REVEDERE

Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cnd nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de cnd m-am departat,
Multa lume am mblat.

Iar, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupndu-le,
Apele-astupndu-le,
Troienind cararile
Si gonind cntarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implndu-si cofeile,
Mi-o cnta femeile.

Codrule cu ruri line,

Vreme trece, vreme vine,
Tu din tnar precum esti
Tot mereu ntineresti.

Ce mi-i vremea, cnd de veacuri

Stele-mi scnteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vntu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamnt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramnem:
Marea si cu rurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(1879, 1 octombrie)