin formarea
articulatiilor plastice la capetele riglelor sau un mecanism de cedare local
prin formarea articulatiilor plastice in stalpi, la un anumit nivel flexibil
(deformatii ample localizate).
Observatie: Urmarind aplicarea metodei, repartitia incarcarii orizontale initiale poate
fi mentinuta sau modificata pentru a se tine seama de deformata mecanismului.

Cunoscand momentul incovoietor de plastificare, M pl , pentru doua valori ale

efortului normal, N , se determina prin interpolare liniara, momentul de plastificare a
unui element, M pl ( N ) , pentru un efort normal, N fig. 4.
M pl ( N ) = M pl (N 1 ) +

N N1
M pl ( N 2 ) M pl ( N 1 ) N 2 N 1
N N1
(M pl ( N 2 ) M pl ( N1 ))
M pl ( N ) = M pl (N1 ) +
N 2 N1
=

M pl

M pl ( N 2 )

M pl ( N )

M pl ( N1 )

}
N

N1

N2

Diagrama Moment incovoietor plastic Forta axiala

Fig. 4

14

Se determina in final incrementul de forta F necesar pentru ca momentul

incovoietor M ( N ) sa atinga valoarea momentului de plastificare.
M (N ) = M i +

dM
dN
F ; N = N i +
F
dF
dF
dN
F N1
Ni +
dM
dF
F = M pl ( N1 ) +
(M pl ( N 2 ) M pl ( N1 ))
Mi +
N 2 N1
dF

Rezulta,

N N1
M pl ( N 2 ) M pl ( N1 )
M pl ( N1 ) M i + i
N 2 N1
F =
dM dN M pl ( N 2 ) M pl ( N1 )

dF dF
N 2 N1

....... (2)

....... (2)

.... (3)

La cladirile etajate cu structura in cadre cu umplutura de zidarie supuse actiunii

seismice se va tine seama de efectul de diafragma, pana la iesirea din lucru a zidariei
de umplutura. Simplificat se poate admite o schema de calcul prin asimilarea cadrului
cu zidarie de umplutura cu o grinda cu zabrele, stalpii preluand rolul talpilor, grinzile
pe cel al montantilor, iar zidaria de umplutura pe cel al diagonalelor comprimate.
Suprarezistenta structurii asociata mecanismului de cedare ultim, se calculeaza
cu raportul dintre forta taietoare de baza determinata la formarea mecanismului de
cedare plastica a structurii si cea corespunzatoare aparitiei primei articulatii plastice.
Interesul construirii curbei Push-over in cadrul aplicarii metodelor de analiza
neliniara in deplasari apare imediat in determinarea punctului de performanta (punct
de functionare) al unei structuri folosind factorul cuantitativ in amortizare, , si
spectre de raspuns elastice (cu valori de amortizare marite) sau, respectiv, o
aproximare in ductilitate, , si spectre inelastice de calcul.
Pentru aceasta este necesar de a se suprapune o curba reprezentand capacitatea
rezistenta a unei structuri rezultata dintr-o analiza statica neliniara tip Push-over cu
o curba reprezentand solicitarea provocata de seism. Aceasta excitatie este evidentiata
direct printr-o curba in format ADRS Acceleration Displacement Response
Spectrum. Curba ADRS se obtine raportand pe abcisa deplasarea spectrala ( Sd [cm])
corespunzatoare unui seism si pe ordonata spectrul de raspuns in pseudo-acceleratii
( Sa [g]), plecand de la o amortizare de 5%.
Dreptele radiale secante care pornesc din origine semnifica curbe
izofrecventiale ( f = const.) sau izoperiodice ( T =

1
) si
f

trebuiesc interpretate cu

precautie in cadrul folosirii spectrelor inelastice in format ADRS. Aceasta deoarece

deplasarea maxima a oscilatorului, Dm , si acceleratia, Ay , care produce efortul la
limita de curgere, sunt legate printr-o relatie care depinde direct de ductilitatea, .
Ca urmare, panta secantei este functie de perioada printr-o relatie care se modifica cu
ductilitatea.
T
Dm = Ay

. (4)

