Efectele divortului asupra copiilor

Motivata temei
Divorul a devenit un fenomen din ce n ce mai ntlnit att n strintate, ct i n
Romnia. Dac n trecut numrul desfacerilor de cstorii era destul de mic, cuplurile gsind
soluii sau resemnndu-se situaiei respective, acum, persoanele implicate ntr-o astfel de relaie
consider, probabil, c viaa este mult prea scurt pentru a suferi n tcere.
Pot spune c divorul afecteaz n mai multe puncte de vedere persoanele implicate.
Se destram o familie, se schimb atmosfera, iar toti membrii familiei au o anumit atitudine fa
de procedura divorului. Fiecare persoan n parte are alte manifestri fa de divor, strile
emoionale negative pe care le simt sunt: durere, tristee, revolt, vinovie. ncrederea fa de
alte persoane pot fi afectate, care este un mare dezavantaj pentru prieteni, membrii familiei,
colegi, etc. Se modific procesul de gndire a persoanelor care sunt n divor, comportamentul,
care afecteaz relaiile sociale. Prerea mea este c divorul are mai multe efecte negative dect
pozitive i din acest motiv am considerat c este important cercetarea acestui subiect.
Importanta temei
Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala - familia si modul in
care se adapteaza la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de munca,
la disparitia, cel putin in orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea semnificativa
a timpului pentru familie. Mentalitatea este astazi mult modificata fata de anii 70 sau
80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in situatia de a se
simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a
devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou,
conduce la multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un
asemenea proces de decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe careil are asupra
confortului psihologic.
Chiar dac pare cea mai la ndemna soluie, nu trebuie uitat faptul c divorul poate lsa
urme adnci n vieile celor doi soi: frica de eec i nereuirea nchegrii unei alte familii pe
viitor, depresie, cderea n diverse vicii menite de a atenua durerea provocat, pierderea locului
de munca etc.

n mod normal, cstoria nceteazdoar odatcu decesul unuia dintre soi. Dar n viapot
interveni mprejurri

dintre cele mai diverse, ce pot duce la imposibilitatea continurii

cstoriei. Tocmai de aceea, majoritatea legislaiilor permit desfacerea cstoriei prin divor.
Dispoziii ce trateaztema divorului sunt prezente att n Codul familiei unde se gsesc normele
materiale (art. 37-44 C.fam.), ct i n Codul de procedurcivilunde sunt normele procedurale
(art. 607-619 CPC). Actuala reglementare pstreaz distincia dintre ncetarea cstoriei prin
deces i desfacerea cstoriei prin divor. Practica judiciar a consacrat o multitudine de motive
ce pot conduce la desfacerea cstoriei prin divor, cum sunt:

infidelitatea unuia dintre soi;

actele de violen exercitate de ctre unul din soi mpotriva celuilalt;
desprirea n fapt n baza culpei unuia dintre ei.

Exist n dreptul modern douforme de ncetare a cstoriei prin divor :

divorul prin consinmnt mutual;

divorul pentru motive temeinice.

n Proiectul Noului Cod Civil, divorul poate avea loc (art. 388 Proiectul C.Civ.):

prin acordul soilor, la cererea ambilor soi sau a unuia dintre soi acceptatde cellalt so;
atunci cnd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soi sunt grav vtmate i

continuarea cstoriei nu mai este posibil;

la cererea unuia dintre soi, dupo separare n fapt care a durat cel puin cinci ani;
la cererea oricruia dintre soi, n baza strii de sntate a celuilalt.

Normele procedurale ce reglementeaz divorul stabilesc o serie de dispoziii derogatorii de la

dreptul comun n privina competenei (art. 607 CPC), a cererii de divor, a cererii
reconvenionale,i a probelor (art. 608-610, 612 CPC), a procedurii de judecatn faa instaneii
a cilor de atac (art. 613-619 CPC)1.
Reguli procedurale privind sesizarea instanei:
Procedura divorului are un caracter special i fa de celelalte proceduri speciale,mprejurarea
determinatde necesitatea ocrotirii deosebite a unor valori sociale importante, adic familia. n
unele ri, soilor li se acord chiar i unele termene de gndire, iar n Romnia, judectorul are

obligaia de a da sfaturi de mpcare,i fixeaz termen pentru judecarea cauzei (art. 613
CPC).Dreptul de a sesiza instana competentcu o aciune de divor aparine numai soilor,
ntruct o atare aciune are un caracter strict personal, legea recunoscnd legitimare
procesualdoar soiilor. Aciunea de divor este de competena material a judectoriei n
circumscripia creia se aflcel din urmdomiciliu comun al soilor. n situaia n care soii nu au
avut un domicilui comun, sau dacnici unul dintre soi nu mai locuiete n localitatea respectiv,
competena revine instanei n a crei razteritorialse afldomiciliul prtului (art. 5 CPC).
Iar, dacprtul nu are domiciliul n ar, competena revine judectoriei din circumscripia
creia face parte domiciliul reclamantului (art. 607 CPC).Regulile privind cererile accesorii n
procesul de divor se judecn baza principiului accesorium sequitur principale. Altfel spus,
ncredinarea copiilor, plata alocaiei, plata pensiei de ntreinere, mprirea bunurilor comune,
atribuirea locuinei comune, purtarea numelui, sunt de competena instanei competent s
soluioneze divorul2.
Deliminri conceptuale ale divorului.

