BANCAS

Master in banci si asigurari

ANALIZA
BANCARA
A
INTREPRINDERII

2013-2014

CAP 1
INFORMAREA BAZA ANALIZEI BANCARE
A INTREPRINDERII

Pentru a realiza o analiza a clientilor sai, banca are nevoie in primul

rand de informatii despre acestia. Informatiile obtinute sunt folosite de
banca in trei directii:
-

pentru gestionarea riscurilor

pentru consilierea clientelei

pentru transmiterea de informatii catre terti (banca centrala,

registre de evidenta a riscurilor, organe fiscale, organe judiciare)
In scopul obtinerii informatiilor de care are nevoie, banca poate

utiliza mai multe surse:

1.1. INFORMATII PROVENIND DE LA CLIENT
Intreprinderea isi reflecta intreaga activitate in documente contabile
necesare pentru gestiunea sa interna sau necesare tertilor. Societatile
comerciale, definite ca persoane juridice autorizate sa efectueze in mod
curent operatiuni economice, sunt obligate, in conformitate cu prevederile
legii contabilitatii sa organizeze si sa tina contabilitate. Prin aceasta se
urmareste redarea sub o forma unica, generalizata si normalizata a
evenimentelor economice, financiare, juridice si fiscale.

Contabilitatea

trebuie sa reflecte in expresie baneasca disponibilitatile banesti si

depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare,

drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in
urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si
rezultatele obtinute.
Legea contabilitatii si planul de conturi sunt obligatorii pentru toate
societatile comerciale cu sediul in Romania si pentru subunitatile cu sediul
in Romania ale societatilor comerciale cu sediul in strainatate.
Organizarea si conducerea contabilitatii se realizeaza in baza
principiilor contabile:
1. Principiul prudentei urmareste sa evite un transfer in viitor al

incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor

certe si probabile, a veniturilor certe dar nu si a veniturilor potentiale.
2. Principiul permanentei metodelor care asigura comparabilitatea in

timp a informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli

de inregistrare in contabilitate.

Schimbarea acestora se face numai

extraordinar si in mod justificat.

3. Principiul independentei exercitiilor decupeaza activitatea societatii

comerciale in perioade de timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu

cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre societate in
perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea sunt
incasate sau platite
4. Principiul continuarii activitatii pleaca de la premisa ca societatea

comerciala isi continua in mod normal activitatea fara sa si-o reduca in

mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.
5.

Principiul intangibilitatii bilantului cere ca bilantul de deschidere sa

corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

6. Principiul necompensarii in coformitate cu acest principiu nu se poate

face nici-o compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din

bilant sau intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate.
7. Principiul costului istoric cere

mentinerea activelor si pasivelor la

valoarea istorica de intrare.

3

8. Principiul importantei semnificative in conformitate cu acest principiu,

toate informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in

situatiile financiare elaborate.

Sunt semnificative acele informatii a

caror importanta poate afecta deciziile si rationamentele utilizatorilor

externi.
9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan

aspectul economic si financiar in raport cu cel juridic.

10. Principiul

regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele

urmareste

furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului,

situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.
11. Principiul

cuantificarii monetare cere exprimarea intr-o forma

monetare a operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este

cea nationala, leul, dar in functie de specificul operatiunii desfasurate,
apar si alte monede straine.
In cele mai multe cazuri, informatiile de naturta contabila si
financiara provenite de la clientela constau in furnizarea unor situatii
sintetice (bilant, cont de rezultate, balanta), furnizarea unor situatii
previzionale, precum bugetul sau furnizarea unor informatii legate de
nevoile ce se doresc

a fi acoperite prin credit de catre banca (situatia

stocurilor, studii de fezabilitate pe obiective de investitii).

Banca obtine de la clientela si alte informatii nefinanciare, legate de
management, de organizarea societatii, de piata. Interviuri cu persoane
cu drept de decizie in banca sunt folositoare din acest punct de vedere.

1.2. INFORMATII DISPONIBILE IN BANCA

1.2.1..Informatii din relatia banca client
In relatie cu banca sa, clientul se expune fata de aceasta in sensul
ca operatiunile inregistrate in conturile sale reflecta activitatea sa

cotidiana. Urmarind operatiunile clientului, banca poate sa-si faca o idee

despre:
cifra de afaceri volumul si evolutia acesteia sunt reflectate de nivelul
incasarilor in conturile clientului. Trebuie avut in vedere ca societatea
comerciala poate sa isi deruleze doar o parte din operatiunile sale printr-o
singura banca.
volumul activitatii acesta este reflectat de ansamblul operatiunilor
creditoare si debitoare ale bancii. Aceeasi mentiune si in acest caz: banca
poate sa isi deruleze o parte din operatiuni prin conturi deschise la alte
banci.
furnizorii si clientii societatii comerciale viramentele, cecurile, cambiile
evidentiaza bancii agentii economici cu care aceasta intra in contact
pentru a obtine resursele necesare activitatii sale si pentru a valorifica
rezultatele acestei activitati
volumul si frecventa platilor si incasarilor
nevoia de fond de rulment si modalitatea de acoperire a acesteia o
idee in acest sens isi poate face banca din nivelul incasarilor si platilor si
mai ales din solicitarile societatii vis-a-vis de banca, de a finanta prin
credite deficitele aparute.
1.2.2. Informatii provenind de la banca centrala
Banca centrala poate furniza bancilor doua categorii de informatii:
informatii rezultate din fisierele pe care le organizeaza si le gestioneaza
sunt avute in vedere aici baze de date create de banca centrala sau
numai initiate si gestionate de alte institutii cu privire la anumite aspecte
privind activitatea clientilor si mai ales caracterul acestora. Aici intra
informatii legate de incidentele de plata create de clientii bancilor sau
expunerea la risc in relatie cu acesti clienti. Astfel, intalnim urmatoarele
surse de informare:

Centrala Incidentelor de Pli (CIP) este un centru de intermediere

care gestioneaz informaia specific incidentelor de pli att din punct
de vedere bancar (tragerea n descoperit de cont) ct i din punct de
vedere social (pierdere/furt/distrugere).
Transmiterea informaiei la CIP se face pe cale electronic, prin utilizarea
Reelei de Comunicaii Interbancare ce leag centrala BNR cu centralele
tuturor bncilor.
Baza de date a CIP este organizat n dou fiiere:
1. Fiierul naional de incidente de pli (FNIP) care are trei componente:
- Fiierul naional de cecuri (FNC),
- Fiierul naional de cambii (FNCb),
- Fiierul naional de bilete la ordin (FNBO) i
2. Fiierul naional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat
automat din FNIP.
Fiierul naional al persoanelor cu risc colecteaz informaiile privind
incidentele de pli majore (instrumente de plat trase n descoperit de
cont, cecuri emise fr autorizarea trasului, cecuri emise cu dat fals sau
crora le lipsete o meniune obligatorie, cecuri circulare sau de cltorie
emise "la purttor", cecuri emise de ctre un trgtor aflat n interdicie
bancar, cambii scontate fr a exista creana cedat n momentul
cesiunii acesteia) nregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu
pot fi terse din aceast baz de date, dect n cazul n care se anuleaz,
de ctre aceeai persoan declarant care le-a transmis anterior la CIP,
din proprie iniiativ sau ca urmare a hotrrii unei instane judectoreti.
Interdicia bancar este regimul impus de ctre banc unui titular
de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioad de 1 an ncepnd
cu data nregistrrii la CIP a unui incident de plat major i asigur
prevenirea producerii unor noi incidente de pli i sancionarea titularilor
de cont care le genereaz n sistemul bancar.
n baza informaiilor recepionate de CIP de la persoanele declarante,
aceasta are obligaia:
6

- transmiterii unei Declaraii privind interdicia bancar de a emite cecuri

tuturor centralelor bncilor, care au obligaia s distribuie aceast
informaie n propriul sistem intrabancar;
-

transmiterii

instrumentelor

unei
ctre

Declaraii
centrala

de

pierdere/furt/distrugere/anulare

bncii

pltitoare,

pentru

preveni

decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, n eventualitatea

prezentrii acestuia la plat de ctre o persoan de rea credin.
Centrala bncii sau unitatea bancar teritorial unde respectiva
persoan fizic sau juridic are cont deschis are obligaia recuperrii
formularelor de cec necompletate sau greit completate eliberate
anterior, cu excepia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. n
cazul n care nu recupereaz toate formularele de cec necompletate sau
greit completate, trebuie s le anuleze i s transmit aceast informaie
la CIP, ntr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data
emiterii Declaraiei CIP privind interdicia bancar.
Valorificarea informaiilor nregistrate n FNIP i n FNPR se va face
astfel:
- de ctre bnci i Banca Naional a Romniei, n mod obligatoriu, la
eliberarea de formulare de cecuri titularilor de cont;
- de ctre CIP, din proprie iniiativ n scopul aprrii interesului public,
prin transmiterea ctre Parchetul General de pe lng Curtea Suprem de
Justiie i Ministerul Administratiei si Internelor cu unitile lor teritoriale
de informaii din evidenele proprii sau prin publicarea acestor informaii
n Mass-media;
- de ctre instanele judectoreti, instituiile menionate la lit. b), alte
instituii ale statului cu atribuii de supraveghere i control, precum i de
ctre Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP;
- de ctre persoanele fizice sau juridice, altele dect cele prevzute la lit.
a) - c), prin intermediul bncilor;

- de ctre instituii din strintate similare CIP, pe baza datelor privind

incidentele de pli pe care CIP le furnizeaz din proprie iniiativ sau la
cererea acestora.
naintea ncheierii unei afaceri cu un partener, o firm poate
consulta, prin intermediul unei bnci, baza de date a CIP, pentru a vedea
dac pe numele potenialului partener sunt nregistrate incidente de pli
cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. n funcie de rspunsul primit de la
CIP, respectiva firm este n msur s aprecieze dac mai d curs sau nu
colaborrii cu acel partener.
Consultarea bazei de date se poate face de ctre un comerciant,
prin intermediul unei bnci, nainte de a primi un cec de la clientul su n
schimbul mrfurilor vndute. n acest caz, comerciantul poate afla dac
seria i numrul cecului pe care ar urma s-l primeasc face parte dintr-un
set de instrumente de plat avizate de B.N.R. sau dac nu cumva
respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau
retras din circulaie.
La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a
CIP pentru a solicita informaii privind obligatul cambial principal,
respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta s acorde un credit comercial
trgtorului dac pn la data emiterii cambiei trasul (persoana
desemnat n titlu a plti pentru trgtor) nu a generat incidente la plata
cu alte titluri de credit. Aceeai atitudine prevztoare o poate avea
beneficiarul unui bilet la ordin fa de subscriitor sau beneficiarul unui cec
fa de trgtor.
Informaiile nscrise n FNPR pe numele unei persoane fizice sau
juridice, alturi de analizele specifice efectuate de bnci, pot contribui la
fundamentarea deciziei de acordare a unui credit sau de deschidere de
cont curent pentru un nou client.
Centrala Riscurilor Bancare (CRB) este administrat de BNR.
Aceast Central nu este altceva dect o baz de date n care sunt
8

nscrise persoanele, att juridice ct i fizice, care au credite contractate.