15

De mentionat ca aceasta curba de capacitate Push-over ce caracterizeaza

comportarea structurii cu mai multe grade de libertate dinamica, nu poate fi direct
suprapusa cu spectrul ADRS si de aceea este necesar sa sufere in prealabil o
conversiune in spectrul de capacitate corespunzator unui sistem echivalent cu un
singur grad de libertate dinamica. In acest scop se omogenizeaza parametrii sai in
acceleratii, Sa si respectiv deplasari spectrale, Sd .
Astfel,
V
1G
D
Sd =
( PF1 ) 1V
Sa =

. (5)
. (5)

Unde, 1 coeficientul de masa modala a primului mod de vibratie;

PF1 factorul de participare modala (de distributie a acceleratiilor seismice)
corespunzator primului mod de vibratie;
n

PF1 =

i1

2
i1

i =1
n

i =1

. (6)

mimasa concentrata la un nivel i oarecare al structurii;

1i amplitudinea primului mod de vibratie (vectorul propriu) la nivelul i ;
1V amplitudinea primului mod de vibratie la varful structurii.
Masa pendulului se considera egala cu masa totala a constructiei.
Intr-o viziune moderna, actiunea seismica poate fi privita ca un proces de
alimentare cu energie a unei structuri care, daca este judicios proiectata pe baza
conceptiei inelastice de ductilitate, absoarbe, disipa si restituie energia indusa (inapoi
in terenul de fundare). Capacitatea unei structuri de a absorbi energia mecanica prin
deformatii plastice in ambele sensuri este caracterizata prin conceptul de ductilitate.
Atenuarea raspunsului structurii la excitatia seismica prin deformatii neelastice
reprezinta amortizarea prin ductilizare.
Ductilitatea efectiva, , este raportul dintre deformatia elasto-plastica maxima,
Dm, si deformatia la pragul elastic (la curgere), Dy . Atenuarea raspunsului prin
deformatii plastice este evidentiat de raportul subunitar D dintre forta de curgere, Fy ,
si forta ce confera structurii o inalta rezistenta elastica, Fe .
=

Fy
Dm
<1
> 1 ; =
D
Fe
Dy

. (7)

Din ipoteza conservarii deplasarii maxime si egalarea energiilor induse

(elastica si respectiv elasto-plastica) in modelul dinamic Forta-Deplasare (fig. 5) in
baza celor doua conceptii de proiectare: elastica si inelastica (fara ecruisaj), rezulta
coeficientul D care caracterizeaza atenuarea (amortizarea) raspunsului prin
deformatii neelastice datorita ductilitatii.
D =

.(7)

2 1

16

Fortele seismice corespunzatoare comportarii inelastice a structurii se vor

obtine reducand fortele seismice elastice prin inmultire cu factorul D . Cu cat
structura va avea o capacitate de deplasare plastica mai mare, cu atat fortele seismice
de calcul vor fi mai mici. Astfel, la o structura de beton armat ductila ( = 5 ), fortele
de calcul se vor reduce la o treime ( D =1/3), fata de fortele elastice.
Amortizarea care evalueaza energia disipata de structura pe parcursul
incursiunilor sale in domeniul post-elastic, depinde deci de deplasarile pe care aceasta
le va suferi pe durata unui seism.
In final, intersectia intre curba Push-over si spectrul ADRS furnizeaza un PP
punct de performanta ce marcheaza neliniaritatile care afecteaza structura; va rezulta
o amortizare care in majoritatea cazurilor practice nu va coincide cu cea initiala.
D
F
F (forta)
Ee (energia elastica)

Fe

Ee p (energia elasto-plastica)
Fy

=
Ee
Ee p

Dy De

Dm

1
Fe De
2
1

=Fy Dm Dy
2

D (deplasarea)

Diagrama Forta Deplasare. Energia absorbita.