Divorul nseamn nclcarea promisiunilor pe care cei doi le-au facut n momentul
ceremoniei de cstorie, hotrnd s nu mai stea mpreun pna cnd moartea i va despri i s
anuleze orice contract care i leag unul de cellalt.
Din punct de vedere juridic divorul reprezint desfacerea cstoriei pe cale judectoreasc
datorit unor motive temeinice, a unor raporturi iremediabile dintre soi care fac imposibil
continuarea cstoriei pentru cel care cere desfacerea ei. Conform dicionarului sociologic,
divorul este o modalitate prescris social i legal de disoluie a cstoriei, nu este un simplu
eveniment ci un proces adesea traumatizant ce cuprinde mai multe etape.
i n problematica divorului, sunt rspindite teoriile la nivel microsocial care practic
individualismul metodologic, pornesc adic de la interesele, informaiile i strategiile actorilor
individuali. G.Levinger (1979) ofer un model explicativ al disrupiei conjugale cu trei
dimensiuni: atractivitatea marital, alternativele existente i barierele ce mpiedic disoluia. Se

include factori de natur economic i ndeosebi psihosocial (constrngerile religioase, presiunea

rudelor, satisfacii atitudinale i simbolice).
Asumpia central a teoriei lui G.Becker (1991) este c, prin cstorie , indivizii ncearc
s maximizeze valoarea bunurilor i a comoditilor pe timpul vieii ce urmeaz , s obin
beneficii, fie direct economico-materiale, fie de alt gen (n terminologia lui,monetare i
nonmonetare). Disrupiamarital are loc pentru c informaia (despre partener) afost
incomplet sau pentru c au survenit schimbri fundamentale n valoarea acestuia. Divorurile au
loc preponderent n primii ani de cstorie, deoarece, pe de o parte, odat cu trecerea anilor se
acumuleaz un capital marital specific, cum sunt copiii i proprietaile a cror valoare scade, prin
disoluie, pentru fiecare. Teoria lui G.Becker face predicii valide i pentru constatarea c, cu ct
statutul socioeconomic e mai ridicat, cu att rata divorialitii e mai mic. Aceasta ntruct cei
sraci nu prea au ce mpri, pe cnd cei bogai,da.
Ambele teorii au fost confirmate,la nivelul datelor empirice, doar parial. Aceasta i
datorit faptului c exist serioase dificulti n stabilirea raportului cauzal dintre variabile n
cazul divorialitii. De exemplu, o asociere statistic ridicat ntre statutul cstorit-divorat i
valoarea bunurilor materiale nu spune aproape nimic despre relaia de cauzilitate dintre ele, chiar
dac putem controla efectul altor variabile (cum ar fi vrsta i colarizarea). Analiza longitudinal
este un pas nainte, fiindc ne indic legturile dintre cele dou variabile la nivel individual i ne
poate spune cnd au fost acumulate bunurile, inclusiv dac nainte, n timpul sau dup
cstorie.Chiar dac prin studii longitudinale se indentific anterioritatea temporal fa de divor
a intrrii n serviciu a femeilor, se ridic ntrebarea dac nu i-au cutat un loc de munc tocmai
pentru c desprirea se profila la orizont.

Premise i cauze ale divorialitii

Dezorganizarea familiei prin divor reprezint unul din cele mai dramatice evenimente
care intervin n viaa cuplului, un moment fundamental de criz i de ruptur, datorat acumulrii

treptate a unor conflicte care nu i-au putut gsi rezolvarea dect prin separarea definitiv a
partenerilor.
Indiferent de vrsta partenerilor de cuplu, divorul reprezint un moment de rscruce al
existenei lor, carele afectez resursele economice, statutul rezidenial, proiectele de via sau
stilul de via

i determin schimbri drastice n plan spiritual i afectiv, cu consecine

traumatice pentru toi membrii familiei. n cazul famiilor ai cror parteneri au vrsta mijlocie i
au convieuit mai mult timp mpreun divorul poate fi resimit, cel puin de unul dintre ei, ca un
adevrat seism devastator pentru toate aspectele existenei, n condiiile n care viaa personal,
dependent n cea mai mare parte, de cea a familiei, trebuie luat de la capt, fiind necesar.
Totodat, remodelarea principalelor obinuine, deprinderi i conduite, formate ca urmare a
influenelor reciproce exercitate de cei doi soi.
n mod evident, motivele de divor pot fi extrem de diferite n raport de vrsta
partenerilor, statusul lor economic i socioprofesional, resursele lor spirituale, experiena i
durata vieii de cuplu etc. Dar n marea majoritate a cazurilor, aceste motive au la baz
resentimente puternice, contientizarea faptului c relaiile maritale au devenit att de stresante,
intolerante i degradante, nct divorul devineunica alternativ posibil. Ca eveniment
familial,divorul nu reprezint nceputul unui conflic, ci finalizarea unorconflicte manifeste i
latente, care au erodat treptat viaa marital,constrngnd, cel puin pe unul dintreparteneri,s ia
o decizie definitiv n acest sens. Din acest punct de vedere, forma clasic a divorului, aa
cum este conceput ea de ctre sociologi, seamn cu un veritabil proces desfurat n
urmtoarele etape1:
a) Apariia unor perturbri, mai multsau maiputin puternice, n viaa cuplului din
punct de vedere al resimirii unor insatisfacii i al contientizrii unor
incompatibiliti sporite n domeniul relaiilor afective i al raporturilor sexuale.
Unele din aceste resentimente pot fi exagerate, mai ales atunci cnd sunt alimentate
de prezena unei tere persoane, o legtur extraconjugal, care pare mai interesant i
1Sorin

M.Rdulescu, Sociologia problemelor sociale ale vrstelor, pag.270-272, adaptat dup