Prin Reeaua de Comunicaii Interbancar, instituiile de credit i
societile de credit ipotecar i pun la dispoziie, n mod reciproc,
rapoarte ce conin datele de identificare ale debitorilor, creditele i
angajamentele de care debitorul beneficiaz precum tipul creditului,
termenul de acordare, tipul garaniei, serviciul datoriei, data acordrii i
data scadenei, suma acordat, suma datorat utilizat i suma datorat
neutilizat la momentul raportrii, suma restant. n privina persoanelor
fizice se nregistreaz toate restanele mai mari de 30 zile, dar i
informaii despre fraudele cu carduri. Difuzarea informaiilor de CRB ctre
instituiile de credit se face pe dou canale:
lunar n rapoarte n care sunt cuprinse toate creditele i angajamentele de
care debitorul a beneficiat de la toate instituiile de credit, fr a se
preciza identitatea instituiilor creditoare, raport cunoscut sub denumirea
de situaia riscului global,
permanent ca rspuns la interogrile on-line
Datele gestionate de Centrala Riscurilor Bancare sunt organizate n
patru registre:
Registrul central al creditelor acesta conine informaii de risc bancar
raportate de instituiile de credit. El este actualizat lunar.
Registrul creditelor restante ofer informaii de risc bancar cu privire
la abaterile de la graficele de rambursare din ultimii apte ani.
Registrul grupurilor de debitori ofer informaii cu privire la grupuri de
persoane fizice sau juridice care sunt asimilate unui singur debitor.
Registrul fraudelor cu carduri conine informaii despre fraudele cu
carduri produse de ctre posesori.
Interogarea CRB se poate face numai de ctre persoane autorizate,
n baza unor parole alocate pe diferite entiti ale bncii de ctre CRB.
Centrala poate furniza cinci rapoarte: istoricul sintetic, istoricul analitic,
riscul global sintetic, riscul global analitic si istoricul fraudelor cu carduri.
Cel mai important raport este istoricul sintetic n care apar creditele de
9

peste 20.000 RON. Dac un client nu apare n acest raport, interogarea nu

mai continu la nivelul celorlalte rapoarte.
Radierea din CRB se poate realiza la cererea clientului, dac sunt
sesizate erori de nregistrare.
EXEMPLU - Cerere de consultare a bazei de date CRB:

Nr. .
(data emiterii)

1.

Firma

COD DE IDENTIFICARE

Prin prezenta autorizm instituia de credit:

2. Denumire: BANCA ...........

Cod: .

10

s solicite i s primeasc de la Centrala Riscurilor Bancare urmtoarele

informaii de risc bancar nregistrate pe numele societii mele:

3. a)
b)

SITUAIA RISCULUI GLOBAL

SITUAIA CREDITELOR RESTANTE

4. Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare este valabil n

perioada

Semnatura emitentului
Semnatura autorizat
i tampila instituiei de credit
Biroul de Credit este o societate pe aciuni care are ca membri
fondatori i acionari bncile. La data de 31 decembrie 2011, participani
n Sistemul Biroului de Credit erau 36 de bnci (aproximativ 98,4% din
piaa de retail), 19 societi financiare, societi de leasing i de asigurri.
Activitatea Biroului se dezvolta pe trei faze.
n prima faz, care a nceput la data de 16 august 2004,
participanii transmit zilnic Biroului de Credit, n format electronic,
informaii referitoare la:
- debitori cu restane la plat mai mari de 30 de zile;
- frauduleni - persoane care au savrit o infraciune n relaie cu banca,
pentru care s-a emis o hotrre judectoreasc definitiv;
- declaraii cu inadvertene - date neconforme cu realitatea furnizate de
persoane fizice la momentul solicitrii creditului.
n cea de-a doua faza de dezvoltare a sistemului, aa numita faz
pozitiv, operaional din data de 11 iulie 2005, prelucreaz informaiile
referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare

11

acordate persoanelor fizice, informaii provenite de la instituii bancare i

non-bancare (societi financiare, de asigurri, de leasing, de telefonie
fix i mobil), participante n Sistemul Biroului de Credit, precum i
informaii despre frauduleni i declaraii cu inadvertene. Biroul de Credit,
prin intermediul serviciului CRED-IT, pune aceste informaii la dispoziia
participanilor on-line, atunci cand acetia le solicit n vederea acordrii
unui

credit

sau a

monitorizrii

creditelor

acordate.

Informaia

se

concretizeaz ntr-un raport de credit ce poate conine, n funcie de

disponibilitate toate informaiile urmtoare:
- Date personale despre titular
- Numrul de cont (IBAN), tip cont
- Data deschiderii contului
- Limita de credit acordat
- Suma acordat
- Suma restant
- Starea contului
- Durata contractului
- Modalitatea de rambursare
- Pli i istoricul lor, pe maxim 2 ani n urm
- Date de identificare girani, codebitori sau cosemnatari
- Debitele neonorate pentru care participantul s-a ndreptat pentru
recuperare ctre girani, cosemnatari sau asiguratori pentru riscul de
neplat
- Garanii
- Reealonri sau rescadenri de pli
- Persoanele recenzate cu declaraii cu inadvertene
- Frauduleni
- Angajatorul principal al titularului
- Alte informaii
In

urma

Deciziei

nr.105/2007

Autoritii

Naionale

de

Supraveghere a Prelucrrii Datelor cu Caracter Personal cu privire la

12

prelucrrile de date cu caracter personal efectuate n sisteme de eviden

de tipul birourilor de credit., din 26 februarie 2008. Pot fi transmise
opional de ctre participani i utilizate n scopuri statistice de ctre Birou
i Banca Naional a Romniei i urmtoarele informaii:
- venitul net lunar;
- alte venituri lunare cu caracter permanent;
- educaia;
- starea civil;
- situaia cu privire la domiciliu;
- vechime la adresa curent;
- numr de copii n ntreinere;
- numr de venituri n familie.
Faza

III-a

este

dedicat

dezvoltrii

scoringului,

dar

si

compatibilittii cu
recomandrile Basel II. n aceast faz vor fi luate n consideraie i
aspectele pozitive legate de clieni, nu numai raportrile de neplat sau
frauda. Rezultatul trebuie s se materializeze n dobnzi mai mici la
creditele clienilor evidentiai pozitiv.
Pentru

interogare

la

Biroul

de

credit,

persoanele

autorizate

acceseaz sistemul SIVABON ( Sistem de validare a bonittii clientului

pus la dispoziie de SIVECO), utiliznd un user i o parol.
Pe lnga cele trei instituii, bncile mai pot solicita informaii i de la
Arhiva electronic de garanii reale mobiliare (AEGRM). Aceasta
deine o baz de date unic la nivel naional n care se nscriu garaniile
reale mobiliare si informaii cu privire la avizele de garanie. Creditorii
folosesc aceasta baz de date n scopul de a face cunoscut existena
unei garanii sau a obine un anumit rang de prioritate asupra ei

13

 informatii evidentiate de analizele si rapoartele bancii centrale legate de

evolutiile si perspectivele anumitor sectoare economice si in baza
acestora, anumitor categorii de clienti.
1.2.3. Informatii comerciale
In aceasta categorii intra informatii cuprinse in diverse baze de date
create de societati comerciale, cu privire la actuali sau potentiali clienti ai
bancii. Informatia poate fi accesata gratuit sau poate fi cumparata. Un
istoric al societatilor care furnizeaza astfel de informatii si prestigiul lor pe
piata sunt criterii importante in utilizarea unei anumite baze de date.
1.2.4. Informatii juridice
Aceste informatii sunt rezultatul existentei a doua surse:
publicitate legala- de la constituire si pana la radierea societatilor
comerciale, diverse evenimente legate de activitatea acestora necesita un
anumit regim de publicitate legala. De exemplu, sunt absolut necesare in
aprecierea unei societati, informatii legate de statutul sau (organizare
juridica, actionariat, obiect de activitate, capital social, modalitatea de
luare a deciziei, etc.) si eventuale modificari ale acestuia.
publicitate funciara proprietatea funciara reprezinta un element de
baza in aprecierea patrimoniului sau averii clientelei si, de asemenea,
este luata in calcul la stabilirea garantiilor cerute la creditarea sau
garantarea acestei clientelei. Publicitatea funciara ofera informatii legate
de organizarea cadastrala si sarcinile fiscale sau de alta natura care
afecteaza aceste proprietati.

1.3. INFORMATII PROFESIONALE

14

In multe cazuri, clientul bancii face parte dintr-o organizatie sau un

sindicat profesional care organizeaza sectorial activitatea si apara
interesele de breasla. Astfel de organizatii profesionale (exista sindicate
ale societatilor din panificatie, din domeniul procesarii carnii, societatilor
constructoare sau numai comercializatoare de autovehicule, etc), ofera
periodic informatii despre sectorul pe care il patroneaza si despre membrii
sai.
Exista, de asemenea, societati care prelucreaza si genereaza
informatii cu scopul acordarii unor calificative societatilor analizate sau
realizarii unor rapoarte amanuntite legate de anumite aspecte din viata
societatii comerciale. In prima categorie intalnim agentiile de rating, iar in
cea de-a doua firmele de audit sau chiar cenzorii societatii.

CAP 2
ANALIZA RISCURILOR BANCARE

In

activitatea

bancara,

operatiunile

cu

clientela

pot

genera

urmatoarele riscuri de baza :

2.1. RISCUL DE CREDIT ( DE NERAMBURSARE )
Pentru majoritatea bancilor creditarea reprezinta principala
operatiune bancara. Ea sta la baza functiei de intermediere a bancilor
comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu
pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr-o gestiune
profesionista.

15

Riscul de credit exprima probabilitatea ca debitorii (imprumutatii

sau emitentii de titluri de credit) sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta.
Pentru acestia, riscul de credit exprima intr-o forma mai larga deteriorarea
situatiei financiare.
Riscul de credit este cel mai vechi si cel mai important risc cu care
se confrunta societatile bancare.