Fig. 5
Actualizarea acestei amortizari este deci necesara in vederea calculului unui
nou spectru ADRS. Cu acest spectru se va determina printr-un calcul iterativ un alt
punct de performanta si in consecinta, o noua deplasare. Amortizarea echivalenta
corespunzatoare acestei deplasari trebuie sa fie compatibila cu reprezentarea
solicitarii seismice. Deplasarea asteptata este cea pentru care factorul de ductilitate la
deplasare laterala calculat coincide cu cel al spectrului inelastic intersectat. Aceasta
metoda de a determina punctul de performanta al structurii se numeste metoda in
amortizare, deoarece factorul cuantitativ este amortizarea. In continuare se evalueaza
eforturile M , N , V si deplasarile liniare si unghiulare si se verifica rezistenta si
respectiv rigiditatea structurii.
Calculul amortizarii echivalente , eq , este bazata pe reprezentarea comportarii
dinamice a structurii idealizate si anume pe energia disipata de un oscilator elasto
plastic cu ecruisaj (fig. 6).
eq= 0 + 0, 05

17

Coeficientul 0,05 reprezinta amortizarea vascoasa prin frecari interne a

materialului din care este alcatuita structura (beton armat, in cazul de fata). Factorul
de amortizare critica care caracterizeaza global amortizarea unui anumit material
variaza intre 2% pentru otel si 18% pentru zidarie sau prefabricate.
Pentru a tine cont de comportarea dinamica specifica unui tip de structura
compusa dintr-un anumit material, se foloseste in calculul practic o amortizare
efectiva, =
k 0 + 0, 05 .
ef
Unde, k coeficient empiric care depinde de capacitatea de disipare a energiei,deci
de comportarea dinamica (cu amortizare histeretica) a unui tip de structura (cu
comportare ductila-casanta); coeficientul este legat de tipologia si varsta structurii,
precum si de durata seismului;
a (acceleratia

K i (rigiditatea initiala)
K e (rigiditatea efectiva/echivalenta)
am
ay
E max
O

dy

dm

d (deplasarea spectrala)

Reprezentarea comportarii structurii idealizate

Fig. 6
0 amortizarea vascoasa echivalenta corespunzatoare factorului amortizarii

histeretice, 0 ;
1

2 ( a y d m d y am )

D
=
0 = max
4 E

. (8)

am d m

ED energia disipata prin amortizare;

=
ED 4 ( a y d m d y am )

. (9)

E max energia de deformatie maxima;

1
E max =
2am d m

. (9)

Calculul punctului de performanta se mai poate face si prin compararea curbei

privind capacitatea structurii de a disipa energie cu curba sub forma unui spectru
referitoare la cererea de energie necesara a se disipa. Din acest motiv metoda mai este
denumita si metoda in ductilitate, deoarece factorul cuantitativ este ductilitatea.

18

Cererea de energie este caracterizata prin punctul PGA-Peak Ground Acceleration de

pe curba si perioada de colt, Tc , corespunzatoare sfarsitului platoului spectral.
Utilizarea de spectre elastice (metoda in amortizare) se diferentiaza esential de
metoda bazata pe utilizarea spectrelor inelastice (metoda in ductilitate) prin calculul
factorului, R ,de reducere a ordonatelor spectrului elastic; factorul permite evaluarea
de spectre reduse corespunzatoare (de fapt spectre supra-amortizate).
Factorul de reducere a eforturilor se poate scrie sub forma:
S ae
pentru metoda cu cuantificare in amortizare;
Sa

a) R =

R se poate exprima in functie de amortizarea elastica, e si de amortizarea

echivalenta, 0 .
R =

el

. (10)

el + kk 0

Coeficientul k depinde de parametrii curbei de capacitate Ay , Te , respectiv

de parametrii curbei de cerere de energie PGA, Tc .
b) R =

S ae
pentru metoda cu cuantificare in ductilitate.
Ay

Se noteaza: Sae acceleratia spectrului elastic initial ( =5%);

S a acceleratia spectrului redus;
Ay acceleratia la limita elastica (la curgere) a oscilatorului inelastic;
Ay = 2 Dy
T0 perioada elastica.

