DINU

Comunicarea interpersonala
Obiectivele comunicarii interpersonale
In cadrul interactiunilor impersonale, cele mai multe, interlocutorul este abordat
exclusiv prin prisma statutului social, a profesiunii sau al rolului pe care il joaca in
situatia data, fara a se lua in considerare trasaturile individuale care il
singularizeaza sau oricare alte elemente care il definesc in calitate de persoana.
3 deosebiri intre rel interpersoana si cea impersonala:
-rel inter se intemeiaza pe cunoasterea unor date psihologice privitoare la
interlocutor pentru a anticipa reactiile partenerului la dialog intr-un mod eficient.
In anumite limite, predictiile comportamentale sunt posibile si in comunicarea
impersonala, dar ele se bazeaza exclusiv pe factori socio-culturali, nu psihologici.
-cunoasterea interpersonala ne ofera si explicatii ale acestor reactii.
-Spre deosebire de comportamentul impersonal, supus unor reguli de convietuire
cu caracter de norme sociale generale, strategiile interpersonale se bazeaza pe
aplicarea de reguli individuale determinate de cunoasterea particularitatilor
interlocutorului.
Orice relatie interumana incepe prin a fi impersonala si dobandeste treptat
caracter interpersonal.
Este imposibila precizarea momentului in care stadiul interpersonal a fost
definitiv atins, dat fiind ca pretentia de a fi ajuns sa cunosti perfect persoana de
langa tine este intotdeauna o iluzie. -> o adevarata comunicare interpersonala
nici macar nu exista.
Pentru fiecare relatie interumana exista o extensiune anume a zonelor deschise
prin ferestrele Johari ale celor 2 participanti-> comunicarea devine
interpersonala.
Fereastra lui Johari= reprez grafica a gradului de cunoastere personala si
interpersonala; zona deschisa si zona ascunsa.
comunicare diadica= 2 participanti
Comunicarea interpersoanala are 6 obiective:
1. Cun interioara(autocunoasterea) + invitatia la reciprocitate- destanuirea unor
secrete personale
2. Cun lumii exterioare- schimb de informatii, acumulare de experienta'
3. Stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane, in scopul
satisfacerii unor nevoi fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau
dragostea.
Dragostea optimizeaza comunicarea dintre doua fiinte umane, ridicand-o pe
nivelul superior al comuniunii.

4. Persuadarea interlocutorului, influentarea sau schimbarea opiniilor,

convingerilor, credintelor, atitudinilor sau a conduitei acestuia
5. Ajutorarea semenilor, in plan cognitiv sau afectiv
6. Jocul si distractia- strategii comunicationale ce prezinta un caracter ludic
nerecunoscut ca atare.

Schema generala a comunicarii interpersonale

Comunicarea interpersonala- feedback-ul are un rol hotarator si se manifesta
practiv instantaneu; eventuala ajustare prin retroactiune a discursulu nu mai
constituie o actiune ulterioara ci una concomitenta cu emisiunea propriu-zisa.
Simultaneitatea manifestarilor comunicationale verbale si non-vb infirma schema
clasica E-R-> recunoastem statutul dublu si egal al persoanelor aflate in
interactiune. Procesul transmiterii de informatie se desfasoara intre actori cu
statut comunicational identic-> simetrie totala a schemei comunicarii
interpersonale. Tot ceea ce se gaseste in stanga axei verticale, trebuie sa se
regaseasca si in partea sa dreapta.
Ambii participanti trebuie sa posede atat competenta comunnicativa, cat si o
capacitate de a performa.
Competenta lingvistica= cunoasterea internalizata a sistemului de reguli al unei
limbi.
performanta= actualizarea competentei prin uz lingvistic.
Prin competenta-> creativitate lingvistica nelimitata
-> verifica corectitudinea gramaticala.
Dell Hymes: conceptul de competenta comunicationala= ansamblul cunostintelor
lingvistice, interactionale si culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi
care ii permite sa se manifeste adecvat in contexte comunicative specifice.
Eficienta procesului de comunicare interpersonala trebuie judecata in functie de
efectele obtinute de comunicatori in demersul indreptat catre realizarea acestor
scopuri.
Nu exista mesaj receptionat care sa nu lase urme asupra receptorului; efecte
cognitive (aport de informatie) sau efecte afective (schimbari de dispozitie
sufleteasca) sau comportamentale.
Ireversibiltatea comunicarii- datorita omniprezentei efectelor, care nu pot fi
anulate prin simpla retragere a mesajului (dezmintiri, retractari, scuze, explicatiinu il readuc pe receptor in starea anterioara emiterii acestora).
Feedback-ul consta intr-o ajustare a performantei emitatorului ca urmare a
observarii de catre acesta a efectelor mesajului transmis. Modificari le niv
performantei se pot produce si prin autofeedback, adica pe baza observarii de
catre emitator a propriului comportament comunicational.
Feedback-ul ajuta si la ameliorarea competentei.

