Friedrich Schiller Fecioara din

Orlean
Parinte sfant, eu ma numesc Ioana
Sunt fiica de cioban si ma-m nascut
La Dom- Remi din parohia Tul.
Turma parintelui meu am pascut-o
In munti de mica. Me-a fost dat
adesea
Sa vad si sa aud cum insularii
Canosi se napusteau asupra noastra
Sa ne prefaca-n robi si-n tronul
nostru
Pe un strain sa-l puna sa domneasca
Si-nlacremata ma rugam Fecioarei
Maria sa ne scape de robie
Si pe al nostrum rege sa-l salveze.
Langa satucul meu natal se afla
Icoana facatore de minuni
A Maicii Preciste si credinciosii
Mesreu se imbulzesc spre ea. Alaturi
Se innalta acel stejar miraculous,
Vestit inca de prin vechime pentru
Minunile ce se petrec sub dansul,
La umbra lui stateam si eu adesea
Oile tatalui pascand in preajma
Ma aducea inima mea incoace
Si cand se intampla ca sa se piarda
Cate un miel , dormind sub a lui
umbra,
Aflam prin vis unde se afla mielul.
Odata am sezut o noapte intreaga
Sub el , rugandu-ma cu sarg lui
Domnul,
Si o vazui prin vis venind spre mine
Pe maica Domnului, c-o spade n
mana
Si cu o orilflama in cealalta.
Purta pe dansa strai de pastorita
Asemeni celuia al meu, si iata
Apropiindu-se de mine-mi zice:
Ma recunosti? Hai scoala-te din
somn!
Leapada-ti turma, cel de sus te
cheama
La fapte mari. I-a acest steag
preasfant,
Cu spada soldul ti-l impodobeste
Si-n lupta sparcue vrajmasul tatii.
Pe unsul domnului la Reims il ada
Si -acolo staramoseasca lui coroana
Pune-i-o pe cap Si-atunci asa ii
spusei
Mie unei fecioare ne-nzestrate
Si-atata de umile , mi sa-r cade

In lupta asta groaznica sa intru?

Cuteaza,-,sice ea, - unei fecioare
Care nu a cunoscut ce e iubirea
Deschisa-I este toata maretia
Aceste-I lumi.- Si imi atinse ochii.
Iar cand i-am inaltat, vazu-I ca cerul
E plin de serafimi innaripati,
Catu-I de larga bolta, luminand-o,
Si fiecare cate-un crin tinea in mana.
O voce dulce unduia in ceruri
Astfel ea imi veni trei nopti de-a
randul.
Spunand asa de fiecare data:
Te scoala si te du, Domnul din ceruri
La fapte mari si sfinte te indeamna
Apoi , ultima data , mi se-arata
Si manioasa-mi zice cu asprime:
Femeilor menita li-i rabdarea.
Supune-te, ia-ti crucea si te-o poarta.
De rau te curati doar prin suferinta.
Doar ce-I smeriti sunt inaltati de
Domnul!
Si dupa ce me-a zis asa isi scoase
Straiul de pastorita aratandu-si
Innalta ei cereasaca maretie.
Apoi zambindu-mi , s-analtat cuncetul
Printre nori albi zburand impaciuita
Catre prea sfintele din cer lacasuri.
Maria ta! Regatul tau ti-l voi intoarce
Vom merge peste ale lor cadavre.
Arhiepiscope! De capul meu atinge-te
cu mana
Blagosloveste-ti fiica drag parinte!
Sa tineti bine minte: Sfanta Franta
Nu voua va fost data mostenire
De cel de sus, ci doar stapanului
Si Regelui Karol. Unsu-I dansul
De Dumnezeu si-n capitala
Va-ntra incununat cu fala multa
De dragostea intregului popor.