In acest caz factorul de reducere depinde de valoarea perioadei de vibratie in

raport cu valoarea perioadei de colt. Astfel,
- pentru T < Tc ,

R =

T ( 1)
Tc + 1

....... (11)

- pentru T Tc , R = .
....... (11)
Observatie: In legatura cu stabilirea valorii perioadei proprii fundamentale de
vibratie a unor cladiri existente inalte, care au suferit mai multe evenimente seismice, pe
baza inregistrarilor de la cutremurul San-Fernando (9.02.1971, M 6,4 Richter, focar 8,4 km
adancime; 3 accelerometre pe bloc la 66 de cladiri inalte, doar pe 25 cladiri au functionat) se
pot concluziona urmatoarele:
- prin modelarea raspunsului structurilor folosindu-se accelerogramele inregistrate
la sol, s-a constatat ca se obtine o concordanta cu inregistrarile la cele 3 nivele
numai daca se iau in consideratie si modurile de oscilatie superioare primelor 3
moduri de vibratie care se admit in mod obisnuit in practica de calcul;
- din analiza accelerogramelor de pe model rezulta ca se obtine o concordanta si
mai buna daca se modifica dupa (56) s. perioada fundamentala a oscilatiei
introduse in computer si de asemeni se modifica corespunzator ductilitatea si
rigiditatea pe nivele.
Asa se comporta probabil constructia reala: dupa primele oscilatii in urma carora
crapa peretii, structura devine mai flexibila si creste perioada proprie de vibratie ramanand

19

in continuare sa oscileze numai scheletul de rezistenta propriuzis, constructia devenind mai

ductila.

Factorul de reducere se reprezinta grafic functie de perioada pentru diferite

valori ale ductilitatii.
Diferenta principala intre cele doua metode se constata trasand spectrele
reduse. Ca urmare,
- in metoda cu cuantificare in amortizare aceste spectre sunt calculate cu
perioada constanta fig. 7;
- in metoda in ductilitate aceste spectre sunt calculate considerand o
deplasare constanta (sau ductilitate constanta) fig. 8.
Pentru aceeasi structura si acelasi spectru de acceleratie elastic exista
posibilitatea obtinerii unor puncte de performanta diferite in raport cu spectrele
reduse considerate fig. 9. Pentru un coeficient unitar de disipare a energiei ( k = 1 ;
= 2, 7 ), metoda de aproximare in ductilitate (spectre inelastice) da acelasi rezultat cu
metoda in amortizare. Daca insa k 1 , metoda in amortizare da o deplasare
superioara.

S a (cm)

12
11
10
9
8
7
6

Perioade constante

5
4
3
2
1
0

5%
10%
15%

S d (cm)
0

10

15

20

Efectul cresterii amortizarii asupra perioadei de tranzitie Tc

pentru metoda in amortizare.
Fig. 7
In sfarsit, o alta comparatie intre cele doua metode de calcul, respectiv un alt
mod de a determina punctul de performanta al structurii, este de a reprezenta curbele
de variatie ale amortizarii = eq (factorul amortizarii histeretice echivalate cu
amortizarea vascoasa), in functie de ductilitatea . Astfel,
- amortizarea curbei de capacitate care depinde de energia disipata de
oscilatorul inelastic, pentru k = 1 , este:
=

2 ( 1)

....... (12)

- amortizarea curbei privind necesarul de energie se poate scrie sub forma:

20

2
,
1

....... (12)

p2

Unde,
p =

as R pTcT

....... (13)

4 2 Dy

as - acceleratia nominala la sol;

R p - coeficient de amplificare ( R p 2,5 ).

Intersectia celor doua curbe ale amortizarii se constituie in punctul de

performanta al structurii.
S a (m/s2)
14

Deplasare constanta

12
=1

10
8

= 1,5

=2

=4

6
4
2
0
0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

Efectul cresterii ductilitatii asupra perioadei de tranzitie Tc

pentru metoda in ductilitate
Fig. 8

21

S d (m)

S a ( g ) - acceleratie spectrala
1,0

=
ag 0,35 g

PGA

platou spectral

Tc

= 5%

P.P.
( )

Ay

S.E.
Spectrul elastic cu amortizare 5%;
S.R.() Spectrul redus, metoda in amortizare;
S.R.() Spectrul redus, metoda in ductilitate;
C.C. Curba de capacitate;
P.P.
Punct de performanta.