Zgomotul, produs al unei surse de bruiaj ce intervine pe canalul de transmisie,

altereaza semnalele si distorsioneaza mesajul receptionat. In conditii de bruiaj
emitatorul se vede obligat sa performeze altminteri.
Mesajul nu poate trece eficient de la sursa la destinar decat daca se refera la un
domeniu de cunostinte comun- compatibilitate epistemica.
Marea problema a comunicarii cu un eventual vizitator extraterestru va consta
tocmai in gasirea nu atat a unui limbaj comun, cat mai ales a referintelor comune
care sa dea sens limbajului respectiv. - funny
Discutiile stereotipe si stupide, in care nu cunoastem domeniile de interes ale
interlocutorului rezida in natura impersonala a relatiei. Alegerea unui mesaj
apartinand in egala masura celor doua domenii de experienta constituie o
caracteristica obligatorie a comunicarii interpersonale.
Orice comunicare interpersonala se desfasoara intr-un context. Principalele
dimensiuni ale contextului sunt cea spatiala si cea temporala, cea psihologica si
cea sociala. Proxemica a aratat cat de mult variaza modul de a comunica in
functie de distanta dintre interlocutori si destinatia unui anumit spatiu (biserica
vb bar).
Contextul psihologic impune si el restrictii felului cum comunicam.(vesel/trist)
Conditionari sociale: statut social, norme de comportament, mentalitatile
dominante din societate intr-un moment istoric dat sau moda.

Conditiile comunicarii interpersonale eficiente

1. Franchetea- onestitate si raspuns
2. Solicitudinea- disponibilitate de a oferi sprijin
3. Empatia= "abilitatea specific umana de transpunere psihologica a eului in
psihologia celuilalt". "Presupune patrunderea imaginatica a unui individ in
gandirea, trairea, modul de a actiona al altuia".
Proverb amerindian: "a sta in mocasinii celuilalt".
Proverbe romanesti: "a te pune in pielea altuia"; "pielea e mai aproape decat
camasa".
Empatia ne face mai intelagatori, ingradeste tendinta noastra de ajudeca
nenuantat comportamentul acestuia si ne indoamna sa acordam circumstante
atenuante faptelor.
4. Atitudinea pozitiva- parere favorabila despre interlocutor-este bine sa fie
comunicata explicit partenerului-> participare activa la interactiune
- fata de propria persoana, autovalorizare; incredere in ccele spuse.
Vorbitorii mai siguri pe ei sunt mai credibili.
- in raport cu situatia de comunicare insasi (x)plictis, nervozitate
=> intreruperea dialogului
5. Egalitatea- tratament legal nediscriminatoriu, "egalitate in drepturi".

Aptitudine diferite ale oamenilor vin mereu in contradictie cu nobila aspiratie de a

asigura fiecarui membru al colectivitatii conditii identice de afirmare. Egalitatea
ramane astfel un deziderat irealizabil in planul realitatii concrete.
-egalitate in privinta rolurilor de vorbitor si ascultator, niciunul nu trbuie sa
monopolizeze rolul de emitator.
-adaptarea expresiei verbale la nivelul de pregatire al partenerului.
Fiecare om poseda un patrimoniu de trasaturi si detine o suma de informatii de
care noi nu dispunem si a caror cunoastere ne poate imbogati experienta si
cunostintele.

Bunul mers al comunicarii depinde de gradul de homofilie( =similaritate) sau

heterofilie( =deosebire) dintre participanti. Homofilia ajuta in comunicare pentru
ca sporeste sansa ca cele 5 conditii sa fie optimal indeplinite.
Este bine insa sa existe noutate in discutie, sa abordoze subiecte care nu sunt
total homofile.