Atlee Stroup, Marriage and Familz. A. Developmental Approach, New York, Appleton-CenturyCrofts, Meredith Corporation, 1996, pag. 564.

mai promitoare din diferite puncte de vedere. Dac aceast criz nu este tratat cu
nelegere de partenera legal de cuplu, ea poate determina multiple conflicte
familiale, inclusiv disoluia cstoriei;
b) Existena unor conflicte din ce n ce mai puternice i apariia unor
incidente(certuri sau chiar agresiuni) care conduc, pe unul sau pe ambii parteneri, sa
menioneze pentru prima dat posibilitatea divorului, fr ca acesta s reprezinte,
nc, o soluie ndelung gndit sau deliberat;
c) Compromiterea relaiilor de cuplu, prin manifestarea deschis a unor conduite sau
atitudini ostile i agresive, lipsind, de aceast dat, orice preocupare pentru salvarea
aparenelor.Certurile i conflictele se desfoar aproapre zilnic,sub ochii rudelor
apropiate, a vecinelor i a prietenilor, fiecare soi ncercnd s blameze pecellalt
pentru eecul csniciei;
d) Elaborarea unei decizii ferme n ceea ce privete divorul, att ca efect direct al
unui eveniment sau incidentresimit ca fiind extrem de negativ ori duntor, i, ca
rezultat indirect, al frustrrilor i tensiunilor acumulate n cursul timpului;
e) Traversarea unei profunde situaii de criz acut n cadrul creia intervine n toate
palierele vieii familiale i conjugale. Fiecare so i duce existena n mod separat de
cellalt, chiar dac ambii parteneri convieuiesc, nc, n aceeai locuin;
f) Intervenia divorului ca decizie sancionat legal i care urmeaz, de obicei, unei
ndelungat perioade de separare. Dat fiind faptul c procedurile de divor sunt
reglementate n mod juridic, iar instana admite desfacerea cstoriei numai pe baza
unor motive argumentate, adeseori partenerul care ia primul iniiativa de a divora
exagereaz, amplific sau chiar inventeaz aceste motive pentru a obine o hotrre
definitiv;
g) Existena unor lungi perioade de readaptare din punct de vedere al vieii personale
i,n multe cazuri, apariia deciziei de reconstruire a unei noi relaii de cuplul legal
consfinite.
Toate aceste etape reprezint o succesiune idealizat de la care pot s intervin o serie de
abateri. n unele cazuri , mai ales la nceputul procesului, pot fi ntreprinse deferite ncercri de
reconciliere, care au mai mult sau mai puin succes, menionarea divorului ca soluie nefiind
altceva dect un mijloc de ameninare, pentru a-l constrnge pe partener s-imodifice atitudinile
i conduitele. n alte cazuri, atunci cnd conflictele persist i se adncesc, aceste ncercri

repetate de conciliere nu fac altceva dect s amplifice sentimentele de frustrare i adversitate a

soilor.
ntr-o alt tipologie a procesului de divorialitate, efectuat pe baza studiilor din S.U.A., Juduth
S. Wallerstein i Sandra Blakeslee disting urmtoarele stadii2:
a) Stadiul acut-n cadrul creea se manifest extrem de puternic sentimentele deur i
violen ale partenerilor, declinul cuplului i dezorganizarea familiei. n acest stadiu,
frustrile sunt exprimate deschis, partenerii se agreseaz reciproc, fizic i verbal, fr a
mai ine seama de copii, adeseori furia prinilor revrsndu-se chiar asupra acestora. Pe
de alt parte, stadiul acut coincide cuintensificarea profund a trirelor i fantasmelor
sexuale ale unuia sau ambilor partener, brbaii sau femeile de vrsta mijlocie, mai ales,
rentorcndu-se la sentimentele perioadei adolescentine, obsedai fiind de necesitatea unei
viei sexuale libertine, eliberate de constrngerile impuse de mariaj.Teama de singurtate,
resentimentele ncercate fa de partener i orgoliul rnit determin partenerii s
experimenteze diferite legturi sexuale pasagere, adeseori cu persoane mai tinere, tocmai
pentru a demonstra lor nii i partenerului c-i menin nc valenele de atracie fizic,
c au nc succes i pot relua viaa de la capt, fr cellalt;
b) Stadiul de tranziie- caracterizat de ctre modificarea i destructurarea familiei, n
condiiile adoptrii de ctre parteneri, a unor noi roluri cu care nu sunt sau nu mai sunt
familiarizai i care s le poat compensa pe cele care s-au deteriorat n cadrul grupului
familial. Partenerii, de exemplu, se pot rentoarce la coal sau la facultate, pentru a-i
completa studiile, se pot muta ntr-o alt locuin, i pot relua vechiile ndeletniciri i
legturi din perioada celibatatului. Viaa personal i social devine mai intens, mai
dezorganizat i mai instabil, rolurile familiale sunt complet bulversate.
c) Stadiul final- constnd n desprirea definitiv, sancionat legal, i marcat de o
rennoire a sentimentului stabilitii. Cuplul odat desfcut, fiecare partener ncearc s-i
refacviaa familial n mod separat, eventual n cadrul unei noi familii. n acest stadiu
sunt stabile deferite aranjamente ntre soi n legtur cu sprijinul material care trebuie
acordat,n continuare, copiilor, programul de vizitare sau preluarea a acestora etc.
2Sorin M.Rdulescu, Sociologia problemelor sociale ale vrstelor,pag. 273-275, adaptat dup

Judith S. Wallerstein and Sandra Blakeslee, Second Chances. Men, Women and Children. A
Decade after Divorce, New Zork, Ticknor and Fields, 1989, pag. 8-10.