C.C

P.P.
( )

S.E
S.R.()
S.R.()

- ductilitate

Comparatie intre punctele de performanta

date de diferite metode, cand T0 < Tc
Fig. 9
5. Aplicarea metodei spectrului de capacitate
5.1 Varianta ATC40
Pentru aplicarea metodei spectrului de capacitate este necesara parcurgerea
urmatorilor pasi:
1. Se alcatuieste modelul de calcul pentru constructia analizata; se efectueaza
analiza statica fizic neliniara; se traseaza diagrama forta taietoare de baza deplasare
la ultimul nivel al constructiei.
2. Se convertesc valorile diagramei rezultate, determinate pe modelul structural
cu mai multe grade de libertate dinamica, in valori corespunzatoare unui sistem
echivalent cu un singur grad de libertate dinamica, cu ajutorul formulelor (5), (5).
Masa pendulului se considera egala cu masa totala a constructiei.
3. Se converteste spectrul elastic de proiectare corespunzator unui factor de
amortizare =5% in formatul acceleratie spectrala deplasare spectrala sau se
obtine direct spectrul inelastic prin prelucrarea unei accelerograme.
4. Asezarea pe acelasi grafic a celor doua spectre: de capacitate si de cerinte.
5. Alegerea unui punct de performanta ce apartine spectrului de capacitate.
corespunzator acestui punct se determina factorul de amortizare vascoasa echivalenta.
6. Calcularea factorilor de reducere a spectrului cerintelor, SRA si SRV. Aceste
factori de reducere se aplica in domeniul acceleratiilor, respectiv vitezelor si se
calculeaza dupa cum urmeaza:
SR A =

3.21 0.68 ln eff

2.12

....... (14)

22

SRV =

2.31 0.41 ln eff

1.65

....... (15)

7. Reducerea spectrului elastic al cerintelor si redesenarea pe acelasi grafic a

acestuia si a spectrului de capacitate.
8. Determinarea intersectiei dintre spectrul redus al cerintelor cu spectrul de
capacitate. Daca punctul de intersectie este in apropierea punctului de performanta
(deplasarea obtinuta nu difera cu mai mult de 5% fata de deplasarea corespunzatoaree
punctului de performanta), atunci alegerea de la pasul 5 este corecta si deplasarea
corespunzatoare devine deplasarea maxima asteptata pentru actiunea seismica
considerata. Daca punctul de intersectie se situeaza in afara intervalului de toleranta,
atunci se selecteaza un alt punct si se reia calculul de la punctul 5.
5.2 Varianta FEMA356 Metoda coeficientilor

Metoda coeficientilor FEMA356

Fig. 10
6. Procedeu de calcul static neliniar al structurilor conform Normativului P100-2006.
Procedeul face parte din categoria celor care consider deplasrile structurale
drept parametru esenial al rspunsului seismic al structurilor. Aplicarea procedeului
implic urmtoarele operaii principale:
6.1 Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.
6.2 Construirea curbei for lateral deplasare la vrf.

23

6.3 Transformarea curbei for lateral deplasare la vrf pentru construcia real
cu mai multe grade de libertate (MDOF) n curba corespunztoare sistemului
echivalent cu un grad de libertate (SDOF).
6.4 Selectarea spectrelor de deplasare inelastice relevante din baza de date, atunci
cnd aceasta exist, sau construirea spectrelor avand in vedere seturi de
accelerograme compatibile cu spectrul de proiectare (de acceleraie); caracteristicile
structurii cu un grad de libertate utilizate la construirea spectrelor sunt cele stabilite n
treapta 6.3 de calcul.
6.5 Stabilirea cerinei de deplasare lateral pentru strile limit considerate,
determinarea valorilor corespunztoare ale deplasrilor relative sau deformaiilor n
elementele structurale i verificarea ncadrrii acestora n limitele admise.
6.1 Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.
Fora
lateral
F