Gestionarea riscului de credit se poate

realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face

cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand
gestionarea este a posteriori.
Gestionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri
si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite
pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele
aspecte:
falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii
plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de
soliditatea sa financiara. Aici trebuie remarcat ca exista astfel de norme la
nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit
plafoneaza angajamentele bancii in functie de fondurile sale proprii.
diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta,
impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim.
Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand
urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea
riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. Tot aici putem include si
furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a
priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Aceasta gestionare creste in
importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In
acest caz, banca urmareste respectarea angajamentelor debitorului si in
baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit.
Pe de alta parte, riscul de credit poate fi gestionat la nivel global,
prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau mari parti

16

din acesta, sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in
cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor.
Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri
viitoare satisfacatoare ale debitorului. Ca principiu de baza, banca nu
acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este
mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca
poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua
probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea
rambursarii. Cat de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane
la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. La
baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului.
Gestiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat
de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin
luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens
se actioneaza in doua directii:
-

diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. Se urmareste astfel o

diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si
in teritoriu.

limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. In acest caz

intalnim un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor
norme prudentiale de catre autoritatile monetare si de credit si un
autocontrol realizat de banca prin politica sa de creditare.
In gestiunea riscului de credit se pot folosi unele instrumente
informatice de

asistare a deciziei de creditare. Intalnim astfel sisteme credit-scorng si

sisteme expert.
Sistemul credit-scoring este un sistem informatic ce atribuie un punctaj
solicitantilor de credite, in functie de nivelul caruia se poate lua o decizie
de creditare. Pentru aceasta este necesar sa se stabileasca anumite
criterii de evaluare a solicitantului. Pasul urmator il reprezinta agregarea
acestor criterii printr-un punctaj obtinut in functie de importanta criteriului
17

si de pozitia pe care o are solicitantul in cadrul fiecarui criteriu. In final,

sistemului trebuie sa i se stabileasca un prag minim al punctajului pentru
care se acorda creditul solicitantilor. In acest scop, se utilizeaza o situatie
statistica privind dosarele de creditare realizate de banca in ultimii ani. In
functie de pierderile si castigurile inregistrate de banca pentru fiecare
valoare a punctajului posibil de inregistrat, se considera minimul admis la
creditare acel punctaj care nu produce pierderi pe ansamblul clientilor
studiati.
Sistemele expert sunt utilizate in cazul solicitantilor de credit persoane
juridice. Sistemul se bazeaza pe calculul unor indicatori privind situatia
economico-financiara a clientului. In functie de valoarea inregistrata de
acesti indicatori si de ponderea lor in ansamblul analizei efectuate se
creaza o imagine privind riscul asociat solicitantului de credit si
posibilitatea ca acesta sa beneficieze sau nu de un credit din partea
bancii.
Astfel de sisteme reduc mult timpul de raspuns la solicitarile
clientilor si cresc gradul de obiectivitate in luarea deciziei. Trebuie
remarcat faptul ca atat in cazul credit-scoring-ului cat si al sistemului
expert decizia finala privind acordarea creditului apartine bancherului si
nu sistemului informatic.
2.2. RISCUL DE LICHIDITATE
Lichiditatea se prezinta ca o proprietate generala a activelor de a fi
transformate rapid si cu minimum de cheltuiala in moneda lichida
(numerar si disponibil in cont curent). `In cazul unei banci, lichiditatea
reprezinta capacitatea bancii de a obtine in orice moment si la un pret
rezonabil, fondurile necesare finantarii angajamentelor sale. Riscul de
lichiditate, care are in vedere de fapt lipsa lichiditatii, reprezinta
imposibilitatea bancii de a face fata exigibilitatilor immediate cu lichiditati
disponibile.
18

In cadrul operatiunile bancare interesele partilor diverg. Astfel,

creditorul este de acord sa-si imprumute capitalul, insa ar dori ca
termenul de rambursare sa fie cat mai scurt pentru a-si pastra o anumita
disponibilitate asupra sumei cedate. Din contra, debitorul vrea sa se
imprumute pe termen cat mai mare pentru a-si consolida pozitia
financiara. In aceste conditii echilibrarea activelor cu pasivele, din punct
de vedere al scadentei devine aproape imposibila.

Astfel, gestiunea

riscului de lichiditate se transforma intr-o problema de gestiune a activelor

si pasivelor bancare, cu grade diferite de lichiditate.
Exista mai multe acceptiuni sub care poate fi privita lichiditatea
bancara:
in varianta cea mai lejera, lichiditatea vizeaza posibilitatea bancii de a
obtine capitaluri suplimentare la un cost rezonabil. Aceasta este cea mai
intalnita situatie cu care se confrunta bancile in gestiunea riscului de
lichiditate. Bancile au nevoie de lichiditati, acestea se pot obtine fara
probleme deosebite, dar se plateste un pret. Acest pret poate sa fie foarte
mare in conditiile in care lipsa de lichiditate este generalizata la nivelul
pietei.
in a doua acceptiune se urmareste crearea unei lichiditati de siguranta.
Aceasta trebuie sa asigure linistea bancii fata de eventualele nevoi
neasteptate de lichiditate. In acest scop banca poate sa-si constituie
rezerve, din proprie initiativa sau la cererea autorit. monetare si de credit.
ultima acceptiune vizeaza lichiditatea extrema. Dupa ce s-a confruntat
fara succes cu lipsa de lichiditate in variantele anterior prezentate, banca
se afla intr-o acuta criza de lichiditati. O astfel de situatie poate antrena
intrarea in incapaciatate de plata si in final poate falimenta banca.
Riscul de lichiditate este determinat, in special de trei factori:
situatia bilantului bancar, increderea in banca, situatia generala a pietei.
1. situatia bilantului bancar in cadrul functiei de intermediar financiar,
bancile atrag resurse, prin depozite in special si le plaseaza in primul
rand prin credite acordate. Lipsa de lichiditate apare din necorelarea pe
19

scadente a operatiunilor active si pasive. Doua sunt motivele mai

importante ce pot determina aceasta situatie. In primul rand, resursele
atrase de banca sub forma de depozite au scadente mai mici decat
plasamentele bancii sub forma de credite. Populatia prefera sa-si
plaseze economiile in conturi bancare pe maximum un an, iar
societatile comerciale creaza in mica masura depozite la termen.
Creditele contractate, in schimb, au scadente mai mari pentru a
permite o rambursare esalonata in functie de marimea creditului si de
capaciatea de rambursare a debitorului. Un al doilea motiv ce
determina o astfel de situatie il reprezinta tendinta bancii de a-si creste
profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt,
banca urmareste sa-si plaseze cat mai rentabil resursele atrase.
2. increderea in banca increderea de care beneficiaza banca in fata
tertilor, ii permite acesteia sa beneficieze de oportunitatile pietei in
cele

mai

bune

conditii,

sa-si

creasca

rentabilitatea

sa-si

imbunatateasca lichiditatea si in aceste conditii sa-si consolideze in

continuare imaginea. In sens invers, o imagine proasta antreneaza o
degradare a situatiei financiare a bancii cu consecinte negative asupra
imaginii. Evolutia increderii in banca depinde de mai multi factori:
zvonuri pe piata, schimbarea conducerii, constatarea de fraude,
falimentul

unui

debitor.

Pe

langa

aceste

aspecte

mai

trebuie

mentionate inca doua cu incidenta mare asupra increderii intr-o banca:

calificativul agentiilor de rating acesta este aproape sinonim cu
imaginea financiara a bancii. Tinand cont de mondializarea pietelor,
exista sanse din ce in ce mai mici ca debitorii si creditorii sa se
cunoasca. In aceste conditii creste rolul ratingului ca principal criteriu
de evaluare a riscului investitiei. O scadere a ratingului bancii este
imediat cunoscuta in intreaga lume si se traduce aproape imediat
printr-o pierdere de imagine. Trebuie remarcat aici faptul ca in cazul
lichiditatii impactul ratingului este mai redus, in sensul ca situatia
lichiditatii se poate modifica destul de repede fara ca agentia de rating
20

sa

poata

sesiza,

iar

investitorii

sa

poata

fiatentionati.

actiunile bancii centrale aceasta are rolul de a supraveghea

institutiile de credit si a le atentiona sau a lua masuri fata de cele care
ii inspira neincredere. In multe cazuri este de ajuns ca o banca sa intre
in atentia bancii centrale, pentru ca acest fapt sa alerteze pietele si sa
aibe drept consecinta agravarea unei situatii deja delicate. Este
valabila si situatia inversa in care o banca cu probleme beneficiaza de
ajutorul bancii centrale, ceea ce are un impact pozitiv asupra imaginii
sale.
3. situatia generala a pietei nu intodeauna

criza de lichiditate este

determinata de dificultatile interne ale banci. Uneori piata este cea

care transfera o lipsa de lichiditate generala la nivelul bancii. O astfel
de situatie pe piata poate sa apara in urma raportului dezechilibrat
dintre cererea si oferata de moneda sau in urma unei interventii
energice pe piata a autoritatii monetare. In general, astfel de crize se
rezolva in cateva ore sau in cateva zile. In aceste conditii, banca poate
sa obtina in continuare lichiditati, insa la o dobanda mult mai mare.
In gestiunea riscului de lichiditate se apealeaza la urmatoare
surse de lichiditate:
1. active cu lichiditate ridicata acestea sunt plasamente bancare cu
scadente mici, pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea,
pot fi active cu scadente corelate cu perioadele in care se cere o
lichiditate suplimentara. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve
secundare si credite scadente.
2. imprumuturi - in aceasta categorie intra imprumuturile contractate de
banca pe piata interbancara, imprumuturile de refinantare, dar si
depozitele atrase de banca de la clienti sau certificatele de depozit
emise de banca. Trebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca
obtine lichiditati ce pot satisface nevoile imediate, insa in perspectiva
aceste imprumuturi vor reprezenta nevoi de lichiditate. Se amana de
fapt o nevoie de lichiditate prezenta pentru o alta in viitor. Este de dorit
21

ca amanarea sa se faca pentru scadente care convin mai mult bancii,

din punct de vedere al lichiditatii.
3. surse neconventionale in aceasta categorie intra unele tehnici si
instrumente financiare noi, precum titluri cu optiune de rascumparare,
titluri emise pe piata monetara sau procesul de titlurizare. Prin acesta
din urma, banca reuseste sa transforme unele active cu lichiditate
scazuta, precum creditele, in surse de lichiditate. Prin vanzarea
acestora catre Fondul comun de creante, banca poate sa isi acopere
nevoile de lichiditate.