Nu exist, cu alte cuvinte, numai factori cu caracter general, ci i situaii sau circumstane
particulare n via, care intervin i-i pun amprenta asupra fiecrui caz n parte. Dincolo de
aceti factori generali sau circumstane particulare, pot interveni alte elemente, cum sunt:
a) Influenele externe exercitate de rude, prieteni sau alte persoane tere;
b) Luarea n consideraie a consecinelor i efectelor posibile determinate de situaia de
divor;
c) Intervenia orgoliului personal ca factor principal n susinerea deciziei de a divora, n
pofida contientizrii consecinelor negative implicate de un asemenea act;
d) Posibiliatea de contractare, de ctre unul sau altul dintre parteneri, a unor boli cronice sau
tulburri psihice, care afecteaz convieuirea comun.
Exist, parteneri de cuplu pentru care orice raionament utilitar cedeaz loc imperativului
dea divora, indiferent de consecine,deoarece sper c, prin intermediul divorului, situaia lor i
a copiilorse va mbunti considerabil. Numai investigaii de mare complexitate pot ajunge la
date ferme, cuplndu-se metodele cantitative cu cele calitative.

Factorii i variabilile mai specifice ar putea fi grupate n trei mari clase:

1. Variabilele de ordin premarital, dintre care semnificativ n divorialitate este
colaritatea. Studiile au artat c colaritatea sensibil egal a soilor descrete disoluia
marital. n ceea ce privete gradul de colaritate a femeilor, exist o legtura nonliniar
ntre colaritate i divor: soiile cu studii superioare divoreaz n mai mare msur dect
celelalte, dar n acelai timp, cel puin n SUA, i soiile care nu au reuit s termine un
anumit nivel colar au, de asemenea, o probalitate de divor mai mare (Thorton, 1978).
La pturile srace, destrmarea famiilor este practic mai mare dect numrul divorurilor
pentru c i abandonul marital e mai crescut. Pe lng explicia lui G.Becker (1991), se mai
invoc faptul c cei din clasele de mijloc i superioare se cstoresc mai trziu, fiind centrai
pe coal i carier; ei nu se confrunt nici cu dificultile materiale de zi cu zi , care la cei
sraci sunt o serioas surs de tensiune familial. Pentru divorialitate conteaz ns extrem
de mult statutul social al prinilor i mediul deprovinien. i cercetrile de la noi din ar au

relevat c, la o instrucie egal, distana mare dintre mediile sociale de provinien produce
instabilitate marital(Mihilescu, 1983 ;Bejan, Buruian, 1989).
Cu ct vrsta la cstorie este mai mic, cu att probalitatea de divor este mai mare.
Aceasta s-ar explica prin urmtoarele : dac s-au cstorit de timpuriu,nseamn c au
ntrerupt coala; lipsa de maturitate i de informaii suficiente despre cellalt; capitalul
material adus n csnicie este mai mic. G. Becker crede c motivul principal este acela c ,
divornd la o vrst tnr probalitatea de a gsi ceva mai bun este mai mare.
Rasa i etnia contez n sensul c, la scara statistic, exist tendina ca mariajele
interetnice s fie mai puin stabile. n general, cu ct distana cultural dintre partenerii
conjugali este mai mare, cu att i ansele de desprire sunt sporite.
Cu privire la religie, n SUA, cea mai mare rat a divorurilor o au protestanii, urmnd
descresctor catolicii i evreii. O corelaie puternic exist ntre fregventarea serviciilor
religioase i divor: dintre brbaii albi, cei care nu fregventeaz aceste servicii divoreaz de
trei ori mai mult dect cei care o fac cel puin o dat pe lun (Brzjak, Soroka, 2001).
2. Cercetrile concrete care au urmrit efectul variabilelor de investiie s-au concentrat n
jurul capitalului domestic (locuin, bunuri ), copii i investiii de ordin psihologic.
Existena copiilor n csnicie afecteaz fundamentalhotrrea dea divorasau nu.
Constituind un capital marital specific, a crui valoare scade prin desprire, copiii
favorizeaz stabilitatea cuplului. Unele datele investigate empirice confirm ns i
cellalt efect alprezenei copiilor, i anume scderea calitii vieii de familie, mai ales
cnd sunt copii-problem (Waite et al., 1985).
Cuplurile ce nu au divorat auo proprietate comun mult mai valoroas dect cea a cuplurilor
care s-au desprit. Probabilc ntrepretarea lui G. Becker(1991) cdacai investit mai mult, te
despari maigreueste principala explicaie. El arat, de astfel, c partenerii curisc de desprire
nici nu investesc prea mult n csnicie.
Investiiile psihologice n mariaj (ataament, sentimente, grija fa de ceilali membri ai
familiei etc. ) au mecanisme i efecte asemntoare investiiilor economico-monetare:

angajndu-se mai mult intelectuali emoional, te cost mai mult desprirea; atuncicnd percepi
ns nenelegeri grave i o eventual ruptur, nu te angajezi psihic n mare msur.
Se pare c variabila independent important pentru mrirea investiiilor psihologice este
atitudinea fa de divor. Dac ea este restrict, atunci investiiile vor fi mari. Astfel, atitudinea
fa de divor conteaz att direct cei cu atitudine negativ vor divora mai greu-, ct i indirect,
prin efectul ei asupra investiiilor materiale i psiohologice. La rndul ei, respectiva atitudine este
puternic corelat cu religia i socializarea.
3. Factorii pieii (forei de munc i maritale), reflectai n primul rnd n statutul
socioeconomic al soilor, reprezint o clas important de variabile n nelegerea
divorialitii. Numeroase studiiarat c divorul are o mare inciden n cazul cuplurilor
unde soia este angajat n munc. Determinaiile sunt multiple i aici: independena dat
dectig, schimbarea rolurilor tradiionale n familie, orele de munc ale soiei pot afecta
nivelul de satisfacie al soului.
Referitor la statutul socioeconomic al soului, studiile indic faptul c nu att nivelul absolut
al acestui statut afecteaz divorul, ct mai ales schimbrile lui rapide. Cuplurile n care soul
devine pentru o perioadamai lung omer sau n care soul ctig n mod neateptat mai puin
sau mai mult dect de obicei sunt semnificativ mai dispuse la divor. Ctignd mai bine i avnd
un prestigiu social mai mare, valoarea brbatului crete pe piaa marital, ceea ce incint la
divor.
n mai multe ri, de exemplu, adulterul (infidelitatea conjugal) este privit() att ca motiv,
ct i ca temei legal pentru desfacerea cstoriei. Dar n foarte multe cazuri, acest motiv are la
baz acuzaii subective, depoziii false sau declaraii de convenien, care nu coincid cu realiatea.
Singur, instana are latitudinea interpretrii temeiurilor legale pentru desfacerea unei cstorii.
Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe
probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai
partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe
cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune
problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la inceput

ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin
ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a carui
vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens,considerandu-se ca un sot rau
(impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este
faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa
se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita
introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care
se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului,
sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor,posibilitatile de dezvoltare
fizica, morala si intelectuala pe care copiiile pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor
fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si
familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de
interesele superioare ale fiecaruia.
Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este
obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul
fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si, daca minorul a
implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii copilului, dar
aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi
incredintat unor rude sau altor persoane.
In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita
drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale
cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau.
Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea
copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta
parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala,petrecerea vacantelor scolare
la ambii parinti.
Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere,educare, invatatura si
pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea
de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti,

instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a
debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu.
Art. 94din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca
pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care
debitorul nu are niciun fel de venituri, procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul
minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect,si anume acela daca
debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat
un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi
obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).Totodata, daca situatia se schimba
(nevoile copilului cresc,posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica
introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor
(prin tutore, care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.
De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea
copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care
constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca posibilitatile
materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura copilului cele mai
bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre
parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de
timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din
Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei deintretinere
stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoarede la unu la 3 ani sau cu
amenda. Actiunea
persoanei vatamate.

penala

se

pune

in

miscare

la

plangerea

prealabila

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-

au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste

cand stabileste vinovatia,

pronunta

impotriva

inculpatulu

obligatiile, instanta, in cazul

io

condamnare

suspendare

conditionata
Pe langa aceste date de ordin tehnic si administrativ ,care tin de alte domenii decat
psihologia, vom evidentia impactul psihologic al divortului asupra copiilor aflati in situatia
ingrata de a alege dintre cei doi parinti .

Studiu de caz
Relatez un caz in care este vorba despre o familie ,tata maistru militar , mama
economista , si cei doi copii ai lor , un baiat de 9 ani elev in clasa a doua ,si o fetita de 5 ani
jumatate , care frecventeaza gradinita .Situatia lor corespunde divortului neconsumat, intre ei
exista probleme de comunicare si relationare. Cei doi parinti s-au cunoscut cand erau foarte
tineri , ulterior evoluand in directii diferite . Nu-si petrec timpul impreuna ,au vieti paralele,
intersectandu-se tangential din cand in cand , si asta datorita copiilor, la care ambii tin foarte
mult. Chiar si dragostea lor pentru copii este diferita , tatal tinand la copii ca la o proprietate
personala , in schimb mama este cea care se sacrifica si se gandeste in mod altruist la binele
copiilor. Este de-a dreptul dificil sa ne inchipuim cum acesti doi oameni au fost candva impreuna
. Mama este cea care a introdus actiunea de divort , tatal nefiind de acord cu acest lucru , si
acuzand-o pe nedrept pe aceasta ca ar avea o relatie extraconjugala. Acest barbat este tipul de om
care doreste sa detina controlul, transforma tot cel inconjuara in propria-i posesie. Nu vrea sa
renunte la casatorie pentru ca considera , ca in acest fel ar pierde ceva al lui, iar el nu stie sa
piarda. Stresul la care-si supune familia este aproape de limita maxima de suportabilitate . Daca
sotia nu vrea sa-si mai refaca viata alaturi de un alt barbat , considerandu-i pe toti "o apa si un
pamant ", in schimb copiii sunt foarte afectati de situatia in care se afla parintii lor. Baiatul
copiind modelul tatalui a devenit foarte agresiv fizic si verbal, atat cu mama si surioara lui, cat si
la scoala sau in anturajul de joaca . Baietelul sensibil de odinioara s-a transformat intr-o
bruta razvratita , de nestapanit , in fata mamei lui, in timp ce tatal ii corijeaza comportamentul cu
batai fara nici o explicatie. Situatia lui scolara este jalnica , desi este doar clasa a doua . Clasa
intaia a terminat-o cu rezultate foarte bune la toate ariile curriculare , in schimb in a doua
atitudinea lui razvratita ia adus numai necazuri , atat pe linia rezultatelor scolare , cat si pe linia
de disciplina. Fetita ,desi s-ar parea ca a scapat fara urmari , plange foarte des si din orice nimic ,
a capatat o hipersensibilitate , are cosmaruri noaptea , nu poate dormi decat cu mama ei in pat, ii
este frica de intuneric, si are reactii de teama la sunetele foarte ascutite si bruste.
Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si
divorturi nu sunt decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de
apartenenta la matricea respectiva. Este important pentru fiecare sa inteleaga logica pentru care
se intampla un lucru, indiferent daca este vorba despre o nunta, un copil, un divort, o demisie,