formarea mecanismului
cinematic plastic

Fy

apariia
articulaiilor
plastice

Siguran
limitat

Degradare
limitat

dy

dSLS

du

dULS

Deplasare
lateral, d

Biliniarizarea curbei forta-deplasare

Fig. 11
Procedeul de calcul se poate folosi i la verificarea structurilor existente
oferind avantajul, n raport cu procedeele obinuite de verificare bazate pe evaluarea
gradului de asigurare seismic R (vezi Normativ P100/92), c nu necesit
precizarea factorului de comportare, q. n marea majoritate a cazurilor valoarea
acestui coeficient nu poate fi determinat practic la construciile existente. Procedeul
evalueaz mult mai precis gradul de degradare i vulnerabilitatea construciei,
considernd drept principal parametru al comportrii la seism-deplasarea lateral a
structurii.
6.2 Construirea curbei for lateral deplasarea la vrf pentru constructia data
Curba se obine printr-o analiza statica neliniara, de tip biografic, utiliznd
programe de calcul specializate care iau n considerare modificrile structurale la
fiecare pas de ncrcare. ncrcrile gravitaionale corespunztoare gruprii seismice
de calcul se menin constante.
Calculul permite determinarea ordinii probabile a aparitiei articulaiilor
plastice, respectiv determinarea mecanismului de cedare plastica.
24

Se recomand ca diagrama s fie construit pn la o deplasare cu cca 50% mai

mare dect cerina de deplasare corespunztoare strii limit ultime, pentru a
evidenia evoluia procesului de degradare pn n apropierea prbuirii i implicit
vulnerabilitatea cldirii fa de prbuire.
6.3 Echivalarea structurii MDOF cu un sistem SDOF
Curba stabilit pentru structura real se convertete ntr-o relaie for
deplasare pentru sistemul echivalent cu un grad de libertate dinamica pentru ca
parametrii acesteia s poat fi pui n relaie direct cu spectrele rspunsului seismic,
construite pentru sisteme cu un grad de libertate.
Notaii:
vectorul formei deplasrilor normalizate (cu valoarea unitate la vrf);
n

M = mi

masa sistemului MDOF (suma maselor de nivel mi);

F forta tietoare de baz a sistemului MDOF;
1

M = { } M { } = mii2
T

L = { } M {1} = mii

masa generalizat a sistemului echivalent SDOF;

coeficient de transformare.
Relaiile de echivalenta (16) si (17) ntre mrimile rspunsului SDOF,
deplasrile d i forele F i mrimile asociate rspunsului MDOF (d i F), rezult:
d =
F =

M
d=
L
M M

m
m

2
i i

i i

F=

m m
( mi )

2
i i
2

....... (16)
F

....... (17)

n vederea stabilirii parametrilor structurali definitorii pentru spectrele

rspunsului seismic inelastic, curba F - d urmeaz s fie idealizat sub forma unei
diagrame biliniare (fig. 11). n acest scop fora de iniiere a curgerii, Fy se considera
egal cu rezistena ultim a sistemului, corespunztoare formrii mecanismului de
cedare plastica.
Rigiditatea iniial a sistemului idealizat se determin astfel nct capacitatea
de absorbie de energie s nu se modifice prin schematizarea curbei (ariile celor dou
curbe s fie egale).
In cazul idealizrii curbei forta-deplasare sub forma unei diagrame biliniare
fr consolidare, n domeniul post-elastic, deplasarea la curgere dy rezult:

E
d y = 2 d m m

Fy

. (18)

unde,

dm, Em deplasarea, respectiv energia de deformaie (aria situat sub curba)

corespunztoare formrii mecanismului plastic.

25

6.4 Selectarea spectrelor de rspuns

Cerinele de deplasare ale sistemului SDOF echivalent, pentru starea limit
ultim (ULS), se obin din spectrele de deplasare ale rspunsului seismic inelastic. Se
pot folosi, dac exist, spectre aproximative, specifice amplasamentului. n caz
contrar, spectrele se pot calcula folosind programe de calcul specializate, utiliznd
accelerograme nregistrate, simulate sau artificiale compatibile cu spectrul de
proiectare din cod.
Se aproximeaza spectrul inelastic de deplasare, SDi(T) cu ajutorul relaiei (19).
=
d* SD
=
c SDe (T)
i (T)

. (19)

c - coeficient de amplificare al deplasrilor n domeniul inelastic;

SDe(T) - spectrul de rspuns elastic.
Parametrii care caracterizeaz valorile spectrale, respectiv cerinele de
deplasare, sunt:
- perioada T a sistemului SDOF echivalent, determinata cu formula (20);
T = 2