2.3. RISCUL DE DOBANDA

Riscul de rata a dobanzii este considerat un risc de piata. El intra in
aceasta categorie alaturi de riscul valutar si riscul de piata manifestat in
cazul portofoliului de titluri. La toate aceste riscuri pierderile bancii pot sa
apara in cazul in care pretul elementelor de bilant (credite, depozite,
titluri, active si pasive exprimate in devize) se modifica. Acest pret se
particularizeaza in functie de elementele bilantiere amintite in rata
dobanzii, rata de schimb sau cursul titlurilor. Pe ansamblu, riscul de piata
surprins sub cele trei forme ale sale, tinde sa creeze bancii cea mai
importanta expunere.
Pierderile bancii in cazul manifestarii riscului de piata vizeaza trei
directii:
pierderi de valoare pentru activele bancare sau cresteri in cazul
pasivelor
scaderea marjei dobanzii, ca diferenta intre dobanzi incasate si dobanzi
platite, cu influenta directa asupra rentabilitatii bancare
apelarea excesiva la operatiuni extrabilantiere cu asumarea de noi
riscuri si costuri pentru a gestiona riscul de piata

22

Riscul de rata a dobanzii, definit ca probabilitatea de a inregistra

pierderi in urma modificarii ratelor dobanzii pe piata, este legat direct de
scaderea marjei dobanzii si indirect de pierderile din modificarile de
valoare ale activelor sau pasivelor bilantiere. Importanta acestui risc este
data de faptul ca cele mai multe venituri si cheltuieli bancare sunt
incasate sau platite de banca sub forma de dobanda.
Bancile utilizeaza in operatiunele desfasurate doua tipuri de rate ale
dobanzii: fixe si variabile. O rata declarata fixa nu isi modifica nivelul pe
durata de viata a elementului bilantier la care se aplica. O rata declarata
variabila se modifica in aceasta perioada in functie de evolutia unui
element de referinta. Acesta este de regula un indice sau o rata a dobanzii
definitorie pentru piata sau pentru anumite categorii de operatiuni. Exista
si un mixaj intre cele doua tipuri de rate, ce imbraca

forma ratei

revizuibile. Aceasta este fixa, putandu-se insa modifica numai la anumite

intervale de timp, intr-o maniera regulata.
Aceasta prezentare a tipurilor de rate este oarecum depasita in
materie de gestiune a riscului de dobanda. Conteaza mult perioada de
timp pentru care se fac aprecieri cu privire la ratele dobanzii. Astfel, o rata
a dobanzii fixa la un depozit pe o luna poate fi privita ca o rata variabila
intr-o perioada de studiu de 6 luni. Pana la scadenta, aceasta rata poate fi
modificata de cinci ori, pierzandu-si astfel profilul de rata fixa. De
asemenea, o rata revizuibila annual, la un credit pe termen lung, poate fi
privita ca o rata fixa intr-un orizont de timp de sase luni, care se
incadreaza intre perioadele anuale de revizuire.
Gestiunea riscului de dobanda urmareste diminuarea sau daca
nu se poate ajustarea

expunerii la risc in functie de obiectivele de

rentabilitate urmarite. De regula, expunerea la risc a bancii, rezultata din

operatiunile efectuate pentru clientele si din operatiunile in nume propriu,
nu corespunde optimului dorit de banca. Drept consecinta banca va
actiona pentru modificarea expunerii din punct de vedere al volumului,
dar si al structurii acesteia. Se poate actiona in urmatoarele directii:
23

1. reorientarea operatiunilor cu clientela aceasta operatiune

vizeaza modificarea structurii bilantului printr-o politica comerciala care
sa promoveze anumite directii:
modificarea ponderii anumitor elemente de activ si pasiv
promovarea unor dobanzi fixe sau variabile
promovarea anumitor scadente pentru elemente de activ si pasiv
utilizarea in mai mare masura a vaniturilor din comisioane in
defavoarea celor din dobanzi.
Toate aceste operatiuni se pot efectua, insa timpul necesar realizarii lor
nu este scurt. Reorientarea operatiunilor cu clientela are nevoie de
perioade mari de timp si este supusa constrangerilor pietei.
Concurenta existenta intre institutiile bancare poate ingreuna si chiar
bloca aplicarea unei initiative de acest gen. Banca vrea schimbari in
relatiile cu clientela, insa nu doreste indepartarea acesteia prin masuri
contrare intereselor sale.
2. acoperirea riscului prin operatiuni bilantiere in acest sens
banca actioneaza pe mai multe planuri. In privinta operatiunilor active
se constata o reorientare a bancilor spre plasamente in titluri, mai
putin supuse riscului de credit. In acelasi timp, o astfel de orientare
permite reducerea acestui risc prin diversificarea activelor. Un rol
important este jucat de operatiunile interbancare. Prin credite sau
imprumuturi contractate pe piata interbancara, bancile pot sa-si
echilibreze pozitiile rezultate din operatiunile cu clientela. De exemplu,
un imprumut interbancar obtinut pe termen lung, la o rata a dobanzii
fixa poate constituii o contrapondere la creditele acordate clientilor
pentru acelasi termen si la aceiasi rata a dobanzii.
3. acoperirea

riscului

prin

operatiuni

in

afara

bilantului

interventiile bancii de gestiune a riscului prin operatiuni bilantiere pot

avea drept consecinta cresterea artificiala a bilantului. O astfel de
situatie poate afecta banca din punct de vedere al normelor

24

prudentiale. Acestea constrang banca sa-si utilizeze cat mai bine

bilantul existent, bilant aflat de regula la limita superioara a gestiunii
prudentiale. Ori, noi credite sau imprumuturi interbancare contractate
pentru a reduce riscul de rata pot impinge bilantul bancar dincolo de
aceasta limita.

2.4. RISCUL VALUTAR

Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi
in urma variatiei cursului de schimb. El exista atata timp cat banca
realizeaza operatiuni in monede starine. Pierderile pot fi inregistrate
datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita
modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului
valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca
pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. El este cu atat mai mare cu
cat ponderea activelor si pasivelore externe in bilant este mai mare.
In functie de factorii care il determina, riscul

valutar prezinta

urmatoarele componente:
1. riscul

de

translatare

apare

in

cazul

bancilor

cu

activitate

internationala, care au deschise subunitati pe teritoriul altor state.

Periodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la nivelul
centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din
strainatate. Consolidarea se face in moneda tarii unde este situata
centrala si asta presupune o conversie a valorilor externe exprimate in
alte monede.

La nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi in

urmatoarelesituatii:
din preluarea pierderilor existente la nivelul subunitatilor din
strainatate

din modificari nefavorabile de curs la conversie

din diferentele existente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de

25

contabilitate si fiscale. Este posibil ca un profit inregistrat in

contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere in contabilitatea
centralei, in urma translatarii contabile.
2. riscul de tranzactie apare atunci cand banca desfasoara operatiuni
intr-o deviza care isi modifica cursul. Acest curs creste odata cu
volumul

operatiunilor

in

devize

si

cu

instabilitatea

valutara.

Intotdeauna, intr-o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul

dintre parteneri a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig.
3. riscul economic vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei
cursurilor valutare. Spre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se
reflecta pe termen lung in toata activitatea bancii si nu numai in
rezultatul unei operatiuni.
Gestiunea

riscului valutar presupune un efort ce vizeaza

reducerea la minim a pierderilor si cheltuielilor datorate variatiei cursului

valutar. Aceasta se poate realiza pe doua planuri:
1. prin reglementari de limitare a riscului valutar
2. prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta

CAP 3
ANALIZA BANCARA A INTREPRINDERII
26

Analiza bancara a intreprinderii se prezinta ca o tehnica in mare

parte comparativa in care sunt puse in evidenta anumite evolutii,
imbunatatiri sau deteriorari, ale unor elemente de referinta. Ea cuprinde
doua mari parti:
-

o analiza sumara a intreprinderii;

o analiza detaliata.
Analiza

sumara

se

poate

realiza

printr-o

discutie

managementul intreprinderii in baza unui minim de documente.

cu
Ea

trebuie sa furnizeze cateva raspunsuri simple la urmatoarele intrebari:

1. cum evolueaza rentabilitatea si ce a influentat aceasta evolutie se
lamuresc aspecte legate de dezvoltarea activitatii, gestiunea
personalului, amortismente si politica de investitii, costul resurselor,
in special cele din creditare si perspectivele acestor elemente in
exercitiile viitoare;
2. care este situatia trezoreriei si in particular elemente legate de
excedentul brut de exploatare, capacitatii de autofinantare si
perspectivele in acest domeniu;
3. care este

solvabilitatea intreprinderii

si elemente legate de

resursele proprii actuale si viitoare

4. ce fel de finantari sunt utilizate de catre intreprindere si elemente
legate in special de finantari bancare: gradul de indatorare,
potential de indatorare neutilizat, finantari prin cesiuni de creante
sau prin leasing;
5. cat de optimizata este finantarea pe nevoile intreprinderii
Analiza detaliata - in general, problemele cu care se confrunta
banca vis-a-vis de clienti se traduc cel mai adesea printr-un risc de
nerambursare sau risc de lichiditate.
27

De cealalta parte, la nivelul

intreprinderii totul pleaca de la o criza de trezorerie. In analiza sa, banca

va trebui sa identifice cauzele acestei crize de lichiditate, abordand
succesiv mai multe laturi ale managementului si ale activitatii in cadrul
intreprinderii.

3.1. ANALIZA OPERATIONALA

Analiza operationala are in vedere in primul rand produsele si
pietele intreprinderii.

O anumita abordare este necesara in cazul unei

societati de productie si o alta in cazul unui intermediar al carui unic

mijloc fix este un telefon sau un calculator.
Cele doua elemente, produsul si piata, sunt strans legate intre ele in
masura in care piata determina produsul in functie de cerintele sale. O
astfel de legatura induce un risc economic la intreprindere in conditiile
unor realizarii unor produse inadaptate la piata sau pentru care piata s-a
diminuat considerabil sau a disparut.
3.1.1. Analiza produsului
Analiza pe care trebuie sa o faca banca la nivelul produsului este
una pur functionala. Ea nu este capabila si nu poseda cunostiintele
necesare aprecierii proceselor tehnologice si tehnica produsului.

Ea

trebuie sa fie interesata de masura in care produsul satisface cererea si

de pozitionarea sa in raport cu cele ale concurentei. In acest sens se au in
vedere cateva directii de studiu:
a. unicitatea produsului creaza avantaje concurentiale in raport cu
alte produse de pe piata. Unicitatea sa poate fi generata de:
functionalitatea sa deosebita, de cele mai multe ori rodul unei inventii
sau inovatii.