Perceptia interpersonala
Succesul in com int depinde de -capacitatea de a sesiza de la prima intalnire cu
ce fel de persoana ai de-a face, "prima impresie". Aceasta se formeaza in numai
1:30 m de la primul contact vizual. Exista oameni care se pricep la alti oameni.
Observatiile noastre asupra celorlalti oameni se refera la 2 tipuri de caracteristici
ale acestora: statice(rasa, nationalitate, sex) si dinamice. cele imuabile: varsta,
statura, fizionomia.
-reactiile mimico-gestuale ale indivizilor.
-influenta unor principii perceptive:
1. Subiectivitatea. Nu putem intelege corect mecanismele perceptiei
interpersonale daca nu pornim de la premisa ca avem de-a face cu un proces
esentialmente subiectiv.
2. Stabilitatea. Observatiile de moment asupra cuiva le ajustam in functie de
experienta contactelor anterioare cu persoana respectiva si le interpretam prin
prisma imaginii pe care ne.am format-o despre ea. implicit, presupunem astfel
existenta unor invarianti comportamentali, a unei stabilitati in conduita
individului, care ar putea sa nu corespunda realitatii.
3. Semnificanta. Presupunem realitatii o anumita coerenta, intemeiata pe
principiul cauzalitatii. Actiunile semenilor nostri trebuie sa aiba un sens deductibil
din observarea evolutiei in timp a comportamentelor lor. Semnificatia gesturilor
depinde insa si de contextul in care sunt facute.
Interpretam conduita oamenilor in functie de intentia pe care le-o atribuim
(semnificanta), de consistenta presupusa a comportamentului lor (stabilitatea) si
de propriile noastre dorinte si interese (subiectivitatea).

3 reguli aplicate pe care sunt bazate inferente cu care construim imaginea

celorlalti:
1. R. empirice- contactul social direct, dar si observarea raporturilor reciproce
dintre alte persoane ( fictiune). Literatura este importanta si ca instrument de
cunoastere psihologica si sociala.
2. R. deduse prin analogie- permit extrapolarea experientei noastre pe baza
asemanarilor pe care le identificam printre indivizi.(pers cu aceeasi profesie,
rude, statut social se comporta la fel, aceleasi conduite)
3. R. de autoritate- stereotipuri, inca din anii copilariei; sursa- parintii, educatorii,
colegii/prietenii mai mari.
Procese perceptive- factori subiectivi:
1. Efectul de primordialitate- in orice enumerare vedem o ierarhie. Ascultatorii
tind sa acorde o importanta descrescatoare, in ordinea insiruirii lor. Mijl audio-vizmanipulare: informatiile cu care debuteaza o emisiune sunt receptate ca mai
importante decat cele ce urmeaza.
2. Accentuarea perceptiva- lucruri, persoane sau situatii identice sunt percepute
diferit in functie de starea momentana a subiectului.
3. Profetiile care se autoimplinesc- predictii care ajung sa se realizeze tocmai
pentru ca lumea se asteapta la asta.
efectul Pygmmalion- legenda antica greceasca, un sculptor care s-a indragostit
de propria sa creatie, statuia unei fete superbe si ii indupleca pe zei s-o
insufleteasca. George Bernard-Shaw a reluat mitul in piesa cu acelasi nume: un
prof de fonetica izbuteste, in urma unui pariu, sa transforme o florareasa ce
scandaliza prin exprimarea sa frusta si agramata intr-o per cu lb dictie atat de
perfecte incat la curtea britanica apare drept o tanara aristrocata educata
impecabil.
4. Teoria implicita a personalitatii- se naste din experienta contactului social;
formarea unor asocieri, relativ arbitrare- caracteristici compatibile vb
incompatibile.
5. Consistenta- rezultat al actiunii combinate a principiilor stabilitatii si
semnificantei. Ne vine greu sa acceptam ca realitatea contravine logicii noastre si
de aceea suntem contrariati cand constatam ca schemele noastre de gandire
sunt contrazise de viata.
6. Stereotipizarea- Ne formam o impresie asupra unui grup uman, dupa care
atribuim automat fiecarui membru al grupului trasaturile generale identificate.
Stereotipizarea distorsioneaza realitatea. Deconsiderare vs supraestimare.
Acuratetea perceptiei depinde de o serie de factori- MARK COOK:
1. Varsta. Acuratetea creste odata cu varsta. Experienta duce la o interpretare
mai corecta a indiciilor paraverbale si a expresiilor faciale ale emotiilor. Impresia
ca copiii ar intui mai bine vine din lipsa autocenzurii.
2. Sexul. Intuitia feminina, fenomen denumit de parapsihologi drept "perceptie
extrasenzoriala". Insa cest lucru nu le ajuta in obtinerea de pozitii de conducere.