Md *y
Fy*

....... (20)
*

- coeficientul seismic c
cy =
*

F y*
Mg

....... (21)

6.5 Controlul deplasrilor structurale

Dup determinarea cerinelor de deplasare pe sistemul echivalent SDOF,
acestea se convertesc n cerinele de deplasare ale structurii reale MDOF, inversnd
relaia (16):
d=

L
d =
M

m
m

i i
2
i i

d
. (22)

Corespunztor acestor deplasri globale, se determin mecanismul de cedare

plastica, eforturile in elementele fragile (care si-au consumat capacitatea de
ductilitate), deplasrile relative de nivel i deplasrile individuale ale elementelor
(rotiri dezvoltate n articulaiile plastice punctuale echivalente etc) i se verific dac
sunt ndeplinite condiiile corespunzatoare starii limit considerate.

26

Bibliografie
1.Aldea A., Arion C., Vacareanu R., Lungu D. Evaluarea vulnerabilitatii la
cutremur a cladirilor.Metode de calcul si prioritati de consolidare , Buletin AICPS
nr. 1/2003, pag 14-25.
2.Chen A.C., Chen F.W. Constitutive Relationship for Concrete, Journal of the
Engineering Mechanics Division, vol. 101, nr. EM 4, 1975 , pp. 465-481.
3.Chopra A. K. Dynamics of structures. Theory and applications to earthquake
engineering, Englewood Cliffs, N.J. Pretience Hall, 1995.
4.Cismigiu Al. Dupa cutremurul moldavic din 4 Martie 1877.Spre noi tipuri de
structuri antiseismice, Arhitectura, nr.4, 1977, pag. 1-23.
5.Combescure D. Modlisation des structures de gnie civil sous chargement
sismique laide de CASTEM 2000, Rapport CEA-DEMT/EMSI/RT/01-008, 2001.
6.Ginju S. Contributii la analiza numerica neliniara a structurilor industriale tinand
cont de efectul amortizarii si degradarea structurala, Teza de doctorat, Universitatea
Tehnica de Constructii Bucuresti, 2004.
7.Gulkan P., Sozen M.A. Inelastic Responses of Reinforced Concrete Structures to
Earthquake Motions, Journal of the American Concrete Inst., 71(12), 604-10, 1974.
8.Ieremia M.,Sidorenco E.,Ginju S Analiza numerica neliniara a structurilor,vol II
Modelarea raspunsului structural, Ed. Conspress, Bucuresti, 2005.
9.Newmark N.M., Veletsos A.S. Effects on inelastic behavior on the response of
simple system to earthquake motions, Proceedings of the 2nd World Conference on
Earthquake Engineering, Japan 2:895-912.
10. Nica-Udangiu G.R. Studiu de caz privind analiza modala a structurii de
rezistenta a blocului Scala Bucuresti, Referat doctorat, Universitatea Tehnica de
Constructii Bucuresti, Martie 2007.
11. Popa T. Consideratii privind metodele de calcul la torsiune a cladirilor,
Constructii, nr. 2, 2000, pag 16-20.
12.Toba S. Consideratii asupra ductilitatii cadrelor din beton armat, Referat
doctorat: Concepte moderne de elasticitate, plasticitate si element finit,
Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, 14.02.2008.
13.Tulei E., Cretu D., Topa N., Controlul performantelor unei structuri metalice
multietajate supuse la actiuni seismice, A 3-a Conferinta Nationala de Inginerie
Seismica, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, 09.12.2005.
14.* * * Cahier technique AFPS, Nr. 26, 2006 Mthodes en dplacement: PrincipeCodification-Application.
15.* * * Eurocode8, pr.EN1998, Calcul des structures pour leur rsistance aux
sismes Rgles gnrales, actions sismiques et rgles pour les btiments, 2003.
16. FEMA (2000). Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of
buildings, FEMA 356. Washington, D.C.: Federal Emergency Management Agency.
17. FEMA (2003). Prestandard and commentary for the seismic design of buildings,
FEMA 450. Washington, D.C.: Federal Emergency Management Agency.

27