RADIATII LASER SI RADIATII X

Radiatiile LASER si radiatiile X 1

Radiatiile LASER
Efectul LASER consta in amplificarea radiatiilor electromagnetice prin
fenomenul de emisie stimulata.
Denumirea de LASER reprezinta acronimul in limba englelza pentru Light
Amplification by Stimulated Emission of Radiation. Initial aceasta denumire a
fost data doar radiatiilor din spectrul vizibil iar pentru celelalte domenii spectral se abrevia
MASER (Microwave) sau IRASER (Infrared).

I.2 Scurt istoric

La trecerea unui electron de pe un

nivel energetic superior pe un nivel
energetic inferior (liber) se emite un foton
(radiatie)
Notiunea de foton a fost introdusa de
Einstein (avand la baza ipoteza lui
Planck) pentru explicarea efectului
fotoelectric (1905).

Fig.1 Structura atomului, nivelele

energetice ale electronului in atom si
emisia de radiatii

Toate dispozitivele care azi utilizeata

radiatii LASER (CD-ul, DVD- ul etc) au
la baza rezultatele muncii lui Einstein.

 Principiile de functionare ale laserului au fost enuntate

enuntate n 1916 de catre Albert
Einstein, prin evaluarea consecintelor legii radiatiei a lui Max Planck si introducerea
conceptelor de emisie spontana si emisie stimulata. Aceste rezultate teoretice au fost
uitate nsa pna dupa cel de-al doilea razboi mondial.
n 1953 fizicianul american Charles Townes si, independent, Nikolai Basov si
Aleksandr Prohorov din Uniunea Sovietica au reusit sa produca primul maser, un
dispozitiv asemanator cu laserul, dar care emite microunde n loc de radiatie laser,
rezultat pentru care cei trei au fost rasplatiti cu Premiul Nobel pentru Fizica n 1964.
Primul laser functional a fost construit de Theodore Maiman n 1960 si avea ca mediu
activ un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash.
Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan n 1960 folosind
un amestec de heliu si neon, care producea un fascicul cu lungimea de unda de 1,15 m
(infrarosul apropiat), spre deosebire de laserii actuali cu He-Ne care emit n general n
domeniul vizibil, la 633 nm.
Primul laser romanesc a fost realizat in 1961 de catre colectivul condus de Ion I.
Agarbiceanu (Romania a fost a patra tara din lume care a raportat construirea unui laser)

I.3 Emisia spontana si emisia stimulata

Emisia spontana de radiatie (lumina) este un proces aleatoriu
(tranzitiile dintre nivelele energetice).
Emisia stimulata reprezinta un fenomen de emisie de radiatii electromagnetice de catre
un atom aflat intr-o stare energetica excitata, in prezenta unui foton de energie egala cu
diferenta dintre energiile starilor excitata si respectiv de energie mai mica (ex.
fundamentala).
+

Fig. 2 Amplificarea luminii prin

emisie stimulata
Fotonul stimuleaza electronul sa cada
din starea excitata cu energie mai mare
intr-o stare cu energia mai mica si
disponibila pentru electron.
In urma tranzitiei electronice se va emite
un foton de aceeasi energie cu a fotonului
incident iar din punct de vedere
ondulatoriu se va obtine o radiatie de
intensitate mai mare.

Fig.3 Emisia spontana si emisia

stimulata

foton incident

Emisia stimulata face diferenta dintre

radiatia laser si sursele obisnuite de lumina
(bazate pe emisia spontana).