etc.Aceasta logica nu tine de criterii exterioare ci de simbolistica interioara. Putem spune ca

ceea ce s-a pierdut este dimensiunea simbolica a actului. In acest context, lucrurile se fac si se
desfac foarte usor. Ce inseamna acest simbolic pentru nunta sau divort? Ceea ce inseamna in
lumea interioara a fiecaruia o decizie. Actul separarii nu intra intr-o zona neutra ci in una
profunda, in care se asociaza cu multe alte procese psihologice. Intr-o lume simbolica, partenerul
inseamna ceva, un mod de a fi, un mod de a relationa, un mod de a te identifica, proiecta, etc.
Partenerul isi pastreaza aceste caracteristici si dupa divort, dar ceea ce se schimba este modul de
raportare la ele, modalitatea prin care o persoana integreaza componenta psihologica profunda.
Doar in masura in care simbolicul este integrat, se poate realiza unitatea intre realitatea interioara
si realitatea partenerului.
Efectele divorului asupra copiilor
Este universal cunoscut faptul ca n faa divorului copiii reacioneaza diferit, de obicei
leeste foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart.
n trecut se considera c cuplurile cu cstorii nefericite trebuie s ramn mpreun de
dragul copiilor, n vreme ce n prezent mult lume crede c este mai bine pentru copii dac
prinii se despart, n loc s-i supun unui permanent conflict n familie.
Multe societi considerau c sarcina deciziei pentru cstorie este prea dificil pentru
tineri, astfel nct parinii i familia de apartenen, de multe ori cu ajutorul unor intermediari,
fceau alegerea pentru ei. Astzi , n societatea modern, nimeni nu mai consimte s lase prinii
s fac alegerea viitorului so, mai mult chiar, orice calcul n aceast problem este considerat
blamabil. Raiunile tradiionale pentru cstorie nu mai exercit fora de odinioar. Familia
modern aeaz n primplan aa valori ca intimitate, afeciune i realizarea drepturilor maritale
egale n satisfacerea sexual, socializarea i educarea copiilor i participarea n comun la
asigurarea materiala a familiei.
Unul dintre motivele pentru care oamenii se cstoresc este c doresc s aib copii. ntradevr, anume copiii fac famiile fericite. Cuplurile fr copii se separ sau divoreaz dac
mariajul nu este fericit, n timp ce cuplurile nefericite decid adeseori s rmna unite de dragul
celor mici .

Dar ce se ntmpl i cum accept copiii divorul prinilor? Puini dintre aceti copii vor
s accepte divorul ca un rspuns la problemele i relaiile tensionate dintre prinii lor. Pentru
aduli este foarte dificil s-i ajute pe copii s fac fa durerii provocate de separare sau divor.
Prinii pot evita discutarea decizilor lor cu copiii, cci ei nii sunt att de nervoi i de confuzi.
Asistentul social trebuie s fie pregtit s acorde clientului ajutorul necesar ca acesta s
depeasca multiplele probleme declanate de divor.
Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evoluie i ritm de dezvoltare. Cteva
elemente generale: dupa 10 ani, copilul intra n prepubertate, caracterizat ca fiind o perioad
intensa de cretere satural mai ales, dar i de dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea
o anumita iritabilitate n comportament, o alternare a strilor de voioie i exuberanta cu cele de
indispoziie i oboseala. Apar tot felul de cerine, att din partea familiei, ct i din cea a colii,
din ce n ce mai formulate, care-l solicita pe copil i la care nvaa, n timp, s se adapteze.Viaa
interioara este intensa i bogat. Copilul are nevoie s comunice ce simte i s aiba ncredere n
capacitatea sa de a crea,n propriile sale abilitai. Pe fondul comparaiei tot mai acerbe cu colegii
pot aparea sentimente de inferioritate care i inhiba naturalul comportamentului. Copilul devine
mai independent i cauta s se integreze n grupul de copii de vrsta lui. Acest
grup este important n dezvoltarea identitii copilului, a atitudinilor i valorilor pe care le
adopta. Durerea, nelinitea i conflictul dintre parini n cazul unui divor sunt resimite i de cel
mic. Acestea apar mult mai devreme; de fapt, toat perioada care anticip o astfel de
decizie de aceasta situaia sa continue.
Efectele divorului asupra copiilor variaz n funcie de vrsta copilului, maturitatea lui
intelectual i emoional, capacitatea de a accepta divorul prinilor, de a face fa durerii i
pierderii suferite, de timpul petrecutcu cei doi prini, de reacia prinilor nii i de reacia
prietenilor din grupul de coal sau de joac. Reaciile copiilor n faa pierderii cauzate de
divorul prinilor difer n funcie de etapa de vrst. Astfel,precolarii ntre 2 ani i jumtate i 6
ani adesea manifest, prin comportament, semnele unui puternic stres: muli dintre ei plng, nu
vor s respecte regimul de alimentare i odihn, manifest agresivitate n relaiile cu ceilali
copii, ei sunt cuprini de sentimentul de culp, considerndu-se vinovai de divorul prinilor.
Copiii de vrsta ntre 6 i 12 ani sunt supui uneiputernice presiuni psihice, avnd sentimente
negative fa de unul sau ambii prini i manifestndu-i furia i dezacordul fa de ceea ce se