3. Inteligenta. Omul inteligent gandeste mai mult si mai rpd si acest lucru il face
mai sensibil la efectele perturbatoare ale autobruiajului psihologic, ii diminueaza
nivelul de atentie- dificultati mai mari in evaluarea calitatii partenerului de dialog.
Mari savanti au fost trasi pe sfoara de indivizi cu totul mediocri.
4. Complexitatea cognitiva. Faptul de a fi in posesia unui numar mai mare de
concepte din domeniul psih-sociologiei permite o analiza mai fina a
comportamentelor umane si incadrarea mai corecta a indivizilor in categorii.
5. Comportamentul "popular"- Cercetarile nu confirma opinia ca persoanele
sociabile poseda o perceptie interpersonala superioara. Tratamentul identic
oricarui interlocutor poate fi tocmai semnul incapacitatii de a distinge intre
diversele tipuri umane.
5. Trasaturile de personalitate- Se pare ca mai buni judecatori de oameni sunt
indivizii dotati cu o vointa puternica si o inteligenta empirica, firile independente,
non-conformiste si dominatoare. Diferente in functie de sexul interlocutorului: pt
perceperea barbatilor: pers agresive, dure, putin sensibile'; percp femeilor: slabi,
pasivi, ineficienti in plan social.
6. Antrenamentul. Nu exista metode de pregatire si perfectionare in acest
domeniu. Intuitia nu se dobandeste prin exercitiu.

Atractia interpersonala
Atractia interpersonala stimuleaza impulsul de afiliere care ii determina pe
oameni sa doreasca sa aiba prieteni cu care sa-si imparta experientele
emotionale.
4 functii principale ale impulsului de afiliere, citat de Jacques Cosnier-C.A.Hill:
1. reducerea sentimentului nesiguranta fata de cei din jur si intarirea
sentimentului de securitate;
2. stimularea pozitiva prin contactul cu celalalt si prin interesul reciproc
manifestat;
3. posibilitatea de impartasire a afectelor si de creare a unui sentiment de
siguranta datorata empatiei;
4. confirmarea narcisista prin atentia obtinuta din partea celuilalt si aprecierile
valorizante reciproce.
variabilele majore de care de depinde atractia interper sunt:
1. Atractivitatea- ne alegem partenerii in functie de anumite calitati pe care le
pretuim in mod special: atribute fizice, trasaturi temperamentale si de
personalitate, comportamente. Trasaturile pretuite sunt adesea dependente de
context. Atractivitatea se refera mai putin la persoane, cat la complexe de
calitati.
Relatia dintre calitati si atractivitate este insa una de interconditionare; daca
persoana are calitati dorite de noi, ii atribuim altele inexistente. principiul
subiectivitatii-camp larg de manifestare.

2. Proximitatea. Distanta spatiala redusa favorizeaza intalnirile mai dese, ceea ce

creeaza conditii pentru manifestarea asa numitului "efect al simplei expuneri".->
cresterea progresiva a atractivitatii pe masura familiarizarii cu o imagine. Efect
mass-media. In efect cu primacy-favorit. Politica.
Experimentul pe sobolani cu Mozart si Schnberg- caz particular de "imprinting"fenomen descris pt prima data de Konrad Lorenz- puii de pasare si prima fiinta pe
ccare au vazut-o pt prima data./ "sindromul mamei de carpa"-maimute.
Oamenii care au contacte mai dese cultiva mai putine prejudecati unii fata de
altii. ex perioada IRM- frontul franco-german.
3. Consolidarea. A Maslow a propus o ierarhie a nevoilor personale(hrana, apa -->
autoimplinire pe un plan uman superior; la mijl ei- nevoia de stima). Tindem sa ii
valorizam pozitiv pe cei care ne apreciaza si ne lauda., le cautam compania
pentru ca ne alimenteaza increderea in fortele proprii. Elogiul exagerat si
permanent poate avea efecte exact contrare.
4. Asemanare. Atractia fata de cei ce ne seamna- dorinta de autolegitimare. Ei
confirma normalitatea personalitatii noastre, se valideaza in proprii ochi.
5. Complementaritatea. "contrariile se atrag". Pshihologul Theodore Reik sustine
ca oamenii se indragostesc de persoane ce poseda trasaturi care le lipsesc si ar
dori sa le aiba. Atractia catre un temperament complementar este si ea
dependenta de context.Intr-o relatie de cuplu, aceasta poate fi taxata drept
incompatibilitate, desi initial cei doi o priveau ca pe un adevarat noroc.