28

 disponibilitatea sa in timp sau in spatiu se are in vedere aici faptul ca

produsele se gasesc in competitie doar atunci cand ele sunt disponibile in
acelasi timp, in acelasi spatiu geografic (limitate de politici de desfacere,
de perisabilitate, de sezonalitate sau momentul aparitiei cum este cazul
jurnalelor).
reglementari legislative sau de breasla pot sa apara din motive de
restrictii la nivelul comercializarii sau circulatiei marfurilor sau din
intelegeri la nivelul membrilor unui sindicat sau unei organizatii patronale
(farmacii, tutungerii).

De regula, astfel de reglementari sunt destul de

permisive si nu impiedica intreprinderea sa-si deruleze o activitate

normala, care sa nu creeze dificultati in relatia cu banca.
produsul ofera o combinatie inedita de calitati sau functionalitati care il
deosebeste de celelalte produse si care pe o anumita piata, de cele mai
multe ori un segment de nisa, ii ofera avantaje concurentiale.
b. pretul produsului in cazul in care produsul este unul obisnuit,
neexistand elemente functionale care sa-l deosebeasca de alte produse
de pe piata, unica solutie de delimitare este pretul. De cele mai multe ori,
diferentierea prin pret se face in jos, insa nu este si cazul produselor de
lux pentru care o astfel de strategie duce la devalorizarea produsului.
c. perspective privind conservarea si consolidarea unicitatii
produsului banca va analiza urmatoarele elemente cu impact in acest
sens:
imbunatatirea calitatii produsului privind:
-

fiabilitatea - adica masura in care produsul isi poate indeplini misiunea

in orice conditii de mediu

longevitatea - adica masura in care produsul isi poate indeplinineste

aceasta

misiune o durata din ce in ce mai lunga de timp fara

deficiente

29

mentenabilitatea aplicata in special la produsele industriale, se refera

la utilizarea produsului la costuri minimale de intretinere

evolutivitatea - ofera certitudini clientului cu privire la capacitatea

produsului de a creste si a se adapta la cerintele viitorului fara investitii
masive (ex: soft informatic)

imbunatatirea comunicarii privind produsul se are in vedere aici

masura in care se fac vizibile calitatile produsului
consolidarea marcii comerciale

- creaza recunostere si pozitionare in

sens pozitiv in ochii consumatorilor. Este valabi pentru produs, dar si

pentru intreprindere
scaderea pretului va crea avantaje concurentiala, marind piata prin
includerea unui segment de clientela cu putere de cumparare mai mica.
Banca trebuie sa fie atenta ca in acest caz se reduce marja pe produs.
Exista o compensare daca intreprinderea reuseste sa actioneze si asupra
costurilor.
capacitatea intreprinderii de a a gestiona investitiile in scopul mentinerii
diferentelor in conditii de rentabilitate acceptabile.
d. riscul economic asociat produsului pentru ciclul de viata al unui
produs intreprinderea trebuie sa cunoasca nevoia de investitii si de
exploatare. Masura in care banca accepta sa se implice in finantarea
acestor nevoi

transforma o parte din risc in risc bancar asumat.

Rezumand ciclul de viata al produsului intalnim urmatoarele faze:

lansarea in aceasta faza in care se incearca impunerea produsului pe
piata nevoile de investitii sunt foarte mari, in schimb cele de exploatare
sunt mici datorita dimensiunilor reduse ale pietei. Riscul bancii este mare
mai ales in finantare pe termen mediu si lung, rambursarea fiind tributara
succesului produsului in viitor.
maturitatea aceasta faza este asociata cu nevoi de investitii mari
pentru a sustine prin capacitati de productie noi o piata dezvoltata si, de
asemenea nevoi de exploatare mari corespunzatoare unei astfel de piete.
30

Din fericire pentru banca riscul este mai mic, succesul produsului si
volumul desfacerii garantand o rambursare sustinuta.
declinul in aceasta faza produsul este imbatranit si concurenta isi
valorifica mai bine avantajele. Sustinerea vanzarii pe o piata din ce in ce
mai mica se face prin diminuarea pretului cu influenta directa asupra
marjei.

Riscul pentru banca este maixm, mai ales pe termen mediu si

lung, in lipsa oricarei garantii privind excedente financiare generate de

comercializarea produsului.
3.1.2. Analiza pietei
Putem defini piata ca locul in care trasaturile functionale ale
produsului intalnesc nevoile clientelei. De remarcat faptul ca produsele nu
prezinta trasaturi functionale 100% identice si, mai ales la nivelul
clientelei, nevoile imbraca aspecte particulare. In sens larg, piata unui
produs cuprinde mai multe produse asemanatoare si mai multe nevoi
particulare ce pot fi acoperite intr-o masura mare de aceste produse.
Pentru intreprindere piata mai poate fi data si de cifra de afaceri obtinuta
pe ansamblul producatorilor.
Analiza bancii vis-a-vis de acest element piata trebuie sa
abordeze cateva aspecte esentiale:
a. talia sau dimensiunile pietei si in baza acesteia partea de piata ce
revine intreprinderii.

Acest aspect este important in masura in care el

prezinta anumite consecinte:

poate creste rentabilitatea intreprinderii datorita unor economii la
costurile fixe sau cele indirecte ale productiei.
puterea de negociere a intreprinderii variaza direct cu cota sa de piata.
Ea ii permite intreprinderii sa impuna in negociere conditii contractuale
favorabile.
capacitatea de a conduce mari proiecte

31

 notorietate pentru marca si pentru produs. De asemenea, notorietatea

sa ii permite sa atraga pe piata fortei de munca cei mai buni specialist,
care, insa, trebuie remunerati corespunzator.
b. gradul de dezvoltarea a pietei. Analiza trebuie sa evidentieze faza
de dezvoltare a pietei, care poate sa se nasca, sa creasca si sa moara
precum produsele. Este mai riscant pentru banca sa finanteze o
intreprindere a carei piata este in declin (ex: casete video, chitante fiscale
personalizate, lame de ras).
Faza de expansiune corespunde cu crearea pe piata a unei nevoi noi si
adesea cu aparitia unor produse noi, revolutionare. Aici totul trebuie creat:
capacitati de productie, circuite economice, clientela.
Faza de maturitate in cadrul careia gradul de inzestrare a clientelei cu
produsul pietei este maxim si piata se sustine in continuare prin reinoirea
materialului uzat. Piata acum este influentata puternic de durata de viata
a produsului care stabileste momentul inlocuirii bunului uzat. Exista insa si
produse pentru care cererea globala este stabila (paine, zahar).
Faza de declin este determinata de schimbarea gusturilor clientelei
sau de cresterea calitatii sau darabilitatii bunului, ce implica o viteze de
reinoire mult prea mica (baterii, ulei masina ...). Piata poate suferi si o
moarte subita in urma schimbarilor bruste asupra nevoilor care
genereaza vanzarea produselor (schimbari legislative, chitante, facturi).
c. evolutia sezoniera sau conjucturala a pietei.
produsele prezinta o doza de sezonalitatea

Aproape toate

data de evolutii climatice

(imbracaminte, schiuri, costume de banie, bere, bauturi racoritoare,

inghetata), sarbatori legale sau religioase (brazi de Craciun, oua de Paste,
cadouri), plecari in vacanta (bilete avion, camere hotel), inceputul anului
scolar (rechizite, uniforme),

ani electorali (publicitate electorala),

perioade de solduri. De asemenea, la evaluarea pietei trebuie avut in

vedere in ce masura este ea influentata de o anumita conjunctura de

32

moment

pentru

elimina

daca

este

cazul,

aceste

influente

conjuncturale.
d. nivelul concurentei concurenta este un factor de progres, dar este
in acelasi timp si un factor de risc pentru intreprindere. Ea obliga
intreprinderea

sa

investeasca

permanent

pentru

imbunatatirea

caracteristicilor produsului, sa-si reduca marja si sa-si cresca nevoia de

finantare.

3.2. ANALIZA STRATEGICA

3.2.1. Conducerea intreprinderii
O analiza la acest nivel trebuie sa stabileasca daca managementul
intreprinderii este motivat si dispus sa adere in mod real la obiectivele de
crestere ale intreprinderii.

Exista o anumita diferenta intre societati

familiale sau intreprinderi mici si mijlocii si societatile mari pe actiuni. In

primul caz, de cele mai multe ori conducerea intreprinderii este realizata
de o singura persoana, proprietarul. In general, acesta este un tehnician
care a gasit o oportunitate pe piata de valorificarea a propriilor relatii si
cunostiinte.

Rareori acesta este un polivalent capabil sa-si explice

evolutiile economice ale afacerii. In schimb, el simte afacerea. Cu o

astfel de persoana negocierile sunt mai dificile. Prezentul si termenul scurt
cantaresc foarte mult in actiunile pe care le va intreprinde. Dezvoltarea
strategica pe termen mediu si lung reprezinta mai rar o prioritate.
Pe masura ce dimensiunile intreprinderii cresc, important pentru
banca este sa intalnesca drept partener de discutie o echipa completa,
formata

profesional,

care

sa

reprezinte

intreprinderii:
-

departamentul financiar

departamentul de marketing

departamentul comercial
33

principalele

functii

ale

departamentul tehnic sau de productie.

In cazul unei societati pe actiuni nu poate fi vorba decat de o echipa
completa

de management care, de multe ori, este stabilita pe criterii profesionale

fiind delimitata de actionariatul societatii.
Si in cazul micilor intreprinderi si in cel al intreprinderilor mari, pe
actiuni trebuie vazut in ce masura conducerea este motivata salarial sau
este implicata in repartizarea beneficiilor.
3.2.2. Actionariatul
O analiza la nivelul actionariatului trebuie sa stabileasca din punct
de vedere cantitativ dimensiunile acestuia si gradul de concentrare.
Acestea sunt importante pentru a aprecia managementul deciziei si in
special capacitatea intreprinderii de a raspunde prin decizii rapide si
ferme la anumite constrangeri ale mediului. Exista si o latura calitativa a
actionariatului ce trebuie analizata pentru a reliefa puterea sa, ambitiile
manifestate si legaturile cu alte societati, in cazul unui actionariat comun.

3.2.3. Statutul juridic si forma de organizare

Examinarea

statutului

juridic

al

intreprinderii

permite

sa

se

analizeze in detaliu organizarea puterii intre asociati sau actionari. Forma

de organizare determina raspunderea limitata sau nu in cadrul societatii.
3.2.4. Structura de productie
Structura de productie este data de maniera in care diferite mijloace
de productie sunt combinate pentru a atinge obiectivele urmarite.
Structura de productie depinde de doi factori:
a. lungimea ciclului de productie influenteaza structura si volumul
factorilor de productie (un ciclu lung implica stocuri mari si cheltuieli
cu personalul importante)
34

b. natura produselor implica un anumit nivel al investitiilor si cere o

anumita calificare a personalului. In plus, complexitatea produselor
permite un evantai mai larg sau mai ingust de alegeri in structura
productiei (foarte limitata, de exemplu, in agricultura)
Principala problema a conducatorilor intreprinderii in cazul structurii
de
productie este de a crea o astfel de structura flexibila si eficienta in
acelasi timp, care sa permita intreprinderii in caz de modificare brutala a
pietei sa:
-

limiteze pierderile

se reorinteze cat mai usor si rapid cu putinta.