E=h
h

Fig. 4 Amplificarea luminii prin

emisie stimulata (diagrama
energetica)

foton emis

In cazul emisiei stimulate fotonul emis este de aceeasi frecventa, este in faza cu fotonul
incident => raditatia incidenta si radiatia emisisa sunt coerente si are aceeasi directie cu
fotonul incident.
In mod normal, un electron aflat intr-o stare excitata in atom va trece in starea
fundamentala (de energie mai mica) in mod spontan, printr-un proces de emisie
spontana de radiatii electromagnetice.
Intervalul de timp cat un atom poate ramane intr-o stare excitata este de 10-9 s.
O stare excitata in care atomul poate ramane un interval de timp mai mare (ex. 10-8 s
sau mai mult) se numeste stare metastabila.
Intr-un sistem aflat in echilibru termodinamic la o anumita temperatura T, un numar
din particulele componente se vor afla in stari excitate datorita miscarii de agitatie
termica.
Numarul de particule aflate in stari excitate este descris
descris de o functie de distributie de tip
Boltzmann.
Energia
distributie normala de
populatie (echilibru termic)
inversie de populatie
Fig. 5

distributie normala de
populatie

N =N e
3
B

E3 E 2
k

BT

Energia

Populatia normala si inversia de populatie

inversie de populatie

T =

N3>N2

E3 E 2

<0
N
k ln 3
N2

Temperatura absoluta
a sistemelor cu
inversie de populatie
este negativa !!!

Concluzii:
a) pentru a obtine efectul LASER trebuie sa avem un sistem cu inversie de
populatie intre doua nivele date;
b) emisia stimulata intre aceste doua nivele.
Obtinerea inversiei de populatie se face, spre exemplu, prin pompaj optic.
Pompajul optic este posibil doar in sisteme cu cel putin doua nivele excitate.

Excitare (h=E3-E1)

Fig. 6 Diagrama nivelelor

energetice in emisia LASER
tranzitie spontana
nivel metastabil

tranzitie LASER

nivel fundamental

Mediul activ al unui sistem

LASER poate fi:
a) solid: ex. Rubin, Nd::YAG
(ytriu aluminiu granat dopat
cu Nd), GaAs(semiconductor);
b) Lichid (solutii lichide cu
anumiti coloranti);
c) gazos: CO2, He, Ne.

Mediu activ laser (solid, lichid sau gazos) cu o compozitie si parametrii determinati
primeste energie din exterior prin procesul de pompare. Pomparea se poate realiza electric
sau optic, folosind o sursa de lumina (flash, alt laser etc.) sau in prezenta unui curent
electric (dioda laser) si duce la excitarea atomilor din mediul activ (aducerea unora din
electronii din atomii mediului pe niveluri de energie superioare).
Fata de un mediu aflat n echilibru termic, acest mediu pompat ajunge sa aiba mai
multi electroni pe starile de energie superioare, fenomen numit inversie de populatie.
Un fascicul de lumina care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin
dezexcitarea stimulata a atomilor, proces n care un foton care interactioneaza cu un atom
excitat determina emisia unui nou foton, de aceeasi directie, lungime de unda, faza si stare
de polarizare. Astfel, este posibil ca pornind de la un singur foton, generat prin emisie
spontana, sa se obtina un fascicul cu un numar imens de fotoni, toti avnd aceleasi
caracteristici cu fotonul initial. Acest fapt determina caracteristica de coerenta a
fasciculelor laser.

I.4 Tipuri de laseri

Clasificarea se face in functie de mediul activ folosit

I.4.1 Laserul cu gaz

Mediul unui laser cu gaz poate fi
un gaz pur, un amestec de gaze sau
chiar vapori de metal.
Doua oglinzi sunt localizate la
capetele tuburilor pentru a realiza
mediul. Laserele cu gaz sunt
actionate cu lumina ultravioleta,
raze electronice, curent electric sau
react
reactii chimice.

Fig. 7 Laserul cu gaz (He-Ne)

Laserul heliu-neon este cunoscut

pentru stabilitatea frecventei,
puritatea culorii si imprastierea
razei fiind minima. Laserele cu
dioxid de carbon sunt foarte
eficiente si de aceea ele au cea mai
puternica (energetica) raza.