ntmpl prin comportament ru, precum:negativism, minciun, furt; aceti copii sunt marcai de
diferitetulburri somatice ( dureri de cap, dureri destomac). Adolescenii ntre 13 i 15 ani simt
mnie, depresie, vin i disperare, devin ngrijorai de situaia material pe viitor, ncep viaa
sexual foarte devreme ca un rspuns individual la divorul prinilor si.
Copiii sunt afectai de divorul prinilor chiar i n cazul dac nu auo reprezentare conceptual
despre relaiile ntrerupte ntre prini. Lipsa tatlui n familie afost corelat cu comportamenul
deviant al copilului i cu tulburri de comportament, precum i cu tulburri n viaa sexual.
Fr ndoial, absena tatlui reprezint un factor n funcie de care putem explica diferite
tulburri de comportamental copiilor. ns acesta , fiind corelat cu ali factori, cum ar fi factorii
psiho-sociali i economici, afecteaz i mai puternic capacitatea copilului de a se adapta la
situaia creat.
Pierderea contactului dintre copil i unul din din prini adesea nrutete contactele i
cu alte rude, spre exemplu cu bunicii, unchii, care nu rareori sunt figuri foarte importante n
viaa unui copil. Exist dovezi c meninerea relaiilor bune ntre prinii divorai mai
degrab ajut dect mpedic formarea de noi relaii cu prinii vitregi. Deseori ns prinii
recstorii tind s rup definitiv relaiile cu partenerii anteriori, considernd c ele pot
menine stabilitatea noii familii.
Starea fizic i psihic dereglat de stresul divorului poate reflecta ncercrile contiente
sau incontienteale copilului de a-i reuni din nou prinii, chiar dac el este contient de
faptul c va suferi i mai mult n acest caz. E tiut c un copil bolnav abate atenia ptinilor
de la problemele csniciei, deoarece i unete grija fa de copil. Astfel, n dorina de a-i uni
prinii, copilul deseori dorete s rmn bolnav, deoarece tie c odat ce i va reveni
conflictul marital poate s reapar. Copiii ntre 6 i 9 ani au probabilitatea mai mare de a
forma o alian protectoare cu printele pe care ei l percep ca fiind mai vulnerabil i mai
suferind. Ei sunt n stare s sacrifice propriile nevoi n scopul de a-l ajuta ct mai mult pe
acest printe.
n societile tradiionale existtendina de stigmatizare a copilului ai crui prini sunt
desprii. n societatea modern urban, acest aspect aproape c nu conteaz. Exist ns o

serie de efecte psihologice n legtur cu identificarea de rol de sex i formarea unor atitudini
fa de familie i munc.
Investigarea maindeaproape a efectelor divorului asupra copilului a nuanat imaginea
popular tipic asupra fenomenului, care enun bieii copii cu prini divorai,
nelignd prin aceasta c aproape automat, prin divor, copiii sufer. n acest caz sunt
concludente cinci constatri principale3:
1. Dac dup divor copilul continu s interacioneze cu cellalt printe, n spe cu
tatl, diferenele n profilul psihocomportamental sunt nesemnificative n comparaie
cu familiile biparentale. Este de reinut nsc interaciunea trebuie s fie sistematic
i pozitiv. Sistematic adica des i regulat, pozitiv, n sensul c tatl, pstrndu-i
autoritatea rezonabil, trebuie sfie cald i nelegtor, s nu-l ddceasc tot timpul
sau s-l monteze mpotriva mamei sau a tatlui vitreg.
2. Studiile au artat c stima de sine (self-esteem) a copilului este afectat mai mult
(negativ) la familiile cu conflicte dect lacele monoparentale. ns i

i alte

comportamente ale sinelui i personalitii sunt negativizate mai pronunat n familiile

cu tensiuni majore dect dect n cele monoparentale. Cnd la nenelegerilegrave din
cuplu se adaugabandonul, abuzul, uneori sexual, fa de copii sau dereglrile mentale
, apare limpede pericolul pentru sntatea fizic i psihic a copiilor. Pe drept cuvnt ,
se consider c mediul cel mai proprice al dezvoltrii tinerilor fiine umane este
familia intact fericit sau, oricum, cu o bun ntelegere matrimonial, iar cel mai
nepotrivit, familiile ce au probleme. Familia monoparental este undeva la mijloc, i
pentruca ea s funcioneze bine, cheia este lipsa conflictelor ntre prinii divorai.
3. Comportamentul social(antisocial) al copilului i performanele sale colare nu sunt
afectate radical de lipsa unui printe, n particular al tatlui. Dac facem o comparaie
brut ntre copiii biparentali i monoparentali, rezult c ultimii au performane
colare mai slabe, n cazul lor existnd mai multe situaii de devian.
4. Impactul negativ al divorului asupra copilului depinde (wallerstein, Kelly, 1980) n
principal de : gradul de conflictualitate al familiei care s-a destrmat ,sntatea
mintal a prinilor, densitatea, reelei sociale a actualei familii a copilului i vrsta pe