Pentru o asfel de structura flexibila se au in vedere mai multe
elemente:

la nivelul personalului supletea este data de policalificarea acestuia si

de tipul contractului de munca, cu durata determinata sau nedeterminata.
Efectivul de salariati se poate ajusta mult mai rapid in cel de-al doilea caz.
Inconvenientele se regasesc la nivelul calificarii si specializarii mai reduse
a personalului.
la nivelul capacitatilor de productie flexibiliatea depinde de durata de
viata a investitiilor. Cu cat aceasta este mai scurta cu atat mijloacele de
productie vor fi inlocuite mai des si i se va permite intreprinderii sa le
ajusteze in functie de noile constrangeri ale pietei sau ale mediului.
Bineinteles ca o astfel de situatie presupune costuri de investitii ridicate.
O solutie intermediara poate fi data de robotizare, care permite investitii
cu o durata mai mare de viata, dar cu o adaptabilitate ridicata.
optiunea intre mijloace de productie proprii sau mijloace de productie
inchiriate cea de-a doua varianta presupune o adaptabilitate mai mare
prin renuntarea la mijloacele de productie depasite in favoarea unora mult
mai compatibile cu noile cerinte. Si in acest caz costurile sunt mai mari.
Pot sa apara, de exemplu, penalitati de platit proprietarului pentru
renuntarea la contractele de inchiriere initiale.
35

 apelarea la externalizare pentru diferite activitati sau subansamble

permite

intreprinderii

sa

transfere

partial

riscul

inadaptarii

catre

subcontractori sau furnizori.

3.2.5. Modul de comercializare al produselor
Banca este constienta de faptul ca nu este suficient sa produci si sa
stochezi, ci este neaparat nevoie sa valorifici productia la vanzare.
Alegerea modului de comercializre depinde in primul rand de
produse si de piata. De multe ori este dificil odata ales un mod de
comercialzare

sa

mai

fie

schimbat

fara

costuri

importante.

Comercilaizarea se poate realiza pe unul din urmatoarele canale:

a. vanzare

directa

producatorului,

fara

se

realizeaza

intermediari.

prin
In

contactarea

variante

directa

moderne

poate

imbraca forma mailing-ului, phoning-ului sau retelei piramidale.

Metoda prezinta o eficienta ridicata in cazul produselor simple si de
masa.
b. echipa comerciala interna e alcatuita din salariati ai intreprinderii
ce au o calificare superioara pentru vanzarea propriilor produse. In
general, se justifica pentru produse complexe ce necesita si
consiliere importanta.
c. concesionari acestia sunt societati independente legate de
intreprindere prin contracte de exclusivitate. Permite intreprinderii
sa transfere o parte din cheltuielile de comercializare si mai ales de
promovare a produselor, in schimbul sigurantei exclusivitatii pe o
anumita perioada de timp la concesionar.
d. comisionari este un simplu mandatar ce permite vanzatorului si
cumparatorului sa faca o tranzactie fara ca el insusi sa fie
contrapartida.
e. franciza permite o exploatare exclusiva a unui fond de comert
creat si finantat de francizor , in functie de anumiti factori si
anumite obiective fixate de catre acesta.
36

Riscul pe care il analizeaza banca legat de comercializarea produselor

poate sa vina din:
-

lungimea ciclului de comercializare, care in cazul produselor care sunt

complexe, care nu sunt produse de masa, poate sa ajunga la mai multe
luni, peerioada in care termenii de vanzare pot suporta modificari
nefavorabile sau renuntari.

viteza de penetrare a pietei in acest caz riscul vine de la nivelul

ridicat al investitiilor comerciale necesare

decalajul dintre evolutia pietei si evolutia retelei de vanzare

disparitia brutala a retelei de comercializare datorita falimentului unui

vanzator

principal,

concesionar

sau

trecerii

acestora

in

tabara

concurentei.
3.2.6. Perspectivele de crestere pe termen lung
Analiza strategica a bancii dusa pe elementele prezentate anterior
acopera un orizont de timp limitat, 4-5 ani. Banca poate fi interesata de
un orizont mult mai mare, mai ales in cazul unor finantari pe termen lung.
Pe un astfel de orizont se pune si probleme cresterii intreprinderii, ca si
conditie imperativa de supravietuire pe o piata concurentiala.

Fata de

aceasta perspectiva de crestere a afacerii, conducerea intreprinderii are

de ales intre a mobiliza societatea pentru sustinerea cresterii sau a gasi o
portita de iesire in conditiile unui viitor compromis. Alegerile se fac in
functie de strategia intreprinderii vis-a-vis de piata: doreste sa se mentina
pe piata, sa se extinda sau sa paraseasca aceasta piata.

Ea poate sa

adopte una dintre urmatoarele strategii:

a. varianta cresterii cotei de piata reprezinta o optiune ofensiva ce se
poate realiza pe plan intern printr-o crestere a capacitatilor de
productie si o reducere a costurilor. Optiunea se sustine cu un nivel
tehnologic superior concurentei si cu o abordare agresiva a pietei.
Exista si un plan extern ce presupune achizitia intreprinderilor
concurente aflate in dificultate. O astfel de operatiune nu este
37

lipsita de riscuri datorita posibilei

incompatibilitati ridicate intre

structurile de productie ale celor doua intreprinderi. De asemenea,

cumparatorul poate sa descopere dupa efectuarea tranzactiei
surprize neplacute (pierderi acoperite, piete moarte, pierderi de
clienti)
b. varianta extinderii sau integrarii pe verticala presupune extinderea
activitatii in amonte sau aval, spre furnizori sau clienti (strategie
imperativa in industria potroliera). Astfel isi gestioneaza mai bine
aprovizionarea, caliatatea produselor, desfacerea.

Riscul provine

din faptul ca intreprinderea ramane captiva unui anumit canal de

aprovizionare si distributie si nu poate alege optim intre mai multe
variante oferite de piata.
c. varianta extinderii pe orizontala are in vedere trecerea pe piete
vecine cu cea de baza. Astfel, intreprinderea poate furniza nu
produse, ci game de produse sau servicii, care sunt complementare
si se sustin reciproc, exploatand mai bine puterea de cumparare a
clientelei. Riscul poate fi generat de capacitatea intreprinderii de a
gestiona eficient un portofoliu de produse.
d. varianta pasiva a mentinerii pe piata se poate folosi atunci cand
piata este in declin sau este o piata puternic concurentiala

si

intreprinderea decide sa nu lupte pe ea ci sa supravietuiasca doar,

in conditii de rentabilitate rezonabila. De obicei, intr-o astfel de
situatie normal este ca intreprinderea sa se reorienteze spre o alta
piata.

Riscurile unei asfel de schimbari radicale sunt mari in

conditiile in care noua piata este mai putin cunoscuta si structura de

productie existenta nu poate fi valorificata, eventual doar intr-o
mica masura, pentru noul produs.
e. asocierea presupune o fuziune sau numai exploatarea in comun a
unor structuri de productie cu o alta societate pentru a se impune
mai usor pe piata, pentru a beneficia de unele cuceriri ale
progresului tehnic sau a genera economii.
38

Riscul provine din

necesitatea realizarii unei restructurari, din culturile de intreprindere

diferite existente intre cele doua societati sau intre membrilor de
conducere. De asemenea, regruparea gamelor de produse poate
dezorienta clientela (Daewoo/Chevrolet).

3.3. ANALIZA PREVIZIONALA

Analiza previzionala este importanta in masura in care banca este
mult mai interesata de situatia financiara, de capacitatea de rambursare a
intreprinderii in viitor, la scadenta decat in prezent. Din pacate, analiza
previzionala este dependenta de manifestarea in viitor a mai multor
factori, iar acest fapt se regaseste in fiablitatea sa mai scazuta in raport
cu o analiza financiara curenta, de exemplu.
3.3.1. Tehnici de previzionare
Realizarea unei analize previzionale, mai ales in domeniul financiar,
se poate face utilizand o serie de tehnici simple sau construind tabele de
finantare previzionale.
In primul caz putem tine seama de cateva reguli cu aplicabilitate
stricta sau cu un anumit grad de generalizare:
efectul volum si efectul pret foarte multe dintre variabilele de care
depinde previziunea sunt rezultatul unei evolutii in functie de pret, de
volum sau de amandoua: cifra de afaceri, impozite si taxe, cheltuieli
salariale, cheltuieli de stocare, etc.
efectul de proportionalitate in completarea efectului anterior, putem
observa ca

alte elemente de previzionat au evolutii proportionale in

functie de alte elemente de referinta. In cazul acesta putem aplica simplu

regula de trei simpla. De exemplu, cheltuielile de stocare sunt dependente
de stocuri, cheltuielile sociale legate de personal sunt dependente de
nivelul salariilor sau de numarul de salariat.
39

Daca aprofundam insa

cunostiintele despre intreprindere se pot identifica anumite rapoarte de

proportionalitate specifice:
-

cheltuieli salariale directe / cifra de afaceri

provizioane legate de clientele / cifra de afaceri

cheltuieli cu igenizarea sau ecologice / productia realizata

cheltuieli de cercetare / cifra de afaceri

piese de schimb vandute / masina sau utilaj vandut

etc.

efect de stabilitate exista elemente previzionale care inregistreaza o

anumita stabilitate in raport cu rezultatul activitatii sau cu celelalte
elemente. In general, sunt stabile si usor de previzionat cheltuieli legate
de rambursarea imprumuturilor si chiar de plata a dobanzilor.
Exista insa si elemente particulare, mai dificil de previzionat.
Cesiunile de active se vor realiza la preturi care tin mult de piata si de
momentul vanzarii. De asemenea, previziunile legate de concedieri nu
inseamna numai o reducere mecanica a numarului de salariati sau a
fondului de salarizare ci pot insemna si cheltuieli care sa indulceasca o
astfel de masura la nivelul salariatilor si care depind mult de negocierile
cu sindicatele.
In al doilea caz, al realizarii unor situatii mai complexe sau a unor
tabele financiare previzionale intalnim:
retropolarea reprezinta o metoda de reconstruire inversa a contului de
rezultate plecand de la unele rezultate si de la unele solduri intermediare
de gestiune. De exemplu, pentru un anumit profit net intreprinderea va
realiza o anumita cifra de afaceri si va angaja anumite cheltuieli pentru a
face posibil acel rezultat. Metoda se aplica de cele mai multe ori in paralel
cu alte tehnici pentru a asigura o anumita coerenta datelor previzionale.
plan de trezorerie previzionat se prezinta ca o prezentare comparativa
a incasarilor si platilor intreprinderii pentru o anumita perioada.