I.4.2 Laserul cu mediu activ solid solid

1.4.2.1 Laserul cu rubin
Mediul activ al acestui laser este un monocristal de rubin (Al2O3) impurificat cu ioni de
Cr (Cr+++) in proportie de 0.05 %.
Ionii de Cr sunt responsabili pentru culoarea rosie a cristalului, absorbind
radiatiile verzi si albastre si reflectandu-le pe cele rosii.

(b)

(c)

(a)
Fig. 8 Cristale de rubin (a, b), structura
cristalina a rubinului (c)
tub de racire

oglinda argintata

T
u
b

Cristal de rubin

Tija de rubin este excitata prin pompaj optic cu

ajutorul tubului cu descarcare in Xenon.
Capetele tijei de rubin sunt slefuite si argintate,
servind ca oglinzi pentru radiatia laser.

d
e

Sistemul laser cu cristal de rubin functioneaza ca un

generator cuantic de radiatie, este iluminat cu radiatii
verde-albastru si emite radiatii rosii.

c
u
a
r
t
c
u
X
e

Fig. 9 Laserul Stimularea emisiei se face in acest caz de primii

fotoni emisi spontan.
cu rubin
Sistemul poate functiona si ca amplificator de radiatie
daca dupa realizarea inversiei de populatie se transmite
pe cristal o radiatie rosie care va stimula emisia.

fotoni
oglinda partial
argintata

fascicul laser

Fig. 10

I.4.2.2 Laserul cu semiconductori (dioda laser)

Mediul activ este constituit dinntr-un mediu semiconductor. Cel mai comun
medi pentru o dioda semiconductoare este o jonctiune p-n (similara cu cea folosta pentru
constructia LED-urilor). Acestea sunt actionate prin trecerea unui curent electric prin
dispozitivul semiconductor (injectie de sarcina electrica).
Aplicand o diferenta de potential, golurile sunt injectate in
regiunea n si electronii in regiunea de tip p. Recombinarea
dintre electroni (banda de conductie) si goluri (banda de
valrnta) duce la emisia
de radiatii.
Anumite materiale semiconductoare cu o banda interzisa
de tip banda interzisa directa cu o valoare adecvata, in
urma recombinarilor electron-gol pot emite radiatii
electromagnetice (InP, AlGaAs, GaAs).
Emisia laser se obtine in urma fenomenului de
emisie stimulata.
Alegand in mod convenabil banda intrzisa se pot emite
radiatii de diferite culori.

Fig.9 Dioda
laser

Fabry-Perot resonant cavity

Fig. 11 Emisia stimulata in dioda laser

Fig. 12 Dioda laser, laser pointer

I.5 Proprietatile radiatiei LASER

1) Intensitate foarte mare.
Datorita dezexcitarii unui numar mare de atomi intr-un interval de timp scurt,
intensitatea fasciculelor laser este mult mai mare decat a surselor conventionale de
radiatii.
n functie de tipul de laser si de aplicatia pentru care a fost construit, puterea
transportata de fascicul poate fi foarte diferita. Astfel, daca diodele laser folosite
pentru citirea discurilor compacte este de ordinul a numai 5 mW, laserii cu CO2
folositi n aplicatii industriale de taiere a metalelor pot avea n
mod curent ntre 100 W si 3000 W.
2) Radiatia este monocromatica datorita faptului ca emisia este stimulata intre doua
nivele energetice inguste.
Majoritatea laserilor au un spectru de emisie foarte ingust.
3) Radiatia emisa este coerenta, fiind in faza cu radiatia stimulatoare.
4) Directionalitatea.
Este o consecinta a oglinzilor de la capetele cavitatii optice rezonante. Cavitatea optica
rezonanta selecteaza doar radiatiile care se propaga in lungul
axei acesteia.

I.2 Radiatiile X
Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice similare celor luminoase dar de
frecventa mult mai mare.
Rdiatiile X au fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen (1845-1923) in anul
1895
Domeniul de lungimi de unda al radiatiilor X este cuprin intre 0.1 si 500 . Radiatiile
X apar la bombardarea unei tinte cu electroni rapizi (de viteza foarte
mare).
anod
Uc
C
catod

ecran protector

Fig. 14 Tub de raze X

Radiatia X emisa de anod

(anticatod) este rezultatul
interactiunii dintre electronii
rapizi si atomii substantei
antcatodului.
Exista doua mecanisme de
interactiune care duc la
aparitia radiatiilor X de
franare si respectiv a radiatiilor
C caracteristice.