3Petru Iliu, Sociopsihologia i antropologia familiei, pag. 182-184

care a avut-o copilul la divor. Vrsta copilului la divorul prinilor pare s fie cel
mai relevant factor ce i influeneaz reaciile la acest eveniment.
Preadolescenii au tendina de a-i blama tatl c a prsit familia sau pe mam c l-a
fcut s plece. Nu de puine ori, ei se autoblameaz,considernd c tatl a plecat din cauza lor,c
au fost ri i n-au ascultat. Copiii sunt ngrijorai de ceea ce se va ntmpla cu ei, dac i vor mai
vedea bunicii i alte rude cnd printele nu mai este cu ei, dac trebuie s-i schimbe coala i
locuina etc.
Adolescenii nu i asum n aceai msur vina,condamnnd mai degrab nedefereniat,
pentru c prinii le-au stricat n acest fel viaa. Eisunt foarte sensibili la problemele noii legturi
de dragoste aprinilor i, desigur, fiindu-i i mai transparent, cu precdere a celui cu care st.
5. Ca trire i cogniie, pentru muli copii divorul nseamn o eliberare. Totui, n cazul
imensei majoriti chiar atunci cnd din exterior pare spre binele copilului-,
realitatea divorului este nsui ca una amar i pare s-i lase amprenta n sufletul i
mintea indivizilor pentru toat viaa.
Sociologulenglez Anthony Giddens4face observaie pertinent c atare concluzii trebuie
privite cu pruden, mai ales dac vrem s le aplicm la situaia din zilele noastre, n care
atitudinea fa de divor a devenit mult mai ngduitoare. Deasemenea ,s-a mbuntit
substanial grija social fa de familiile divorate, existnd dovezi c acolo unde aceasta n
particular asistena social- este bine organizat, e vorba de Peninsula Scandinav, consecinele
divorului i ale separrii sunt mult diminuate.
Cele mai multe dintre cercetrile referitoare la consecinele divorului asupra copiilor din
cmine i destrmate i au cutat diferene statistice ntre cele dou grupuri. Nu trebuie s ne
surprind prea mult c rezultatele acestor studii nu au fost concludente pentru c exist tot att
de mult variaie n interiorul celor dou grupuri ca intre ele. Desprirea poate avea loc n
diferite feluri , fie printr-o criz brusc, fie ca parte a unui ndelungat proces de plecri i

4Anthony Giddens, Sociologie, 2000, pag. 166-168.

reveniri, aa nct momentul n care sunt msurate reaciile copiilor trebuie s fie corelat cu scala
de timp a seprrii sau divorului5.
Eforturile copiilor de a-i ascunde sentimentele pot s se combine cu inabilitatea
prinilor de a da explicaii, ridicnd un zid de tcere n jurul printelui care aprsit casa. Cu
ctdureaz mai mult un asemenea zid, cu att mai greu devine, de obicei, a-l drma.
Cum discutam despra divort cu copilul
Este uneori dificil sa discutam cu copilul despre divort. Urmatoarele principii pot ajuta atat
copilul cat si parintele:
-

nu tineti divortul secret si nu asteptati pana in ultimul moment

spuneti copilului vestea despre divort impreuna

vorbiti simplu

admiteti faptul ca divortul este un lucru trist si suparator pentru toata lumea
- reasigurati-va copilul ca amandoi il iubiti si ca ii veti fi parinti intotdeauna, indiferent ce

se intampla
-

nu discutati despre greselile sau problemele celuilalt cu copilul

Semne de stres la copil in caz de divort al parintilor

Parintii trebuie sa urmareasca semnele de stres la copil. Copilul mic poate reactiona la
divort prin agresivitate si comportament necooperant sau prin retragere. Copiii mai mari pot sa
devina foarte tristi. Performantele scolare pot avea de suferit si tulburarile de comportament sunt
ceva obisnuit la acesti copii. La adolescenta si in perioada de adult copiii din familiile divortate
pot

avea

probleme

in

propria

relatie

si

probleme

de

stima

de

sine.

Copiii se descurca cel mai bine in caz de divort daca stiu ca mama si tata vor continua saramana
parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor, chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit si
5Lisa Parkinson,Separarea, divorul i familia, Bucureti, 1993, pag.58-59.

parintii nu mai locuiesc impreuna. Disputele prelungite asupra custodiei sau cererea adresata
copilului de a alege unul dintre parinti pot fi daunatoare. Cercetarile arata ca copiii se descurca
bine

in

caz

de

divort

daca

parintii

coopereaza

in

ceea ce ii

priveste

pe

ei.

Este vitala implicarea parintilor spre binele copilului.

Concluzii
Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite parintii
la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus, psihiatrul sau
psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs de
divort in intreaga familie. Psihoterapia poate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati in
divort.Consider ca in toate aceste lucruri, parintii trebuie sa inteleaga ca ei sunt suparati pentru ca
divortati si ca ei sufera. Unii copii vor accepta sa vorbeasca despre divort, altii nu. Este important
ca in orice imprejurare sa le transmiteti mesajul ca divortul este un subiect deschis.
Le pot oferi o alternativa de a vorbi cu altcineva in cazul in care nu doresc sa vorbeasca cu
parintii despre aceasta problema. Ii pot orienta catre consilierii de la scoala, asistenti sociali,
psihologi, si alti specialisti. In cazul copiilor mai mici, ii pot invata sa se exprime in alte moduri,
prin desene, teatru cu papusi sau figurine. In cazul adolescentilor, poate fi util pentru ei sa discute
cu alti copii ai caror parinti trec de asemenea printr-un divort. In acest fel copiii gasesc o
modalitate in care sa-si exprime sentimentele legate de divortul parintilor, si in acelasi timp sa isi
dea seama ca nu sunt singurii ai caror parinti divorteaza. Psihoterapia ajuta foarte mult la
atenuarea stresului asociat divortului parintilor.