Credibilitatea interpersonala
Preocuparea pentru studiul credibilitatii dateaza inca din Antichitate. In viziunea
lui Aristotel pentru a fi credibil un orator trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa
poata dovedi ca poesa bun simt, moralitate si bunavointa.

ZLATE

6 tipuri de personalitati:
1. P reala
2. P autoevaluata
3. P ideala
4. P perceputa
5. P proiectata
6. P manifestata.

=>

4 tipuri:
1. unitar si armonios dezvoltat
2. instabil
3. dedublat
4. accentuat

H, Rodriguex Tome- studiu asupra adolescentilor si img lor despre sine

O METODOLOGIE POSIBILA
-pt surprinderea celor 6 fatete
1. elaorarea si aplicarea unui chestionar evaluativ si autoevaluativ- intrebari
referitoare la un numar de trasaturi psihocomportamentale. analiza raspunsurilor
se va face in 5 situatii de raspuns: in raport cu sine, cu idealul urmarit, cu altii, cu
propria persoana reflectata in altii, cu comportamentul exteriorizat, manifestat.
Este bine sa fie un numar mare de insusiri in chestionar.
2. investigrea in laborator sau cu ajutorul unor teste a insusirilor de personalitate
avute in vedere. Se urmareste descoperirea niv real de dezvoltare al trasaturilor
psihocomportamentale, a fatetei personalitatii reale. Este recomandat ca aceasta
sa aiba loc dupa chestionarul de evaluare si autoevaluare.
3. investigarea prin intermediul chestionarului sau al testelor a altor persoane
decat cea a subiectului respectiv. Pentru a sti daca parerea subiectului este
corecta cu privire la ceea ce crede el ca gandesc altii despre el sau la niv de
inteligenta al celorlalti.

DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETATIVE
Tipul de person unitar si armonios dezvoltat este mai plauzibil sa fie intalnit in
randul adultilor, a caror personalitate este deja formata.
Inteligenta, creativitatea, capacitatea de memorare si capacitatea de atentiecele mai importante insusiri ale fondului dinamico-energetic.
Analiza a condus la 4 situatii tipice:
1. Toate cele 6 fatete sunt concordante intre ele-> tip de personalitate unitar si
armonios dezvoltat.
2. Exista o configuratie diferita, chiar contradictorie a celor mai multe fatete ale
personalitatii, de la o aplicare la alta a chestionarului de evaluare si
autoevaluare-> tip de pers instabil.
Instabilitatea comportamentala a subiectului iese in evidenta si din faptul ca
atunci cand are tendinta de a subaprecia la unele fatete ale person, ii
supraapreciaza pe altii, iar atunci cand se supraapreciaza pe sine, ii subapreciaza

pe altii. Comportamentul sau inconstant nu le da posibilitatea nici celorlalti de asi forma o parere adecvata despre el.
3. Discrepante intre diferitele fatete ale personalitatii-> tip de pers. dedublat.
Acest tip de personalitate nu se releva atat de usor ca primele doua, iar redarea
lui grafica este si mai dificila. Daca imaginea sa despre sine este la un nivel
ridicat, atunci imaginea celorlalti este la un nivel scazut. Una este img de sine pe
care subiectul si-o atribuie efectiv si alta cea pe care el o afiseaza in afara,
judecata altora facndu-se nu dupa cum se considera individul, ci dupca cum se
lasa descoperit. Asa apare dedublarea intre img de sine proprie si img de sine
afisata. Contradictia dintre PR si PA, pe de o parte, si PP si PPRO, pe de alta parte,
este evidenta.
4. Una dintre fatele personalitatii este atat de dezvoltata, exacerbata, incat le
anuleaza pe toate celelalte -> tipul accentuat. Este vorba despre un subiect
"inchipuit"care isi atribuie calitati pe care nu le are si pe care nici ceilalti nu i le
recunosc.