Radiatiile X de franare
Electronii cu viteza mare pot sa traca usor prin invelisul electronic al atomului
si interactioneaza cu nucleul atomic.
Electronii sunt franati in campul electric al nucleului si vor emite fotoni (executa o
miscare accelerata).
Radiatiile emise de acesti electroni poarta denumirea de radiatii de
franare. Spectrul radiatiilor de franare este un spectru continuu.

Radiatia X caracteristica
Electronii cu energie cinetica mare pot
ioniza atomul, scotand un electron de
pe paturile inferioare.
Electronii tind sa se rearanjeze in atom,
pentru a aduce atomul in starea de energie
minima.
In procesul de rearanjare al electronilor
se emit radiatii electromagnetice cu
lungimi de unda bine definite,
determinate de caracteristicile
materialului din care este confectionat
anticatodul.
Fig. 15 Spectrul de radiatii X pentru molibdem
(Mo) in functie de tensiunea de accelerare

Proprietatile radiatiilor X
Au proprietati comune undelor electromagnetice cat si proprietati specifice
determinate de valoare frecventei (energiei) acestora.
In spatiul liber se propaga in linie dreapta.
Viteza de propagare in vid (spatiu liber) este de 3*108 m/s.
Sunt invizibile pentru ochi.
Sufera fenomene specifice undelor electromagnetice (ex. reflexie, refractie,
difractie, interferenta si polarizare).
Au energii cuprinse intre 1 keV si 50 MeV.
Impresioneaza placa fotografica.
Stimuleaza fluorescenta si fosforescenta unor materiale.
Pot fi difractate de solidele cristaline, structura cristalina a acestora jucand in cazul
radiatiilor X rolul de retea de difractie.
Pot penetra solidele, lichidele si gazele, gradul de penetrare depinzand de calitatea,
energia si lungimea de unda a radiatiilor X.

Sunt absorbite sau imprastiate in mod diferit de medii fizice diferite.

Gradul de absortie al radiatiilor X depinde de caracteristicile mediului in care acestea
se propaga si de lungime de unda.
Coeficientul de absortie depinde de direct proportional de densitatea mediului, de puterea
a 4-a a numarului atomic Z si de puterea a 3-a a lungimii de unda (legea lui Bragg-Pierce).
Radiatiile X pot avea ca efect si incalzirea mediului iradiat.
Pot produce efecte chimice in anumite solutii.
Pot produce modificari ale culorii unor substante sau a solutiilor acestora.
Au capacitatea de a ioniza gazele si de a modifica proprietatile electrice ale unor lichide si
solide.
Pot produce ionizari directe (efect fotoelectric) sau indirecte (efect Compton) in solide.
Pot distruge celulele vii si pot produce mutatii genetice.
Pot produce dezorganizarea structurii moleculare.
Pot fi utilizate in tratamentul leziunilor maligne.
Pot avea si efecte somatice, spre exemplu, pot produce simple arsuri sau
dermatite severe.

 Radiatiile X sunt folosite in imageria radiologica.

- Utilizarea lor in imageria radiologica se bazeaza pe proprietatea radiatiilor X de
a fi absorbite de organe si tesuturi, de a produce luminiscenta ecranului
fluorescent sau fosforescent si/sau de a impreiona filmul radiografic.
- Formarea imaginii se bazeaza pe absortia diferita a radiatiilor X de catre organe
si tesuturi cu compozitie chimica, densitate si grosime diferita.
- In cazul ecranului fluoroscopic imaginea obtinuta este formata din zone
luminoase si intunecate iar pe fimul radiologic reprezentarea este inversata.