40

 fond de rulment previzionat; nevoie de fond de rulment previzionata

se realizeaza in baza previzionarii elementelor care determina fondul de
rulment si nevoia de fond de rulment.
tablouri de finantare previzionale reprezinta situatii complexe ce pot
cuprinde toate elementele financiare ele intreprinderii.

Deoarece sunt

dependente de evolutia multor elemente, se pot construi cateva scenarii

in functie de ipoteze de lucru.
3.3.2. Piloni in analiza previzionala
Analiza

previzionala

pe care o

realizeaza

banca

trebuie

sa

lamureasca prioritar urmatoarele aspecte:

1. cat de plauzibila este cifra de afaceri ? - in acest caz, banca
are cateva criterii de apreciere. In primul rand, poate sa vada
in ce masura cifra de faceri pe primele luni ale anului se
incadreaza in previziunile facute. Trebuie sa se tina seama de
eventualele sezonalitati care pot influenta cifra de efeceri pe
subintervale de timp. In al doilea rand, banca compara cifra
de afceri previzionata cu cea din exerciciul precedent. Si aici
pot sa apara unele discontinuitati in cazul unor motivatii de
piata sau tehnologice ( de exemplu, in anul curent s-a
schimbat gama de produse). In al treilea rand, se urmareste
in ce masura cifra de afaceri poate fi afectata de conjunctura.
Banca poate sa introduca in analiza informatii sectoriale din
reviste de specialitate, analize sau cercetari externe, dar si
comparatii cu alti clienti de-ai sai din acelasi domeniu.
2. cat

de

coerenta

este

capacitatea

de

autofinantare

previzionata ? - in acest caz banca are in vedere elemente

care tin de domeniul financiar, dar si de cel strategic. Nu se
poate considera intotdeauna o evolutie sincrona a cifrei de
afaceri si a capacitatii de autofinantare. Elemente care tin de
evolutia structurii financiare sau structurii de productie pot
41

influenta evolutia capacitatii de autofinantare. De exemplu, o

scadere a cifrei de afaceri poate duce la o scadere mai
accentuata a capacitatii de autofinantare prin mentinerea la
acelasi nivel a costurilor salariale. Acestea pot fi ajustate insa
cu intarziere, prezentand o anumita rigiditate. De asemenea,
alt exemplu, o mentinere a cifrei de afaceri din anul precedent
nu inseamna o mentinere a capacitatii de autofinantare,
datorita faptului ca intreprinderea inregistreaza cresteri ale
cheltuielilor prin simpla manifestare a procesului inflationist.
3. cat de plauzibile sunt aspectele tehnice ale unui plan de
investitii? - acest punct este unul delicat in masura in care
banca nu poate avea toate cunostiintele tehnice necesare
aprecierii investitiei.

Aprecierile sale se pot realiza prin

raspunsuri la urmatoarele intrebari:

suma

investitiilor prevazute este cel putin egala cu valoarea

imobilizarilor

ce

urmeaza

fi

inlocuite?

intreprinderile din acelasi sector procedeaza de o maniera

asemanatoare?
care este parerea unor institutii financiare specializate?

care este parerea unui audit tehnic in acest caz ?

3.4. ANALIZA FINANCIARA

3.4.1. Analiza bilantului contabil

In

analiza

bilanului

se

urmresc

trei

elemente

importante:

evaluarea ciclului de conversie a activelor; determinarea valorii activelor

i a pasivelor curente comparativ cu lichiditatea;
structura capitalului este adecvat.

42

se va stabili dac

Bilanul reprezint o imagine a activitii de investiii i de finanare

a unei firme la un moment dat, o imagine static a activelor i pasivelor
companiei.
Ciclul operational este ciclul normal al activitii operaionale n
care cash-ul este utilizat pentru a cumpara materii prime, ceea ce
genereaz apariia obligaiilor de plat i costuri cu fora de munc i de
prelucrare ale societii, in vederea fabricrii de bunuri destinate vnzrii.
Bunurile sunt vndute de obicei cu plata la un anumit interval de timp
(credit furnizor). Cnd aceste creane se ncaseaz se ncheie ciclul prin
obinerea de cash, de preferina mai mult dect la nceputul ciclului.
Este important s nelegem ciclul operaional

Pentru a inelege procesul prin care afacerea consum i genereaz

cash la nivel operaional

Pentru a aprecia necesarul de finanat al afacerii i pentru a evalua

dac finanarea este potrivita afacerii respective

Pentru a aprecia necesarul de investiii n afacerea respectiv i

pentru a evalua daca decizia de investiie este adecvat afacerii
respective
In cadrul fiecrui stadiu al ciclului operaional se urmareste:

Aprovizionarea cu materii prime furnizorii, calitatea

Procesul de producie fora de munc, investiiile si calitatea

mijloacelor fixe

Vnzarea produselor finite marketabilitatea produselor

Colectarea creanelor calitatea clienilor, eficiena procesului de

colectare

(securizarea

creantelor

asiguratorii).
Analiza activului bilantier:

43

cu

instrumente

de

plata

Numerar i Conturi asimilate se analizeaza:

Evoluia soldurilor conturilor de numerar, comparabilitatea

cifrelor anuale cu cele interimare

Existenta unor depozite la bnci aflate n dificultate

Daca exist cash blocat / depus ca garanie

Existenta cash-ului n valute cu variatie mare de curs

Existenta creantelor/ disponibilitatilor n strinatate, n ri cu

dificulti de transfer

Creane Comerciale - se analizeaza:

Evoluia n timp a fondurilor alocate de ctre societate pentru

finanarea creanelor

Structura creanelor pe vechimi; vechimea creanelor vs.

clauze contractuale, procentul creanelor scoase n afara
bilanului

Viteza medie de ncasare a creanelor i evoluia ei n timp

Existenta creanelor la companiile din grup

Existenta unei dependene semnificative fa de un numr

restrns de clieni

Alte creane se analizeaza

Creanele nesigure

Creanle patronilor sau rudelor acestora

Credite acordate firmelor din grup sau salariailor si

Stocuri se analizeaza

Evoluia stocurilor pe faze ale ciclului operaional: materii

prime, producie n curs de execuie, produse finite

Viteza de rotaie a stocurilor

44

Active imobilizate
Active imobilizate = Imobilizri necorporale + imobilizri corporale nete +
imobilizri financiare
Imobilizrile, contabilizate fr taxe deductibile, constituie activele
permanente de care dispune societatea.
Imobilizri necorporale
Acestea sunt elemente fr materialitate fizic destinate pentru a servi n
mod durabil activitatea societii:
-

cheltuieli de instalare,

cheltuieli de cercetare i dezvoltare,

concesionri, brevete i drepturi similare,

fondul comercial,

alte imobilizri necorporale,

avansuri i aconturi pentru imobilizri necorporale.

Imobilizrile corporale nete

Sunt elemente ce au o realitate fizic i o utilizare de durat:
-

terenuri,

construcii,

instalaii tehnice, material i utilaje industriale,

alte imobilizri corporale,

imobilizri n curs,

avansuri i aconturi pentru imobilizri.

Imobilizrile corporale nete se obin dup deducerea amortizrilor.
Imobilizrile financiare sunt titluri de valoare i/ sau creane,

plasate/ ce vor fi realizate pe o durat mai lung.

-

Plasamente si creanele ce provin din aceste plasamente,

alte titluri imobilizate,

45

imprumuturi acordate de societate.

Calitatea activului imobilizat condiioneaz perspectivele societii,

dar n egal masur i marja de sigurant a bncii.

Indicatorul

Totalul

amortizrilor

imobilizri

brute

corporale

amortizabile indic gradul de amortizare al imobilizrilor productive.

Dac este necesar pentru analistul de credit s studieze volumul,
compoziia

calitatea

activului

imobilizat,

trebuie

de

asemena,

examinat evoluia sa care poate fi revelatoare privind alegerile efectuate

de societate n materie de investiii:
-

investiiile de reinnoire i/sau programele excepionale,

achiziiile sau cesiunile,

modul de finanare a investiiilor: capitaluri proprii, noi imprumuturi,

conturi curente sau resurse pe termen scurt.

Analiza pasivului bilantier:

Capitalurile permanente corespund fondurilor puse la dispoziia
societii de ctre asociai i de ctre creditori externi pentru o durat mai
mare de un an.
Capitaluri permanente = Capitaluri proprii + datorii pe termen mediu/
lung.
Alcatuirea capitalurilor permanente
a. Capitalurile proprii - acestea reunesc:

Capitalul social
Capitalul reprezint valoarea nominal a aciunilor sau prtilor

sociale pltite sau nepltite, amortizate sau neamortizate. In momentul

unei creteri de capital sau al unei fuziuni, valoarea reala a aciunii sau a
parii sociale este in general superioara valorii sale nominale, i acest
excedent, numit prim, trebuie sa fie achitat imediat i n totalitate de
ctre subscriptor, ca adaos la valoarea nominala.

Diferentele din reevaluarea activelor imobilizate

46

Rezervele din anii anteriori:

rezerve legale,

rezerve statutare sau contractuale,

rezervele reglementate.

Rezultatul exerciiului - Este vorba despre profitul net sau despre

pierderea

net

contabil

exerciiului,

dup

impozitarea

aplicat

societilor.

Subventiile de investiie

Provizioane reglementate cu caracter de rezerva

b. Datoriile la termen provin:

-

din

imprumuturi

sau

din

titluri

nominative

participative

(asimilabile, n analiz, fondurilor proprii),

-

din imprumuturi obligatare,

din imprumuturi ale organismelor specializate,

din credite bancare pe termen mediu sau lung,

din conturi curente ale asociailor, cu conditia reglementarii printr-o

scrisoare angajament a perioadei de rambursare.

Capitalurile permanente permit estimarea:

angajamentului asociailor,

dependena fa de teri,

riscul de lichidare.

Datorii pe termen scurt i pe termen lung - se analizeaza:

evoluia acestora

nivelul angajamentelor bancare n sold la data analizei,

condiii, garanii, bnci finanatoare

partea curent a datoriilor pe termen mediu i lung

mprumuturi ntre societi din grup

47

Datorii comerciale - se analizeaza:

Evoluia datoriilor comerciale

Viteza medie de plat a furnizorilor, cum se situeaz fa de

situaia

furnizorilor

pe

vechimi

fa

de

termenele

contractuale

Obligaii de plat ctre alte societi din grup

Nivelul

datoriilor

ctre

furnizorii

de

mijloace

fixe

sau

imobilizri corporale
Provizioane - se analizeaza:

Motivul constituirii provizioanelor

Scadena provizioanelor

3.4.2. Analiza bonitatii

1. Indicatori de lichiditate / indicatori de eficienta
Indicatorii de lichiditate msoara capacitatea firmei de ai plti datoriile la scaden (lichiditatea firmei), ceea ce este de fapt
principala grij a oricarui analist de credit..Lichiditatea pe termen scurt
poate fi evaluat comparnd activele curente cu pasivele curente,

diverse feluri:
a. lichiditatea imediat - reflect capacitatea agentului economic de
onorare a obligaiilor ctre teri, de rambursare a creditelor i de
plat a dobnzilor.
Li

Active.circulante Stocuri
100
Total .obligatii

Li 2

Active.curente Stocuri
100
Pasive.curente

48

sau:

b. lichiditatea patrimonial -reprezint capacitatea agentului

economic de a acoperi obligaiile de plat pe termen scurt cu elemente
patrimoniale active care pot fi transformate n termen scurt n
disponibilitai monetare.

Lp

Lp

Active.circulante Stocuri
100 ,
Datorii. pe.termen.scurt

sau

Active.circulante
100
Datorii.totale Datorii.neexigibile.in.anul.curent

c. lichiditatea global:

Lg

Active.curente
100
Pasive.curente

Lichiditatea global supraunitara indic faptul c societatea are

active curente mai mari dect pasivele curente i ar trebui s fie capabil
s-i respecte termenele scadente ale datoriilor pe termen scurt. Totui,
sunt societi care functioneaz bine i cu lichiditate global mai mic de
1, n timp ce altele au nevoie de o lichiditate mult mai mare. In general,
cu ct sunt mai lichide activele curente, cu att indicatorul poate fi mai
sczut. Trendul acestui indicator este dificil de analizat, dar n general, cu
ct este mai ridicat, cu att indic o lichiditate mai bun. Totui, o cretere
poate reflecta un nivel ridicat de stocuri nevandabile sau datorii restante,
n timp ce o scdere poate fi generat de o cretere a eficienei.
Indicatorii de lichididitate sunt indicatori statici, adic prezint
situaia la data ultimului bilan, n timp ce banca are nevoie s cunoasc
lichiditatea pe perioada viitoare pentru care se acord creditul, s
determine deficitul de fonduri care va dimensiona creditul solicitat. Din
acest punct de vedere, mult mai relevant este cash flow-ul (fluxul de
49

lichiditi), adic intrrile i ieirile de lichiditi, pe baza cruia se

determin deficitul sau excedentul pe perioada propus pentru creditare
2. Indicatori de solvabilitate
a. solvabilitatea - funcie de total credite

exprim gradul n

care firma asigur cu capitalul propriu i provizioanele acoperirea

creditelor pe termen scurt, mediu si lung.

Sc

Capital . propriu Pr ovizioane

100
Capital . propriu Pr ovizioane Credite.totale

b. solvabilitatea - functie de total obligaii - exprim gradul n

care firma asigura cu capital social i provizioane acoperirea
datoriilor.

Sd

Capital . propriu Pr ovizioane

Capital . propriu Pr ovizioane Total .obligatii

Intr-o varianta simplificata, functioneaza si formula urmatoare:

Capital . propriu
Total . pasive

3. Rentabilitatea
Exprim

eficiena

activitii

firmei

perioada

analizat.

Sunt

consacrati indicatorii de rentabilitate economica si rentabilitate financiara,

insa rentabilitatea ca raport dintre rezultat si efortul depus pentru
obtinerea lui poate viza si alte laturi ale activitatii societatii.
a. rentabilitatea economic - exprim eficiena activitaii de ansamblu
a companiei i se determin dupa formula

50

Re c

Pr ofit.brut
100
Activ.total

b. rentabiliatea financiara - este un compus al marjei de profit,

eficienei activelor i vitezei de rotaie a activelor i indic profitul aferent
capitalurilor proprii, o masur a capacitii firmei de a plti dividende i
este o modalitate de a msura remunerarea capitalurilor societilor.

Rfin

Pr ofit .net
100
Capital . propriu

Nivelurile orientative pentru aceti indicatori sunt de cca. 5% la

rentabilitatea economic

i 15% - 20% la cea financiar. Profitul din

cursul unui an trebuie s asigure serviciul datoriei provenit din rata

creditului i dobnd.
c. rentabilitatea - funcie de cheltuieli:

Rc

Pr ofit .net
100 , sau
Cheltuieli.totale provizioan e. pt .riscuri.si.cheltuieli

Rc ( sauRata. profitului .net )

Pr ofit.net
100
Cheltuieli.totale

d. rentabilitatea - functie de capital:

Rc

Pr ofit.net
100
Capital . propriu provizioan e. pt.riscuri.si.cheltuieli

4. Gradul de acoperire al cheltuielilor din venituri

51

Arat posibilitile concrete ale firmei de acoperire a cheltuielilor din

venituri

Ga

Venituri .din. exp loatare

100
Cheltuieli.din. exp loatare

5. Cifra de afaceri anual in funcie de datorii

Ca

Cifra.de.afaceri.anuala
Datorii. pe.termen.scurt

6. Gradul de ndatorare
Acest indicator reflect relaia dintre finanrile atrase i finanrile din surse proprii.
Astfel, un raport de 1,5:1 indic faptul c pentru fiecare unitate de capital propriu societatea a
atras 1,5 uniti de fonduri externe. Indicatorul relev capacitatea societii de a atrage
fonduri externe. In general, cu ct este mai ridicat gradul de ndatorare, cu atat este mai mare
riscul. Totui, acesta variaza mult de la o industrie la alta i trebuie interpretat n raport cu
stabilitatea vnzrilor. Atunci cnd vnzrile sunt stabile, un grad de ndatorare mai ridicat
poate fi acceptabil.
Gradul de indatorare este un indicator foarte important pentru
fundamentarea deciziei de creditare

i se calculeaz, n dou variante

(globala si financiara), dup formula:

a. grad de indatorare globala:

Gi globala

Datorii.totale
100 , sau
Activ.total

Gi globala

Datorii.totale
100
Pasiv.total

52

b. grad de indatorare financiara:

Datorii. financiare
100
Capital . propriu

Gi fin

Prima variant ne ofer un grad global de ndatorare, n

timp ce a doua se refer numai la datoriile bancare care se compar cu
capitalul

propriu,

ntruct

sistemul

bancar

se

prefer

aceast

comparaie care d mai mult ncredre n capacitatea financiar de

achitare a obligaiilor bancare. Banca dorete ca gradul de ndatorare s
fie ct mai mic pentru a se asigura plata obligaiilor ce decurg din
procesul de creditare, dar i pentru a rmne o marj suficient de mare
pentru noile angajamente.
Gradul de indatorare globala se mai pote intalni si sub forma:

total .obligatii
100
total .active

7. Viteza de rotaie a activelor circulante

Acest indicator exprim numarul de cicluri efectuate de activele
circulante ntr-o perioad i se determin dup formula

Vr

Cifra.de.afaceri
Active.circulante

Indicatorul poate fi exprimat si ca numar de zile necesare efectuarii

unei rotatii. Viteza de rotaie difer foarte mult n funcie de profilul
companiei i se determin pe ramuri de activitate.
8. Gradul de recuperare a dobnzii

53

Gradul de recuperare a dobnzii reflect capacitatea companiei

de a plti dobnda din profit i se calculeaz dup formula

Gr.recup.dob

Pr ofit .brut
100
Cheltuieli.cu.dobanda

Exista si o altfel de abordare cu privire la cheltuielile cu dobanzile

suportate de intreprindere. Astfel, indicatorul gradul de acoperire a
dobanzii se determina:

Gr.acop.dob

Cheltuieli.cu.dobanda
Cifra.de.afaceri

Indicatorii economico-financiari astfel determinati fac obiectul unui

scoring sau sistem expert ce aloca punctaje in functie de valorile obtinute. In
baza punctajului total, intreprinderea poate fi apreciata din punct de vedere
al performantelor financiare (intr-o analiza mai extinsa sunt avute in vedere
si cuantificate in punctaj si elemente non-financiare).

EXEMPLU de scoring:
1. lichiditatea imediata
Punct
Indicator
1 < Li <50
50< Li < 75
75 < Li <

aj
2
4

95
95 < Li <

110

8
54

Li > 110

10

2. lichiditatea patrimonial
1 < Lp <50
50< Lp <

75
75 < Lp <

95
95 < Lp <

110
Lp > 110

8
10

3. solvabilitate - funcie de total credite

1<Sc < 20
20 < Sc <

30
30 < Sc <

40
40 < Sc <

50
Sc > 50

8
10

4. solvabilitate - functie de total obligaii

1<Sd <
20
20 < Sd <

30
30 < Sd <

40
40 < Sd <

50
Sd > 50

8
10

5. rentabilitatea - funcie de cheltuieli:

55

0< Rc <
10
10< Rc <

30
30< Rc

<50
50< Rc <

100
Rc > 100

8
10

6. rentabilitatea - functie de capital:

0< Rc < 10
10< Rc <

30
30< Rc

<50
50< Rc <

100

8
1

Rc > 100

7.gradul de acoperire al cheltuielilor din venituri

1 < Ga < 70
70 < Ga <

90
90< Ga <

100
100 < Ga <

120
Ga > 120

8
10

8. cifra de afaceri anual in funcie de datorii

56

0 < Ca <
1
1 < Ca <

3
3 < Ca <

5
5 < Ca <

10
Ca > 10

8
10

9. gradul de ndatorare globala

Gi > 80
65 < Gi <

80
50< Gi <

65
30< Gi <

50
8
0< Gi < 30 10

10. rata trezoreriei relative (Rt = creante+disponibiliti/datorii pe

termen scurt*100)
1 < Rt <50
50< Rt <

75
75 < Rt <

95
95 < Rt <

110
Rt > 110

8
10

Punctajul total obtinut permite incadrarea intreprinderii intr-una din

urmatoarele categorii:

57

Nr.
crt.

Catego
Clasificare

ria

Punctaj
Maxim
100

Performant/Standard
Meniune special/n

Minim
81

observaie
Problematic/Substandar

61

80

3
4
5

d
Incert/indoielnic
Neperformant/pierdere

C
D
E

41
21
2

60
40
20

58